Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 ianuarie 2022.#VYSOČINA WIND a.s. împotriva Česká republika – Ministerstvo životního prostředí.#Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 2012/19/UE – Deșeuri de echipamente electrice și electronice – Obligație de finanțare a costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice – Efect retroactiv – Principiul securității juridice – Transpunere incorectă a unei directive – Responsabilitate a statului membru.#Cauza C-181/20.

Cauza C‑181/20

VYSOČINA WIND a.s.

împotriva

Česká republika – Ministerstvo životního prostředí

(cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 ianuarie 2022

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 2012/19/UE – Deșeuri de echipamente electrice și electronice – Obligație de finanțare a costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice – Efect retroactiv – Principiul securității juridice – Transpunere incorectă a unei directive – Responsabilitate a statului membru”

Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Întrebare care privește implicit validitatea unui act de drept derivat – Examinare din oficiu a validității

[art. 267 TFUE; Directiva 2012/19 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1)]

(a se vedea punctele 35-37)

Mediu – Deșeuri – Deșeuri de echipamente electrice și electronice – Directiva 2012/19 – Finanțarea gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare – Obligația producătorilor de a finanța costul gestionării deșeurilor generate de produse introduse pe piață după 13 august 2012 – Reglementare națională care impune obligația de finanțare a costului gestionării deșeurilor generate de panouri fotovoltaice introduse pe piață după această dată utilizatorilor lor – Inadmisibilitate

[Directiva 2008/98 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1), și Directiva 2012/19 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (9) și (23), art. 2 alin. (1) lit. (a), art. 3 alin. (1) lit. (e), art. 13 alin. (1) și anexele I și II]

(a se vedea punctele 39-45 și dispozitiv 1)

Mediu – Deșeuri – Deșeuri de echipamente electrice și electronice – Directiva 2012/19 – Finanțarea gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare – Obligația producătorilor de a finanța costul gestionării deșeurilor generate de produse introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012 – Normă nouă aplicabilă unei situații împlinite anterior intrării în vigoare a directivei – Încălcare a principiilor securității juridice și neretroactivității – Invaliditate

[Directiva 2008/98 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14, și Directiva 2012/19 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (a), art. 13 alin. (1), art. 24 alin. (1) și anexa I]

(a se vedea punctele 47-62 și dispozitiv 1)

Dreptul Uniunii Europene – Drepturi conferite particularilor – Încălcare de către un stat membru – Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor – Condiții – Încălcare suficient de gravă – Adoptarea de către un stat membru a unei legislații contrare unei directive înainte de adoptarea acesteia – Lipsa încălcării

[Directiva 2012/19 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1) și art. 24 alin. (1)]

(a se vedea punctele 69-74 și 76-79 și dispozitiv 2)

Acte ale instituțiilor – Directive – Executarea de către statele membre – Obligațiile statelor membre în termenul de transpunere – Obligație de a nu adopta dispoziții care pot compromite rezultatul prevăzut de directivă

(a se vedea punctul 75)

Rezumat

Curtea declară nevalidă în parte Directiva 2012/19 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, în măsura în care această directivă obligă producătorii de panouri fotovoltaice să finanțeze costurile aferente gestionării deșeurilor generate de panourile respective atunci când acestea au fost introduse pe piață la o dată anterioară celei a intrării în vigoare a directivei menționate. Pe de altă parte, această directivă se opune unei legislații naționale care impune finanțarea costurilor amintite utilizatorilor panourilor fotovoltaice introduse pe piață după data intrării sale în vigoare.

Vysočina Wind este o societate cehă care exploatează o centrală de energie solară echipată cu panouri fotovoltaice introduse pe piață după 13 august 2005.

În conformitate cu obligația prevăzută de Legea cehă nr. 185/2001 privind deșeurile (denumită în continuare „Legea privind deșeurile”) ( 1 ), ea a participat la finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice și a plătit, în acest sens, contribuții în cursul anilor 2015 și 2016.

Întrucât a considerat însă că această obligație de a contribui rezulta dintr‑o transpunere incorectă a Directivei 2012/19 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) ( 2 ) și că plata acestor contribuții constituia un prejudiciu, Vysočina Wind a formulat, în fața instanțelor cehe, o acțiune în despăgubire împotriva Republicii Cehe. În acest context, Vysočina Wind susținea că dispoziția din Legea privind deșeurile care prevedea obligația de a contribui a utilizatorilor de panouri fotovoltaice contravine articolului 13 alineatul (1) din Directiva privind DEEE, care pune în sarcina producătorilor echipamentelor electrice și electronice, iar nu a utilizatorilor acestora, finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din echipamente introduse pe piață după 13 august 2005.

