Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 3 septembrie 2020.#Crewprint Kft. împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității – Dreptul de deducere a TVA-ului – Refuz – Fraudă – Probă – Lanț de subcontractanți.#Cauza C-611/19.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 3 septembrie 2020 –Crewprint

(Cauza C-611/19) ( 1 )

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității – Dreptul de deducere a TVA-ului – Refuz – Fraudă – Probă – Lanț de subcontractanți”

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Refuz pentru motivul nerealizării efective a livrării de bunuri, din cauza unor fraude și a unor nereguli – Lanț de subcontractanți – Practică națională care refuză dreptul de deducere pentru motivul unui comportament considerat fraudulos al persoanei impozabile și al emitentului facturilor – Nerespectarea principiilor neutralității fiscale, efectivității și proporționalității – Inadmisibilitate – Limite – Verificare care incumbă instanței naționale

(Directiva 2006/112 a Consiliului)

(a se vedea punctele 30-38 și 41-45 și dispozitiv)

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborată cu principiile neutralității fiscale, efectivității și proporționalității trebuie interpretată în sensul că se opune unei practici naționale prin care administrația fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată achitată în amonte pentru motivul că comportamentul acestei persoane impozabile și al emitentului facturilor constituie o fraudă din moment ce, în primul rând, contractele lor nu erau necesare pentru realizarea operațiunilor economice în cauză și puteau primi o altă calificare juridică decât cea dată de aceștia, în al doilea rând, acest emitent a recurs, fără vreo necesitate sau raționalitate economică, la un lanț de subcontractanți, unii dintre aceștia nedispunând de mijloacele personale și materiale necesare și, în al treilea rând, respectiva persoană impozabilă avea legături personale sau organizaționale cu respectivul emitent, precum și cu unul dintre acești subcontractanți. Pentru ca un astfel de refuz să fie întemeiat, trebuie să se stabilească, în alt mod decât prin presupuneri întemeiate pe criterii prestabilite, că însăși această persoană impozabilă a participat în mod activ la o fraudă sau că știa sau trebuia să știe că aceste operațiuni erau implicate într‑o fraudă săvârșită de emitentul facturilor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

( 1 ) JO C 95, 23.3.2020.