Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 14 septembrie 2022.#Google LLC și Alphabet, Inc. împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Abuz de poziție dominantă – Dispozitive mobile inteligente – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE – Noțiunile de platformă și de piață multilaterală («ecosistem») – Sistem de operare (Google Android) – Magazin de aplicații (Play Store) – Aplicații de căutare și de navigare (Google Search și Chrome) – Acorduri cu producătorii de dispozitive și cu operatorii de rețele mobile – Încălcare unică și continuă – Noțiunile de plan de ansamblu și de comportamente manifestate în cadrul aceleiași încălcări (pachete de produse, plăți de exclusivitate și obligații antifragmentare) – Efecte de excludere – Dreptul la apărare – Competență de fond.#Cauza T-604/18.

Cauza T‑604/18

Google LLCșiAlphabet, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 14 septembrie 2022

„Concurență – Abuz de poziție dominantă – Dispozitive mobile inteligente – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE – Noțiunile de platformă și de piață multilaterală («ecosistem») – Sistem de operare (Google Android) – Magazin de aplicații (Play Store) – Aplicații de căutare și de navigare (Google Search și Chrome) – Acorduri cu producătorii de dispozitive și cu operatorii de rețele mobile – Încălcare unică și continuă – Noțiunile de plan de ansamblu și de comportamente manifestate în cadrul aceleiași încălcări (pachete de produse, plăți de exclusivitate și obligații antifragmentare) – Efecte de excludere – Dreptul la apărare – Competență de fond”

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere

(art. 102 și 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

(a se vedea punctele 73, 82-86 și 1033-1035)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Control jurisdicțional – Control de legalitate – Control aprofundat al tuturor elementelor relevante – Obiect și întindere

(art. 102 și 263 TFUE)

(a se vedea punctele 74-76)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să subziste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție

[art. 101 și 102 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

(a se vedea punctele 77-81)

Acțiune în anulare – Control de legalitate – Criterii – Decizii adoptate de Comisie în materia concurenței – Elemente care trebuie luate în considerare – Elemente anterioare și ulterioare deciziei atacate – Elemente prezentate în cadrul procedurii administrative sau prezentate pentru prima dată în cadrul acțiunii în anulare – Includere

(art. 101, 102, 261 și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

(a se vedea punctele 89-100)

Poziție dominantă – Piață relevantă – Delimitare – Piață multilaterală – Criterii de apreciere – Caracter interschimbabil – Identificarea condițiilor de concurență relevante în cadrul unei platforme ce reunește mai multe categorii de actori – Context factual caracterizat de existența unei pluralități de piețe distincte, dar interconectate – Necesitatea unei luări în considerare a legăturilor dintre diferitele laturi ale platformei

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 104-117 și 126-129)

Poziție dominantă – Piață relevantă – Delimitare – Criterii – Identificarea unor constrângeri concurențiale exercitate asupra unui produs – Piața sistemelor de operare cu licență pentru dispozitive mobile inteligente – Aprecierea constrângerii concurențiale exercitate de sistemele de operare fără licență, precum și de natura deschisă a licenței de operare libere – Elemente relevante

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54; Comunicarea 97/C 372/03 a Comisiei, pct. 2, 13 și 14)

(a se vedea punctele 138, 176-178, 222, 233 și 271-273)

Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Noțiune obiectivă care vizează comportamentele de natură să influențeze structura pieței și care au ca efect împiedicarea menținerii sau a dezvoltării concurenței – Obligații ce revin întreprinderii dominante – Exercitarea concurenței bazate numai pe merit – Criterii de apreciere

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 276-299)

Poziție dominantă – Abuz – Vânzare legată – Poziție dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pe internet – Condiții de preinstalare în acordurile de distribuție a aplicațiilor pentru dispozitive mobile – Obținerea unei licențe de operare pentru magazinul de aplicații condiționată de preinstalarea aplicațiilor de căutare generală și de navigare – Efect anticoncurențial – Apreciere

