Ordonanța președintelui Camerei întâi a Tribunalului din 23 mai 2019.#OP împotriva Comisiei Europene.#Asistență judiciară – Cerere formulată înainte de introducerea unei acțiuni – Stare materială – Insuficiența informațiilor și a înscrisurilor justificative – Respingerea cererii.#Cauza T-630/18 AJ.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 octombrie 2018, solicitanta, OP, a cerut acordarea beneficiului asistenței judiciare, în aplicarea dispozițiilor articolului 147 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în vederea introducerii unei acțiuni având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei implicite de respingere de către Comisia Europeană a unei cereri de acces la înscrisuri care se referă la măsurile administrative adoptate între înscrierea în registrul Ares(2015)2298835 din 5 iunie 2015 și înscrierea în registrul Ares(2015)3272640 din 5 august 2015 privind‑o pe solicitantă și plângerea sa introdusă în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO 2003, L 11, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 256) și, pe de altă parte, dispunerea unei măsuri provizorii prin care se urmărește obligarea Comisiei la acordarea fără întârziere a accesului la înscrisurile menționate.

Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2018, Comisia a fost invitată să își prezinte observațiile scrise cu privire la cererea de asistență judiciară formulată de solicitantă.

Prin observațiile depuse la grefa Tribunalului la 10 decembrie 2018, în conformitate cu articolul 148 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Comisia a solicitat respingerea cererii de asistență judiciară.

Potrivit articolului 146 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, acordarea asistenței judiciare este supusă dublei condiții ca, pe de o parte, solicitantul, din cauza stării sale materiale, să fie în imposibilitate totală sau parțială de a face față cheltuielilor legate de asistența și de reprezentarea sa în justiție în fața Tribunalului și ca, pe de altă parte, acțiunea sa să nu pară în mod vădit inadmisibilă ori în mod vădit nefondată.

În ceea ce privește condiția referitoare la resurse, articolul 147 alineatul (3) din Regulamentul de procedură prevede că cererea de asistență judiciară trebuie să fie însoțită de toate informațiile și înscrisurile justificative care permit evaluarea stării materiale a solicitantului, cum ar fi un certificat emis de o autoritate națională competentă care atestă această stare materială. Pe de altă parte, această cerință este clar exprimată în formularul de cerere de asistență judiciară.

În speță, actul prin care solicitanta și‑a formulat cererea de asistență judiciară este compus din mai multe înscrisuri, în speță o scrisoare de înaintare din 12 octombrie 2018, în care prezintă în mod succint obiectul cererilor sale, la aceasta scrisoare atașând, în anexa 1, un rezumat de 20 de pagini al obiectului acțiunii în anulare și al cererii de măsuri provizorii, pentru care solicită să beneficieze de asistență judiciară, însoțit de înscrisuri anexate, în anexa 2, formularul de cerere de asistență judiciară (denumit în continuare „formularul”), însoțit de înscrisuri anexate, și, în anexa 3, o cerere de recuzare a anumitor membri ai Tribunalului.

Cu titlu introductiv, în ceea ce privește formularul, trebuie să se constate că acesta nu a fost completat în întregime de solicitantă. Astfel, trebuie să se constate că solicitanta nu a completat niciunul dintre câmpurile din cele trei coloane din tabelul referitor la „resurse”, care figurează în partea din formular referitoare la „starea materială a solicitantului” (denumit în continuare „tabelul «resurse»”). Trebuie amintit că aceste trei coloane se referă la resursele solicitantei, ale soțului sau ale concubinului și, respectiv, ale unei alte persoane care locuiește în mod obișnuit în gospodăria acesteia (copil sau persoană aflată în întreținere).

