Concluziile avocatului general M. Campos Sánchez-Bordona prezentate la 4 februarie 2021.#C.J. împotriva Région wallonne.#Cerere de decizie preliminară formulată de tribunal de première instance de Namur.#Trimitere preliminară – Agricultură – Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 – Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 – Instalarea tinerilor fermieri – Dezvoltarea exploatațiilor agricole – Ajutor pentru tinerii fermieri la înființarea întreprinderii – Condiții de acces – Echivalare – Instalare în calitate de șef de exploatație care nu este unic – Plafoane – Stabilire – Criterii – Producție standard a exploatației agricole.#Cauza C-830/19.

Regimul de sprijin pentru dezvoltare rurală instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ( 2 ) prevede acordarea acestuia printre altele tinerilor fermieri care dețin competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilesc pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șefi ai respectivei exploatații ( 3 ).

Statele membre pot impune condiții pentru accesarea sprijinului pentru stabilirea într‑o exploatație agricolă. În special, Regulamentul nr. 1305/2013 le permite să fixeze un prag superior al producției, astfel încât șefii exploatațiilor agricole care îl depășesc nu vor putea beneficia de sprijin.

În Belgia, reglementarea în vigoare în Région wallonne (Regiunea Valonă, Belgia) a stabilit acest prag superior la un milion de euro pentru producția brută standard (denumită în continuare „PBS”) pentru exploatațiile agricole situate pe teritoriul său, „în cazul stabilirii unui tânăr fermier” ( 4 ).

În prezenta cauză, un tânăr fermier a solicitat un sprijin pentru stabilirea într‑o exploatație agricolă a cărei PBS depășea pragul superior, dar pe care o deține în calitate de coproprietar în indiviziune (cota sa parte fiind de o treime) împreună cu tatăl și cu mama sa. Acesta a susținut că forma o „asociere de fapt” cu tatăl său și că amândoi gestionau exploatația asupra căreia exercitau un control efectiv.

Departamentul pentru Agricultură al Regiunii Valone a respins cererea de acordare a sprijinului, invocând că exploatația agricolă depășea pragul superior al PBS. Instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență dacă dreptul Uniunii se opune unei norme naționale care, prin stabilirea acelui prag superior, ia în considerare totalitatea exploatației agricole, iar nu partea deținută de tânărul fermier.

În considerentul (17) se arată că: „[…] O măsură de dezvoltare a exploatațiilor agricole și a întreprinderilor ar trebui să faciliteze instalarea inițială a tinerilor fermieri și ajustarea structurală a exploatațiilor lor după instalarea inițială. […] Ar trebui încurajată, de asemenea, dezvoltarea fermelor mici care sunt potențial viabile din punct de vedere economic. […] Sprijinul pentru înființarea unei întreprinderi ar trebui să acopere numai perioada inițială de activitate a întreprinderii și nu ar trebui să devină ajutor pentru funcționare. […] […]”

În conformitate cu articolul 2 („Definiții”) alineatul (1) litera (n) ( 5 ), „tânăr fermier” înseamnă „o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații”.

Articolul 2 alineatul (3) stabilește: „Pentru a asigura o abordare coerentă în tratamentul beneficiarilor și pentru a ține seama de necesitatea unei perioade de adaptare, în ceea ce privește definiția tânărului fermier prevăzută la alineatul (1) litera (n), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate […] în ceea ce privește condițiile în care o persoană juridică poate fi considerată «tânăr fermier» și stabilirea unei perioade de grație pentru dobândirea competențelor profesionale.”

Conform articolului 5 („Prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală”): „Obiectivele dezvoltării rurale, a căror realizare contribuie la strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, sunt atinse prin intermediul următoarelor șase priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală, care reflectă obiectivele tematice relevante ale CSC [Cadrul strategic comun]: […] (2) creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare si a gestionării durabile a pădurilor, cu accent pe următoarele aspecte: […] (b) facilitarea intrării în sectorul agricol a unor fermieri calificați corespunzător și, în special, a reînnoirii generațiilor. […]”

Articolul 19 („Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”) prevedea: „(1) Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în: (a) ajutor la înființarea întreprinderii pentru: (i) tinerii fermieri; […] (iii) dezvoltarea fermelor mici; […] (2) Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se acordă tinerilor fermieri. […] Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre. […] (4) Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă cu condiția prezentării unui plan de afaceri. Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de nouă luni de la data deciziei de acordare a ajutorului. Pentru tinerii fermieri care beneficiază de sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i), planul de afaceri prevede ca tânărul fermier să respecte articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 referitor la fermieri activi, în termen de 18 luni de la data stabilirii. Statele membre definesc praguri superioare și inferioare pentru a permite exploatațiilor agricole să aibă acces la sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (iii). Pragul inferior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) este mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii). Sprijinul este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici. […] (8) Pentru a se garanta utilizarea eficientă și efectivă a resurselor FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 care stabilesc conținutul minim al planurilor de afaceri și criteriile care urmează să fie utilizate de statele membre pentru fixarea pragurilor la care se face referire la alineatul (4) din prezentul articol.”

