Paragraf

Cauzele conexate C‑615/20 și C‑671/20

Paragraf

Proceduri penale

Paragraf

împotriva

Paragraf

YP și alții

Paragraf

(cereri de decizie preliminară formulate de Sąd Okręgowy w Warszawie)

Paragraf

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 iulie 2023

Paragraf

„Trimitere preliminară – Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE – Stat de drept – Protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii – Independența judecătorilor – Supremația dreptului Uniunii – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Obligația de cooperare loială – Ridicarea imunității penale și suspendarea din funcție a unui judecător dispuse de Izba Dyscyplinarna (Camera disciplinară) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) – Lipsa de independență și de imparțialitate a acestei camere – Modificarea compunerii completului de judecată chemat să judece o cauză încredințată până atunci judecătorului respectiv – Interdicții impuse instanțelor naționale de a repune în discuție legitimitatea unei instanțe judecătorești, de a compromite funcționarea acesteia sau de a aprecia legalitatea sau efectivitatea numirii judecătorilor ori a competențelor judiciare ale acestora, în caz contrar existând riscul unor sancțiuni disciplinare – Obligația instanțelor în cauză și a organelor competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată de a înlătura aplicarea măsurilor de ridicare a imunității și de suspendare a judecătorului în cauză – Obligația acelorași instanțe și organe de a înlătura dispozițiile naționale care prevăd interdicțiile respective”

Paragraf

Întrebări preliminare – Procedură preliminară accelerată – Condiții – Împrejurări care justifică o examinare rapidă – Caracter sensibil și complex al problemelor juridice ridicate care nu se pretează aplicării unei asemenea proceduri

Paragraf

[Regulamentul de procedură al Curții, art. 105 alin. (1)]

Paragraf

(a se vedea punctele 32, 33 și 35)

Paragraf

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiului independenței judecătorilor – Atribuirea competențelor în materie de ridicare a imunității penale a judecătorilor unei camere disciplinare a Curții Supreme – Cameră care nu îndeplinește cerința independenței și a imparțialității – Inadmisibilitate – Neîndeplinirea obligațiilor constatată printr‑o hotărâre a Curții

Paragraf

[art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

Paragraf

(a se vedea punctele 51-53 și 55)

Paragraf

Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Efecte – Obligațiile statului membru aflat în culpă – Executare integrală a hotărârii – Obligații ale instanțelor și ale autorităților administrative naționale competente – Adoptare a tuturor dispozițiilor care urmăresc să faciliteze realizarea efectului deplin al dreptului Uniunii – Obligația instanței de trimitere de a stabili toate consecințele care decurg din hotărârea prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor

Paragraf

[art. 260 alineatul (1) TFUE]

Paragraf

(a se vedea punctele 56-59 și dispozitiv 1)

Paragraf

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiului independenței judecătorilor – Supremația și efectul direct ale dreptului Uniunii – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de a lăsa neaplicată, din oficiu, orice reglementare sau practică națională contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct – Act adoptat de o entitate care nu îndeplinește cerința independenței și a imparțialității și care, cu încălcarea dreptului Uniunii, a ridicat imunitatea penală a unui judecător care se pronunță ca judecător unic în cadrul unui complet de judecată al unei instanțe naționale și l‑a suspendat din funcție – Obligația unui asemenea complet și a instanței naționale respective de a înlătura aplicarea acestui act

Paragraf

[art. 2, art. 4 alin. (3) și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 267 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

Paragraf

(a se vedea punctele 61-63, 65 și 73 și dispozitiv 2)

Paragraf

State membre – Obligații – Obligația de cooperare loială – Obligațiile instanțelor naționale –Reglementare națională care conferă unei entități care nu îndeplinește cerința independenței și a imparțialității competența de a ridica imunitatea penală a judecătorilor și de a‑i suspenda din funcție – Reglementare națională incompatibilă cu dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curte – Obligația de a lăsa neaplicată reglementarea națională menționată – Obligația de a elimina consecințele ilicite ale unei încălcări a dreptului Uniunii