Desigur, în temeiul articolului 147 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cererea de asistență judiciară trebuie redactată pe formular, astfel cum este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nefiind luată în considerare o cerere de asistență judiciară care nu este redactată pe formular. În plus, solicitanta este invitată, la sfârșitul formularului, să semneze și să dateze cererea sa, „declar[ând] pe propria răspundere că informațiile cuprinse în această cerere de asistență judiciară sunt exacte”. Prin urmare, în prezența unui formular care, cum este cazul în speță, nu este completat în întregime, cererea de asistență judiciară poate fi respinsă ca inadmisibilă.

Cu toate acestea, în ceea ce privește cel puțin resursele proprii ale solicitantei, din „declarația suplimentară pe propria răspundere privind cheltuielile și mijloacele [solicitantei] de satisfacere a necesităților vieții de zi cu zi” din 12 octombrie 2018, atașată în anexa 5 la formular (denumită în continuare „declarația suplimentară”), reiese că solicitanta susține că nu are niciun venit și comunică diferite informații cu privire la starea sa materială și cu privire la condițiile în care ar reuși să își asigure mijloacele de existență. Trebuie să se constate că aceste informații coincid în parte cu datele a căror menționare se solicită în prima coloană a tabelului „resurse”.

Prin urmare, trebuie să se considere că, referitor la starea sa materială, în ceea ce privește resursele proprii, solicitanta susține că nu are niciun venit propriu și că, în conformitate cu instrucțiunile care figurează în nota de subsol de la pagina 4 din formular, în declarația suplimentară ea încearcă să explice modul în care reușește să își asigure mijloacele de existență.

Cu titlu principal, în ceea ce privește examinarea stării materiale a solicitantei, astfel cum reiese din articolul 147 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, informațiile și înscrisurile justificative care însoțesc cererea de asistență judiciară trebuie să permită să se evalueze dacă, având în vedere starea menționată, solicitanta este în imposibilitate totală sau parțială de a face față cheltuielilor legate de asistența și de reprezentarea sa în justiție în fața Tribunalului. O astfel de apreciere presupune în mod necesar ca solicitanta să prezinte informații și înscrisuri cu o dată suficient de apropiată de cea la care a fost formulată cererea pentru a evalua în mod obiectiv capacitatea financiară a acesteia de a face față cheltuielilor menționate. Astfel, se precizează în mod special, sub titlul rubricii „resurse” din formular, că, „[d]acă, la momentul formulării cererii, resursele dumneavoastră din ultimul an nu s‑au schimbat, resursele luate în considerare sunt acelea pe care le‑ați declarat autorităților naționale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie a anului anterior” și că, „[d]acă situația dumneavoastră financiară s‑a schimbat, vor fi luate în considerare resursele dumneavoastră actuale, pentru perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie a anului în curs și data formulării cererii”.

Or, în speță, în primul rând, solicitanta susține „că înscrisul [de cerere de asistență judiciară] este complet, întrucât, pe baza unor elemente și a unor înscrisuri identice, [i‑]a fost acordată asistența judiciară în cauzele [confidențial] ( 1 ) și T‑478/16 AJ”. Astfel, ea atașează la cererea sa, în anexa 1, un înscris justificativ privind veniturile din anul 2015 și, în anexa 2, o scrisoare de la Deutscher Akademischer Austauschdienst (Serviciul German pentru Schimburi Academice) care confirma că a primit o bursă până la 31 ianuarie 2016. Deși aceste înscrisuri au putut, astfel cum a considerat Tribunalul, având în vedere perioada în cauză și data introducerii cererilor de asistență judiciară în cauzele soluționate prin Ordonanța [confidențial] și prin Ordonanța din 16 februarie 2017, OP/Comisia (T‑478/16 AJ, nepublicată), să fie pertinente pentru aprecierea capacității financiare a solicitantei la acea dată, această situație nu se regăsește în speță. Astfel, cererea de asistență judiciară a fost formulată în luna octombrie 2018, și anume la aproape trei ani după întocmirea înscrisurilor menționate. Or, după cum reiese în mod explicit din instrucțiunile care figurează în rubrica „resurse” din formular, amintite la punctul 11 de mai sus, solicitanta trebuia să prezinte informații cu privire la resursele sale din anul 2017 și chiar din anul 2018 (denumită în continuare „perioada relevantă”).

