Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 iunie 2022.#AB Volvo (publ.) și DAF TRUCKS NV împotriva RM.#Trimitere preliminară – Înțelegeri – Articolul 101 TFUE – Directiva 2014/104/UE – Articolele 10, 17 și 22 – Acțiuni în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a Uniunii Europene – Termen de prescripție – Prezumție simplă privind existența unui prejudiciu – Cuantificarea prejudiciului suferit – Transpunere tardivă a directivei – Aplicare în timp – Dispoziții de drept material și procedural.#Cauza C-267/20.

Cauza C‑267/20

Volvo AB (publ.)șiDAF Trucks NV

împotriva

(cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de León)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 iunie 2022

„Trimitere preliminară – Înțelegeri – Articolul 101 TFUE – Directiva 2014/104/UE – Articolele 10, 17 și 22 – Acțiuni în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a Uniunii Europene – Termen de prescripție – Prezumție simplă privind existența unui prejudiciu – Cuantificarea prejudiciului suferit – Transpunere tardivă a directivei – Aplicare în timp – Dispoziții de drept material și procedural”

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicarea în timp – Dispoziții de drept material – Interdicție privind aplicarea retroactivă a reglementării naționale de transpunere – Dispoziții care nu sunt de drept material – Interdicție privind aplicarea reglementării naționale de transpunere unor acțiuni introduse înainte de 26 decembrie 2014

(Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 22)

(a se vedea punctele 35-41)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicarea în timp – Dispoziție care prevede un termen de prescripție a acțiunilor în reparație de cel puțin cinci ani – Dispoziție de drept material – Interdicție privind aplicarea retroactivă a reglementării naționale de transpunere

(Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 și 22)

(a se vedea punctele 43-49 și 73-75 și dispozitivul)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Încălcare ce a încetat înainte de intrarea în vigoare a directivei – Termen de prescripție a acțiunii în reparație – Determinarea momentului de la care începe să curgă termenul – Aplicabilitatea dreptului național – Limite – Respectarea principiului efectivității – Termen de prescripție care nu poate începe să curgă decât după încetarea încălcării și cunoașterea de către persoana vătămată a informațiilor indispensabile pentru introducerea acțiunii

(art. 101 TFUE; Directiva 2014/104 Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 50-72)

Acte ale instituțiilor – Directive – Executare de către statele membre – Necesitatea de a asigura eficacitatea directivelor – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de interpretare conformă – Conținut – Interpretare contra legem a dreptului național – Excludere

(a se vedea punctul 77)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicarea în timp – Dispoziție care reglementează sarcina și nivelul de probă pentru cuantificarea prejudiciului – Dispoziție care nu este de drept material – Interdicție privind aplicarea reglementării naționale de transpunere unor acțiuni introduse înainte de 26 decembrie 2014

[Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 17 alin. (1) și art. 22]

(a se vedea punctele 80-89 și dispozitivul)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicarea în timp – Dispoziție care stabilește o prezumție simplă privind existența unui prejudiciu rezultat dintr‑o înțelegere – Dispoziție de drept material – Interdicție privind aplicarea retroactivă a reglementării naționale de transpunere

[Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 17 alin. (2) și art. 22]

(a se vedea punctele 90-104 și dispozitivul)

Rezumat

Curtea precizează domeniul de aplicare temporal al normelor care reglementează termenul de prescripție pentru introducerea acțiunilor în despăgubire pentru încălcările dreptului concurenței, precum și al normelor care reglementează cuantificarea prejudiciului rezultat din astfel de încălcări și prezumția simplă referitoare la existența unui prejudiciu rezultat dintr‑o înțelegere

Prin decizia din 19 iulie 2016 ( 1 ), Comisia Europeană a constatat că, prin faptul că s‑au înțeles, pe de o parte, asupra prețurilor camioanelor în Spațiul Economic European (SEE) din 1997 până în 2011 și, pe de altă parte, asupra calendarului și repercutării costurilor aferente introducerii tehnologiilor în materie de emisii impuse prin normele EURO 3-EURO 6, Volvo și DAF Trucks au participat, alături de alți constructori de camioane, la o înțelegere contrară normelor dreptului Uniunii care interzic înțelegerile ( 2 ). Un comunicat de presă a fost difuzat chiar în ziua adoptării acestei decizii și a fost publicat un rezumat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 6 aprilie 2017 ( 3 ).

