Ordonanța Curții (Camera a opta) din 3 septembrie 2020.#STADA Arzneimittel AG împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).#Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Depunerea peste termen a cererii de recurs – Recurs vădit inadmisibil.#Cauza C-174/20 P.

Prin recursul formulat, STADA Arzneimittel AG solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 11 februarie 2020, Stada Arzneimittel/EUIPO (ViruProtect) (T‑487/18, nepublicată, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2020:44), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 iunie 2018 (cauza R 1886/2017-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal „ViruProtect” ca marcă a Uniunii Europene (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

Articolul 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prevede: „Regulamentul de procedură [al Curții] va stabili termene care iau în considerare distanța. În cazul în care cel interesat dovedește existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, nu i se poate opune nicio decădere care decurge din expirarea termenelor.”

Articolul 56 primul paragraf din același statut prevede: „Deciziile Tribunalului prin care se finalizează judecata[…] pot fi atacate cu recurs la [Curte] în termen de două luni de la notificarea deciziei atacate […]”

Articolul 49 din Regulamentul de procedură, intitulat „Calculul termenelor”, are următorul cuprins: „(1) Termenele procedurale prevăzute de tratate, de [Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene] și de prezentul regulament se calculează după cum urmează: (a) în cazul unui termen pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe ani care începe să curgă de la momentul producerii unui eveniment sau al efectuării unui act, ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului nu intră în calculul acelui termen; (b) un termen pe săptămâni, pe luni sau pe ani expiră la sfârșitul zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul an, are aceeași denumire sau aceeași cifră cu ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului de la care începe să curgă termenul. […] […] (d) termenele includ sâmbetele, duminicile și zilele de sărbătoare legală prevăzute la articolul 24 alineatul (6) din prezentul regulament; (e) termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești. (2) În cazul în care termenul expiră într‑o sâmbătă, într‑o duminică sau într‑o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează.”

Potrivit articolului 51 din Regulamentul de procedură, intitulat „Termenul pentru considerente de distanță”: „Termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.”

Istoricul litigiului este descris la punctele 1-7 din hotărârea atacată și poate fi rezumat după cum urmează.

La 31 ianuarie 2017, STADA Arzneimittel a introdus la EUIPO o cerere de înregistrare a semnului verbal „ViruProtect” ca marcă a Uniunii Europene.

Prin decizia din 7 iulie 2017, examinatorul a respins această cerere în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind [marca Uniunii Europene] (JO 2009, L 78, p. 1).

După ce, la 28 august 2017, recurenta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva acestei decizii, Camera a cincea de recurs a acestuia a respins‑o prin decizia în litigiu.

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 14 august 2018, STADA Arzneimittel a introdus o acțiune în anularea deciziei în litigiu.

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat trei motive întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, cel de al doilea, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, și cel de al treilea, pe încălcarea obligației de motivare.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea ca fiind în parte nefondată și în parte inoperantă.

Prin recursul formulat, STADA Arzneimittel solicită Curții: – anularea hotărârii atacate și – obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare, săvârșită în cadrul aprecierii diferențelor dintre semnul verbal „ViruProtect” și termenii în limba engleză la care acesta face referire, iar al doilea, pe o denaturare a elementelor de probă săvârșită în cadrul aprecierii caracterului descriptiv al acestui semn.

La 27 aprilie 2020, grefa Curții a invitat recurenta să își exprime poziția cu privire la chestiunea respectării termenului care îi era acordat prin Regulamentul de procedură pentru introducerea recursului, ceea ce aceasta a făcut prin înscrisul depus la grefa Curții la 7 mai 2020.

Potrivit articolului 181 din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibil, Curtea poate oricând, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să decidă să respingă recursul respectiv, în tot sau în parte, prin ordonanță motivată.

Se impune aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentului recurs.

Recurenta arată că termenul de două luni prevăzut la articolul 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și termenul invariabil de zece zile prevăzut la articolul 51 din Regulamentul de procedură constituie două termene distincte.

Ea se întemeiază, în această privință, pe titlul articolului 51 din Regulamentul de procedură și pe modul de redactare a acestui articol, precum și pe o interpretare sistematică a dispoziției menționate, în special în legătură cu articolul 49 alineatul (2) din regulamentul menționat.

În plus, recurenta susține că, atunci când o dispoziție procedurală este ambiguă, aceasta trebuie interpretată într‑un sens favorabil reclamantului, în conformitate cu dreptul acestuia de a fi ascultat.

Astfel, în speță, întrucât termenul de două luni de care dispunea pentru a formula recurs împotriva hotărârii atacate s‑a încheiat duminică, 12 aprilie 2020, iar luni, 13 aprilie 2020, era o zi de sărbătoare legală, acest termen ar fi trebuit, conform articolului 49 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să fie prelungit până marți, 14 aprilie 2020, dată de la care ar trebui adăugat termenul invariabil de zece zile prevăzut la articolul 51 din Regulamentul de procedură.

Trebuie amintit mai întâi că, în conformitate cu articolul 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, termenul de introducere a unui recurs este de două luni de la data notificării deciziei atacate, acest termen trebuind, în temeiul articolului 51 din Regulamentul de procedură, să fie prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.

