Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 30 ianuarie 2020.#Republica Letonia împotriva Comisiei Europene.#Acțiune în anulare – Politica comună în domeniul pescuitului – Tratatul de la Paris cu privire la arhipelagul Spitzberg (Norvegia) – Posibilitățile de pescuit pentru Chionoecetes opilio în zona Svalbard (Norvegia) – Regulamentul (UE) 2017/127 – Nave înregistrate în Uniune autorizate să pescuiască – Imobilizarea unei nave letone – Articolul 265 TFUE – Solicitare de a acționa – Luare de poziție a Comisiei – Act care nu produce efecte juridice obligatorii – Inadmisibilitate.#Cauza T-293/18.

Cauza T‑293/18

Republica Letonia

împotriva

Comisiei Europene

Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 30 ianuarie 2020

„Acțiune în anulare – Politica comună în domeniul pescuitului – Tratatul de la Paris cu privire la arhipelagul Spitzberg (Norvegia) – Posibilitățile de pescuit pentru Chionoecetes opilio în zona Svalbard (Norvegia) – Regulamentul (UE) 2017/127 – Nave înregistrate în Uniune autorizate să pescuiască – Imobilizarea unei nave letone – Articolul 265 TFUE – Solicitare de a acționa – Luare de poziție a Comisiei – Act care nu produce efecte juridice obligatorii – Inadmisibilitate”

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Luare de poziție a Comisiei la solicitarea unui stat membru de a organiza negocieri în vederea apărării drepturilor de pescuit și a intereselor Uniunii în zona de pescuit Svalbard – Excludere

[art. 4, art. 13 alin. (2) și art. 17 alin. (1) TUE; art. 3 alin. (1) lit. (d), art. 4 alin. (2) lit. (d), art. 38 alin. (1), art. 218 și art. 263 TFUE]

(a se vedea punctele 22, 33, 37-40 și 42)

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Apreciere în funcție de criterii obiective – Act cu caracter negativ al unei instituții – Examinare în raport cu natura cererii aflate la originea actului

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 24, 25, 35 și 47)

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei de a introduce o cale de atac jurisdicțională – Excludere

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctul 49)

Rezumat

Prin Ordonanța din 30 ianuarie 2020, Letonia/Comisia (T‑293/18), Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de Republica Letonia având ca obiect, printre altele, anularea poziției adoptate de Comisia Europeană cu privire la o solicitare de a acționa în cadrul competențelor sale în domeniul politicii comune în domeniul pescuitului.

Astfel, Republica Letonia îi solicitase Comisiei să acționeze, în temeiul articolului 265 TFUE, prin adoptarea unor măsuri referitoare la apărarea drepturilor de pescuit și a intereselor Uniunii Europene în zona de pescuit Svalbard, în Norvegia. Acest arhipelag face obiectul unui diferend între Uniune și Regatul Norvegiei cu privire la drepturile de acces la resursele de pescuit și în special cu privire la pescuitul de Chionoecetes opilio pe platforma continentală. Ca urmare a unor interpretări divergente ale Tratatului de la Paris din 1920 ( 1 ), care reglementează drepturile de pescuit în această zonă, negocierile dintre Uniune și Regatul Norvegiei nu au condus la un aranjament care să garanteze navelor Uniunii drepturi de acces fără niciun obstacol. Astfel, o navă letonă fusese imobilizată pentru că pescuise fără consimțământul Regatului Norvegiei.

Mai precis, Republica Letonia a solicitat Comisiei, pe de o parte, să organizeze și să participe la negocieri oficiale cu Regatul Norvegiei până la data‑limită de 31 martie 2018, în vederea asigurării respectării drepturilor de pescuit ale Uniunii în această zonă de pescuit, și, pe de altă parte, să se angajeze să desfășoare o procedură judiciară internațională împotriva Regatului Norvegiei, în cazul în care ar fi imposibil să se garanteze aceste drepturi de pescuit.

În ceea ce privește prima măsură solicitată, Comisia a respins‑o implicit indicând în esență că va continua să participe la negocieri fără a‑și stabili o dată finală pentru sfârșitul acestora. În ceea ce privește a doua măsură, Comisia a arătat în esență că nu putea să dea curs acesteia, întrucât existau obstacole de ordin procedural.

Confruntată cu acest refuz de a acționa, Republica Letonia a sesizat Tribunalul cu o acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect, printre altele, anularea scrisorii Comisiei care conținea luarea de poziție a acesteia cu privire la solicitarea de a acționa. Potrivit Comisiei, acțiunea trebuia declarată inadmisibilă pentru motivul că această scrisoare nu era un act atacabil în sensul articolului 263 TFUE, întrucât nu producea niciun efect juridic care să modifice situația juridică a Republicii Letonia.

În aceste împrejurări, Tribunalul a fost chemat să examineze dacă scrisoarea în cauză constituia un act atacabil. În această privință, Tribunalul a amintit mai întâi că refuzul exprimat de o instituție de a acționa în conformitate cu o solicitare de a acționa poate constitui un act atacabil și poate face obiectul unei acțiuni în sensul articolului 263 TFUE în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru introducerea unei astfel de acțiuni. Sunt considerate acte atacabile în sensul articolului 263 TFUE orice dispoziții adoptate de instituțiile Uniunii, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii. Având în vedere natura scrisorii în cauză, Tribunalul a subliniat în continuare că, atunci când un act al Comisiei are un caracter negativ, acesta trebuie apreciat în funcție de natura cererii la care constituie un răspuns.

În ceea ce privește prima cerere, legată de negocierile cu Regatul Norvegiei, Tribunalul a constatat că actul a cărui adoptare a fost refuzată era în esență un act care ar fi avut ca efect impunerea unei date‑limită pentru aceste negocieri. Potrivit Republicii Letonia, Comisia ar fi trebuit să redacteze un document informal care să impună o dată‑limită și să solicite Consiliului Uniunii Europene un mandat care să îi permită să inițieze negocieri formale în temeiul articolului 218 TFUE. Or, având în vedere contextul instituțional al politicii comune în domeniul pescuitului, un astfel de document informal sau prezentarea unei cereri de mandat Consiliului nu sunt acte susceptibile să aibă efecte juridice obligatorii. Astfel, adoptarea unor asemenea acte nu este o procedură automată. Principiul cooperării loiale ( 2 ) nu obligă nicidecum Comisia să dea curs unei propuneri a unui stat membru, în special fără ca propunerea să fi făcut obiectul unui consens mai larg în cadrul Consiliului.

În ceea ce privește a doua cerere de inițiere a unei proceduri judiciare internaționale împotriva Regatului Norvegiei, Tribunalul a amintit că decizia de a iniția o procedură judiciară, chiar dacă constituie o măsură indispensabilă pentru adoptarea unei decizii judecătorești susceptibile să modifice situația juridică, nu modifică, prin ea însăși, această situație juridică. Potrivit Tribunalului, această concluzie se aplică de asemenea introducerii unei acțiuni în fața unei instanțe internaționale.

Rezultă că, chiar dacă Comisia ar admite cererile Republicii Letonia, decizia sa nu ar produce efecte juridice obligatorii și, prin urmare, nu ar fi atacabilă. Scrisoarea de refuz în cauză nu constituie, așadar, nici un act atacabil în sensul articolului 263 TFUE. În consecință, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă.

( 1 ) Tratatul privind Spitzberg încheiat la Paris la 9 februarie 1920.

( 2 ) Articolul 4 TUE.