Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 6 iulie 2022.#Carles Puigdemont i Casamajó și Antoni Comín i Oliveres împotriva Parlamentului European.#Drept instituțional – Membru al Parlamentului – Refuz al președintelui Parlamentului de a recunoaște unor candidați aleși calitatea de deputat european și drepturile asociate – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate.#Cauza T-388/19.

Cauza T‑388/19

Carles Puigdemont i CasamajóșiAntoni Comín i Oliveres

împotriva

Parlamentului European

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 6 iulie 2022

„Drept instituțional – Membru al Parlamentului – Refuz al președintelui Parlamentului de a recunoaște unor candidați aleși calitatea de deputat european și drepturile asociate – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate”

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Apreciere în lumina conținutului actului, a contextului adoptării sale și a competențelor autorului său – Verificarea competențelor membrilor Parlamentului – Cerințe prealabile exercitării mandatului de deputat european instituite de dreptul național – Contestații care își au originea în dispozițiile din dreptul național – Necompetența Parlamentului – Refuz al președintelui Parlamentului de a recunoaște unor candidați aleși calitatea de deputat european și drepturile asociate – Excludere – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE; Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, art. 12)

(a se vedea punctele 74-77, 82-84, 96-106, 114, 118, 121, 129, 146, 147, 179-181 și 185-188)

Rezumat

Acțiunea formulată de domnii Puigdemont i Casamajó și Comín i Oliveres împotriva refuzului fostului președinte al Parlamentului de a le recunoaște calitatea de deputat european și drepturile asociate este inadmisibilă

Reclamanții, domnii Puigdemont i Casamajó și Comín i Oliveres, s‑au prezentat drept candidați la alegerile pentru Parlamentul European care au avut loc în Spania la 26 mai 2019. La finalul acestor alegeri, lista condusă de reclamanți a primit 1018435 de voturi și a obținut două locuri în Parlament.

La 29 mai 2019, președintele Parlamentului în funcție la acea dată a dat o instrucțiune internă secretarului general al instituției, pe de o parte, pentru a se refuza tuturor candidaților aleși în Spania accesul la „welcome village” și asistența furnizată de instituție candidaților nou‑aleși în Parlament și, pe de altă parte, pentru a le suspenda acreditarea până la primirea oficială de către Parlament a confirmării alegerii lor în conformitate cu articolul 12 din Actul electoral ( 1 ).

La 13 iunie 2019, Junta Electoral Central (Comisia Electorală Centrală, Spania) a adoptat o decizie privind proclamarea deputaților aleși în Parlamentul European la alegerile organizate la 26 mai 2019 ( 2 ). În decizia respectivă, se arăta că, în conformitate cu articolul 224 alineatul 1 din Legea electorală spaniolă ( 3 ), Comisia Electorală Centrală procedase la proclamarea candidaților aleși menționați nominal, printre care figurau reclamanții. Se mai preciza de asemenea că sesiunea cu ocazia căreia candidații aleși urmau să depună jurământul de respectare a Constituției spaniole, impus de articolul 224 alineatul 2 din Legea electorală spaniolă, urma să aibă loc la 17 iunie 2019.

La 15 iunie 2019, judecătorul de instrucție al Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) a respins o cerere a reclamanților având ca obiect retragerea mandatelor de arestare naționale emise împotriva lor de instanțele penale spaniole pentru ca aceștia să poată fi judecați în cadrul procedurii penale deschise împotriva lor ( 4 ), inițiată de Ministerul Public spaniol, avocatul statului și partidul politic VOX.

La 17 iunie 2019, Comisia Electorală Centrală a notificat Parlamentului lista candidaților aleși în Spania, în care nu figurau numele reclamanților. La 20 iunie, aceasta a refuzat în esență reclamanților posibilitatea de a depune jurământul de respectare a Constituției spaniole printr‑o declarație scrisă în fața unui notar sau prin intermediul unor mandatari desemnați prin act notarial, pentru motivul că jurământul respectiv este un act care trebuie efectuat personal în fața Comisiei Electorale Centrale. În aceeași zi, Comisia Electorală Centrală a comunicat Parlamentului o decizie în care a constatat că reclamanții nu depuseseră jurământul menționat anterior și a declarat vacante locurile care le erau atribuite în Parlament, suspendând de asemenea toate prerogativele care le puteau reveni ca urmare a funcțiilor lor până la depunerea acestui jurământ.

La 27 iunie 2019, fostul președinte al Parlamentului a transmis o scrisoare reclamanților, indicându‑le în esență că nu putea să îi considere ca viitori membri ai Parlamentului, întrucât numele lor nu figurau pe lista candidaților aleși comunicată oficial de autoritățile spaniole.