În considerentul (2) al acestuia se arată că: „Statele membre ar trebui să stabilească și să aplice condiții specifice pentru accesul la sprijin al tinerilor fermieri în cazul în care aceștia nu se instalează ca șefi de exploatație unici. Pentru a asigura un tratament egal al beneficiarilor, indiferent de forma juridică sub care aleg să se instaleze într‑o exploatație agricolă, condițiile în care o persoană juridică sau o altă formă de parteneriat poate fi considerată un «tânăr fermier» ar trebui să fie echivalente cu cele aplicabile unei persoane fizice. Ar trebui prevăzută o perioadă de grație suficient de lungă pentru a le permite tinerilor fermieri să dobândească calificările necesare.”

Conform considerentului (5): „[…] Pentru a asigura egalitatea de tratament între beneficiarii din întreaga Uniune și pentru a facilita controlul, criteriul care trebuie utilizat pentru stabilirea pragurilor menționate la articolul 19 alineatul (4) din [Regulamentul nr. 1305/2013] ar trebui să fie potențialul de producție al exploatației agricole.”

Articolul 2 („Tânăr fermier”) prevede: „(1) Statele membre stabilesc și pun în aplicare condiții specifice de acces la sprijin în cazul în care un tânăr fermier, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nu se stabilește ca șef de exploatație unic, indiferent de forma sa juridică. Aceste condiții trebuie să fie echivalente celor care se aplică unui tânăr fermier care se stabilește în calitate de șef unic al exploatației. În toate cazurile, tinerii fermieri trebuie să exercite controlul asupra exploatației. (2) În cazul în care cererea de ajutor se referă la o exploatație care aparține unei persoane juridice, un tânăr fermier în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 exercită un control efectiv pe termen lung asupra persoanei juridice în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, la beneficii și la riscurile financiare. În cazul în care mai multe persoane fizice, inclusiv persoane care nu sunt tineri fermieri, participă la capitalul sau la gestionarea persoanei juridice, tânărul fermier trebuie să fie capabil să exercite un astfel de control efectiv pe termen lung, fie singur, fie împreună cu alți fermieri. Atunci când o persoană juridică este controlată exclusiv sau în comun de o altă persoană juridică, cerințele stabilite la primul paragraf se aplică oricărei persoane fizice care exercită controlul asupra acestei alte persoane juridice. […]”

Articolul 5 („Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”) alineatul (2) stabilește: „Statele membre definesc pragurile menționate la articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 în ceea ce privește potențialul de producție al exploatației agricole măsurat în producție standard, astfel cum este definită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1242/2008[ ( 7 )] […], sau într‑un echivalent al acesteia.”

În considerentul (1) se arată că: „[…] experiența dobândită în urma negocierilor programelor a arătat că ar trebui clarificate normele privind stabilirea comună a tinerilor fermieri și pragurile pentru accesul la sprijin prevăzute în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și că ar trebui raționalizate dispozițiile privind durata planului de afaceri.”

În conformitate cu articolul 1, noțiunea de „tânăr fermier” inclusă la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul nr. 1305/2013 este definită astfel: „[…] o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații; stabilirea se poate face individual sau în comun cu alți fermieri, indiferent de forma sa juridică.”

Articolul 1 modifică de asemenea articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013, care devine al cincilea paragraf și are următorul mod de redactare: „Statele membre definesc praguri superioare și inferioare pe beneficiar sau exploatație pentru a permite accesul la sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (iii). Pragul inferior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) este mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii). Sprijinul este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.”

Articolul 1 modifică articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 807/2014, al cărui nou conținut stabilește: „Condițiile de acces la sprijin pentru un tânăr fermier în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, care se stabilește ca șef al unei exploatații agricole împreună cu alți fermieri, sunt echivalente cu condițiile impuse unui tânăr fermier care se stabilește ca șef de exploatație unic. În toate cazurile, tinerii fermieri dețin controlul asupra exploatației în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru respectiv.”

În ceea ce privește acordarea sprijinului, articolul 25 stabilește: „Exploatația transferată sau înființată respectă următoarele condiții: […] 6. Producția sa brută standard, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 1242/2008 […] respectă un prag inferior și un prag superior definite de ministru. […] […]”

Articolul 7 alineatul 2 al doilea paragraf, în versiunea aplicabilă în prezenta cauză, prevede: „Pragul superior prevăzut la articolul 25 primul paragraf punctul 6 din [DGV] este de 1000000 de euro în cazul stabilirii unui tânăr fermier și de 1500000 de euro în cazul stabilirii în același timp a doi sau mai mulți tineri fermieri.”

C.J. a achiziționat proprietatea unei treimi din exploatația agricolă care, până atunci, aparținea în totalitate părinților săi.