Întrucât a cumpărat, în cursul anilor 2006 și 2007, trei camioane fabricate de Volvo și DAF Trucks, RM a sesizat Juzgado de lo Mercantil de León (Tribunalul Comercial din León, Spania) cu o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului suferit ca urmare a înțelegerii constatate de Comisie. Această acțiune, introdusă la 1 aprilie 2018, a fost declarată admisibilă de Tribunalul Comercial, în special în raport cu termenul de prescripție de cinci ani prevăzut de legislația spaniolă care transpune Directiva 2014/104 privind despăgubirea victimelor practicilor anticoncurențiale ( 4 ). Tribunalul Comercial s‑a întemeiat și pe prezumția stabilită de această legislație de transpunere potrivit căreia orice înțelegere cauzează un prejudiciu și a exercitat posibilitatea prevăzută de aceeași legislație de a estima cuantumul prejudiciului produs lui RM. Volvo și DAF Trucks au fost, așadar, obligate să îi plătească lui RM o despăgubire reprezentând 15 % din prețul de achiziție a camioanelor în cauză.

Volvo și DAF Trucks au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Audiencia Provincial de León (Curtea Provincială din León, Spania), contestând aplicabilitatea Directivei 2014/104 și a legislației spaniole de transpunere pentru motivul că înțelegerea încetase înainte de intrarea în vigoare a acestei directive.

În acest context, Curtea Provincială din León a sesizat Curtea cu mai multe întrebări preliminare prin care solicita să se stabilească dacă articolul 10 și articolul 17 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/104, care stabilesc normele:

privind prescrierea acțiunilor în despăgubire pentru încălcările dreptului concurenței,

privind cuantificarea prejudiciului care rezultă din astfel de încălcări și

privind prezumția existenței acestui prejudiciu,

sunt aplicabile unei acțiuni în despăgubire care, deși privește o înțelegere care a încetat înainte de intrarea în vigoare a acestei directive, a fost introdusă după intrarea în vigoare a dispozițiilor de transpunere a acesteia în dreptul național.

Aprecierea Curții

În ceea ce privește domeniul de aplicare temporal al Directivei 2014/104, Curtea amintește mai întâi că această directivă interzice, pe de o parte, aplicarea retroactivă a oricărei reglementări naționale care transpune dispozițiile de drept material pe care le prevede și, pe de altă parte, aplicarea oricărei reglementări naționale care transpune dispozițiile directivei ce nu sunt de drept material în cazul acțiunilor în despăgubire introduse înainte de 26 decembrie 2014.

În ceea ce privește aplicabilitatea temporală a articolului 10 din Directiva 2014/104, care stabilește normele privind prescrierea acțiunilor în despăgubire pentru încălcările dreptului concurenței, Curtea arată în continuare că astfel de norme protejează atât persoana vătămată, cât și persoana răspunzătoare pentru prejudiciu. Reiese, în plus, dintr‑o jurisprudență a Curții că termenele de prescripție, prin faptul că determină stingerea acțiunii în justiție, se raportează la dreptul material. Prin urmare, articolul 10 din Directiva 2014/104 este o dispoziție de drept material, pentru care aplicarea retroactivă a dispozițiilor de transpunere este exclusă în temeiul directivei.

Din moment ce Directiva 2014/104 a fost transpusă în ordinea juridică spaniolă la cinci luni după expirarea termenului său de transpunere, stabilit la 27 decembrie 2016, Curtea consideră că, pentru a stabili aplicabilitatea temporală a articolului 10 din această directivă, trebuie să se verifice dacă situația juridică în discuție în litigiul principal era împlinită înainte de expirarea termenului de transpunere a directivei menționate sau dacă ea continuă să își producă efectele după expirarea acestui termen. Mai precis, Curtea apreciază că este necesar să se examineze dacă la data expirării termenului de transpunere a Directivei 2014/104, și anume 27 decembrie 2016, expirase termenul de prescripție aplicabil situației în discuție în litigiul principal, ceea ce implică stabilirea momentului la care acest termen de prescripție a început să curgă. Dreptul spaniol care era în vigoare la acea dată prevedea că termenul de prescripție de un an începea să curgă de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință de faptele generatoare ale răspunderii.

Deși revine instanței de trimitere sarcina de a stabili în speță data acestei luări la cunoștință de către RM, ea este obligată să interpreteze dispozițiile naționale aplicabile, în măsura posibilului, în lumina dreptului Uniunii și în special a textului și a finalității articolului 101 TFUE.