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 327-332 și 418)

Poziție dominantă – Abuz – Efect anticoncurențial – Poziție dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pe internet – Vânzare legată – Practici care favorizează aplicațiile de căutare și de navigare ale întreprinderii aflate în poziție dominantă și defavorizează serviciile concurente de căutare generală – Practici care conferă un avantaj concurențial semnificativ care nu poate fi compensat de concurenți

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 425-428, 436, 439-443, 445, 447-452, 537, 538, 546-550 și 559-561)

Poziție dominantă – Abuz – Justificare obiectivă – Condiții – Întinderea sarcinii probei

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 599-602 și 876-886)

Poziție dominantă – Abuz – Rabaturi de exclusivitate sau de fidelitate – Capacitate de restrângere a concurenței și de producere a unor efecte de excludere – Analiza concurentului la fel de eficient – Criterii de apreciere

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 638-646)

Poziție dominantă – Abuz – Poziție dominantă pe piața căutării generale pe internet – Plăți de exclusivitate – Avantaj condiționat de lipsa preinstalării sau de punerea inițială la dispoziție a oricărui alt serviciu concurent de căutare generală pe un set de dispozitive mobile predefinite în funcție de portofoliu sau tip – Includere

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 651-657)

Poziție dominantă – Abuz – Poziție dominantă pe piața căutării generale pe internet – Plăți de exclusivitate – Practică ce favorizează aplicațiile de căutare și de navigare ale întreprinderii aflate în poziție dominantă și defavorizează serviciile concurente de căutare generală – Capacitate de restrângere a concurenței și de producere a unor efecte de excludere – Întinderea sarcinii probei ce revine Comisiei – Analiza ratei de acoperire a pieței de către practica contestată, precum și a capacității de compensare a unui concurent la fel de eficient – Insuficiența elementelor prezentate pentru stabilirea caracterului abuziv al practicii contestate

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 679, 680, 693-698, 751, 752, 758-770, 774, 776-788 și 790-802)

Poziție dominantă – Abuz – Vânzare legată – Poziție dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pe internet – Obligații antifragmentare în acordurile de distribuție a aplicațiilor pentru dispozitive mobile – Obținerea licenței de operare pentru magazinul de aplicații și aplicația de căutare, cu condiția acceptării obligațiilor respective – Efect anticoncurențial – Apreciere

(art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54)

(a se vedea punctele 841, 847 și 861-865)

Concurență – Procedură administrativă – Competențe ale Comisiei – Competența de a lua declarații – Declarații referitoare la obiectul unei investigații – Obligația Comisiei de a înregistra orice interviu desfășurat de aceasta, în integralitate, într‑o formă la alegerea sa – Conținut

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 19 alin. (1); Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 3]

(a se vedea punctele 910-912 și 915-933)

Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Încălcare ca urmare a unei neregularități săvârșite de Comisie – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în lipsa acestei neregularități – Întinderea sarcinii probei ce revine acestei întreprinderi – Neîndepliniri ale obligației de înregistrare a interviurilor cu terți în temeiul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003 – Luare în considerare a împrejurărilor specifice speței – Lipsa încălcării dreptului la apărare

[art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a) și b); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 19 alin. (1) și art. 27 alin. (1)]

(a se vedea punctele 913 și 934-958)

Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Comunicarea privind obiecțiunile – Evoluția, în cursul procedurii, a aprecierilor Comisiei – Luare în considerare a unor elemente suplimentare care au efect asupra parametrilor esențiali ai analizei concurentului la fel de eficient avute în vedere de Comisie pentru stabilirea efectelor de excludere ale plăților de exclusivitate contestate – Transmitere prin intermediul scrisorilor de expunere a faptelor – Refuzul audierii întreprinderii în cauză în legătură cu acest aspect – Încălcarea dreptului la apărare

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1); Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10 și 12]

(a se vedea punctele 966-968 și 972-1003)

Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Săvârșire cu intenție sau din neglijență – Noțiune – Întreprindere care nu poate ignora caracterul anticoncurențial al comportamentului său – Absența unei decizii anterioare a Comisiei privind o încălcare similară – Lipsa incidenței

[art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

(a se vedea punctele 1041-1050)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Vânzări realizate care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea în ultimul an de participare a întreprinderii în cauză la aceasta

[art. 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 54; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

(a se vedea punctele 1053, 1054, 1058-1060 și 1063-1066)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Apreciere de către Tribunal în temeiul competenței sale de fond – Luare în considerare a intensității variabile a efectelor încălcării în cursul perioadei în care a fost săvârșită încălcarea

[art. 102 și 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31]

(a se vedea punctele 1086-1994)

Rezumat

Tribunalul confirmă în mare măsură decizia Comisiei potrivit căreia Google a impus restricții nelegale producătorilor de dispozitive mobile Android și operatorilor de rețele mobile în scopul de a consolida poziția dominantă a motorului său de căutare

Pentru a lua mai bine în considerare gravitatea și durata încălcării, Tribunalul apreciază însă că este adecvat să aplice Google o amendă în cuantum de 4,125 miliarde de euro la capătul unui raționament care este diferit, în privința anumitor aspecte, de cel al Comisiei

Google ( 1 ), întreprindere din sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor specializată în produse și servicii legate de internet, obține cea mai mare parte a veniturilor sale din produsul său emblematic, motorul de căutare Google Search. Modelul său comercial se bazează pe interacțiunea dintre anumite produse și servicii, care sunt oferite utilizatorilor cel mai adesea în mod gratuit, pe de o parte, și servicii de publicitate online, care utilizează datele colectate de la acești utilizatori, pe de altă parte. Google propune, în plus, sistemul de operare Android, cu care, potrivit Comisiei Europene, în luna iulie 2018 erau echipate 80 % din dispozitivele mobile inteligente utilizate în Europa.

Comisiei i‑au fost adresate diferite plângeri cu privire la anumite practici comerciale ale Google în internetul mobil, care au determinat‑o să deschidă, la 15 aprilie 2015, o procedură împotriva Google cu privire la Android ( 2 ).

Prin Decizia din 18 iulie 2018 ( 3 ), Comisia a sancționat Google pentru că a abuzat de poziția sa dominantă prin faptul că a impus restricții contractuale anticoncurențiale producătorilor de dispozitive mobile, precum și operatorilor de rețele mobile, unele dintre ele începând de la 1 ianuarie 2011. Restricțiile în cauză sunt de trei tipuri:

în primul rând, cele inserate în „acorduri de distribuție”, care impun producătorilor de dispozitive mobile să preinstaleze aplicațiile sale de căutare generală (Google Search) și de navigare (Chrome) pentru a putea obține de la Google o licență de operare pentru magazinul său de aplicații (Play Store);

în al doilea rând, cele incluse în „acorduri antifragmentare”, care condiționează obținerea licențelor de operare necesare pentru preinstalarea aplicațiilor Google Search și Play Store de către producătorii de dispozitive mobile de angajamentul acestora de a nu vinde dispozitive echipate cu versiuni ale sistemului de operare Android neautorizate de Google;

în al treilea rând, cele incluse în „acorduri de împărțire a veniturilor” care condiționează retrocedarea unei părți din veniturile din publicitate ale Google producătorilor de dispozitive mobile sau operatorilor de rețele mobile vizați de angajamentul ca aceștia din urmă să renunțe la preinstalarea unui serviciu de căutare generală concurent pe un portofoliu de dispozitive prestabilit.

Potrivit Comisiei, toate aceste restricții aveau ca obiectiv protejarea și consolidarea poziției dominante a Google în materie de servicii de căutare generală și, în consecință, a veniturilor obținute de această întreprindere prin intermediul anunțurilor publicitare legate de aceste servicii de căutare. Obiectivul comun urmărit de restricțiile în litigiu și interdependența lor au determinat Comisia să le califice drept o încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE.