Prin intermediul acelei achiziții, C.J. intenționa să continue gestionarea exploatației familiei, în calitate de tânăr fermier, sub forma unei „asocieri de fapt” cu tatăl său.

Celelalte două treimi din exploatația agricolă erau deținute de tatăl și de mama lui C.J.

La 27 ianuarie 2016, C.J. a depus la Departamentul pentru Agricultură al Regiunii Valone o cerere de acordare a sprijinului pentru stabilirea în exploatație (prima instalare), în temeiul asocierii de fapt dintre el și tatăl său.

La 28 octombrie 2016, cererea a fost respinsă, deoarece PBS a exploatației depășea pragul superior autorizat de dreptul național (un milion de euro).

La 2 noiembrie 2016, C.J. a formulat o contestație împotriva deciziei de respingere a sprijinului, prin care a susținut că, pentru stabilirea pragului superior al PBS, ar fi trebuit să se țină seama de faptul că exploatația este deținută de trei persoane și că, la calculul PBS, nu se lua în considerare factorul privind forța de muncă. În opinia sa, ar fi mai logic ca pragul superior să fie stabilit în funcție de numărul unităților de lucru de pe exploatație.

Prin decizia din 17 februarie 2017, Departamentul pentru Agricultură (Direcția structuri agricole) al Regiunii Valone a respins contestația.

C.J. a atacat decizia respectivă la Tribunal de première instance de Namur (Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Belgia), solicitând obligarea Regiunii Valone la plata a 70000 de euro, cu titlu de sprijin pentru stabilire, precum și a dobânzilor.

În acest context, instanța respectivă adresează Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolele 2, 5 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 […] coroborate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 807/2014 […] se opun ca, în cadrul punerii în aplicare a acestor dispoziții, statele membre să țină seama de întreaga exploatație, iar nu doar de partea din aceasta deținută de tânărul fermier și/sau de unitățile de lucru (UL) pentru a stabili pragurile inferioare și superioare atunci când exploatația agricolă este organizată sub forma unei asocieri de fapt în care tânărul fermier dobândește o cotă indiviză și devine șef al exploatației, însă nu cu titlu exclusiv?”

În decizia de trimitere, instanța de trimitere își exprimă îndoielile privind: – interpretarea articolului 2 din Regulamentul delegat nr. 807/2014 în ceea ce privește condițiile specifice de acces la sprijinul pentru tinerii fermieri care nu se stabilesc în exploatația agricolă în calitate de șefi unici ai acesteia și noțiunea de „condiții echivalente celor care se aplică unui tânăr fermier care se stabilește în calitate de șef unic al exploatației”. – compatibilitatea cu această dispoziție a unei norme naționale (articolul 7 din DMA) „care nu prevede să se țină seama numai de partea din exploatație pe care o deține tânărul fermier sau de unitățile de lucru pentru stabilirea PBS care trebuie reținută în legătură cu pragul superior”.

Cererea de decizie preliminară a fost înregistrată la Curte la 15 noiembrie 2019.

Au formulat observații scrise C.J., Regiunea Valonă și Comisia. La ședința care s‑a desfășurat la 25 noiembrie 2020 au participat numai Regiunea Valonă și Comisia.

C.J. susține, în primul rând, că, la aprecierea condițiilor specifice prevăzute la articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 807/2014, forma aleasă de fermieri pentru gestionarea exploatației lor – în prezenta cauză, o asociație de fapt – nu ar trebui să le aducă atingere sau să implice diferențe de tratament. Acesta invocă în susținerea argumentelor sale Hotărârea Curții din 14 octombrie 2010, Landkreis Bad Dürkheim ( 12 ).

În continuare, acesta susține că articolul 7 din DMA nu face distincție între situația unui tânăr fermier care nu se stabilește ca șef unic al unei exploatații și cea a unui alt tânăr fermier care gestionează o exploatație în calitate de șef unic.

Potrivit lui C.J., articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 807/2014 impune aplicarea condițiilor privind sprijinul în funcție de situația fiecărui fermier. Având în vedere că acesta dobândește o parte din exploatația familiei, pragul superior ar trebui stabilit numai pe baza PBS aferente acelei părți.

În opinia sa, chiar dacă articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 807/2014 nu s‑ar opune formulei stabilite de dispoziția națională în litigiu, aceasta din urmă ar fi contrară dreptului primar al Uniunii, întrucât, la calculul PBS a exploatației se ține seama de „unitățile de lucru” efective pentru a determina pragul inferior, dar nu și pragul superior.

În sfârșit, acesta susține că, în prezenta cauză, ar exista o dublă discriminare: cea care rezultă din utilizarea acestei metode de calcul al pragului și cea pe care el însuși ar suferi‑o în raport cu orice alt tânăr fermier care, în aceleași împrejurări, a decis să împartă exploatația familiei.

Regiunea Valonă susține de la început că nu a refuzat sprijinul ca urmare a formei juridice alese (asociere de fapt), ci ca urmare a faptului că PBS a exploatației depășește PBS stabilită de norma națională.