În al doilea rând, nici extrasul de cont bancar, pe care solicitanta îl deținea la Sparda‑Bank Baden Württemberg eG, din 22 iunie 2017, nici scrisoarea pe care a adresat‑o băncii menționate la 26 iunie 2017 pentru a contesta închiderea contului său, nici decizia Sozialgericht Köln (Tribunalul Social din Köln, Germania) din 9 februarie 2018 privind acordarea asistenței judiciare, nici înscrisul justificativ privind rambursarea cheltuielilor din 17 iulie 2017 de către Amtsgericht Esslingen (Tribunalul Districtual din Esslingen, Germania), nici înscrisul justificativ privind cererea de recuperare a creanței formulată de Landul Baden‑Württemberg (Germania) împotriva solicitantei din luna iunie 2017, nici înscrisul justificativ privind seminarul din perioada 19-23 aprilie 2015, nici certificatul privind timpul de lucru al solicitantei la Universitatea din Tübingen (Germania) din 19-25 aprilie 2015, atașate în anexele 3, 4 și 5a-5d la formular, nu permit determinarea resurselor solicitantei în perioada relevantă pentru a evalua starea sa materială și pentru a aprecia astfel capacitatea sa de a face față cheltuielilor cu procesul.

În al treilea rând, în declarația suplimentară, mai întâi, solicitanta arată că exercită activități de conferențiar universitar în landul Baden‑Württemberg, fără să primească însă vreo contraprestație financiară din anul 2015 din cauza unor litigii încă pendinte între aceasta și Universitatea din Tübingen, și, pe de altă parte, activități cu titlu onorific sau în calitate de conferențiar invitat în cadrul unor organisme internaționale, care nu generează nicio remunerație. În continuare, ea precizează că nevoile sale ar fi acoperite prin rambursarea cheltuielilor pe care le‑a efectuat în cadrul unor proceduri contencioase. În sfârșit, ea nu ar avea cont bancar și nu ar exista nicio declarație fiscală care să se refere la perioada relevantă, din cauza sarcinilor de natură contencioasă cărora trebuie să le facă față.

Aceste informații comunicate în declarația suplimentară sunt deosebit de laconice și chiar ambivalente.

Astfel, mai întâi, în ceea ce privește afirmațiile care se referă la resursele obținute din rambursarea unor cheltuieli, trebuie să se constate că acestea se concentrează asupra unor evenimente punctuale referitoare la proceduri contencioase, astfel încât nu permit să se înțeleagă modul în care solicitanta reușește, în lipsa unor venituri, să își asigure cele mai elementare mijloace de existență cotidiene, și anume în special hrana, îmbrăcămintea și locuința. După cum însăși solicitanta recunoaște în declarația suplimentară, acest tip de prestații financiare nu pot fi asimilate unei resurse de natură să permită satisfacerea necesităților cotidiene ale unei persoane.

În plus, trebuie să se adauge că rambursarea cheltuielilor pe care pretinde că le‑a efectuat în cadrul unor proceduri contencioase este în mod necesar, prin natura ei și, în orice caz, în parte, contrapartida unei cheltuieli pe care ea sau altă persoană a trebuit să o efectueze în prealabil. Or, solicitanta nu prezintă niciun înscris care să permită să se constate temeiul în care a fost realizată rambursarea și nici condițiile în care o astfel de cheltuială ar fi fost efectuată și nu precizează nici modul în care aceasta ar fi fost efectuată. Astfel cum afirmă solicitanta, în lipsa obținerii unor venituri, ea nu ar fi putut efectua în prealabil astfel de cheltuieli.

