Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 23 septembrie 2020 (Extras).#Khaled Kaddour împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Eroare de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate – Atingere adusă reputației – Stabilirea criteriilor de includere.#Cauza T-510/18.

Reclamantul, domnul Khaled Kaddour, este un om de afaceri de cetățenie siriană care desfășoară o activitate comercială, printre altele, în domeniul telecomunicațiilor și în cel petrolier. [omissis]

La 12 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/1836 de modificare a Deciziei 2013/255 (JO 2015, L 266, p. 75). În aceeași zi, acesta a adoptat Regulamentul (UE) 2015/1828 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO 2015, L 266, p. 1).

Potrivit considerentului (6) al Deciziei 2015/1836, „Consiliul a evaluat că, din cauza controlului strict exercitat asupra economiei de către regimul sirian, un cerc restrâns de oameni de afaceri importanți care acționează în Siria sunt în măsură să își mențină acest statut doar bucurându‑se de o strânsă colaborare cu regimul și de sprijinul acestuia și exercitând influență în cadrul regimului” și „Consiliul consideră că ar trebui să dispună măsuri restrictive pentru a impune restricții privind admiterea și înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de oamenii de afaceri importanți care acționează în Siria identificați de Consiliu și enumerați în anexa I, pentru a‑i împiedica pe aceștia să acorde sprijin financiar sau material regimului și pentru a crește, prin influența lor, presiunea asupra regimului însuși, determinându‑l să își modifice politicile de represiune”.

Textul articolelor 27 și 28 din Decizia 2013/255 a fost modificat prin Decizia 2015/1836. Articolele respective prevăd în urma acestei modificări restricții la intrarea sau la tranzitul pe teritoriul statelor membre, precum și înghețarea fondurilor „oameni[lor] de afaceri importanți care acționează în Siria”, cu excepția cazului în care există „suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare”.

Regulamentul 2015/1828 a modificat, printre altele, redactarea articolului 15 din Regulamentul nr. 36/2012 pentru a integra în acesta noile criterii de includere definite prin Decizia 2015/1836 și introduse în Decizia 2013/255. [omissis]

Ținând seama de faptul că, în ședință, reclamantul și Consiliul s‑au contrazis cu privire la aspectul dacă numele reclamantului a fost menținut pe listele în discuție din cauza a două sau a trei motive de includere, Tribunalul consideră necesar să facă următoarele precizări.

În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 27 de mai sus, motivele includerii numelui reclamantului în listele în discuție nu au fost modificate în raport cu Decizia 2016/850 și cu Regulamentul de punere în aplicare 2016/840 și sunt următoarele: „Important om de afaceri care își desfășoară activitatea în Siria, cu interese și/sau activități în sectorul telecomunicațiilor, cel petrolier și cel al industriei produselor din plastic și cu relații strânse de afaceri cu Maher Al‑Assad. Beneficiază de pe urma regimului și îi acordă sprijin acestuia, prin intermediul activităților sale în domeniul afacerilor. Asociat al lui Maher al‑Assad, inclusiv prin intermediul activităților sale de afaceri.”

Potrivit articolului 28 alineatul (1), alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836: „(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de către persoane răspunzătoare de represiunea violentă împotriva populației civile din Siria, precum și de către persoane și entități care beneficiază de pe urma regimului sau care sprijină regimul și de către persoane și entități asociate acestora, astfel cum figurează pe listele din anexele I și II. (2) În conformitate cu evaluările și determinările Consiliului în contextul situației din Siria astfel cum sunt prezentate în considerentele (5)-(11), se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de către: (a) oameni de afaceri importanți care acționează în Siria; […] (3) Persoanele, entitățile sau organismele dintr‑una din categoriile menționate la alineatul (2) nu se includ sau se mențin pe lista persoanelor și entităților din anexa I în cazul în care există suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare.”

Articolul 15 alineatul (1) litera (a), alineatul (1a) litera (a) și alineatul (1b) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828 este redactat în termeni aproape identici.

În ceea ce privește formularea motivelor de includere a numelui reclamantului și a criteriilor de includere, trebuie să se considere că, în speță, în privința acestuia au fost reținute trei motive de includere. Primul paragraf, care corespunde primului motiv, privește calitatea de om de afaceri important care acționează în Siria, al doilea paragraf, care corespunde celui de al doilea motiv, privește beneficiul obținut de pe urma regimului sirian și sprijinul acordat acestuia, iar al treilea paragraf, care corespunde celui de al treilea motiv, privește legătura cu regimul sirian.