Paragraf

[art. 4 alin. (3) și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE)

Paragraf

(a se vedea punctul 64)

Paragraf

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE]

Paragraf

(a se vedea punctele 70, 71 și 73 și dispozitivul 2)

Paragraf

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiului independenței judecătorilor – Supremația și efectul direct ale dreptului Uniunii – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de a lăsa neaplicată, din oficiu, orice reglementare sau practică națională contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct – Judecător unic al unei instanțe naționale însărcinat cu judecarea unei cauze care până atunci fusese atribuită altui judecător, în urma suspendării acestuia din urmă din funcție printr‑un act al unei entități care nu îndeplinește cerința independenței și a imparțialității – Obligație de a înlătura aplicarea acestui act și de a se abține de la continuarea examinării cauzei – Obligație, în sarcina organelor judiciare competente să stabilească compunerea completelor de judecată ale acestei instanțe, de a reatribui cauza judecătorului însărcinat inițial cu judecarea cauzei – Lipsă de relevanță a considerațiilor întemeiate pe principiul securității juridice

Paragraf

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE]

Paragraf

(a se vedea punctele 76-80 și dispozitiv 3)

Paragraf

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiului independenței judecătorilor – Reglementare națională care permite calificarea drept abatere disciplinară a examinării respectării cerințelor referitoare la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Reglementare considerată contrară dreptului Uniunii printr‑o hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor – Instanță națională chemată să pună în aplicare un act care presupune, cu încălcarea dreptului Uniunii, suspendarea din funcție a unuia dintre judecătorii care compun unul dintre completele sale de judecată – Reglementare care se opune obligației acestei instanțe de a înlătura aplicarea acestui act – Inadmisibilitate

Paragraf

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

Paragraf

(a se vedea punctele 82-88 și 93 și dispozitiv 4)

Paragraf

Rezumat

Paragraf

Cauza C‑615/20

Paragraf

Pe baza unui rechizitoriu emis de Prokuratura Okręgowa w Warszawie (Parchetul Regional din Varșovia, Polonia), YP și alți inculpați au fost urmăriți penal în fața Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) pentru o serie de infracțiuni. Această cauză a fost atribuită unui complet de judecător unic al acestei instanțe, compus din judecătorul I. T.

Paragraf

În timp ce această cauză se afla într‑un stadiu foarte avansat al procedurii, Prokuratura Krajowa Wydział Spraw Wewnętrznych (Parchetul Național, Departamentul afaceri interne, Polonia) a sesizat, la 14 februarie 2020, Camera disciplinară a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) ( 1 ) cu o cerere de autorizare a urmăririi penale a judecătorului I. T. pentru că, în decembrie 2017, a permis reprezentanților mass‑media să capteze imagini și sunete în timpul unei ședințe, precum și în timpul pronunțării unei decizii în cauza vizată și al expunerii orale a motivelor acesteia și, în acest mod, se pretinde că a divulgat informații care proveneau din procedura de instrucție a Parchetului Regional din Varșovia în cauza în discuție.

Paragraf

Printr‑o rezoluție din 18 noiembrie 2020 (denumită în continuare „rezoluția în litigiu”), Camera disciplinară a autorizat inițierea unei proceduri penale împotriva judecătorului I. T., l‑a suspendat din funcție și a redus cuantumul remunerației sale cu 25 % pe durata acestei suspendări.

Paragraf

Instanța de trimitere, care este completul Tribunalului Regional din Varșovia însărcinat cu procedura penală declanșată în special împotriva lui YP și în cadrul căreia judecătorul I. T. se pronunță în calitate de judecător unic, arată că rezoluția în litigiu este de natură să împiedice ca aceasta să poată continua respectiva procedură. În acest context, ea a decis să suspende judecarea cauzei pentru a solicita Curții să se pronunțe în esență cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unor dispoziții naționale care conferă unei entități a cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate competența de a autoriza inițierea unor proceduri penale împotriva unor judecători de la instanțele de drept comun și, în cazul emiterii unei astfel de autorizații, de a suspenda funcțiile judecătorilor în cauză și de a reduce remunerația acestora pe durata suspendării menționate. Întrebările sale urmăresc în esență să se stabilească dacă, având în vedere dispozițiile și principiile dreptului Uniunii ( 2 ), judecătorul unic care compune această instanță rămâne îndreptățit să continue examinarea cauzei principale în pofida rezoluției în litigiu prin care a fost suspendat din funcție.