În consecință, Comisia a aplicat Google o amendă de aproape 4,343 miliarde de euro, cu alte cuvinte amenda cea mai importantă aplicată vreodată în Europa de o autoritate de concurență.

Tribunalul respinge în esență acțiunea formulată de Google și anulează decizia numai în măsura în care constată că acordurile de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu menționate mai sus constituie în sine un abuz. Ținând seama de împrejurările proprii cauzei, Tribunalul consideră de asemenea adecvat, în temeiul competenței sale de fond, să stabilească cuantumul amenzii aplicate Google la 4,125 miliarde de euro.

Aprecierea Tribunalului

Într‑o primă fază, Tribunalul examinează motivul întemeiat pe erori de apreciere în definirea piețelor relevante și în aprecierea subsecventă a poziției dominante a Google pe unele dintre aceste piețe. În acest cadru, Tribunalul subliniază că este chemat în esență să verifice, având în vedere argumentele părților și raționamentul prezentat în decizia atacată, dacă exercitarea de către Google a puterii sale pe piețele relevante i‑a permis în mod efectiv să acționeze într‑o măsură apreciabilă independent de diferiți factori care i‑au putut constrânge comportamentul.

În speță, Tribunalul arată de la bun început că Comisia a identificat, într‑o primă etapă, patru tipuri de piețe relevante, și anume: în primul rând, piața mondială (excluzând China) a sistemelor de operare destinate dispozitivelor mobile inteligente cu licențe, în al doilea rând, piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android, în al treilea rând, diferitele piețe naționale din cadrul Spațiului Economic European (SEE) ale serviciilor de căutare generală și, în al patrulea rând, piața mondială a browserelor de internet concepute pentru dispozitive mobile care nu sunt specifice unui sistem de operare. Într‑o a doua etapă, Comisia a concluzionat că Google ocupă o poziție dominantă pe primele trei piețe. Tribunalul observă însă că, în prezentarea diferitelor piețe relevante, Comisia a evocat în mod corespunzător complementaritatea lor, prezentându‑le ca interconectate, în special în raport cu strategia globală aplicată de Google pentru a‑și promova motorul de căutare prin integrarea acestuia într‑un „ecosistem”.

Fiind chemat în special să se pronunțe cu privire la definirea perimetrului pieței sistemelor de operare pentru dispozitivele mobile inteligente cu licență și la aprecierea consecutivă a poziției pe care o ocupă Google, Tribunalul constată, mai întâi, că, fără a se expune criticilor formulate de Google, Comisia a considerat că sistemele de operare utilizate exclusiv de dezvoltatorii integrați vertical, precum iOS al Apple sau al Blackberry, denumite „fără licență”, nu fac parte din aceeași piață, întrucât producătorii terți de dispozitive mobile nu pot obține o licență. Comisia nu a săvârșit o eroare nici atunci când a constatat deopotrivă că poziția dominantă a Google pe această piață nu era repusă în discuție de constrângerea concurențială indirectă exercitată pe aceeași piață de sistemul de operare fără licență propus de Apple. De asemenea, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că natura deschisă a licenței de operare a codului sursă Android nu constituia o constrângere concurențială suficientă pentru a contrabalansa poziția dominantă în cauză.

Într‑o a doua fază, Tribunalul examinează diferitele motive întemeiate pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al restricțiilor în litigiu.

În primul rând, în ceea ce privește condițiile de preinstalare impuse producătorilor de dispozitive mobile ( 4 ), Comisia a concluzionat că au un caracter abuziv, făcând distincție, pe de o parte, între pachetul aplicațiilor Google Search și Play Store și pachetul browserului Chrome și al aplicațiilor menționate mai sus și considerând, pe de altă parte, că aceste grupări au restrâns concurența în perioada în care a fost săvârșită încălcarea, fără ca Google să fi putut demonstra că exista o justificare obiectivă.

