Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 7 septembrie 2022.#Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA) împotriva Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei.#Energie – Piața internă de energie electrică – Regulamentul (UE) 2019/942 – Decizie a Comisiei de apel a ACER – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Competența ACER – Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 – Articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul 2019/942 – Articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2015/1222 – Drept aplicabil – Regulamentul (UE) 2019/943.#Cauza T-631/19.

Cauza T‑631/19

Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA)

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei

Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 7 septembrie 2022

„Energie – Piața internă de energie electrică – Regulamentul (UE) 2019/942 – Decizie a Comisiei de apel a ACER – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Competența ACER – Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 – Articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul 2019/942 – Articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2015/1222 – Drept aplicabil – Regulamentul (UE) 2019/943”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Condiții de admisibilitate – Decizie a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) care prevede o metodologie regională comună pentru calculul capacității pentru ziua următoare și intrazilnică în sectorul energiei electrice – Act de instituire a ACER care prevede o cale de atac internă împotriva deciziei ACER – Acțiune în anulare introdusă împotriva deciziei ACER fără epuizarea căii de atac interne – Inadmisibilitate – Limite – Motive îndreptate împotriva motivelor reținute prin decizia ACER și confirmate prin decizia adoptată după epuizarea căii de atac interne – Motive operante

[art. 263 al cincilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (34) și art. 28 alin. (1) și art. 29]

(a se vedea punctele 20 și 24-28)

Agenții ale Uniunii Europene – Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) – Competențe – Domeniu de aplicare – Adoptarea definitivă a unei metodologii regionale comune pentru calculul capacității pentru ziua următoare și intrazilnică în sectorul energiei electrice în lipsa unui acord între autoritățile regionale în această privință – Includere – Domeniu de aplicare – Competență care nu se limitează doar la punctele de dezacord dintre autoritățile menționate

[Regulamentul nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 și Regulamentul nr. 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (10); Regulamentul 2015/1222 al Comisiei, art. 9 alin. (12)]

(a se vedea punctele 39, 43-54 și 61)

Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Aplicare imediată a normei noi efectelor viitoare ale unei situații care a apărut sub imperiul normei vechi

(Regulamentul 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 14-16)

(a se vedea punctele 78-86)

Rezumat

La 24 iulie 2015, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul 2015/1222 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor ( 1 ) în sectorul energiei electrice. Acest regulament prevede o serie de cerințe privind alocarea capacității interzonale și gestionarea congestiilor pe piețele pentru ziua următoare și intrazilnică, printre care în special stabilirea unei metodologii comune de calcul coordonat al capacităților (denumit în continuare „CCM”) în fiecare dintre regiunile de calcul al capacităților (denumite în continuare „CCR”) ( 2 ).

În temeiul acestui regulament ( 3 ), operatorii de transport și de sistem din cadrul CCR Core ( 4 ) au supus aprobării autorităților naționale de reglementare din regiunea în cauză două propuneri privind proiectul regional al CCM pentru ziua următoare și, respectiv, proiectul regional de CCM intrazilnică, care au fost modificate la cererea autorităților menționate.

Întrucât autoritățile de reglementare nu au ajuns la un acord unanim pentru a valida cele două propuneri modificate, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) a adoptat, în temeiul aceluiași regulament ( 5 ), o decizie privind CCM‑urile pentru ziua următoare și intrazilnică ale CCR Core (denumită în continuare „decizia inițială”).

Reclamanta, Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA), în calitatea sa de autoritate națională de reglementare a Republicii Federale Germania, a formulat o cale de atac ( 6 ) împotriva deciziei inițiale la Comisia de apel a ACER (denumită în continuare „Comisia de apel”). Întrucât acțiunea sa a fost respinsă de aceasta din urmă, reclamanta a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect, cu titlu principal, anularea anumitor dispoziții din decizia inițială, precum și a deciziei Comisiei de apel și, cu titlu subsidiar, anularea în totalitate a acestor două decizii.