Întrucât acțiunea introdusă de Vysočina Wind a fost admisă atât în primă instanță, cât și în apel, Republica Cehă a formulat recurs la Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă).

Fiind sesizată cu titlu preliminar de această din urmă instanță, Curtea, reunită în Marea Cameră, se pronunță, pe de o parte, cu privire la interpretarea și la validitatea articolului 13 alineatul (1) din Directiva privind DEEE și precizează, pe de altă parte, condițiile de angajare a răspunderii unui stat membru pentru încălcarea dreptului Uniunii în contextul transpunerii unei directive.

Aprecierea Curții

Recurgând la o interpretare literală a Directivei privind DEEE, Curtea confirmă, în primul rând, că panourile fotovoltaice constituie echipamente electrice și electronice în sensul acesteia, astfel încât, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din directiva amintită, finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de panourile respective introduse pe piață începând de la 13 august 2012, data intrării în vigoare a acestei directive, trebuie să revină producătorilor panourilor menționate, iar nu, astfel cum prevede legislația cehă, utilizatorilor lor.

În al doilea rând, Curtea examinează validitatea articolului 13 alineatul (1) din Directiva privind DEEE, în măsura în care această dispoziție se aplică panourilor fotovoltaice introduse pe piață după 13 august 2005, respectiv la o dată anterioară celei a intrării în vigoare a directivei respective.

În această privință, Curtea amintește mai întâi că, deși principiul securității juridice se opune aplicării unei norme de drept noi în cazul unei situații împlinite anterior intrării sale în vigoare, din jurisprudența sa rezultă de asemenea că o normă de drept nouă se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul legii vechi, precum și situațiilor juridice noi.

Astfel, Curtea verifică dacă aplicarea normei de drept enunțate la articolul 13 alineatul (1) din Directiva privind DEEE, potrivit căreia producătorii, iar nu utilizatorii, sunt obligați să asigure finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de panouri fotovoltaice introduse pe piață după 13 august 2005, în cazul în care aceste panouri au devenit sau vor deveni deșeuri începând de la data intrării în vigoare a directivei, este de natură să aducă atingere unei situații împlinite anterior intrării sale în vigoare sau dacă această aplicare urmărește, dimpotrivă, să guverneze efectele viitoare ale unei situații care a apărut înainte de intrarea în vigoare menționată.

Or, întrucât reglementarea Uniunii care exista înainte de adoptarea Directivei privind DEEE lăsa statelor membre posibilitatea de a impune suportarea costurilor de gestionare a deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice fie deținătorului actual sau anterior al deșeurilor, fie producătorului sau distribuitorului panourilor, Directiva privind DEEE a avut incidență asupra unor situații împlinite anterior intrării sale în vigoare în statele membre care deciseseră să impună aceste costuri utilizatorilor panourilor fotovoltaice, iar nu producătorilor acestora, cum era situația în Republica Cehă.

În acest sens, Curtea precizează că o normă de drept nouă care se aplică unor situații împlinite anterior nu poate fi considerată conformă cu principiul neretroactivității actelor juridice atunci când modifică, a posteriori și în mod imprevizibil, repartizarea costurilor a căror apariție nu mai poate fi evitată. Or, în speță, producătorii panourilor fotovoltaice nu erau în măsură să prevadă, la momentul proiectării panourilor, că ar fi obligați ulterior să asigure finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de aceste panouri.

Având în vedere aceste considerații, Curtea declară articolul 13 alineatul (1) din Directiva privind DEEE nevalid în măsura în care dispoziția menționată impune producătorilor finanțarea costurilor aferente gestionării deșeurilor generate de panouri fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012.

În al treilea rând, Curtea afirmă că introducerea în Legea privind deșeurile a unei dispoziții ce prevede o obligație de a contribui în sarcina utilizatorilor de panouri fotovoltaice, care este contrară Directivei privind DEEE, cu mai mult de o lună înainte de adoptarea acesteia din urmă, nu constituie, ca atare, o încălcare a dreptului Uniunii de către Republica Cehă, din moment ce atingerea rezultatului prevăzut de directivă nu poate fi considerată grav compromisă înainte ca aceasta să facă parte din ordinea juridică a Uniunii.

( 1 ) Articolul 37p din zákon č. 185/2001 Sb., o odpadech a o změně některých dalších zákonů (Legea nr. 185/2001 privind deșeurile și de modificare a altor legi).

( 2 ) Directiva 2012/19/UE Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO 2012, L 197, p. 38), denumită în continuare „Directiva privind DEEE”.