În această privință, Tribunalul arată că, pentru a susține existența unui important avantaj concurențial conferit de condițiile de preinstalare în litigiu, Comisia a considerat că o asemenea preinstalare putea genera o „tendință de statu‑quo”, rezultată din înclinarea utilizatorilor de a utiliza aplicații de căutare și de navigare aflate la dispoziția lor și de natură să majoreze semnificativ și durabil utilizarea serviciului în cauză, fără ca acest avantaj să poată fi compensat de concurenții Google. Potrivit Tribunalului, analiza prezentată de Comisie cu privire la acest aspect nu este expusă niciuneia dintre criticile invocate de Google.

Abordând în continuare criticile referitoare la concluzia potrivit căreia mijloacele aflate la dispoziția concurenților Google nu le permiteau să contrabalanseze avantajul concurențial obținut de Google din condițiile de preinstalare în cauză, Tribunalul observă că, deși aceste condiții nu interzic preinstalarea de aplicații concurente, nu este mai puțin adevărat că o asemenea interdicție este prevăzută, pentru dispozitivele cărora li se aplică, de acordurile de împărțire a veniturilor – fie că este vorba despre acorduri de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu, fie de acordurile de împărțire a veniturilor din dispozitive care le‑au înlocuit – și anume peste 50 % din dispozitivele Google Android vândute în SEE în perioada 2011-2016, pe care Comisia a putut să le ia în considerare ca parte a efectelor combinate ale restricțiilor în cauză. În plus, Comisia a putut de asemenea să se întemeieze în mod valabil pe observarea situației reale pentru a‑și susține concluziile și a constatat, în acest sens, recurgerea limitată, în practică, la preinstalarea de aplicații concurente, la descărcarea lor sau la accesul la serviciile de căutare concurente prin intermediul unor browsere. În sfârșit, considerând de asemenea nefondate criticile formulate de Google împotriva considerațiilor care au determinat Comisia să rețină lipsa oricărei justificări obiective pentru pachetele în cauză, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condițiilor de preinstalare în ansamblu.

În al doilea rând, în ceea ce privește aprecierea condiției de preinstalare unică inclusă în acordurile de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu, Tribunalul reține, mai întâi, că Comisia era îndreptățită să considere acordurile în litigiu ca reprezentând acorduri de exclusivitate, în măsura în care plățile prevăzute erau condiționate de lipsa unei preinstalări de servicii de căutare generală concurente cu privire la portofoliul de produse în cauză.

Cu toate acestea, ținând seama de faptul că, pentru a reține caracterul lor abuziv, Comisia a apreciat că aceste acorduri erau de natură să stimuleze producătorii de dispozitive mobile, precum și operatorii de rețele mobile în cauză să nu preinstaleze astfel de servicii concurente, îi revenea, potrivit jurisprudenței aplicabile acestui tip de practici ( 5 ), sarcina de a efectua o analiză a capacității lor de a restrânge concurența bazată pe merit, având în vedere ansamblul împrejurărilor relevante, printre care figurează cota de acoperire a pieței a practicii contestate, precum și capacitatea inerentă a acesteia de a exclude concurenții care sunt cel puțin la fel de eficienți.

Analiza prezentată de Comisie în acest scop se întemeia în esență pe două elemente, și anume, pe de o parte, examinarea întinderii practicii contestate și, pe de altă parte, rezultatele așa‑numitului test „al concurentului la fel de eficient” ( 6 ) pe care l‑a efectuat. Or, în măsura în care Comisia a reținut, în privința primului element, că acordurile în cauză acopereau o „parte semnificativă” a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală, independent de tipul de dispozitiv utilizat, Tribunalul consideră că această constatare nu este confirmată de elementele expuse de Comisie în decizia atacată. O deficiență similară afectează și una dintre premisele testului AEC, și anume cota solicitărilor de căutare ce poate fi contestată de un concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient și a cărui aplicație ar fi preinstalată alături de Google Search. Tribunalul constată de asemenea mai multe erori de raționament privind aprecierea variabilelor esențiale ale testului AEC efectuat de Comisie, și anume, mai întâi, estimarea costurilor care pot fi atribuite unui asemenea concurent, apoi aprecierea capacității sale de a obține preinstalarea aplicării sale și, în sfârșit, estimarea veniturilor care pot fi obținute în funcție de vechimea dispozitivelor mobile în circulație. Rezultă că testul AEC, astfel cum a fost efectuat de Comisie, nu poate confirma constatarea unui abuz care rezultă în sine din acordurile de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu, astfel încât Tribunalul admite motivul corespunzător.