În urma acestei scrisori, reclamanții au introdus o acțiune în anulare la Tribunal îndreptată în esență, pe de o parte, împotriva instrucțiunii din 29 mai 2019 a fostului președinte al Parlamentului European prin care li s‑a refuzat beneficiul serviciului de primire și de asistență oferit noilor deputați europeni și acordarea unei acreditări temporare și, pe de altă parte, împotriva refuzului președintelui Parlamentului de a le recunoaște calitatea de deputat european, cuprins în scrisoarea din 27 iunie 2019.

Parlamentul, susținut de Regatul Spaniei, a invocat, cu titlu principal, inadmisibilitatea acțiunii, pentru motivul lipsei de claritate a cererii introductive în ceea ce privește anumite acte a căror anulare este solicitată și, pe de altă parte, al inexistenței unor acte atacabile.

Pronunțându‑se în cameră extinsă, Tribunalul respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă întrucât nu este îndreptată împotriva unor acte atacabile în temeiul articolului 263 TFUE.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul începe prin amintirea jurisprudenței constante potrivit căreia sunt considerate acte atacabile în sensul articolului 263 TFUE toate actele adoptate de instituții, indiferent de natura sau de forma lor, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia din urmă ( 5 ). În schimb, nu intră în sfera controlului jurisdicțional prevăzut la articolul 263 TFUE actele care nu produc efecte juridice obligatorii, precum actele preparatorii, actele confirmative și actele de pură executare, simplele recomandări și avize, precum și, în principiu, instrucțiunile de ordin intern ( 6 ). În sfârșit, aptitudinea unui act de a produce efecte juridice și, prin urmare, de a face obiectul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE implică examinarea substanței sale și evaluarea efectelor respective în lumina unor criterii obiective, cum este conținutul aceluiași act, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării sale, precum și de competențele instituției Uniunii care este autoarea acestuia ( 7 ).

În primul rând, examinând caracterul de act atacabil al refuzului fostului președinte al Parlamentului de a le recunoaște reclamanților calitatea de deputat european, cuprins în scrisoarea din 27 iunie 2019, Tribunalul consideră că acest refuz nu este un act care produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamanților în sensul jurisprudenței constante a Curții ( 8 ). Prin urmare, acțiunea în anulare împotriva refuzului menționat este inadmisibilă.

Primo, Tribunalul arată că din cuprinsul scrisorii din 27 iunie 2019 reiese că fostul președinte al Parlamentului nu a făcut decât să ia act de situația juridică a reclamanților, cu privire la care fusese informat oficial de autoritățile spaniole prin intermediul comunicărilor acestora din 17 și din 20 iunie 2019. În plus, în această scrisoare se indica în mod expres că poziția exprimată de fostul președinte al Parlamentului ar fi putut evolua în funcție de noi informații primite din partea autorităților spaniole. Prin urmare, potrivit Tribunalului, scrisoarea respectivă excludea în mod expres orice caracter decizional și definitiv al poziției fostului președinte al Parlamentului care era exprimată în aceasta.

Secundo, Tribunalul examinează dacă refuzul fostului președinte al Parlamentului de a recunoaște reclamanților calitatea de deputat european s‑a aflat la originea efectelor juridice invocate de aceștia din urmă, printre care imposibilitatea de a‑și prelua funcția, de a‑și exercita mandatul și de a participa la lucrările Parlamentului. În acest scop, Tribunalul examinează dacă fostul președinte al Parlamentului avea competența să repună în discuție comunicarea din 17 iunie 2019, prin care autoritățile spaniole i‑au comunicat oficial lista candidaților aleși cu ocazia alegerilor din 26 mai 2019, care nu menționa numele reclamanților, deși numele lor figurau în proclamarea oficială din 13 iunie 2019.

În această privință, Tribunalul amintește că, în ceea ce privește alegerea deputaților europeni, Actul electoral stabilește o repartizare a competențelor între Parlament și statele membre. Pe de o parte, sub rezerva dispozițiilor Actului electoral, procedura electorală este reglementată în fiecare stat membru de dispozițiile naționale ( 9 ). Pe de altă parte, după ce a amintit textul articolului 12 din Actul electoral ( 10 ), Tribunalul arată că acest articol exclude în mod expres competența Parlamentului de a se pronunța cu privire la contestațiile care își au originea în dispozițiile de drept național, chiar și atunci când Actul electoral face trimitere la acest drept, cum este cerința prevăzută la articolul 224 alineatul 2 din Legea electorală spaniolă. În consecință, pentru verificarea prerogativelor membrilor săi, Parlamentul trebuie să se întemeieze pe lista candidaților aleși, comunicată oficial de autoritățile naționale, care, prin ipoteză, este întocmită având în vedere rezultatele proclamate în mod oficial și după ce eventualele contestații întemeiate pe aplicarea dreptului național au fost soluționate de aceste autorități. Prin urmare, fostul președinte al Parlamentului nu avea competența de a controla temeinicia excluderii anumitor candidați aleși de pe lista comunicată oficial de autoritățile spaniole la 17 iunie 2019, aceasta reflectând rezultatele oficiale ale alegerilor din 26 mai 2019, astfel cum au fost stabilite, dacă este cazul, după soluționarea eventualelor contestații formulate în temeiul dreptului național.

