Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 11 septembrie 2024.#CQ împotriva Curții de Conturi Europene.#Drept instituțional – Membru al Curții de Conturi – Activitate incompatibilă cu atribuțiile de membru al Curții de Conturi – Cheltuieli considerate nejustificate – Decizie de recuperare – Decizie a Curții prin care s‑a pronunțat cu privire la încălcarea obligațiilor care decurg din funcția de membru al Curții de Conturi – Legalitatea investigației și a raportului final al OLAF – Obligația de motivare – Termen de prescripție – Articolul 98 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 – Încredere legitimă – Eroare de apreciere – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu moral.#Cauza T-386/19.

Cauza T‑386/19

împotriva

Curții de Conturi Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 11 septembrie 2024

„Drept instituțional – Membru al Curții de Conturi – Activitate incompatibilă cu atribuțiile de membru al Curții de Conturi – Cheltuieli considerate nejustificate – Decizie de recuperare – Decizie a Curții prin care s‑a pronunțat cu privire la încălcarea obligațiilor care decurg din funcția de membru al Curții de Conturi – Legalitatea investigației și a raportului final al OLAF – Obligația de motivare – Termen de prescripție – Articolul 98 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 – Încredere legitimă – Eroare de apreciere – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu moral”

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Investigații – Dreptul persoanei interesate de a fi ascultată – Conținut

[Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 9 alin. (4)]

(a se vedea punctele 67-70)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41)

(a se vedea punctele 77, 78 și 82)

Bugetul Uniunii Europene – Regulamentul financiar – Recuperarea creanțelor Uniunii față de terți – Termenul de comunicare a unei note de debit – Termen de prescripție – Momentul de la care începe să curgă termenul

[Regulamentul 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 98 alin. (1) și alin. (2) al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 92-100, 137, 157 și 161)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației – Limite

(a se vedea punctele 178-180)

Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Control de legalitate – Întinderea controlului

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 188-190)

Acțiune în anulare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a Curții de Conturi privind recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat unuia dintre membrii săi – Sarcina probei

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 193 și 201)

Curtea de Conturi – Obligațiile membrilor – Încălcare – Procedură – Diferențe în raport cu procedura acțiunii în anulare

[art. 286 alin. (6) TFUE]

(a se vedea punctele 198, 200 și 204-206)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 489 și 490)

Rezumat

Statuând în complet extins de cinci judecători, Tribunalul se pronunță, pentru prima dată, cu privire la consecințele financiare ale neregulilor invocate împotriva unei persoane care ocupă o funcție înaltă în cadrul unei instituții a Uniunii Europene în îndeplinirea obligațiilor care decurg din funcția sa, în urma hotărârii Curții prin care se constată nerespectarea acestor obligații.

Reclamantul, CQ, a fost membru al Curții de Conturi Europene pe durata a două mandate. În această calitate, CQ a beneficiat printre altele de rambursarea a diverse cheltuieli, de o mașină de serviciu și de punerea la dispoziție a unui șofer.

În cursul mandatului său, au parvenit Curții de Conturi informații privind mai multe nereguli grave imputate reclamantului.

Ulterior, secretarul general al Curții de Conturi a transmis către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) un dosar privind activitățile lui CQ care au determinat cheltuieli posibil nejustificate din bugetul Uniunii.

După efectuarea unei investigații, OLAF a trimis raportul său final Curții de Conturi, în care a stabilit existența, printre altele, a unei utilizări abuzive a resurselor Curții de Conturi de către CQ în cadrul unor activități străine funcției sale.

În urma primirii raportului OLAF, Curtea de Conturi a constatat existența unei creanțe a reclamantului și a calificat suma de 153407,58 euro drept sumă primită în mod nejustificat pentru cheltuieli de misiune și indemnizații zilnice, pentru cheltuieli de reprezentare, precum și pentru utilizarea serviciilor unor șoferi. În acest temei, ea a dispus recuperarea acestei sume (denumită în continuare „decizia atacată”).

Prin acțiunea introdusă la 24 iunie 2019, reclamantul solicită, pe de o parte, anularea deciziei atacate și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care l‑ar fi suferit ( 1 ).

Independent de prezenta acțiune în anulare, Curtea de Conturi a introdus o acțiune în fața Curții întemeiată pe încălcarea de către CQ a obligațiile care decurg din funcția sa la Curtea de Conturi ( 2 ). În această privință, Curtea a statuat că reclamantul a încălcat efectiv aceste obligații și a pronunțat decăderea din două treimi din dreptul la pensie al acestuia.

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la temeinicia deciziei atacate, în primul rând, Tribunalul examinează motivul întemeiat pe faptul că Curtea de Conturi nu îi putea trimite reclamantului o notă de debit care datează de mai mult de cinci ani de la constatarea creanței având în vedere termenul prevăzut la articolul 98 din Regulamentul 2018/1046 ( 3 ).

Tribunalul arată că momentul de la care începe să curgă acest termen, cu alte cuvinte momentul în care instituția în cauză este în mod normal în măsură să își invoce creanța, nu corespunde în mod necesar cu momentul în care o persoană precum reclamantul solicită unei instituții plata unei sume de bani. El poate corespunde, în anumite împrejurări, cu momentul în care OLAF transmite un raport acestei instituții.