Rezultă de aici că primul motiv de includere a numelui reclamantului în listele în discuție este întemeiat pe criteriul legal definit la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 și la articolul 15 alineatul (1a) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828 (criteriul omului de afaceri important care acționează în Siria) și că al doilea și al treilea motiv de includere a numelui reclamantului sunt întemeiate pe criteriul legal definit la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 și la articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828 (criteriul asocierii cu regimul), ca urmare fie a avantajului obținut de pe urma regimului sirian și a susținerii pe care i‑o aduce, fie a legăturii sale cu domnul M. Al‑Assad, personalitate marcantă a regimului sirian.

În măsura în care Consiliul a susținut în ședință că trimiterea la beneficiile obținute de pe urma regimului sirian și la susținerea regimului menționat nu trebuia interpretată ca fiind un al treilea motiv de includere a numelui reclamantului în listele în discuție, aspect la care reclamantul nu s‑a opus, Tribunalul consideră util să efectueze clarificările care urmează.

Beneficiul obținut de pe urma regimului sirian sau sprijinul acordat acestuia constituie un criteriu juridic autonom, prevăzut la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836, care trebuie diferențiat, pe această bază, de cel al „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria”, prevăzut la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din decizia menționată, sau de cel al legăturii cu persoane care aparțin regimului respectiv, prevăzut la articolul 28 alineatul (1) din aceeași decizie.

Aceasta reiese chiar din modul de redactare a articolului 28 din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836. Articolul menționat prevede, la alineatul (1), înghețarea fondurilor și a resurselor economice a trei categorii de persoane, și anume, în primul rând, cele care sunt răspunzătoare de represiunea violentă împotriva populației civile, în al doilea rând, cele care beneficiază de pe urma regimului sau care îl sprijină și, în al treilea rând, cele asociate acestora. La alineatul (2), articolul respectiv are în vedere înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale unei serii de categorii de persoane, printre care oamenii de afaceri importanți care acționează în Siria. Alineatul (1) și alineatul (2) ale articolului 28 din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 vizează așadar, în principiu, categorii diferite de persoane, ceea ce este confirmat de posibilitatea oferită doar persoanelor care intră sub incidența articolului 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 de a se prevala de alineatul (3) al acestei dispoziții, care le permite acestora din urmă, în anumite condiții, ca numele lor să nu fie inclus sau menținut pe listele în cauză.

Interpretarea literală a acestei dispoziții este conformă cu contextul adoptării sale și cu obiectivul urmărit de aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 10 martie 2005, easyCar, C‑336/03, EU:C:2005:150, punctul 21). Astfel, trebuie amintit, mai întâi, că reiese din considerentul (5) al Deciziei 2015/1836 că Consiliul a stabilit o serie de categorii de persoane, introduse la articolul 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255, pentru a dezvolta, păstrând o abordare specifică și diferențiată, măsurile restrictive deja existente pe care intenționa să le mențină. Astfel, acesta și‑a exprimat în mod clar voința de a adăuga criterii de includere la cele deja existente și prevăzute la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255. În continuare, Decizia 2015/1836, care a introdus alineatul (3) al articolului 28 din Decizia 2013/255, a intenționat să nu vizeze decât aceste noi categorii de persoane, astfel cum reiese din considerentul (14) al deciziei menționate. În sfârșit, trebuie arătat că posibilitatea oferită de articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255 nu avea echivalent în cadrul articolului 28 din Decizia 2013/255 înainte de modificarea sa prin Decizia 2015/1836.

Faptul că articolul 28 din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 prevede diferite categorii de persoane nu înseamnă însă că o persoană nu se poate încadra în mai multe categorii. Aceasta înseamnă, în schimb, că, atunci când Consiliul decide includerea sau menținerea numelui unei persoane pe listele în cauză, el trebuie să determine, în lumina elementelor de probă de care dispune, categoria sau categoriile cărora le poate aparține această persoană. În această privință, Consiliul trebuie să analizeze criteriul sau criteriile pe care intenționează să le rețină pentru includerea sau menținerea numelui unei persoane în listele în cauză, pe de o parte, și aspectul dacă dispune de o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante de natură să demonstreze temeinicia fiecăruia dintre motivele de includere, întemeiate pe criteriul sau pe criteriile pe care le‑a ales, pe de altă parte.

