Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 10 iunie 2020.#L. Oliva Torras, SA împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un cuplaj pentru racordarea echipamentelor de răcire sau de climatizare la un autovehicul – Capăt de cerere unic în sensul modificării – Cerere implicită de anulare – Admisibilitate – Cauză de nulitate – Nerespectarea condițiilor de protecție – Articolele 4-9 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Întinderea examinării efectuate de camera de recurs – Luare de poziție a camerei de recurs cu privire la nerespectarea unei condiții de protecție în cursul procedurii – Concluzie divergentă în decizia atacată – Obligația de motivare – Articolul 62 și articolul 63 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.#Cauza T-100/19.

Cauza T‑100/19

L. Oliva Torras, SA

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 10 iunie 2020

„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un cuplaj pentru racordarea echipamentelor de răcire sau de climatizare la un autovehicul – Capăt de cerere unic în sensul modificării – Cerere implicită de anulare – Admisibilitate – Cauză de nulitate – Nerespectarea condițiilor de protecție – Articolele 4-9 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Întinderea examinării efectuate de camera de recurs – Luare de poziție a camerei de recurs cu privire la nerespectarea unei condiții de protecție în cursul procedurii – Concluzie divergentă în decizia atacată – Obligația de motivare – Articolul 62 și articolul 63 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”

Desene sau modele industriale comunitare – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Modificarea unei decizii a Oficiului – Apreciere prin prisma competențelor conferite camerei de recurs

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (3)]

(a se vedea punctul 29)

Desene sau modele industriale comunitare – Renunțare și nulitate – Cerere de declarare a nulității – Examinarea cererii – Competența Oficiului de a examina toate condițiile stabilite la articolele 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002 – Conținut

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 4-9 și art. 25 alin. (1) lit. (b); Regulamentul nr. 2245/2002 al Comisiei, art. 28 alin. (1) lit. (b) pct. (v)]

(a se vedea punctele 49, 51, 54-69 și 74)

Desene sau modele industriale comunitare – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Acțiune în declararea nulității – Examinare limitată la motivele invocate – Luarea în considerare a faptelor notorii – Examinarea din oficiu a unei chestiuni de drept – Condiții

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 63 alin. (1) a doua teză]

(a se vedea punctul 70)

Desene sau modele industriale comunitare – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Luare de poziție a camerei de recurs cu privire la nerespectarea unei condiții de protecție în cursul procedurii – Concluzie divergentă în decizia pronunțată în recurs – Incidență

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 4 alin. (2), art. 3, art. 5, art. 6, art. 25 alin. (1) lit. (b), art. 62 și art. 63 alin. (1)]

(a se vedea punctele 110-116, 120, 121, 124 și 129)

Desene sau modele industriale comunitare – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Motive – Încălcare a unor norme fundamentale de procedură – Încălcarea obligației de motivare

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 61 alin. (2)]

(a se vedea punctul 134)

Rezumat

În Hotărârea L. Oliva Torras/EUIPO – Mecánica del Frío (Cuplaje pentru vehicule) (T‑100/19) din 10 iunie 2020, Tribunalul a precizat întinderea examinării efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în cadrul unei cereri de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar, întemeiată pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 ( 1 ), și s‑a pronunțat asupra conținutului obligației de motivare care revine EUIPO în acest sens. Prin hotărârea sa, Tribunalul a anulat decizia camerei de recurs a EUIPO (denumită în continuare „decizia atacată”) privind procedura de declarare a nulității dintre L. Oliva Torras (denumită în continuare „reclamanta”) și Mecánica del Frío (denumită în continuare „intervenienta”), în ceea ce privește desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat reprezentând un cuplaj pentru racordarea echipamentelor de răcire sau de climatizare la un autovehicul.

În primul rând, Tribunalul a constatat că articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 conferă organelor EUIPO, în cadrul examinării unei cereri de declarare a nulității, competența de a controla respectarea condițiilor esențiale de protecție a desenului sau modelului industrial comunitar, care sunt stabilite la articolele 4-9 din acest regulament. În această privință, el a arătat că aceste condiții au caracter cumulativ, astfel încât nerespectarea uneia dintre ele poate determina, în sine, nulitatea desenului sau modelului industrial în discuție. Pe de altă parte, dispozițiile respective presupun punerea în aplicare a unor criterii juridice diferite. În consecință, el a statuat că modul de redactare a articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, citit în lumina contextului său și a obiectivelor sale, trebuie să fie interpretat în sensul că nu presupune în mod necesar o examinare a respectării tuturor condițiilor enunțate la articolele 4-9 din același regulament, dar poate presupune, în funcție de faptele, de dovezile și de observațiile prezentate de părți, o examinare doar a respectării uneia singure dintre aceste condiții sau a unei părți dintre ele.