Paragraf

Cauza C‑671/20

Paragraf

O altă procedură penală se desfășoară între Parchetul Regional din Varșovia și M M., inculpat de asemenea pentru diverse infracțiuni, în legătură cu o decizie a acestui parchet prin care s‑a dispus constituirea unei ipoteci obligatorii asupra unui imobil aparținând lui M. M. Acesta din urmă a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Tribunalul Regional din Varșovia, instanță în cadrul căreia cauza legată de această acțiune a fost atribuită mai întâi judecătorului I. T.

Paragraf

În urma adoptării rezoluției în litigiu prin care printre altele a fost suspendat din funcție judecătorul I. T., președintele Tribunalului Regional din Varșovia a însărcinat președinta secției din care făcea parte judecătorul I. T. cu modificarea compunerii completului de judecată în cauzele care fuseseră atribuite acestui judecător, cu excepția cauzei în care judecătorul I. T. a sesizat Curtea cu cererea de decizie preliminară care face obiectul cauzei C‑615/20. În consecință, această președintă de secție a adoptat o ordonanță de reatribuire a cauzelor atribuite inițial judecătorului I. T., printre care cauza care îl privește pe M. M.

Paragraf

Potrivit instanței de trimitere, și anume un alt complet de judecător unic al Tribunalului Regional din Varșovia, căruia i‑a fost reatribuită această cauză, evenimentele respective dovedesc că președintele acestei instanțe a recunoscut forța obligatorie a rezoluției în litigiu, considerând că suspendarea din funcție a judecătorului I. T. se opunea ca respectiva cauză să fie examinată de acest judecător sau că exista un obstacol durabil în calea unei astfel de examinări.

Paragraf

Or, această instanță ridică problema caracterului obligatoriu al unui act precum rezoluția în litigiu și a legitimității celorlalte complete de judecată desemnate în urma executării acestei rezoluții. Ea arată, pe de altă parte, că dispoziții naționale recente îi interzic să examineze caracterul obligatoriu al rezoluției menționate, în caz contrar existând riscul unor sancțiuni disciplinare. Întrebările adresate Curții urmăresc în esență să se stabilească dacă, având în vedere dispozițiile și principiile dreptului Uniunii ( 3 ), instanța de trimitere poate, fără a risca să angajeze răspunderea disciplinară a judecătorului unic care se pronunță în cadrul său, să considere că rezoluția în litigiu este lipsită de forță obligatorie, astfel încât ea nu ar fi îndreptățită să judece cauza principală care i‑a fost reatribuită în urma acestei rezoluții, și dacă, prin urmare, această cauză trebuie să fie atribuită din nou judecătorului însărcinat inițial cu soluționarea acesteia.

Paragraf

În hotărârea pronunțată în aceste cauze conexate, Curtea, reunită în Marea Cameră, se referă la concluziile cuprinse în jurisprudența ( 4 ) sa, în special în Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) ( 5 ). Curtea declară în esență că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE se opune unor dispoziții naționale care permit unei entități, cum ar fi Camera disciplinară, ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate, să ridice imunitatea unui judecător, să îl suspende din funcție, precum și să îi de reducă remunerația. Ea precizează de asemenea, în lumina principiului supremației dreptului Uniunii și a principiului cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, consecințele unei astfel de concluzii pentru instanța națională, precum și pentru organele judiciare competente în materie de stabilire și de modificare a compunerii completelor de judecată ale instanței naționale menționate, în privința unui act precum rezoluția în litigiu care presupune, cu încălcarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, suspendarea din funcție a unui judecător care se pronunță în calitate de judecător unic.

