Ordonanța președintelui Tribunalului din 10 septembrie 2019 (Extras).#Sofia Athanasiadou și Konstantinos Soulantikas împotriva Comisiei Europene.#Măsuri provizorii – Dispoziții financiare (buget, cadru financiar, resurse proprii, combaterea fraudei)° – Executare silită – Cerere de suspendare – Admisibilitate – Lipsa urgenței.#Cauzele T-762/18 și T-762/18 R.

Cauza T‑762/18 R

Sofia AthanasiadoușiKonstantinos Soulantikas

împotriva

Comisiei Europene

Ordonanța președintelui Tribunalului din 10 septembrie 2019

„Măsuri provizorii – Dispoziții financiare (buget, cadru financiar, resurse proprii, combaterea fraudei) – Executare silită – Cerere de suspendare – Admisibilitate – Lipsa urgenței”

Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de admisibilitate – Cerere având ca obiect obținerea suspendării executării silite a unei decizii care impune o obligație pecuniară – Lipsa formulării unei acțiuni principale – Lipsa incidenței

[art. 256 alin. (1), art. 278 și 299 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (1)]

(a se vedea punctele 31-36)

Rezumat

În Ordonanța Athanasiadou și Soulantikas/Comisia (T‑762/18 R), pronunțată la 10 septembrie 2019, președintele Tribunalului a respins, în cadrul unei cereri de măsuri provizorii, cauza de inadmisibilitate privind lipsa formulării unei acțiuni principale.

Doamna Athanasiadou și domnul Soulantikas, cu domiciliul în Grecia, au constituit societatea ECOSE. Această societate a încheiat cu Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură, o convenție de subvenționare pentru realizarea unui proiect intitulat „Seniori în acțiune”. În urma unui raport de audit care preconiza recuperarea sumei de 59696,98 euro, Comisia a adoptat o decizie privind recuperarea de ECOSE a acestei sume, majorată cu dobânzile datorate (denumită în continuare „decizia atacată”). În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă elen, Comisia a procedat la notificarea deciziei atacate și a somației de plată recurgând la serviciile unui executor judecătoresc. La 30 octombrie 2018, reclamanții au formulat opoziție la Tribunalul de Mare Instanță în complet de judecător unic din Atena (Grecia). La 31 decembrie 2018, aceiași reclamanți au introdus o cerere întemeiată pe articolul 299 TFUE ( 1 ), având ca obiect suspendarea executării silite a deciziei atacate la Tribunal. În observațiile sale, Comisia a concluzionat în sensul inadmisibilității cererii de măsuri provizorii, pentru motivul că nu a fost introdusă nicio acțiune principală în anularea deciziei atacate, fiind încălcate articolele 161 și 156 ( 2 ) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

În primul rând, președintele Tribunalului a amintit competența sa exclusivă de a pronunța suspendarea executării silite a deciziei atacate, competența instanțelor naționale în cauză limitându‑se la controlul legalității măsurilor de executare ( 3 ).

În al doilea rând, el a arătat că articolul 156 din Regulamentul de procedură prevede regimuri procedurale diferite în funcție de temeiul juridic aflat la baza cererii de măsuri provizorii. Astfel, cerința prevăzută la articolul 156 alineatul (1) din regulamentul menționat, care condiționează admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act al unei instituții de introducerea prealabilă sau concomitentă a unei acțiuni principale împotriva acestui act, se limitează în mod expres la cererile introduse în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA. În consecință, această obligație nu se aplică în mod necesar în speță.

În al treilea rând, președintele Tribunalului a constatat că îndeplinirea unei astfel de obligații în speță ar priva reclamanții de dreptul la o cale de atac efectivă. Astfel, în împrejurările din speță, pentru a permite instanțelor naționale să dispună de timpul necesar exercitării competenței lor privind controlul legalității măsurilor de executare, în temeiul articolului 299 alineatul (4) TFUE, trebuie să se poată solicita instanței Uniunii, singura autorizată în acest sens, să pronunțe, dacă este cazul, suspendarea executării silite.

În această ipoteză, președintele Tribunalului subliniază că, drept corolar, motivele invocate în cadrul demonstrării existenței unui fumus boni iuris trebuie să fie motive care țin de competența instanței naționale și care au aparența de a fi fondate. Astfel, motivele privind legalitatea deciziei ar fi inoperante, cu excepția situației în care sunt invocate în cadrul unei cereri întemeiate pe articolul 278 TFUE, care însoțește o acțiune principală introdusă în conformitate cu articolul 263 TFUE, în măsura în care temeinicia unei decizii care constituie titlu executoriu nu poate fi contestată decât în fața instanței care se pronunță asupra acțiunii în anulare, în temeiul acestei dispoziții.

În această privință și fără a fi necesară în acest stadiu pronunțarea cu privire la aspectul temeiniciei lor, președintele Tribunalului a arătat că, în speță, anumite motive invocate de reclamanți în susținerea îndeplinirii condiției referitoare la fumus boni iuris privesc tocmai procedura de executare silită în Grecia și legalitatea măsurilor de executare și, prin urmare, intră în competența instanței naționale. Astfel, cererea de măsuri provizorii urmărește să permită instanței naționale să își exercite competențele, întemeiate pe articolul 299 TFUE.

Prin urmare, președintele Tribunalului a concluzionat că respectiva cauză de inadmisibilitate privind lipsa formulării unei acțiuni principale trebuie înlăturată. În final, cererea de măsuri provizorii a fost respinsă pentru lipsa urgenței.

( 1 ) În temeiul articolului 299 TFUE, actele Comisiei care impun o obligație pecuniară în sarcina altor persoane decât statele membre constituie titlu executoriu. Executarea silită este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia are loc această procedură. Decizia este învestită cu formulă executorie, fără îndeplinirea nici unei alte formalități decât cea a verificării autenticității acestui titlu de către autoritatea națională pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop și a cărei desemnare este adusă la cunoștința Comisiei și Curții de Justiție a Uniunii Europene. După îndeplinirea acestor formalități, la cererea părții interesate, aceasta poate proceda la executarea silită, sesizând direct autoritatea competentă în conformitate cu legislația internă. Executarea silită poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții. Cu toate acestea, controlul legalității măsurilor de executare este de competența instanțelor naționale.

( 2 ) Articolul 156 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că orice cerere de suspendare a executării unui act al unei instituții, formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, este admisibilă numai în cazul în care solicitantul a atacat acel act în cadrul unei acțiuni în fața Tribunalului.

( 3 ) Conform articolului 299 TFUE coroborat cu articolul 256 alineatul (1) TFUE, articolul 39 alineatul (1) și articolul 53 alineatul (1) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.