În această privință nu se poate exclude ca, pentru o anumită persoană, motivele includerii să se suprapună într‑o anumită măsură, în sensul că o persoană poate fi calificată drept om de afaceri important care acționează în Siria și poate fi considerată beneficiar, în cadrul activităților sale, al regimului sirian sau susținător al acestuia prin intermediul acelorași activități. Acest lucru reiese tocmai din faptul că, astfel cum se precizează în considerentul (6) al Deciziei 2015/1836, legăturile strânse cu regimul sirian și susținerea acestuia oferită de respectiva categorie de persoane constituie unul dintre motivele pentru care Consiliul a decis să creeze această categorie. Este la fel de adevărat că este vorba, chiar în această ipoteză, despre criterii diferite.

Astfel, s‑a recunoscut în jurisprudență că Decizia 2015/1836 a introdus drept criteriu de includere obiectiv, autonom și suficient pe cel al „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria”, astfel încât Consiliul nu mai este obligat să demonstreze existența unei legături între această categorie de persoane și regimul sirian și nici între această categorie de persoane și sprijinul acordat regimului respectiv sau beneficiul obținut de pe urma acestuia, dat fiind că faptul de a fi un om de afaceri important care acționează în Siria este suficient pentru aplicarea măsurilor restrictive împotriva unei persoane (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2019, HX/Consiliul, C‑540/18 P, nepublicată, EU:C:2019:707, punctul 38, Hotărârea din 4 aprilie 2019, Sharif/Consiliul, T‑5/17, EU:T:2019:216, punctele 55 și 56, și Ordonanța din 11 septembrie 2019, Haswani/Consiliul, T‑231/15 RENV, nepublicată, EU:T:2019:589, punctul 56).

Rezultă de aici că, atunci când Consiliul decide să includă numele unei persoane ca urmare a calității sale de om de afaceri important care acționează în Siria, el nu este obligat să precizeze în motivele includerii acestei persoane că este beneficiar sau susținător al regimului sirian. În cazul în care procedează astfel, Consiliul înțelege de asemenea să îi aplice criteriul prevăzut la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255. Această interpretare este cea mai în măsură să garanteze efectul util al fiecăruia dintre alineatele articolului 28 din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 și să permită persoanelor incluse să determine cu precizie pe baza căror criterii numele lor au fost incluse sau menținute pe listele în cauză.

În consecință, deși Consiliul vizează în mod explicit în motivele includerii numelui unei persoane beneficiul sau sprijinul pe care îl acordă regimului sirian, acest lucru presupune ca Consiliul să demonstreze, prin intermediul unei serii de indicii concrete, precise și concordante, modul în care persoana susține sau obține avantaje de pe urma regimului sirian. În acest sens, deși Consiliul apreciază că beneficiul sau sprijinul acordat regimului sirian decurge din activitățile desfășurate de o persoană calificată, pe de altă parte, drept om de afaceri important care acționează în Siria, elementele de probă pe care Consiliul ar trebui să le dețină și ar putea fi nevoit să le prezinte pentru a dovedi beneficiul sau susținerea nu sunt în mod necesar aceleași cu cele care permit să se demonstreze calitatea de „oameni de afaceri importanți care acționează în Siria”.

Rezultă de aici că, în speță, contrar celor susținute de Consiliu, referirea la beneficiile obținute de pe urma regimului sirian și la susținerea adusă regimului menționat de către reclamant trebuie interpretată ca un motiv de includere a numelui reclamantului în listele în discuție distinct de cel referitor la statutul de om de afaceri important care acționează în Siria și de cel referitor la legătura sa cu o personalitate marcantă a regimului sirian. Prin urmare, Consiliul trebuie să fie în măsură să demonstreze, printr‑o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante, temeinicia motivului menționat.

Aceste precizări și clarificări fiind făcute, trebuie să se verifice dacă, în speță, Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere, astfel cum susține reclamantul, atunci când a decis menținerea numelui său pe listele în cauză.