În continuare, în ceea ce privește afirmația, care figurează în declarația suplimentară, potrivit căreia solicitanta nu ar fi în măsură să prezinte o declarație fiscală care să se refere la perioada relevantă din cauza sarcinilor de natură contencioasă pe care aceasta le‑ar suporta și pe care le enumeră în declarația menționată, ea nu poate fi admisă în vederea examinării prezentei cereri. Astfel, existența unor asemenea sarcini care, în speță, ar face obiectul unei contestații în fața instanței naționale nu poate justifica neîntocmirea niciunei declarații fiscale sau, în orice caz și cel puțin, în pofida unor indicații explicite din formular, nu poate justifica neprezentarea unui certificat eliberat de o autoritate națională competentă, care să justifice starea sa materială actuală.

În sfârșit, trebuie să se constate că solicitanta nu a precizat, astfel cum se solicită totuși în mod explicit în tabelul „resurse”, dacă primea vreo alocație, vreo indemnizație sau vreo pensie și nici care ar putea fi resursele unui eventual soț sau concubin sau ale unei eventuale alte persoane aflate în întreținere care locuiește în mod obișnuit în gospodăria acesteia.

Cu titlu suplimentar, trebuie să se arate că reiese din dosarul cauzei că cvasitotalitatea înscrisurilor redactate de solicitantă în anul 2017 și în anul 2018, fie că este vorba despre scrisoarea de înaintare, despre anexele 1 și 3 la această scrisoare și despre înscrisurile comunicate în anexele 3, 5 și 6 la cerere, fie despre înscrisuri precum scrisorile sau e‑mailurile, atașate în anexele A, B, G și H, în susținerea rezumatului comunicat în anexa 1 la cerere, indică în mod explicit, în special în antetul unora dintre înscrisurile menționate sau în desemnarea calităților și coordonatelor semnatarului, și anume solicitanta, că, cel puțin din anul 2018, aceasta din urmă pare să exercite o activitate în cadrul departamentului de „Fizică și astronomie” de la Universitatea de stat Rutgers din New Jersey (Statele Unite), a cărei adresă poștală este 136 Frelinghuysen Roa, Piscataway, NJ 08854‑8019. În plus, coordonatele pe care le menționează în anexa G sus‑menționată cuprind un număr de telefon mobil din Statele Unite.

Având în vedere această constatare suplimentară, care este valabilă de asemenea cel puțin în ceea ce privește anul 2018, și în lipsa vreunei explicații din partea solicitantei, este permis să se ridice problema realității exercitării de către aceasta din urmă a unei activități regulate în cadrul Universității de stat Rutgers. În această privință, i‑ar reveni în orice caz sarcina de a preciza condițiile materiale și financiare în care exercită această activitate și, în conformitate cu instrucțiunile care figurează în rubrica „resurse” din formular, de a prezenta informații și elemente de probă cu privire la resursele sale actuale, începând de la 1 ianuarie 2018, care se referă la exercitarea acestei activități.

Din considerațiile care precedă rezultă că nu este posibilă identificarea resurselor care în perioada relevantă permit solicitantei să își asigure mijloacele de existență.

Ținând seama de aceste elemente, trebuie să se concluzioneze că solicitanta nu a dovedit în mod corespunzător cerințelor legale că, din cauza stării sale materiale, era în imposibilitate totală sau parțială de a face față cheltuielilor legate de asistența și de reprezentarea sa în justiție în fața Tribunalului.

În aceste împrejurări, întrucât condiția prevăzută la articolul 146 alineatul (1) din Regulamentul de procedură nu este îndeplinită, prezenta cerere de asistență judiciară trebuie respinsă, fără să fie necesar să se statueze cu privire la problema dacă acțiunea avută în vedere pare vădit inadmisibilă sau vădit nefondată.

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI ÎNTÂI A TRIBUNALULUI

23 mai 2019 ( *1 )

Ordonanță

Cerere și procedură

În drept