Paragraf

Aprecierea Curții

Paragraf

În primul rând, Curtea declară că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE se opune unor dispoziții naționale care conferă unei entități ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate competența de a autoriza inițierea unor proceduri penale împotriva unor judecători de la instanțele de drept comun și, în cazul în care se acordă o astfel de autorizație, de a suspenda judecătorii în cauză din funcție și de a reduce remunerația acestora pe durata suspendării respective.

Paragraf

În această privință, Curtea arată că, de la introducerea acestor două cauze preliminare, a pronunțat Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), în care a statuat printre altele că, prin abilitarea Camerei disciplinare, ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate ( 6 ), să se pronunțe cu privire la cauze care au un impact direct asupra statutului și a exercitării funcției de judecător, cum ar fi cererile de autorizare a inițierii unei proceduri penale împotriva judecătorilor, Polonia nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE ( 7 ).

Paragraf

În hotărârea menționată anterior, Curtea a subliniat că simpla perspectivă ca judecătorii să suporte riscul ca o autorizare a urmăririi lor penale să poată fi solicitată și obținută de la o entitate a cărei independență nu ar fi garantată le poate afecta propria independență și că situația este aceeași în ceea ce privește riscul ca o astfel de instanță să decidă suspendarea eventuală a acestora din funcție și reducerea remunerației lor ( 8 ).

Paragraf

În speță, rezoluția în litigiu a fost adoptată în privința judecătorului I. T. ( 9 ) în temeiul dispozițiilor naționale pe care Curtea, în hotărârea citată anterior, le‑a considerat contrare articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, în măsura în care conferă competența de a adopta acte precum această rezoluție unei astfel de entități.

Paragraf

Deși autoritățile statului membru vizat sunt obligate să modifice dispozițiile naționale care au făcut obiectul unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, astfel încât acestea să devină conforme cu cerințele dreptului Uniunii, instanțele din acest stat membru au, la rândul lor, obligația de a asigura respectarea acestei hotărâri în exercitarea misiunii lor, ceea ce implică printre altele că aceste instanțe trebuie să țină seama, dacă este cazul, de elementele juridice cuprinse în aceasta în vederea determinării domeniului de aplicare al dispozițiilor dreptului Uniunii pe care au misiunea să le aplice. În consecință, instanța de trimitere în cauza C‑615/20 este chemată să stabilească în cauza principală toate consecințele care decurg din concluziile desprinse din Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor).

Paragraf

În al doilea rând, Curtea interpretează articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, principiul supremației dreptului Uniunii și principiul cooperării loiale în sensul că:

Paragraf

pe de o parte, un complet de judecată al unei instanțe naționale, sesizat cu o cauză și format dintr‑un judecător unic împotriva căruia o entitate a cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate a adoptat o rezoluție prin care a autorizat inițierea urmăririi penale și a dispus suspendarea din funcție a acestuia, precum și reducerea remunerației sale, este îndreptățit să înlăture aplicarea unei asemenea rezoluții care se opune exercitării competenței sale în această cauză și,

Paragraf

pe de altă parte, organele judiciare competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată ale acestei instanțe naționale trebuie de asemenea să înlăture aplicarea rezoluției menționate care se opune exercitării acestei competențe de către completul de judecată respectiv.

Paragraf

În această privință, ea amintește că, în temeiul unei jurisprudențe constante ( 10 ), principiul supremației dreptului Uniunii impune printre altele oricărei instanțe naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligația să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. Respectarea acestei obligații constituie o expresie a principiului cooperării loiale.

Paragraf

Or, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale ( 11 ), beneficiază de un efect direct care implică să se lase neaplicată orice dispoziție națională, jurisprudență sau practică națională contrară acestor dispoziții ale dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte ( 12 ).

