Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 2 iunie 2021.#Erwin Leo Himmel împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene Hispano Suiza – Marca Uniunii Europene verbală anterioară HISPANO SUIZA – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001].#Cauza T-177/20.

Cauza T‑177/20

Erwin Leo Himmel

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 2 iunie 2021

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene Hispano Suiza – Marca Uniunii Europene verbală anterioară HISPANO SUIZA – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 38-42)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între produsele sau serviciile vizate – Criterii de apreciere – Practică comercială

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 44-46, 51-56 și 61)

Rezumat

Domnul Monfort a formulat la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Hispano Suiza pentru mașini. Domnul Himmel a formulat opoziție la înregistrarea acestei mărci pentru motivul că exista un risc de confuzie cu marca Uniunii Europene verbală anterioară HISPANO SUIZA, înregistrată pentru ceasornice și instrumente pentru măsurarea timpului, precum și pentru articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și pentru acoperirea capului.

Întrucât această opoziție a fost respinsă de EUIPO, domnul Himmel a formulat o acțiune la Tribunal.

În hotărârea sa, Tribunalul anulează decizia EUIPO și aduce precizări cu privire la criteriile de apreciere a similitudinii produselor sau serviciilor în cadrul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 1 ), statuând că existența unei practici comerciale poate constitui un criteriu pertinent în vederea acestei examinări.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, Tribunalul amintește Hotărârea Curții Canon ( 2 ), potrivit căreia, pentru a se compara produsele sau serviciile vizate de mărcile în conflict, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea, în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Acesta subliniază, având în vedere formularea reținută de Curte, că respectiva listă de criterii nu este exhaustivă și de altfel a fost completată de jurisprudența Tribunalului și a Curții cu alte criterii, printre care originea obișnuită a produselor în cauză, canalele de distribuție ale acestora sau împrejurarea că promovarea produselor este asigurată prin aceleași reviste specializate.

Astfel, potrivit Tribunalului, nu este exclus ca alte criterii decât cele enunțate de EUIPO în decizia sa, și anume, pe lângă criteriile stabilite prin Hotărârea Canon, canalele de distribuție și identitatea punctelor de vânzare, să poată fi pertinente în cadrul aprecierii similitudinii produselor sau serviciilor în general, precum și a produselor din speță. În consecință, acesta constată că EUIPO a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a exclus de principiu aprecierea similitudinii produselor în lumina criteriului practicilor comerciale. Tribunalul arată de altfel că acest criteriu, în special împrejurarea că produsele și serviciile erau adesea comercializate împreună sau că consumatorii considerau un fapt curent comercializarea produselor sub aceeași marcă, a fost deja luat în considerare în jurisprudența sa pentru a aprecia similitudinea produselor sau a serviciilor.

În continuare, Tribunalul constată că împrejurarea că un criteriu este considerat pertinent în cadrul aprecierii articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu implică în mod necesar că acest criteriu nu este pertinent în cadrul aplicării alineatului (1) litera (b) al articolului menționat.

Pe de altă parte, Tribunalul arată că, în primul rând, fiecare dintre criteriile rezultate din jurisprudență, indiferent dacă este original sau dacă se adaugă la acesta, nu este decât un criteriu printre altele, în al doilea rând, aceste criterii sunt autonome și, în al treilea rând, similitudinea dintre produsele sau serviciile în conflict poate fi întemeiată pe unul singur dintre aceste criterii ( 3 ). În plus, deși EUIPO este obligat să țină seama de toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre produsele în cauză, acesta poate să nu țină seama de factorii nepertinenți pentru raportul dintre ele.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul concluzionează că existența unei anumite practici comerciale poate constitui un criteriu pertinent în vederea examinării similitudinii dintre produse sau servicii în cadrul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

În sfârșit, în măsura în care EUIPO nu a examinat pertinența și impactul criteriului practicii comerciale în aprecierea similitudinii dintre produsele în cauză, Tribunalul constată că nu se poate pronunța cu privire la acest aspect. Prin urmare, ca urmare a acestei erori de drept săvârșite de EUIPO, precum și pentru nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește luarea în considerare a criteriilor originii obișnuite a produselor și canalelor de distribuție, Tribunalul anulează această decizie.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare.

( 2 ) Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon (C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 23).

( 3 ) Din perspectiva Hotărârii din 21 ianuarie 2016, Hesse/OAPI (C‑50/15 P, EU:C:2016:34, punctul 23).