Aceasta adaugă că obiectivul reglementării europene nu este de a acorda sprijin în mod necondiționat tinerilor agricultori, indiferent de PBS a exploatației, ci numai celor care se stabilesc în exploatații care, prin structura lor, îndeplinesc criteriul privind PBS.

Potrivit Regiunii Valone, sprijinul pentru stabilirea unui tânăr fermier nu constituie un drept dobândit independent de structura exploatației agricole.

În acest context, recurgerea la unitățile de lucru ar fi incompatibilă cu noțiunea de PBS, care se stabilește pe baza caracteristicilor proprii ale exploatației agricole, iar nu a acelor unități de lucru.

Potrivit Regiunii Valone, prin faptul că sugerează să se recurgă la criteriul privind unitățile de lucru, reclamantul încearcă să divizeze în mod artificial o exploatație agricolă indivizibilă.

Comisia susține că, deși Regulamentul Omnibus a intrat în vigoare ulterior formulării cererii care face obiectul litigiului, trebuie să se țină seama de dispozițiile sale la interpretarea celor menționate în decizia de trimitere ( 13 ).

În opinia sa, articolele 2, 5 și 19 din Regulamentul nr. 1305/2013 coroborate cu articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 807/2014 nu se opun ca, pentru a stabili pragurile inferioare și superioare, statele membre să țină seama de întreaga exploatație, iar nu doar de partea din aceasta deținută de tânărul fermier sau de unitățile de lucru, în cazul în care exploatația respectivă este organizată sub forma unei asocieri de fapt în care tânărul fermier dobândește o cotă indiviză și devine șeful exploatației, însă nu cu titlu exclusiv.

Cu toate acestea, Comisia consideră că neluarea în considerare a părții dobândite în indiviziune de un tânăr fermier împreună cu alți fermieri care nu sunt tineri ar putea aduce atingere în mod ipotetic principiului egalității. Tânărul fermier care se stabilește în indiviziune cu un fermier care nu este tânăr s‑ar afla într‑o situație comparabilă cu cea a unui tânăr fermier care se stabilește, de asemenea în indiviziune, cu un alt tânăr fermier ( 14 ).

Înainte de a proceda la analiza pe fond a întrebărilor, se impun două precizări.

Prima precizare vizează referirea instanței de trimitere la pragul inferior aplicabil exploatațiilor agricole. Având în vedere că singurul scop al dezbaterii este de a analiza efectele pragului superior al PBS aferente exploatației agricole, împărtășim opinia Comisiei potrivit căreia răspunsul Curții trebuie să se concentreze asupra acestui factor, iar nu asupra pragului inferior.

Cea de a doua precizare se referă la normele de drept al Uniunii aplicabile.

Întrebările instanței de trimitere se limitează la interpretarea Regulamentului nr. 1305/2013 și a Regulamentului delegat nr. 807/2014. Ambele erau în vigoare la momentul la care a fost depusă cererea a cărei respingere a dat naștere acestui litigiu (27 ianuarie 2016).

Cu toate acestea, Comisia consideră că cele două regulamente trebuie interpretate în lumina „clarificărilor” oferite cu privire la primul dintre ele de Regulamentul Omnibus, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018 (și anume după adoptarea deciziei de respingere a sprijinului).

În considerentul (1) al Regulamentului Omnibus se arată că „ar trebui clarificate normele privind stabilirea comună a tinerilor fermieri și pragurile pentru accesul la sprijin prevăzute în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013” ( 15 ).

Cu toate acestea, Regulamentul Omnibus, departe de a se limita la „clarificarea” dispozițiilor Regulamentului nr. 1305/2013, a introdus în acesta modificări semnificative, dintre care amintim: – Regulamentul nr. 1305/2013 prevedea doar posibilitatea statelor membre de a impune praguri superioare și inferioare în ceea ce privește exploatațiile, în timp ce Regulamentul Omnibus le conferă în prezent posibilitatea de a aplica acele praguri și în ceea ce privește beneficiarii. – Regulamentul Omnibus redefinește noțiunea de „tânăr fermier”, inclusă la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul nr. 1305/2013, acceptând ca acesta să se stabilească „individual sau în comun cu alți fermieri, indiferent de forma sa juridică”.

Este cert că aceste modificări nu au un efect semnificativ asupra prezentului litigiu, deoarece: – Reglementarea națională în cauză adoptase criteriul obiectiv privind exploatația (iar nu pe cel subiectiv privind beneficiarul), având această posibilitate în temeiul Regulamentului nr. 1305/2013, precum și în temeiul Regulamentului Omnibus. Prin urmare, din această perspectivă, norma națională respectă dispozițiile ambelor regulamente. – Noutatea în ceea ce privește noțiunea de tânăr fermier figura deja la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 807/2014. În această privință, Regulamentul Omnibus și‑a însușit modificarea „anumitor elemente neesențiale” din Regulamentul nr. 1305/2013, pe care a realizat‑o prin Regulamentul delegat nr. 807/2014 ( 16 ).