Ținând seama de cele ce precedă, Tribunalul concluzionează că imposibilitatea reclamanților de a‑și prelua funcția, de a‑și exercita mandatul și de a participa la lucrările Parlamentului nu decurge din refuzul fostului președinte al Parlamentului de a le recunoaște calitatea de deputat european, cuprins în scrisoarea din 27 iunie 2019, ci din aplicarea dreptului spaniol, astfel cum a fost reflectată în comunicările Comisiei Electorale Centrale din 17 și din 20 iunie 2019, în privința cărora fostul președinte al Parlamentului și, în general, Parlamentul nu dispuneau de nicio marjă de apreciere.

În al doilea rând, examinând caracterul de act atacabil al instrucțiunii din 29 mai 2019, Tribunalul consideră că, având în vedere caracterul său provizoriu și contextul adoptării sale, instrucțiunea respectivă nu a produs efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamanților în sensul jurisprudenței constante a Curții ( 11 ). Prin urmare, acțiunea în anulare împotriva instrucțiunii menționate este inadmisibilă.

Astfel, potrivit Tribunalului, această instrucțiune nu a avut ca efect să împiedice reclamanții să efectueze demersurile administrative necesare pentru intrarea lor în funcție și pentru exercitarea mandatului lor și, prin urmare, nu s‑a aflat la originea imposibilității reclamanților de a‑și exercita drepturile aferente calității lor de deputat european începând de la deschiderea primei sesiuni după alegeri, respectiv începând cu 2 iulie 2019.

( 1 ) Actul privind alegerea membrilor Parlamentului prin vot universal direct (JO 1976, L 278, p. 5), anexat la Decizia 76/787/CECA, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO 1976, L 278, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie și 23 septembrie 2002 (JO 2002, L 283, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, denumit în continuare „Actul electoral”): Articolul 12 din Actul electoral prevede următoarele: „Parlamentul […] verifică prerogativele membrilor Parlamentului […] În acest sens, Parlamentul ia act de rezultatele proclamate oficial de statele membre și hotărăște în legătură cu contestațiile ce ar putea să apară, eventual, pe baza dispozițiilor actului menționat, cu excepția dispozițiilor de drept intern la care acesta face trimitere.” [traducere neoficială]

( 2 ) Boletín Oficial del Estado nr. 142 din 14 iunie 2019, p. 62477 (denumită în continuare „proclamarea din 13 iunie 2019”).

( 3 ) Ley orgánica 5/1985 de Régimen Electoral General (Legea organică 5/1985 privind regimul electoral general) din 19 iunie 1985 (Boletín Oficial del Estado nr. 147 din 20 iunie 1985, p. 19110) (denumită în continuare „Legea electorală spaniolă”).

( 4 ) Această procedură penală fusese inițiată în fața instanțelor penale spaniole pentru fapte care constituie, printre altele, infracțiunile de „sedițiune” și de „deturnare de fonduri publice”.

( 5 ) Hotărârea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia (60/81, EU:C:1981:264, punctul 9), și Hotărârea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia (C‑362/08 P, EU:C:2010:40, punctul 51).

( 6 ) A se vedea Hotărârea din 12 septembrie 2006, Reynolds Tobacco și alții/Comisia (C‑131/03 P, EU:C:2006:541, punctul 55 și jurisprudența citată), și Ordonanța din 14 mai 2012, Sepracor Pharmaceuticals (Ireland)/Comisia (C‑477/11 P, nepublicată, EU:C:2012:292, punctul 52 și jurisprudența citată); a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 1995, Nutral/Comisia (C‑476/93 P, EU:C:1995:401, punctul 30).

( 7 ) A se vedea Hotărârea din 20 februarie 2018, Belgia/Comisia (C‑16/16 P, EU:C:2018:79, punctul 32 și jurisprudența citată).

( 8 ) A se vedea nota de subsol 5.

( 9 ) În temeiul articolului 8 primul paragraf din Actul electoral.

( 10 ) A se vedea nota de subsol 1.

( 11 ) A se vedea nota de subsol 5.