În hotărârea sa, Camera a doua extinsă a Tribunalului, deși declară inadmisibilă acțiunea în măsura în care este îndreptată împotriva deciziei inițiale, anulează decizia de respingere a Comisiei de apel. Cu această ocazie, Tribunalul precizează, pe de o parte, întinderea competenței ACER în raport cu cea a autorităților de reglementare naționale în cadrul adoptării de CCM‑uri regionale și, pe de altă parte, dreptul material aplicabil în speță.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul declară inadmisibilă acțiunea în anulare a reclamantei în măsura în care este îndreptată împotriva deciziei inițiale. În această privință, arată că admisibilitatea unei acțiuni în anulare formulate de persoane fizice sau juridice împotriva actelor ACER destinate să producă efecte juridice în privința lor trebuie examinată în raport cu modalitățile speciale prevăzute de actul de instituire a acestei agenții, și anume Regulamentul 2019/942 ( 7 ). Astfel, potrivit regulamentului menționat, acțiunea în anularea unei decizii adoptate de ACER nu poate, în cazul unei căi de atac interne formulate împotriva acestei decizii, să fie considerată admisibilă decât în măsura în care este îndreptată împotriva deciziei Comisiei de apel prin care s‑a respins această cale de atac internă sau, după caz, prin care a fost confirmată decizia inițială ( 8 ). În consecință, în măsura în care decizia Comisiei de apel se întemeiază pe motivele reținute în decizia inițială sau chiar confirmă motivele menționate, motivele și argumentele îndreptate împotriva acelorași motive trebuie considerate ca fiind pe deplin operante în scopul controlului legalității deciziei Comisiei de apel.

În conformitate cu determinarea efectuată anterior, Tribunalul își continuă analiza pe fond. Acesta examinează, în primul rând, dacă Comisia de apel a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să constate că, adoptând decizia inițială, ACER ar fi depășit limitele competenței sale. În acest scop, verifică dacă dispozițiile Regulamentelor 2019/942 ( 9 ) și 2015/1222 ( 10 ), în vigoare și aplicabile la momentul adoptării deciziei Comisiei de apel, abilitau ACER să adopte definitiv CCM‑urile pentru ziua următoare și intrazilnică ale CCR Core. Așadar, potrivit acestor dispoziții, ACER este competentă să statueze sau să adopte decizii individuale cu privire la aspecte sau la probleme de reglementare care au un efect asupra comerțului transfrontalier ori asupra securității rețelei transfrontaliere, precum adoptarea CMM‑urilor pentru ziua următoare și intrazilnică ale fiecărui CCR atunci când, precum în speță, autoritățile de reglementare naționale competente nu au ajuns la un acord. Astfel, contrar argumentației prezentate de reclamantă, din dispozițiile menționate nu reiese că competența ACER ar fi limitată numai la punctele de dezacord dintre autoritățile în cauză. În schimb, aspectele de reglementare sau problemele care țin inițial de competența autorităților de reglementare naționale, înainte de a fi, în lipsa unui acord între acestea din urmă, de competența ACER ( 11 ), sunt considerate un tot indisociabil cu care sunt sesizate în mod global autoritățile de reglementare naționale, iar ulterior ACER, fără a se opera o distincție între punctele de acord și cele de dezacord.

Această interpretare literală este susținută de contextul și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte dispozițiile respective. În această privință, reiese din expunerile de motive ale propunerilor aflate la originea Regulamentelor 2019/942 și 713/2009 ( 12 ), aplicabile anterior, o voință clară a legiuitorului Uniunii de a face luarea deciziilor în probleme transfrontaliere mai eficace și mai rapidă, printr‑o consolidare a competențelor de decizie individuală ale ACER care să poată fi conciliată cu menținerea rolului central al autorităților de reglementare naționale în materie de reglementare energetică, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității. Rezultă de asemenea din preambulul Regulamentului 2019/942 ( 13 ) că ACER a fost instituită pentru a umple vidul de reglementare la nivelul Uniunii și pentru a contribui la funcționarea efectivă a piețelor interne de energie electrică și gaze naturale.

Prin urmare, finalitatea dispozițiilor interpretate și contextul în care se înscriu acestea, precum și împrejurările proprii speței confirmă că ACER este abilitată să statueze ea însăși cu privire la elaborarea de CCM‑uri regionale atunci când autoritățile de reglementare, la nivelul statelor membre, nu au reușit să adopte o decizie în această privință, fără a aduce atingere menținerii rolului central recunoscut autorităților naționale de reglementare prin intermediul avizului conform al Consiliului autorităților de reglementare în care sunt reprezentate acestea și fără ca competența sa să se limiteze doar la aspectele specifice asupra cărora s‑a cristalizat dezacordul dintre ANR‑urile menționate. De asemenea, în măsura în care competențele de decizie proprii au fost atribuite ACER pentru a‑i permite să își îndeplinească funcțiile de reglementare în mod independent și eficient, ACER este autorizată să modifice propunerile operatorilor de transport și de sistem pentru a asigura conformitatea acestora cu dreptul Uniunii referitor la energie și nu poate fi ținută de eventualele puncte de acord dintre autoritățile de reglementare naționale competente.