Paragraf

Chiar și în lipsa unor măsuri legislative naționale prin care s‑a pus capăt unei neîndepliniri a obligațiilor, constatată de Curte, instanțele naționale trebuie să ia toate măsurile pentru a facilita realizarea efectului deplin al dreptului Uniunii în conformitate cu concluziile cuprinse în hotărârea de constatare a acestei neîndepliniri a obligațiilor. Pe de altă parte, în temeiul principiului cooperării loiale, acestea trebuie să elimine consecințele ilicite ale unei încălcări a dreptului Uniunii.

Paragraf

Pentru a îndeplini obligațiile amintite, o instanță națională trebuie să înlăture aplicarea unui act precum rezoluția în litigiu prin care s‑a dispus, cu încălcarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, suspendarea din funcție a unui judecător, atunci când o asemenea consecință este indispensabilă, având în vedere situația procedurală în cauză, pentru a garanta supremația dreptului Uniunii ( 13 ).

Paragraf

În sfârșit, Curtea subliniază că, atunci când un act precum rezoluția în litigiu a fost adoptat de o entitate care nu constituie o instanță judecătorească independentă și imparțială, în sensul dreptului Uniunii, nicio considerație întemeiată pe principiul securității juridice sau având legătură cu o pretinsă autoritate de lucru judecat a acestei rezoluții nu poate fi invocată în mod util pentru a împiedica instanța de trimitere și organele judiciare competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată ale instanței naționale să înlăture aplicarea unei asemenea rezoluții ( 14 ).

Paragraf

În această privință, Curtea observă că procedura principală în cauza C‑615/20 a fost suspendată de instanța de trimitere, în așteptarea prezentei hotărâri. În acest context, continuarea procedurii respective de către judecătorul care compune completul format dintr‑un judecător unic al instanței de trimitere, în special în stadiul avansat în care se află procedura menționată, care ar fi deosebit de complexă, nu pare să poată afecta securitatea juridică. Dimpotrivă, aceasta pare de natură să permită ca examinarea cauzei principale să poată conduce la o decizie care să fie conformă, pe de o parte, cu cerințele care decurg din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și, pe de altă parte, cu dreptul justițiabililor în cauză la un proces echitabil într‑un termen rezonabil.

Paragraf

În aceste condiții, instanța de trimitere din cauza C‑615/20 este îndreptățită să înlăture aplicarea rezoluției în litigiu pentru a putea să examineze în continuare cauza principală în compunerea sa actuală, fără ca organele judiciare competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată ale instanței naționale să poată împiedica acest lucru.

Paragraf

În al treilea rând, Curtea interpretează articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiile supremației dreptului Uniunii și cooperării loiale în raport cu situația unui complet de judecată al unei instanțe naționale, cum ar fi instanța de trimitere în cauza C‑671/20, căreia o cauză atribuită până atunci unui alt complet de judecată al acestei instanțe naționale i‑a fost reatribuită ca urmare a unui act al Camerei disciplinare, cum ar fi rezoluția în litigiu, pentru a stabili printre altele dacă această instanță de trimitere trebuie în speță să înlăture aplicarea acestei rezoluții și să se abțină de la continuarea examinării cauzei menționate.

Paragraf

Curtea subliniază, în această privință, că obligația instanțelor naționale de a înlătura aplicarea unei rezoluții care presupune, cu încălcarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, suspendarea din funcție a unui judecător, atunci când acest lucru este indispensabil în raport cu situația procedurală în discuție pentru a garanta supremația dreptului Uniunii, se impune în special completului de judecată căruia i‑ar fi fost reatribuită cauza ca urmare a unei asemenea rezoluții. Acest complet de judecată trebuie, în consecință, să se abțină să soluționeze această cauză. Obligația menționată se impune de asemenea organelor competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată ale instanței naționale, care trebuie, prin urmare, să reatribuie aceeași cauză completului de judecată care era sesizat inițial cu aceasta.