Independent de concordanța materială dintre Regulamentul nr. 1305/2013 și Regulamentul Omnibus, în ceea ce privește obiectul prezentului litigiu, în realitate, legislația care i se aplică ratione temporis este cea cuprinsă în primul dintre aceste regulamente și, prin delegare, în Regulamentul delegat nr. 807/2014.

Regulamentul nr. 1305/2013 instituie o serie de norme generale aplicabile sprijinului pentru dezvoltare rurală finanțat prin FEADR. Acesta stabilește de asemenea obiectivele la a căror îndeplinire trebuie să contribuie politica de dezvoltare rurală și prioritățile corespunzătoare ale Uniunii, menționând măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia.

În acest context, articolul 5 din Regulamentul nr. 1305/2013 menționează șase priorități în materie de dezvoltare rurală. Printre acestea, cea de a doua, referitoare la creșterea viabilității exploatațiilor agricole, este cea care prezintă interes în prezenta cauză.

Această prioritate, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1305/2013, trebuie să pună „accentul” pe două obiective: – „îmbunătățirea performanței economice a tuturor exploatațiilor agricole și facilitarea restructurării și modernizării exploatațiilor […]” și – „facilitarea intrării în sectorul agricol a unor fermieri calificați corespunzător și, în special, a reînnoirii generațiilor”.

După definirea priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală, titlul III din Regulamentul nr. 1305/2013 stabilește sprijinul care contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multora dintre aceste priorități (articolul 13).

Articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 stabilește măsurile pentru „dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, care le includ printre altele pe cele acordate „la înființarea întreprinderii pentru […] tinerii fermieri […] sau pentru dezvoltarea fermelor mici” ( 17 ).

Sprijinul în discuție în litigiul principal este cel aferent înființării de întreprinderi pentru tinerii fermieri.

Din lectura articolului 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1305/2013 reiese că acest tip de sprijin nu se acordă pentru favorizarea în mod nediscriminatoriu a înființării oricărei întreprinderi agricole, ci numai a celor care îndeplinesc o serie de condiții în ceea ce privește titularii, activitățile sau dimensiunile lor.

Articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1305/2013 rezervă în mod explicit acest tip de sprijin pentru: (i) tinerii fermieri; (ii) activități neagricole în zonele rurale și (iii) dezvoltarea fermelor mici.

Același articol 19 alineatul (4) al treilea paragraf teza finală prevede că acest tip de sprijin „este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici” ( 18 ).

În realitate, toate ajutoarele prevăzute la articolul 19 din Regulamentul nr. 1305/2013 sunt rezervate fermelor mici. Acest lucru se aplică, în mod clar și prin definiție, în cazul celor care presupun plăți către micii fermieri, dar și în cazul investițiilor pentru crearea și dezvoltarea de activități neagricole, care se acordă microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, astfel cum prevede articolul 19 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013 ( 19 ).

În orice caz și în ceea ce privește prezenta cauză, articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 stabilește în mod exhaustiv că sprijinul pentru înființarea de întreprinderi se limitează la exploatațiile care se încadrează în definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici ( 20 ).

Plecând de la această premisă, se poate deduce că fermele mici sunt singurele beneficiare ale sprijinului prevăzut de Regulamentul nr. 1305/2013 în cadrul politicii de creștere a viabilității exploatațiilor agricole.

Din economia articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 rezultă că sprijinul acordat tinerilor fermieri este stabilit în funcție de sprijinul acordat pentru exploatațiile agricole.

Având în vedere această abordare generală, statele membre trebuie să stabilească pragurile superioare și pe cele inferioare pentru ca exploatațiile agricole să poată accesa ajutoare în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1305/2013 (ajutor pentru tinerii fermieri).

Legiuitorul Uniunii a optat în definitiv să promoveze accesul tinerilor la activitatea agricolă ca o variabilă a politicii de promovare a înființării de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici.

Acest lucru rezultă din modul în care articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 condiționează marja de apreciere a statelor membre prin instituirea unor praguri superioare și inferioare pentru accesarea acestui tip de ajutoare.

Conform dispoziției respective, pragul inferior pentru a putea accesa ajutorul în calitate de tânăr fermier va trebui să fie mai mare decât pragul superior stabilit pentru a putea accesa ajutorul pentru dezvoltarea fermelor mici.

Articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 favorizează stabilirea tinerilor fermieri, garantându‑le că, dacă este cazul, pragul inferior pentru obținerea ajutorului va fi mai mare decât pragul superior stabilit pentru microîntreprinderi și fermele mici. Cu alte cuvinte, dispoziția respectivă îi asigură că, în cazul în care se stabilesc într‑o fermă mică, vor putea accesa ajutoare în condiții mai favorabile decât cele prevăzute pentru fermierii care nu sunt tineri.