În al treilea rând, în ceea ce privește aprecierea restricțiilor introduse în acordurile antifragmentare, Tribunalul observă cu titlu introductiv că, potrivit Comisiei, o asemenea practică este abuzivă, în măsura în care urmărește să împiedice dezvoltarea și prezența pe piață a unor dispozitive care funcționează cu o ramificație Android ( 7 ) necompatibilă, fără a contesta însă dreptul avut de Google de a impune cerințe de compatibilitate care vizează numai dispozitivele pe care sunt instalate aplicațiile sale. După ce a constatat existența în fapt a practicii în cauză, Tribunalul apreciază că, în plus, Comisia era îndreptățită să considere că ramificațiile Android necompatibile aveau capacitatea de a exercita o presiune concurențială asupra Google. În aceste împrejurări, având în vedere elementele prezentate de Comisie, apte să dovedească obstacolul în calea dezvoltării și a comercializării unor produse concurente pe piața sistemelor de operare sub licență, aceasta din urmă a putut considera, potrivit Tribunalului, că practica în cauză a condus la consolidarea poziției dominante a Google pe piața serviciilor de căutare generală, constituind în același timp o piedică în calea inovării, în măsura în care a limitat diversitatea ofertelor accesibile utilizatorilor.

Într‑o a treia fază, Tribunalul examinează motivul întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare prin care Google urmărește să se constate, pe de o parte, o încălcare a dreptului său de acces la dosar și, pe de altă parte, o încălcare a dreptului său de a fi ascultat.

Examinând, în primul rând, pretinsa încălcare a dreptului de acces la dosar, Tribunalul precizează, cu titlu introductiv, că criticile formulate de Google în acest sens privesc conținutul unui ansamblu de note transmise de Comisie în luna februarie 2018 cu privire la reuniuni pe care le‑a organizat cu terții pe tot parcursul investigației. Întrucât toate întâlnirile menționate au fost interviuri care vizau obținerea de informații privind obiectul investigației, în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003 ( 8 ), Comisia avea, așadar, sarcina de a le asigura în așa fel încât să permită întreprinderii în cauză, la momentul oportun, să ia cunoștință de acestea și să își exercite dreptul la apărare. În speță, Tribunalul constată că cerințele amintite nu au fost respectate, pe de o parte, din cauza termenului scurs între desfășurarea interviurilor și transmiterea notelor care le privesc și, pe de altă parte, din cauza caracterului sumar al acestor note. În ceea ce privește consecințele care trebuie deduse din această neregularitate procedurală, Tribunalul amintește totuși că, potrivit jurisprudenței, o încălcare a dreptului la apărare nu poate fi reținută, în prezența unei asemenea neregularități, decât dacă întreprinderea în cauză demonstrează că și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în lipsa acesteia. În speță, Tribunalul consideră însă că această demonstrație nu reiese din elementele care i‑au fost comunicate sau din argumentele care i‑au fost prezentate în această privință.