Astfel, Tribunalul reține că majoritatea creanțelor, considerate de Curtea de Conturi ca fiind sume primite în mod nejustificat de CQ, nu sunt prescrise, întrucât Curtea de Conturi nu a fost în măsură să își invoce creanța decât după investigația OLAF. În schimb, un număr foarte limitat de creanțe, în valoare totală de 3170,19 euro, sunt considerate prescrise, întrucât, dacă ar fi acționat cu diligența necesară, Curtea de Conturi ar fi fost în măsură să își invoce creanța de la introducerea cererilor de rambursare în cauză.

În al doilea rând, Tribunalul examinează motivul întemeiat în esență pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime și pe existența unor „erori vădite” în decizia atacată, în ceea ce privește stabilirea de către Curtea de Conturi a sumelor pe care reclamantul le‑ar datora.

În ceea ce privește întinderea controlului său, Tribunalul subliniază de la bun început că, în Hotărârea Curtea de Conturi/Pinxten ( 4 ), Curtea a precizat că aprecierile sale referitoare la neregulile invocate împotriva reclamantului nu vizau stabilirea sumelor pe care el le‑ar datora și, așadar, nu aduceau atingere aprecierii Tribunalului care va trebui să fie efectuată în privința deciziei atacate în cadrul acțiunii în anulare.

În această privință, Tribunalul arată, pe de o parte, că obiectul acțiunii introduse în temeiul articolului 286 alineatul (6) TFUE, în cadrul căreia Curtea a adoptat poziția sa în ceea ce îl privește pe reclamant, este distinct de prezenta acțiune. Astfel, primul privește constatarea încălcării obligațiilor care decurg din funcția de membru al Curții de Conturi și eventuala pronunțare a unei sancțiuni. În schimb, obiectul prezentei acțiuni introduse în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf TFUE privește problema recuperării sumelor plătite în mod nejustificat și anularea deciziei atacate.

Pe de altă parte, sarcina probei în procedura în fața Curții și în cea în fața Tribunalului este diferită. În prezenta acțiune, sarcina probei revine reclamantului pentru a demonstra, cu privire la fiecare cerere de rambursare, că el a efectuat cheltuielile în cauză cu respectarea normelor aplicabile.

În plus, Tribunalul constată că, în Hotărârea Curtea de Conturi/Pinxten, Curtea a apreciat din punct de vedere juridic fiecare dintre activitățile reclamantului considerate de Curtea de Conturi ca fiind nelegale. Ea a constatat, în parte, legalitatea lor sau lipsa nelegalității lor vădite și, în parte, nelegalitatea lor sau nelegalitatea lor vădită.

Totuși, având în vedere caracterul distinct al obiectului celor două acțiuni, natura diferită a sarcinii probei, precum și faptul că, în speță, anumite acte de procedură au fost depuse abia după pronunțarea Hotărârii Curtea de Conturi/Pinxten, părțile au putut prezenta în procedura de față clarificări, argumente și elemente de probă noi.

Astfel, Tribunalul apreciază fiecare activitate a reclamantului legată de cererile de rambursare în cauză, în lumina argumentelor și a explicațiilor prezentate de părți în fața sa, pentru a stabili dacă trebuie sau nu să se rețină aceeași apreciere precum cea din Hotărârea Curtea de Conturi/Pinxten.

Mai precis, Tribunalul consideră ca fiind lipsite de legătură cu exercitarea atribuțiilor reclamantului în calitate de membru al Curții de Conturi unele cheltuieli legate de întâlnirile cu politicieni, membri ai unui partid politic la nivel național. El constată nelegalitatea acestora, făcând referire în special la contextul specific al unor astfel de întâlniri care reiese din raportul OLAF. În consecință, Tribunalul respinge acțiunea în ceea ce privește aceste cheltuieli.

În schimb, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care prin aceasta se dispune recuperarea privind anumite cereri de rambursare a cheltuielilor, pentru suma totală de 16084,01 euro. Astfel, el concluzionează că aceste cheltuieli nu sunt afectate de nicio nelegalitate.

Având în vedere toate aceste considerații și după ce a respins celelalte motive ale acțiunii, privind printre altele nelegalitatea investigației efectuate de OLAF și încălcarea obligației de motivare, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care privește suma de 19254,2 euro și precizează care sunt dobânzile moratorii ce trebuie plătite pentru această sumă. Pe de altă parte, Tribunalul respinge cererea de despăgubire întemeiată pe prejudiciul moral pe care reclamantul pretinde că l‑a suferit.

( 1 ) În temeiul articolelor 263 și 268 TFUE.

( 2 ) În sensul articolului 286 alineatul (6) TFUE.

( 3 ) Mai precis, potrivit articolului 98 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1): „ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanța și cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituția Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să își invoce creanța. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabilește că, în ciuda eforturilor pe care le‑a depus instituția Uniunii, întârzierea acțiunii este imputabilă conduitei debitorului”.

( 4 ) Hotărârea din 30 septembrie 2021, Curtea de Conturi/Pinxten (C‑130/19, EU:C:2021:782).