În acest context, Curtea subliniază că din principiul efectivității rezultă că termenele naționale de prescripție a acțiunilor în despăgubire pentru încălcările dreptului concurenței nu pot începe să curgă înainte ca încălcarea să fi încetat și ca persoana prejudiciată să fi luat cunoștință sau să se poată considera în mod rezonabil că a luat cunoștință de informațiile indispensabile pentru introducerea acțiunii sale, și anume existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu și încălcarea dreptului concurenței săvârșită, precum și identitatea autorului acestei încălcări.

În această privință, Curtea arată că în comunicatul de presă al deciziei Comisiei de constatare a înțelegerii, difuzat la 19 iulie 2016, nu pare să se identifice cu precizia rezumatului publicat la 6 aprilie 2017 identitatea autorilor încălcării, durata sa exactă și produsele în cauză. În aceste condiții, efectivitatea deplină a articolului 101 TFUE impune să se considere că, în speță, termenul de prescripție a acțiunii în despăgubire introduse de RM a început să curgă în ziua publicării rezumatului deciziei Comisiei.

În măsura în care aceasta ar fi situația, rezultă, așadar, că acest termen nu expirase înainte de expirarea termenului de transpunere a Directivei 2014/104. El a continuat să curgă chiar și după data intrării în vigoare a legislației spaniole de transpunere. Prin urmare, Curtea a considerat că, în măsura în care termenul de prescripție aplicabil acțiunii în despăgubire a lui RM în temeiul vechilor norme nu a expirat înainte de data expirării termenului de transpunere a acestei directive, această acțiune intră în domeniul de aplicare temporal al articolului 10 din directiva menționată.

În ceea ce privește aplicabilitatea temporală a articolului 17 alineatul (1) din aceeași directivă, Curtea constată că, urmărind în special să confere instanțelor naționale posibilitatea de a estima cuantumul prejudiciului suferit atunci când este practic imposibil sau excesiv de dificil să îl cuantifice cu precizie pe baza elementelor de probă disponibile, această dispoziție are ca obiectiv reducerea nivelului de probă necesar în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului care rezultă dintr‑o încălcare a normelor dreptului concurenței.

Având în vedere jurisprudența sa potrivit căreia normele referitoare la sarcina probei și la nivelul probatoriu necesar sunt, în principiu, calificate drept norme procedurale, Curtea concluzionează că articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/104 constituie o dispoziție procedurală în sensul acestei directive, pentru care este exclusă aplicarea dispozițiilor de transpunere în cazul acțiunilor introduse înainte de 26 decembrie 2014.

Întrucât RM a introdus acțiunea la 1 aprilie 2018, această acțiune, deși privește o încălcare care a încetat înainte de intrarea în vigoare a directivei menționate, intră, în consecință, în domeniul de aplicare temporal al articolului 17 alineatul (1) din această directivă.

În ceea ce privește, în sfârșit, aplicabilitatea temporală a articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2014/104, care stabilește o prezumție simplă privind existența prejudiciului rezultat dintr‑o înțelegere, Curtea subliniază că această dispoziție este direct legată de angajarea răspunderii civile extracontractuale a autorului infracțiunii în cauză și afectează, în consecință, în mod direct situația juridică a acestuia. Întrucât o astfel de normă poate fi calificată drept normă de drept material, Curtea consideră că articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2014/104 are o natură materială în sensul acesteia, astfel încât este interzisă o aplicare retroactivă a dispozițiilor care o transpun în dreptul spaniol.

Din moment ce faptul identificat de legiuitorul Uniunii ca permițând să se prezume existența unui prejudiciu în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2014/104 este prezența unei înțelegeri, interdicția aplicării retroactive a acestei dispoziții și a legislației de transpunere presupune că acestea nu pot fi aplicabile unei acțiuni în despăgubire care, deși introdusă după intrarea în vigoare a dispozițiilor ce transpun tardiv în dreptul spaniol directiva menționată, privește o încălcare a dreptului concurenței care a încetat înainte de data expirării termenului de transpunere a acestei directive.

( 1 ) Decizia C(2016) 4673 final referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 [TFUE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39824 – Camioane).

( 2 ) Articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE.

( 3 ) JO 2017, C 108, p. 6.

( 4 ) Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).