Prin urmare, împărtășim opinia Regiunii Valone potrivit căreia Regulamentul nr. 1305/2013 permite ca legislațiile naționale să nu prevadă un sprijin independent și necondiționat pentru tinerii fermieri numai pe baza condițiilor lor personale (vârstă și capacități), ci pe baza caracteristicilor exploatațiilor în care se stabilesc.

Regimul de sprijin prevăzut de Regulamentul nr. 1305/2013, care permite statelor membre să stabilească praguri superioare drept limită pentru sprijinul respectiv, se poate traduce, așadar, printr‑o legislație națională care condiționează tinerii fermieri de caracteristicile exploatațiilor în care se stabilesc.

A susține contrariul ar echivala cu a nega că condițiile determinante pentru acordarea sprijinului tinerilor fermieri sunt stabilite pe baza datelor obiective (suprafețe, producție și alți factori) ale exploatațiilor, unicul criteriu impus fiind cel privind calitățile subiective ale beneficiarilor. Astfel cum am arătat, Regulamentul nr. 1305/2013 încurajează, dimpotrivă, legislația națională să ia în considerare numai criteriul (obiectiv) privind exploatația ( 21 ).

Dacă s‑ar face abstracție de caracteristicile obiective, ar fi posibilă acordarea unui sprijin tuturor tipurilor de exploatații, și anume atât celor care, conform definiției microîntreprinderilor sau a întreprinderilor mici, depășesc PBS [prin care, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 807/2014, se măsoară potențialul de producție al exploatației agricole în scopul stabilirii pragului superior indicat la articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013], cât și exploatațiilor care nu se încadrează deloc în acea definiție.

În această ipoteză, pentru fermele mici – despre a căror dezvoltare este vorba în definitiv – s‑ar reduce valoarea sprijinului disponibil, pe care ar trebui să îl împartă cu exploatațiile care au mai puțin nevoie de acesta.

În concluzie, din ansamblul prevederilor Regulamentului nr. 1305/2013 rezultă că legiuitorul Uniunii a dorit să condiționeze acordarea sprijinului pentru tinerii fermieri de înființarea și dezvoltarea fermelor mici.

Astfel, se oferă o soluție comună pentru două cereri: cele specifice acestui tip de exploatații, ca urmare a dimensiunii lor economice, și cele care însoțesc, în general, tinerii care decid să desfășoare o activitate economică, în special în sectorul agricol.

Corolarul considerațiilor anterioare este că norma națională (în prezenta cauză, articolul 7 alineatul 2 din DMA coroborat cu articolul 25 primul paragraf punctul 6 din AGW) respectă Regulamentul nr. 1305/2013 atunci când adoptă drept criteriu obiectiv PBS a exploatației în care dorește să se stabilească tânărul fermier.

În contestația adresată Administrației Regiunii Valone, C.J. susținea că „ar fi mai logic să se interpreteze pragul [superior] al exploatației în funcție de numărul de UL [unități de lucru] prezente în exploatație” ( 22 ).

În observațiile sale scrise în fața Curții, C.J. insistă asupra faptului că legislația regională nu ia în considerare unitățile de lucru la calculul pragului superior în funcție de PBS a exploatației. Totuși, aceste unități de lucru sunt utilizate pentru fixarea pragului inferior.

Disparitatea în ceea ce privește stabilirea factorilor care contribuie la fixarea pragurilor superioare și inferioare poate fi, eventual, criticată din alte puncte de vedere, dar nu încalcă Regulamentul nr. 1305/2013, care, la articolul 19 alineatul (4), oferă statelor membre libertatea de a decide factorii determinanți ai pragurilor superioare și inferioare la care trebuie să se limiteze exploatațiile pe care urmează să se stabilească tinerii fermieri.

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 807/2014 prevede că „[s]tatele membre stabilesc și pun în aplicare condiții specifice de acces la sprijin în cazul în care un tânăr fermier […] nu se stabilește ca șef de exploatație unic, indiferent de forma sa juridică. Aceste condiții trebuie să fie echivalente celor care se aplică unui tânăr fermier care se stabilește în calitate de șef unic al exploatației”.

Echivalența dintre condiții face obiectul uneia dintre îndoielile privind interpretarea adresate de instanța de trimitere, care, în cele din urmă, se traduce printr‑o problemă privind egalitatea. Prin urmare, în cadrul analizei sale, aceasta trebuie să pornească de la identificarea subiecților a căror situație se compară.

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 807/2014 se referă, pe de o parte, la tânărul fermier care se stabilește împreună cu alte persoane și, pe de altă parte, la tânărul fermier care se stabilește, singur, ca șef unic al exploatației.

Articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1305/2013 împuternicește Comisia să stabilească condițiile în care o persoană juridică poate fi considerată „tânăr fermier”. Pe această bază, articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 807/2014 prevede că, în cazul în care cererea de ajutor se referă la o exploatație care aparține unei persoane juridice, un „tânăr fermier […] exercită un control efectiv pe termen lung asupra persoanei juridice în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, la beneficii și la riscurile financiare”.