În al doilea rând, Tribunalul a arătat că camera de recurs era obligată, în raport cu elementele de fapt și de drept prezentate în susținerea cererii de declarare a nulității formulate de reclamantă, să determine care erau condițiile stabilite la articolele 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002 a căror nerespectare a fost invocată în speță și pe care trebuia să le examineze, ținând seama, după caz, de faptele notorii și de aspectele de drept care nu au fost invocate de părți, dar care erau necesare pentru aplicarea dispozițiilor relevante. Astfel, Tribunalul a concluzionat că, în mod eronat, camera de recurs a considerat că, întrucât cererea de declarare a nulității formulată de reclamantă se întemeia pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, aceasta a intenționat să invoce nerespectarea de modelul industrial contestat a tuturor cerințelor prevăzute la articolele 5, 6, 8 și 9 din acest regulament.

În al treilea rând, Tribunalul a admis critica reclamantei prin care aceasta reproșează camerei de recurs că nu s‑a pronunțat cu privire la problema dacă desenul sau modelul industrial contestat se raporta la o piesă a unui produs complex care, odată încorporată în produsul menționat, rămânea vizibilă la o utilizare normală a acestuia, în sensul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002 ( 2 ), deși această problemă fusese abordată în comunicarea din 16 mai 2018 ( 3 ) și în observațiile ulterioare ale părților.

Tribunalul a constatat, mai întâi, că concluziile camerei de recurs în ceea ce privește aplicarea acestui articol nu reies în mod evident din motivarea deciziei atacate, nici pentru părți, nici pentru instanța Uniunii. În special, el a precizat că motivele invocate de EUIPO, pentru prima dată, în fața instanței Uniunii și întemeiate pe faptul că reclamanta nu a solicitat aplicarea articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002 nu puteau compensa nemotivarea deciziei atacate.

În continuare, el a arătat că, pe de o parte, problema dacă articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002 era aplicabil în speță putea, în principiu, să aibă o importanță esențială în economia deciziei atacate, ținând seama de incidența sa potențială asupra motivelor și a dispozitivului acestei decizii. Pe de altă parte, potrivit Tribunalului, din termenii comunicării din 16 mai 2018 rezulta că camera de recurs a considerat, în acest stadiu al procedurii, că susținerile părților și elementele de probă furnizate în sprijinul acestor susțineri demonstrau că nu erau îndeplinite condițiile stabilite la articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002.

În această privință, Tribunalul a concluzionat că, deși camera de recurs nu putea fi considerată ca fiind ținută de comunicarea sa din 16 mai 2018, acesteia îi revenea totuși obligația de a preciza în mod corespunzător motivele pentru care aprecia că trebuie să se îndepărteze de concluziile comunicării respective, din moment ce aceasta din urmă, precum și observațiile ulterioare ale părților făceau parte din contextul în care a adoptat decizia atacată. El a subliniat în special că nu avea competența să se substituie camerei de recurs în examinarea argumentelor, a faptelor și a elementelor de probă prezentate de reclamantă, pe care aceasta trebuia să o efectueze, pentru a stabili dacă era în discuție, în litigiul cu care a fost sesizată, aplicarea articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 6/2002.

Având în vedere tot ceea ce precedă, Tribunalul a anulat decizia atacată. El a respins însă cererea de modificare a reclamantei, în temeiul jurisprudenței „Edwin”.

( 1 ) Articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70) prevede că un desen sau un model industrial comunitar poate fi declarat nul numai dacă desenul sau modelul nu îndeplinește condițiile stabilite de articolele 4-9 din acest regulament.

( 2 ) Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că „[u]n desen sau un model industrial aplicat unui produs sau încorporat într‑un produs care constituie o piesă a unui produs complex este considerat ca având un caracter individual și de noutate numai dacă:(a) după încorporarea în produsul complex, piesa rămâne vizibilă la o utilizare normală a produsului și(b) caracteristicile vizibile ale piesei îndeplinesc, fiecare în parte, condițiile de noutate și de caracter individual”.

( 3 ) Comunicare adresată părților de camera de recurs prin care se arată că desenul sau modelul industrial contestat ar trebui să fie declarat nul, întrucât nu erau respectate condițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 6/2002.