Curtea a statuat că acest termen invariabil pentru considerente de distanță nu trebuie apreciat ca fiind distinct de termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, ci, dimpotrivă, ca făcând parte integrantă din acesta, pe care îl prelungește. Astfel, rezultă din articolul menționat coroborat cu articolul 51 din Regulamentul de procedură că termenul în care recursul trebuie introdus sub sancțiunea inadmisibilității sale este de două luni și zece zile de la notificarea deciziei atacate (Ordonanța din 30 aprilie 2015, Castel Frères/OAPI, C‑622/13 P, nepublicată, EU:C:2015:297, punctul 28).

Pe de altă parte, din articolul 49 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură rezultă că, în ceea ce privește actele care trebuie notificate, termenul de introducere a acțiunii începe să curgă la sfârșitul zilei notificării, indiferent de ora la care a avut loc notificarea actului atacat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 1987, Misset/Consiliul, 152/85, EU:C:1987:10, punctul 7, precum și Ordonanța din 17 mai 2002, Germania/Parlamentul și Consiliul, C‑406/01, EU:C:2002:304, punctul 14).

Din această dispoziție reiese de asemenea că acest termen expiră la sfârșitul zilei care, în ultima lună de calculare a termenului, are aceeași cifră ca ziua care a determinat curgerea termenului, și anume ziua notificării, termen la care se adaugă termenul invariabil pentru considerente de distanță de zece zile (Ordonanța din 11 iunie 2020, GMPO/Comisia, C‑575/19 P, nepublicată, EU:C:2020:448, punctul 30 și jurisprudența citată).

În speță, întrucât hotărârea atacată a fost notificată recurentei la 12 februarie 2020, astfel cum recunoaște ea însăși în înscrisurile sale, termenul pentru introducerea recursului a început să curgă la 12 februarie 2020, la ora 24.00, și, prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile, a expirat miercuri, 22 aprilie 2020, la ora 24.00.

Or, prezentul recurs a fost depus la grefa Curții la 24 aprilie 2020. În consecință, acesta a fost introdus în afara termenului menționat la punctul 23 din prezenta ordonanță.

În continuare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, aplicarea strictă a normelor de procedură răspunde cerinței privind securitatea juridică și necesității de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (Hotărârea din 23 aprilie 2013, Gbagbo și alții/Consiliul, C‑478/11 P-C‑482/11 P, EU:C:2013:258, punctul 71 și jurisprudența citată, precum și Ordonanța din 29 ianuarie 2014, Gbagbo/Consiliul, C‑397/13 P, nepublicată, EU:C:2014:46, punctul 7).

Astfel, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu se poate deroga de la termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, atunci când se stabilește existența unui caz fortuit sau de forță majoră. Or, nici în recursul formulat, nici în observațiile din 7 mai 2020 recurenta nu invocă în această privință existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră.

Astfel, recurenta se limitează să invoce o pretinsă ambiguitate a dispozițiilor articolului 49 alineatul (2) și ale articolului 51 din Regulamentul de procedură. În această privință, trebuie amintit însă că reglementarea privind termenele aplicabilă în speță nu prezintă dificultăți deosebite de interpretare, astfel încât o eroare scuzabilă din partea recurentei, care ar justifica o derogare de la aplicarea reglementării menționate, nu poate fi recunoscută în speță (Ordonanța din 17 mai 2002, Germania/Parlamentul și Consiliul, C‑406/01, EU:C:2002:304, punctul 21).

În sfârșit, în măsura în care, prin invocarea dreptului de a fi ascultat, recurenta pretinde că se prevalează de dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, trebuie amintit că normele privind termenele de introducere a acțiunilor sunt de ordine publică și că o derogare de la normele menționate nu poate fi justificată de împrejurarea că sunt în joc drepturi fundamentale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 16 noiembrie 2010, Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert/Comisia, C‑73/10 P, EU:C:2010:684, punctul 50 și jurisprudența citată).

Astfel cum a statuat deja Curtea, dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă nu este nicidecum afectat de aplicarea strictă a reglementărilor Uniunii privind termenele procedurale (a se vedea în special Ordonanța din 17 mai 2002, Germania/Parlamentul și Consiliul, C‑406/01, EU:C:2002:304, punctul 20 și jurisprudența citată, precum și Ordonanța din 22 octombrie 2010, Seacid/Parlamentul și Consiliul, C‑266/10 P, nepublicată, EU:C:2010:629, punctul 30). Astfel, asemenea termene constituie, pentru rațiunile de securitate juridică amintite la punctul 28 din prezenta ordonanță, o limitare inerentă a dreptului de acces la instanță (a se vedea în acest sens Ordonanța din 12 septembrie 2013, Ellinika Nafpigeia și 2. Hoern/Comisia, C‑616/12 P, nepublicată, EU:C:2013:884, punctul 31, precum și Ordonanța din 11 iunie 2020, GMPO/Comisia, C‑575/19 P, nepublicată, EU:C:2020:448, punctul 40).

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, recursul, din cauza tardivității sale, trebuie respins ca vădit inadmisibil.

Potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. În speță, întrucât prezenta ordonanță este pronunțată înainte ca recursul să fi fost notificat celeilalte părți din procedură și, prin urmare, înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli de judecată, trebuie să se decidă că STADA Arzneimittel suportă propriile cheltuieli de judecată.

ORDONANȚA CURȚII (Camera a opta)

3 septembrie 2020 ( *1 )

Ordonanță

Cadrul juridic

Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Regulamentul de procedură

Istoricul litigiului

Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

Concluziile recurentei și procedura în fața Curții

Cu privire la recurs

Argumentele reclamantei

Aprecierea Curții

Cu privire la cheltuielile de judecată