În prezenta cauză, persoana care a solicitat ajutorul nu era o persoană juridică ce putea fi calificată drept „tânăr fermier”, ci o persoană fizică ce își desfășoară activitatea în exploatația agricolă, printr‑o asociere de fapt cu tatăl său.

În ipoteza în care asocierea respectivă ar putea fi calificată, în temeiul dreptului belgian, drept persoană juridică (ipoteză contestată de Regiunea Valonă și de Comisie), aceasta ar trebui să fie proprietara exploatației și C.J. ar trebui să exercite un „control efectiv” asupra acestei (pretinse) persoane juridice.

Deși acestea sunt aspecte care trebuie verificate în definitiv de instanța de trimitere, din informațiile din dosar pare să rezulte că: a) dreptul de proprietate asupra exploatației nu aparține unei persoane juridice, ci a trei persoane fizice și b) că C.J. nu exercită controlul efectiv, ci este unul dintre administratorii acelei exploatații ( 23 ).

În orice caz, astfel cum a arătat Regiunea Valonă, cererea de acordare a sprijinului nu a fost respinsă ca urmare a formei juridice alese de C.J. pentru a se stabili în exploatația agricolă împreună cu părinții săi, ci pentru că PBS a acestei exploatații depășea pragul superior stabilit.

Îndoiala s‑ar rezuma, așadar, la compararea a două serii de condiții: – cele impuse unui tânăr fermier (persoană fizică) care, precum în prezenta cauză, se stabilește cu alți agricultori; – cele impuse unui tânăr fermier care se stabilește singur.

Conform articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 807/2014, cele două serii de condiții trebuie să fie echivalente. Prin urmare, trebuie să se analizeze dacă sistemul adoptat de Regiunea Valonă respectă obligația de echivalență.

Astfel cum am arătat anterior, pragul superior prevăzut de norma națională pentru accesarea sprijinului este cel de 1000000 de euro pentru PBS a exploatației în care se stabilește un tânăr fermier (sub rezerva considerațiilor pe care le vom adăuga în continuare).

Acest criteriu obiectiv, care ia în considerare numai producția exploatației, face abstracție de persoana și de numărul de șefi ai exploatației pentru care se solicită sprijinul. În consecință, acesta nu exclude posibilitatea ca beneficiarii sprijinului să fie mai mulți șefi, organizați sub orice formă juridică, cu toate că criteriul de referință pentru stabilirea pragului va fi întotdeauna PBS a exploatației.

Astfel, tânărul fermier care nu se stabilește ca șef unic al unei exploatații (precum în cazul lui C.J.) trebuie să îndeplinească aceeași condiție ca tânărul fermier care se stabilește singur: în ambele cazuri, pragul superior pentru accesarea sprijinului va fi PBS a exploatației în care se stabilește fiecare dintre ei.

Condițiile impuse lui C.J. nu sunt, așadar, doar „echivalente” cu cele impuse tânărului fermier care se stabilește singur, ci sunt identice.

Abordarea adoptată de C.J. se întemeiază pe faptul că echivalența urmărită de legiuitorul Uniunii impune renunțarea la criteriul unitar al exploatației și înlocuirea sa, atunci când un tânăr fermier se stabilește împreună cu alți fermieri, cu cel privind participația deținută de acesta în întreaga exploatație.

Acceptarea acestei abordări ar implica înlocuirea criteriului privind exploatația cu cel privind beneficiarul. Indiferent de PBS aferentă exploatației în care s‑a stabilit C.J., acesta ar avea dreptul la sprijin în cazul în care cota sa parte de proprietate din exploatația respectivă nu depășește PBS stabilită de norma națională.

O astfel de abordare, contestată de Regiunea Valonă și de Comisie, nu respectă nici norma națională, nici scopul Regulamentului nr. 1305/2013, pe care l‑am analizat la punctele anterioare ale prezentelor concluzii.

Este cert, totuși, că reglementarea în vigoare în Regiunea Valonă stabilește o excepție în cazul în care un tânăr fermier se stabilește împreună cu alt sau alți tineri fermieri. În acest caz, pragul superior nu va fi de un milion de euro, ci de 1500000 de euro.

Este vorba despre o excepție relativă, deoarece pragul superior nu se majorează în funcție de numărul de tineri fermieri care se stabilesc în aceeași exploatație; indiferent dacă este vorba despre doi sau cinci fermieri, majorarea este limitată la 500000 de euro (cu alte cuvinte, aceasta nu se înmulțește cu numărul beneficiarilor). Astfel cum am menționat, criteriul privind exploatația stă la baza sistemului, indiferent de ajustarea ca urmare a pluralității beneficiarilor.

Din informațiile existente în dosar rezultă că PBS a exploatației (din care o treime revine reclamantului) depășește cu mult 1500000 de euro. Prin urmare, nu ar fi necesar să se verifice aplicarea sa în prezenta cauză.