În consecință, Tribunalul concluzionează că Comisia de apel nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat că ACER ar fi depășit limitele competenței sale atunci când a statuat, în decizia inițială, cu privire la punctele din CCM pentru ziua următoare și intrazilnică ale CCR Core care ar fi făcut obiectul unui acord între autoritățile de reglementare naționale din cadrul acestei CCR.

În al doilea rând, Tribunalul verifică dacă, prin faptul că nu a controlat legalitatea CCM‑urilor care figurează în decizia inițială a ACER, în raport cu cerințele care reglementează adoptarea CCM‑urilor prevăzute la articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943, Comisia de apel a săvârșit o eroare de drept în stabilirea dreptului aplicabil.

În această privință, Tribunalul arată că articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943 delimitează alocarea capacității pe piețele de comercializare transfrontalieră de energie electrică pentru ziua următoare și intrazilnice și determină astfel cerințele care trebuie luate în considerare în vederea adoptării de CCM‑uri pentru ziua următoare și intrazilnică. Pe de altă parte, Tribunalul amintește că o normă de drept nouă se aplică în principiu începând de la intrarea în vigoare a actului care o instituie și că, deși nu se aplică situațiilor juridice născute și care au devenit definitive sub imperiul legii vechi, se aplică efectelor viitoare ale acestora, precum și situațiilor juridice noi. Or, la momentul adoptării deciziei inițiale, și anume 21 februarie 2019, articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943 nu intraseră încă în vigoare și nici nu erau aplicabile, deși erau în vigoare, cu anumite limite în ceea ce privește articolul 16, la momentul adoptării deciziei Comisiei de apel, respectiv 11 iulie 2019. Astfel, în ipoteza în care, precum în speță, o cale de atac este introdusă la Comisia de apel împotriva unei decizii a ACER privind CCM‑urile pentru ziua următoare sau intrazilnică, decizia Comisiei de apel care confirmă această decizie este cea care stabilește definitiv poziția ACER cu privire la metodologia respectivă, în urma unei examinări complete a situației în cauză, în fapt și în drept, de către comisia menționată, în raport cu dreptul aplicabil la momentul la care se pronunță. În consecință, din moment ce articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943 erau deja aplicabile la acea dată, Comisia de apel era obligată să verifice dacă CCM‑urile aprobate de ACER în decizia inițială erau în conformitate cu noile norme rezultate din aceste articole.

Rezultă că, prin faptul că nu a controlat legalitatea CCM‑urilor pentru ziua următoare și intrazilnică ale CCR Core în raport cu cerințele articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943, Comisia de apel a săvârșit o eroare de drept în stabilirea dreptului aplicabil la momentul adoptării definitive a CCM‑urilor menționate.

În consecință, decizia Comisiei de apel este anulată.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (JO 2015, L 197, p. 24).

( 2 ) Articolele 20-26 din Regulamentul 2015/1222.

( 3 ) Articolul 9 alineatul (7) și articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1222.

( 4 ) „CCR Core” este zona geografică care cuprinde Belgia, Republica Cehă, Germania, Franța, Croația, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, stabilită pentru calcularea capacității, conform articolului 15 din Regulamentul 2015/1222.

( 5 ) Articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul 2015/1222.

( 6 ) În temeiul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2009, L 211, p. 1).

( 7 ) Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (reformare) (JO 2019, L 158, p. 22, denumit în continuare „Regulamentul 2019/942”).

( 8 ) Considerentul (34) și articolele 28 și 29 din Regulamentul 2019/942.

( 9 ) Articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul 2019/942, anterior articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 713/2009.

( 10 ) Articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul 2015/1222.

( 11 ) Articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul 2019/942, anterior articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 713/2009.

( 12 ) Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2009, L 211, p. 1).

( 13 ) Considerentul (10) al Regulamentului 2019/942, anterior considerentul (5) al Regulamentului nr. 713/2009.