Consiliul amintește în esență că numele reclamantului a fost menținut pe listele în discuție prin actele atacate pe baza acelorași motive precum cele prevăzute în Decizia 2016/850 și în Regulamentul de punere în aplicare 2016/840. Or, în ceea ce privește aceste acte din anul 2016, ar fi trebuit să se arate că Tribunalul a statuat, în Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316, punctul 102), că elementele de probă pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru menținerea includerii recurentului în listele în discuție constituiau o serie de indicii care permiteau justificarea unei asemenea reincluderi. În plus, reclamantul nu ar fi prezentat niciun element susceptibil să repună în discuție aprecierea Tribunalului așa cum reiese aceasta din Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316).

Astfel, trebuie să se ridice problema incidenței asupra analizei prezentului motiv a Hotărârii din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316), dar și a Hotărârii din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), în măsura în care aceste două hotărâri au analizat elementele de probă reluate în prezenta procedură.

În această privință, este necesar să se arate că articolul 30 alineatul (3) din Decizia 2013/255 și articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul nr. 36/2012 prevăd că, în cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul în cauză. Pe de altă parte, conform articolului 32 alineatul (4) din regulamentul menționat, listele în discuție se revizuiesc periodic și cel puțin o dată la 12 luni.

Din combinarea acestor dispoziții rezultă că Consiliul poate fi determinat, cu ocazia oricărei reexaminări prealabile adoptării unor acte de menținere a numelui unei persoane înscrise pe listele în cauză sau chiar în orice moment, să verifice, în funcție de elementele materiale de probă sau de observațiile care îi sunt prezentate, dacă situația de fapt s‑a schimbat de la includerea inițială, de la reincluderea numelui reclamantului sau de la o reexaminare anterioară într‑o asemenea măsură încât desemnarea sa nu mai este justificată (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 26 iulie 2017, Consiliul/LTTE, C‑599/14 P, EU:C:2017:583, punctul 46, și Hotărârea din 27 septembrie 2018, Ezz și alții/Consiliul, T‑288/15, EU:T:2018:619, punctul 50).

Pe de altă parte, fără a fi ținut de sensul strict sub aspectul autorității de lucru judecat, din moment ce obiectul acțiunilor respinse prin Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), și prin Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316), nu este identic cu cel al prezentei acțiuni, Tribunalul nu poate face abstracție în totalitate de raționamentul pe care l‑a dezvoltat în aceste două cauze, care privesc aceleași părți și ridică în esență aceleași probleme juridice.

Nimic nu permite însă să se prezume, fără o examinare a elementelor de fapt și de drept prezentate în susținerea prezentului motiv, că Tribunalul ar ajunge la aceleași concluzii precum cele reținute în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), și în Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2018, Ezz și alții/Consiliul, T‑288/15, EU:T:2018:619, punctul 53).

În speță, nu se poate exclude, așadar, fără a proceda la examinarea lor, că elementele prezentate de reclamant în cadrul motivului său sunt susceptibile să demonstreze că Consiliul a decis în mod eronat în anul 2018 menținerea numelui său pe listele în discuție. [omissis]

Reclamantul repune în discuție pertinența elementelor de probă prezentate de Consiliu pentru a demonstra, în anul 2018, că menținerea numelui său pe listele în discuție era încă întemeiată.

Este necesar să se arate că, în materie de măsuri restrictive adoptate în cadrul combaterii terorismului, problema relevantă cu ocazia examinării menținerii unei persoane pe lista în litigiu este dacă în intervalul scurs de la data includerii acelei persoane pe lista respectivă sau de la momentul reexaminării precedente s‑a schimbat situația de fapt într‑o asemenea măsură încât să nu se mai poată concluziona în sensul implicării persoanei în discuție în activități teroriste (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 82). În plus, s‑a precizat, în cadrul măsurilor restrictive adoptate împotriva Iranului, că Consiliul nu este obligat să invoce fapte noi atâta vreme cât faptele ce stau la baza înscrierii inițiale sunt pertinente și suficiente pentru menținerea respectivei părți în listă (Concluziile avocatei generale Sharpston prezentate în cauza Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul, C‑225/17 P, EU:C:2018:720, punctul 182).

În sfârșit, s‑a statuat că Consiliul este obligat să prezinte noi elemente de probă pentru a demonstra temeinicia includerii numelui unei persoane din moment ce criteriul și motivele acestei includeri s‑au schimbat (a se vedea în acest sens Ordonanța din 11 septembrie 2019, Haswani/Consiliul, T‑231/15 RENV, nepublicată, EU:T:2019:589, punctul 56).