Considerațiile prezentate până în acest punct ar determina încheierea prezentelor concluzii, deoarece refuzul de a acorda sprijinul în litigiu rezultă din aplicarea unei norme naționale care, conform dreptului Uniunii, a optat în mod legal pentru criteriul obiectiv al PBS aferente exploatației.

În observațiile sale scrise, Comisia a dus discuția pe un teren mai abstract, invocând eventualul rezultat discriminatoriu pe care l‑ar putea avea norma națională respectivă în diverse situații, dintre care niciuna nu este însă aplicabilă în prezenta cauză.

Cu toate acestea, Comisia însăși a confirmat în ședință ceea ce declarase deja în scris: că criteriul obiectiv adoptat la articolul 25 din DGV (și de DMA, care îl pune în aplicare) este compatibil cu dreptul Uniunii și conducea în mod direct, în împrejurările din prezenta cauză, la soluția adoptată de Regiunea Valonă.

Reflecțiile ulterioare ar avea, așadar, caracter pur subsidiar, în cazul în care Curtea consideră că, deși Comisia însăși este de acord cu adoptarea unei soluții univoce în prezentul litigiu, se justifică să intrăm în dezbaterea (care, astfel cum am menționat, are mai degrabă caracter teoretic) inițiată în a doua parte a observațiilor sale scrise.

Această dezbatere se referă la analiza privind egalitatea de tratament de care ar trebui să beneficieze (1) tânărul fermier care se stabilește cu fermieri care nu sunt tineri, căruia i se aplică un tratament diferit față de cel acordat (2) tânărului fermier care se stabilește cu alți tineri fermieri. Pentru soluționarea sa, este necesar să se stabilească dacă situațiile celor doi sunt echivalente.

În opinia noastră, situațiile respective nu sunt echivalente, astfel încât norma națională ar putea să le ofere un tratament diferit.

Tânărul fermier care se stabilește împreună cu alți fermieri care nu sunt tineri (care, precum în prezenta cauză, administrează deja o exploatație agricolă) beneficiază de o serie de avantaje care nu sunt acordate unui tânăr fermier care se stabilește cu un alt tânăr fermier.

Avantajul cel mai important este asistența pe care acesta o poate obține de la fermierii care nu sunt tineri, ca urmare a cunoașterii pieței de către aceștia și a prezenței lor în circuitele comerciale. Dimpotrivă, tânărul fermier care se stabilește pentru prima dată cu un alt tânăr fermier nu beneficiază, în principiu, de acest sprijin ca punct de plecare, ceea ce justifică exceptarea lor (în mod limitat) de la îndeplinirea condițiilor impuse pentru acordarea sprijinului.

Subliniem de asemenea în această privință că sprijinul prevăzut la articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 are ca scop înființarea de întreprinderi. Conform considerentului (17) al regulamentului respectiv, acesta ar trebui să acopere numai perioada inițială de activitate a întreprinderii și nu ar trebui să devină ajutor pentru funcționare.

În definitiv, scopul urmărit este de a sprijini tânărul fermier și, în cazul în care norma națională prevede acest lucru, de a‑l sprijini în special atunci când se stabilește cu un alt tânăr fermier. Această asistență suplimentară permite diferențierea situației sale de cea a unui tânăr fermier care se stabilește cu fermieri care nu sunt tineri, deoarece aceștia din urmă contribuie cu experiența lor la remedierea situației sale incipiente ( 24 ).

Astfel cum am arătat, pentru tânărul fermier, stabilirea cu fermieri care nu sunt tineri implică o serie de avantaje de care nu beneficiază un fermier care se stabilește cu alți tineri fermieri. În aceeași măsură, cota‑parte de proprietate deținută de tânărul fermier într‑o exploatație în care își desfășoară activitatea alți fermieri care nu sunt tineri contribuie la sinergia generată de toate părțile care alcătuiesc întreaga exploatație.

Această cotă‑parte de proprietate deținută în indiviziune de un tânăr fermier nu este, în definitiv, complet independentă. Prin urmare, nu ar fi nerezonabil și nici contrar principiului egalității să nu se țină seama de aceasta la stabilirea pragului superior de care este condiționată acordarea sprijinului în cauză.

În temeiul considerațiilor prezentate, propunem Curții să răspundă Tribunal de première instance de Namur (Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Belgia) după cum urmează: „Articolele 2, 5 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului coroborate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și de introducere a unor dispoziții tranzitorii trebuie interpretate în sensul că: – nu se opun utilizării de către statele membre a factorului «producție brută standard» a unei exploatații agricole pentru stabilirea pragului superior care permite accesarea sprijinului destinat stabilirii tinerilor fermieri; – nu se opun ca, pentru stabilirea pragului superior menționat, norma națională să ia în considerare întreaga exploatație, iar nu cota‑parte din proprietate deținută de tânărul fermier și nici unitățile de lucru.”

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL MANUEL CAMPOS SÁNCHEZ‑BORDONA

prezentate la 4 februarie 2021 ( 1 )

IV. Analiză