Paragraf

În speță, nicio considerație întemeiată pe principiul securității juridice sau având legătură cu o pretinsă autoritate de lucru judecat a rezoluției menționate nu poate fi invocată în mod util.

Paragraf

În această privință, Curtea subliniază că, în cauza C‑671/20 și spre deosebire de alte cauze atribuite judecătorului I. T. care ar fi fost, între timp, reatribuite de asemenea altor complete de judecată, dar a căror examinare ar fi fost continuată sau chiar, eventual, finalizată prin adoptarea unei decizii de către aceste noi complete, procedura principală a fost suspendată în așteptarea prezentei hotărâri. În aceste condiții, reluarea procedurii respective de către judecătorul I. T. pare de natură să permită ca procedura menționată să poată conduce, în pofida întârzierii cauzate de rezoluția în litigiu, la o decizie care să fie conformă atât cu cerințele care decurg din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, cât și cu cele care decurg din dreptul justițiabilului în cauză la un proces echitabil.

Paragraf

Prin urmare, Curtea interpretează articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiile supremației dreptului Uniunii și cooperării loiale în sensul că:

Paragraf

pe de o parte, un complet de judecată al unei instanțe naționale care, având în vedere că i s‑a reatribuit o cauză atribuită până atunci unui alt complet de judecată al acestei instanțe ca urmare a unei rezoluții adoptate de o entitate ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate și care a autorizat inițierea urmăririi penale împotriva judecătorului unic care compune acest din urmă complet de judecată și a dispus suspendarea din funcție a acestuia, precum și reducerea remunerației sale a decis să suspende examinarea acestei cauze în așteptarea unei decizii preliminare a Curții trebuie să înlăture aplicarea rezoluției menționate și să se abțină de la examinarea în continuare a cauzei respective și,

Paragraf

pe de altă parte, organele judiciare competente în materie de desemnare și de modificare a compunerii completelor de judecată ale instanței naționale sunt, într‑un asemenea caz, obligate să reatribuie aceeași cauză completului de judecată însărcinat inițial cu aceasta.

Paragraf

În ceea ce privește, în al patrulea rând, dispozițiile naționale și jurisprudența unei instanțe constituționale menționate de instanța de trimitere în cauza C‑671/20 ( 15 ), care s‑ar opune posibilității ca această din urmă instanță să se pronunțe, chiar dacă ar fi obligată, având în vedere răspunsurile date de Curte la celelalte întrebări adresate, cu privire la lipsa forței obligatorii a unui act precum rezoluția în litigiu și să înlăture, dacă este cazul, aplicarea acestuia, Curtea arată că exercitarea de către o instanță națională a misiunilor care îi sunt încredințate prin tratate și respectarea obligațiilor care îi revin în temeiul acestora, punând în aplicare o dispoziție precum articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, nu pot nici să îi fie interzise, nici să fie considerate abatere disciplinară pentru judecătorii care compun o asemenea instanță ( 16 ).

Paragraf

De asemenea, având în vedere efectul direct pe care îl are articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanțelor naționale să lase neaplicată orice jurisprudență națională contrară acestei dispoziții a dreptului Uniunii, astfel cum a fost interpretată de Curte. Așadar, în ipoteza în care, ca urmare a unor hotărâri pronunțate de Curte, o instanță națională ar ajunge să considere că jurisprudența unei instanțe constituționale este contrară dreptului Uniunii, faptul că o asemenea instanță națională ar lăsa neaplicată jurisprudența constituțională menționată, conform principiului supremației acestui drept, nu poate fi de natură să angajeze răspunderea sa disciplinară ( 17 ).

