Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 12 februarie 2020.#ZF împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Agenți temporari – Pensie – Decizie de stabilire a drepturilor de pensie – Fișe de pensie – Acțiune în anulare – Termen de introducere a unei reclamații – Tardivitate – Act pur confirmativ – Inadmisibilitate parțială – Restituire a plății nedatorate – Încadrare în grad și în treaptă – Factor de multiplicare – Revocarea unui act afectat de nelegalitate – Încredere legitimă – Termen rezonabil.#Cauza T-605/18.

Cauza T‑605/18

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 12 februarie 2020

„Funcție publică – Agenți temporari – Pensie – Decizie de stabilire a drepturilor de pensie – Fișe de pensie – Acțiune în anulare – Termen de introducere a unei reclamații – Tardivitate – Act pur confirmativ – Inadmisibilitate parțială – Restituire a plății nedatorate – Încadrare în grad și în treaptă – Factor de multiplicare – Revocarea unui act afectat de nelegalitate – Încredere legitimă – Termen rezonabil”

Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou și esențial – Noțiune – Act confirmativ al unei decizii anterioare – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91]

(a se vedea punctele 59, 60 și 69-77)

Acțiune introdusă de funcționari – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Fișă de remunerație sau de pensie care reflectă o decizie cu obiect pur pecuniar – Comunicare de la care încep să curgă termenele

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

(a se vedea punctele 61 și 63)

Funcționari – Restituire a plății nedatorate – Condiții – Neregularitate evidentă a vărsământului – Criterii – Neglijență sau eroare a administrației – Lipsa incidenței

[Statutul funcționarilor, art. 85; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 45]

(a se vedea punctele 114-118, 128-131 și 136)

Acte ale instituțiilor – Revocare – Act legal care conferă drepturi subiective – Nelegalitate

(a se vedea punctul 138)

Acte ale instituțiilor – Revocare – Acte nelegale – Decizie a Comisiei care determină restituirea unei plăți nedatorate – Condiții – Respectarea unui termen rezonabil și a principiului protecției încrederii legitime – Act care are un obiect pur pecuniar – Aplicabilitatea termenului referitor la cererile de restituire a plății nedatorate

[Statutul funcționarilor, art. 85 al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 148-155, 159-168 și 171)

Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Întindere

[art. 296 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 178 și 179)

Rezumat

În Hotărârea ZF/Comisia (T‑605/18), pronunțată la 12 februarie 2020, Tribunalul a respins cererea unui fost agent temporar având ca obiect anularea deciziilor Comisiei de modificare, pe de o parte, a drepturilor sale de pensie cu efect retroactiv și care prevedeau, pe de altă parte, recuperarea unei sume excedentare rezultate din aplicarea unui factor de multiplicare eronat pentru calcularea salariului său de bază și, prin urmare, a pensiei sale. În această privință, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe cu privire la legătura dintre dispozițiile articolului 85 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) privind restituirea plății nedatorate și jurisprudența referitoare la condițiile de retragere a actelor nelegale creatoare de drepturi.

Reclamantul a intrat în serviciu în anul 1999 și a fost pensionat în anul 2015. În conformitate cu dispozițiile tranzitorii prevăzute în anexa XIII la statut, pentru calculul salariului său lunar de bază era aplicat un factor de multiplicare. Reclamantului, căruia i s‑a aplicat până atunci un factor de multiplicare în valoare de 0,9426565, i s‑a aplicat, începând cu fișa de remunerație din februarie 2013 și până la pensionarea sa, un nou factor de multiplicare în valoare de 1, precum și o corecție retroactivă a remunerației sale pentru perioada cuprinsă între octombrie 2011 și ianuarie 2013. Constatând că calculul drepturilor de pensie ale reclamantului era întemeiat pe un salariu de bază eronat, rezultat dintr‑o eroare referitoare la factorul de multiplicare, a cărui aplicare s‑a făcut în februarie 2013, Comisia a decis să le modifice, cu efect retroactiv, și să procedeze la restituirea plății nedatorate care a rezultat din aceasta. În acțiunea formulată, reclamantul invoca printre altele o încălcare a articolului 85 din statut, precum și o nerespectare a principiilor referitoare la retragerea actelor nelegale.