Abordând, în al doilea rând, pretinsa încălcare a dreptului de a fi ascultat, Tribunalul observă că criticile formulate de Google în acest sens constituie aspectul procedural al obiecțiilor prin care se contestă temeinicia constatării caracterului abuziv al anumitor acorduri de împărțire a veniturilor, în măsura în care urmăresc contestarea refuzului unei audieri cu privire la testul AEC efectuat în acest cadru. Or, întrucât Comisia a refuzat Google această audiere în condițiile în care îi adresase două scrisori de expunere a faptelor pentru a completa în mod substanțial conținutul și sfera abordării expuse inițial în comunicarea privind obiecțiunile cu privire la acest aspect, fără a adopta însă, astfel cum ar fi trebuit, o comunicare suplimentară privind obiecțiunile urmată de o audiere, Tribunalul consideră că dreptul la apărare al Google a fost încălcat de Comisie și că Google a fost privată de o posibilitatea de a‑și asigura mai bine apărarea dezvoltându‑și argumentele în cadrul unei audieri. Tribunalul adaugă că interesul unei audieri rezultă cu atât mai mult, în speță, din insuficiențele constatate anterior în efectuarea testului AEC de către Comisie. În consecință, constatarea naturii abuzive a acordurilor de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu trebuie să fie anulată și pe acest temei.

În sfârșit, chemat să efectueze, în exercitarea competenței sale de fond, o apreciere autonomă a cuantumului amenzii, Tribunalul precizează în prealabil că, deși decizia atacată trebuie să fie anulată în parte, în măsura în care se consideră că acordurile de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu sunt abuzive în sine, această anulare în parte nu afectează însă validitatea globală a constatării încălcării efectuate, în decizia atacată, în considerarea efectelor de excludere rezultate din celelalte practici abuzive ale Google în perioada în care a fost săvârșită încălcarea.

Printr‑o apreciere proprie a tuturor împrejurărilor referitoare la sancțiune, Tribunalul statuează că decizia atacată trebuie modificată și consideră că cuantumul amenzii care trebuie aplicată Google pentru încălcarea săvârșită este de 4,125 miliarde de euro. În acest scop, după cum a reținut și Comisia, Tribunalul consideră adecvat să țină seama de caracterul intenționat al practicilor ilicite, precum și de valoarea vânzărilor relevante realizate de Google în ultimul an complet de participare la încălcare. În schimb, în ceea ce privește luarea în considerare a gravității și a duratei încălcării, Tribunalul consideră adecvat, pentru motivele expuse în hotărâre, să țină seama de evoluția în timp a diferitelor aspecte ale încălcării și de complementaritatea practicilor în cauză pentru a aprecia incidența efectelor de excludere constatate în mod valabil de Comisie în decizia atacată.

( 1 ) În speță, „Google” desemnează în comun societatea Google LLC, fostă Google Inc., precum și societatea‑mamă a acesteia, Alphabet, Inc.

( 2 ) În luna iunie 2017, Comisia aplicase deja Google o amendă de 2,42 miliarde de euro pentru că abuzase de poziția sa dominantă pe piața motoarelor de căutare prin conferirea unui avantaj nelegal propriului serviciu de comparare a prețurilor. Această decizie a fost confirmată în esență de Tribunal prin Hotărârea din 10 noiembrie 2021, Google și Alphabet/Comisia (Google Shopping) (T‑612/17, EU:T:2021:763). Recursul formulat de Google împotriva acestei hotărâri este în prezent pendinte la Curte (C‑48/22 P).

( 3 ) Decizia C(2018) 4761 final a Comisiei din 18 iulie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (cazul AT.40099 – Google Android).

( 4 ) Ținând seama de asemănările dintre cauze, Tribunalul face trimitere cu privire la acest aspect la Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), evocată de Comisie în decizia atacată.

( 5 ) A se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632).

( 6 ) Denumit în continuare „testul AEC”, conform denumirii sale în limba engleză (As Efficient Competitor Test).

( 7 ) Este vorba, în speță, despre sisteme de operare dezvoltate de terți pornind de la codul sursă Android divulgat de Google sub licență de operare liberă, care conține elementele de bază ale unui astfel de sistem, însă nu aplicațiile și serviciile Android al căror proprietar este Google. În acest context, acordurile antifragmentare în cauză defineau un standard de compatibilitate minimă pentru implementarea codului sursă Android.

( 8 ) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).