Paragraf

În consecință, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiile supremației dreptului Uniunii și cooperării loiale se opun:

Paragraf

pe de o parte, unor dispoziții naționale ce interzic unei instanțe naționale, în caz contrar existând riscul unor sancțiuni disciplinare aplicate judecătorilor care o compun, să examineze caracterul obligatoriu al unui act adoptat de o entitate ale cărei independență și imparțialitate nu sunt garantate și care a autorizat inițierea urmăririi penale împotriva unui judecător și a dispus suspendarea din funcție a acestuia, precum și reducerea remunerației sale și, dacă este cazul, să înlăture aplicarea acestui act și,

Paragraf

pe de altă parte, jurisprudenței unei curți constituționale în temeiul căreia actele de numire a judecătorilor nu pot face obiectul unui control jurisdicțional, în măsura în care jurisprudența menționată este de natură să se opună aceleiași examinări.

Paragraf

( 1 ) Legea din 8 decembrie 2017 privind Curtea Supremă a instituit, în cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), o nouă cameră disciplinară denumită Izba Dyscyplinarna (în continuare „Camera disciplinară”). Printr‑o lege din 20 decembrie 2019 care a modificat Legea privind Curtea Supremă, intrată în vigoare în anul 2020, acestei camere i s‑au atribuit noi competențe, printre care autorizarea inițierii unei proceduri penale împotriva judecătorilor sau a plasării lor în detenție provizorie [articolul 27 alineatul 1, punctul 1a)].

Paragraf

( 2 ) Și anume articolul 47 din Carte drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 2 TUE și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, care consacră principiul statului de drept și cerințele protecției jurisdicționale efective, precum și principiile supremației, cooperării loiale și securității juridice.

Paragraf

( 3 ) Și anume articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiile supremației, cooperării loiale și securității juridice.

Paragraf

( 4 ) Referitoare la lipsa de independență și imparțialitate a Camerei disciplinare instituite prin Legea din anul 2017 privind Curtea Supremă, astfel cum a fost modificată în cadrul reformei justiției poloneze din anul 2019.

Paragraf

( 5 ) Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442).

Paragraf

( 6 ) La punctul 102 din Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), Curtea, întemeindu‑se pe jurisprudența sa anterioară [punctul 112 din Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia (Regimul disciplinar al judecătorilor) (C‑791/19, EU:C:2021:596)], a reiterat aprecierea potrivit căreia Camera disciplinară nu îndeplinește cerința independenței și a imparțialității necesară.

Paragraf

( 7 ) Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), dispozitiv 1.

Paragraf

( 8 ) Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), punctul 101.

Paragraf

( 9 ) Și anume o instanță de drept comun care poate fi chemată să se pronunțe, în temeiul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, cu privire la chestiuni legate de aplicarea sau de interpretarea dreptului Uniunii.

Paragraf

( 10 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curți constituționale) (C‑430/21, EU:C:2022:99, punctul 53 și jurisprudența citată, precum și punctul 55 și jurisprudența citată).

Paragraf

( 11 ) Care pune în sarcina statelor membre, în termeni neechivoci, o obligație de rezultat clară și precisă și care nu este supusă niciunei condiții în special în ceea ce privește independența și imparțialitatea instanțelor chemate să interpreteze și să aplice dreptul Uniunii și cerința ca acestea să fie constituite în prealabil prin lege.

Paragraf

( 12 ) Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), punctul 78 și jurisprudența citată.

Paragraf

( 13 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire) (C‑487/19, EU:C:2021:798, punctele 159 și 161).

Paragraf

( 14 ) A se vedea în acest sens Hotărârea W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme –Numire), punctul 160.

Paragraf

( 15 ) Articolul 42a 1 și 2 din Legea privind instanțele de drept comun din 27 iulie 2001, astfel cum a fost modificată prin Legea din 20 decembrie 2019, prevede în special în sarcina instanțelor respective interdicția de a repune în discuție legitimitatea instanțelor sau de a aprecia legalitatea numirii unui judecător ori a competenței sale de a îndeplini misiuni în materia administrării justiției. Articolul 107 alineatul 1 punctul 3) din aceeași lege califică drept abatere disciplinară printre altele orice act al judecătorilor de la instanțele de drept comun care repune în discuție efectivitatea numirii unui judecător.

Paragraf

( 16 ) A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), punctul 132.

Paragraf

( 17 ) A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), punctul 132.