Tribunalul a amintit, mai întâi, că revocarea unui act nelegal care a implicat beneficii pentru destinatarul său este condiționată din punct de vedere legal de două cerințe, prima fiind ca actul să respecte încrederea legitimă a persoanei interesate, iar a doua ca aceasta să intervină într‑un termen rezonabil.

În ceea ce privește, în primul rând, respectarea încrederii legitime a persoanei interesate, Tribunalul a arătat că jurisprudența referitoare la aplicarea principiului încrederii legitime în materia revocării, cu efect retroactiv, a unor acte nelegale care conferă drepturi subiective reflectă jurisprudența aplicabilă în materia restituirii plății nedatorate. Potrivit acestei jurisprudențe, încrederea nu poate fi considerată legitimă atunci când nelegalitatea nu putea să nu fie observată de un funcționar diligent. Astfel, Tribunalul a reiterat că articolul 85 din statut, potrivit căruia, pentru ca o sumă plătită fără justificare să poată fi repetată, neregularitatea plății trebuia să fie atât de evidentă încât este imposibil ca beneficiarul acesteia să nu fi avut cunoștință de aceasta, reprezintă el însuși o manifestare a principiului protecției încrederii legitime. Prin urmare, Tribunalul a concluzionat că, în cazul în care o neregularitate este de așa natură încât intră în domeniul de aplicare al articolului 85 din statut, ea nu poate fi de natură să dea naștere unei așteptări legitime în percepția persoanei care beneficiază de ea, ceea ce exclude îndeplinirea în speță a condiției de retragere referitoare la încrederea legitimă.

În ceea ce privește, în al doilea rând, respectarea unui termen rezonabil, Tribunalul a statuat că, atunci când revocarea unui act nelegal conduce la o restituire a plății nedatorate, trebuie să se stabilească dacă actul care a fost revocat are un obiect pur pecuniar. Astfel, în cazul în care actul în cauză are un obiect pur pecuniar, revocarea sa, care are același efect precum restituirea sumelor plătite fără a fi datorate în temeiul acestui act, rezultă din simpla aplicare a dispozițiilor articolului 85 din statut. Într‑o asemenea situație, pentru a menține efectul util al dispozițiilor articolului 85 al doilea paragraf prima teză din statut, revocarea actului în cauză trebuie să intervină în termenul de cinci ani prevăzut de aceste dispoziții.

Prin urmare, Tribunalul s‑a întemeiat pe noțiunea de „decizie având un obiect pur pecuniar”, deja utilizată de instanțele Uniunii pentru a delimita domeniul de aplicare al jurisprudenței admițând că de la comunicarea fișei de remunerație sau de pensie a funcționarului sau a agentului în cauză încep să curgă termenele de introducere a reclamației și a acțiunii. El a precizat, în această privință, că deciziile având un obiect pur pecuniar trebuie diferențiate de cele care, deși au efecte pecuniare, au un obiect care depășește stabilirea drepturilor pur pecuniare ale persoanei interesate.

În speță, administrația a procedat la revocarea unui act, în măsura în care acest act aplica, pentru calculul pensiei reclamantului, un anumit factor de multiplicare. Prin urmare, a fost revocat un act, în măsura în care avea un obiect pur pecuniar. Or, întrucât această revocare a fost efectuată într‑un termen de aproximativ doi ani și nouă luni, care este inferior termenului de cinci ani aplicabil în speță, Tribunalul a concluzionat că actul în cauză a fost revocat într‑un termen rezonabil.

Respingând și celelalte motive întemeiate pe o eroare de drept, pe nerespectarea principiilor aplicabile revocării actelor legale, pe insuficiența motivării și pe o eroare vădită de apreciere, Tribunalul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.