Rezultă că, pentru a justifica menținerea numelui unei persoane pe listele în cauză, nu este interzis Consiliului să se întemeieze pe aceleași elemente de probă care au justificat includerea inițială, reincluderea sau menținerea anterioară a numelui reclamantului în listele în discuție, în măsura în care, pe de o parte, motivele includerii sunt neschimbate și, pe de altă parte, contextul nu a evoluat astfel încât aceste elemente de probă să fi devenit caduce.

În această privință, mai trebuie arătat că este inerent măsurilor adoptate în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) ca acestea să facă obiectul unei revizuiri periodice și să fie aplicate în mod repetat în perioade ulterioare. Situația se prezintă astfel în special atunci când, în pofida măsurilor restrictive aplicate anterior, situația geopolitică nu evoluează. În acest caz, Consiliului trebuie să i se permită să continue aplicarea măsurilor necesare, chiar dacă situația nu s‑a schimbat, cu condiția ca faptele care stau la baza menținerii măsurilor restrictive să justifice în continuare aplicarea acestora la momentul adoptării lor, în special în ceea ce privește caracterul suficient de recent al faptelor (a se vedea în acest sens Concluziile avocatei generale Sharpston prezentate în cauza Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul, C‑225/17 P, EU:C:2018:720, punctele 201 și 202).

Astfel, în speță, din moment ce, așa cum s‑a menționat la punctul 67 de mai sus, motivele includerii numelui reclamantului nu au fost modificate, este necesar doar să se verifice dacă în dosarul prezentat Tribunalului există elemente care pot sugera că situația de fapt a reclamantului sau cea a Siriei au evoluat astfel încât elementele de probă prezentate de Consiliu pentru a justifica temeinicia menținerii numelui reclamantului pe listele în cauză în anul 2016 nu ar mai fi pertinente pentru a justifica menținerea numelui său pe listele în cauză în anul 2018.

În această privință, pe de o parte, trebuie să se constate că situația din Siria nu a cunoscut o ameliorare în perioada 2016-2018. Probele prezentate de reclamant în cadrul cererii introductive și care urmăresc să demonstreze că situația economică din Siria ar fi de așa natură încât ar fi fantezist să se creadă că acesta ar fi capabil să susțină regimul cu puțina avere care i‑ar fi rămas nu permit să se considere că contextul sirian s‑ar fi schimbat astfel încât menținerea numelui reclamantului pe listele în discuție nu ar mai fi justificată. Dimpotrivă, raportul din anul 2017 al grupului Băncii Mondiale privind consecințele economice și sociale ale conflictului din Siria, articolul din publicația International Business Times din 14 martie 2016, care analizează costurile războiului din Siria pentru Rusia și pentru Statele Unite, și, în sfârșit, articolul din revista Time din 9 aprilie 2018, care își propune să răspundă la întrebarea de ce războiul civil sirian devine și mai complex, atestă că războiul din Siria este în continuare de actualitate. În acest context, Consiliul și Uniunea sunt îndreptățite să mențină măsurile restrictive pe care le consideră necesare pentru a exercita presiuni asupra regimului sirian.

Pe de altă parte, deși reclamantul susține că activitățile sale comerciale au încetat și că nu a avut niciodată legătură cu domnul M. Al‑Assad, trebuie să se constate că el a evocat deja astfel de argumente în cadrul cauzei în care s‑a pronunțat Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour III (T‑461/16, EU:T:2018:316, punctul 115), și că nu a furnizat în cadrul înscrisurilor sale niciun indiciu că situația sa personală s‑ar fi schimbat între anii 2016 și 2018. În ceea ce privește documentele prezentate de reclamant pentru a demonstra că generalul Bilal era șeful de cabinet al domnului M. Al‑Assad, trebuie să se observe că, fără a aduce atingere examinării forței lor probante și capacității lor de a repune în discuție elementele de probă prezentate de Consiliu, realizate la punctul 120 de mai jos, aceste probe fac totuși referire doar la generalul respectiv și nu permit ca atare să evidențieze o schimbare concretă a situației reclamantului despre care Consiliul ar fi putut și ar fi trebuit să aibă cunoștință la momentul adoptării deciziei de menținere a numelui reclamantului pe listele în cauză. În plus, aceste documente urmăresc să repună în discuție aspectul menționat al relației dintre reclamant și domnul M. Al‑Assad, însă nu privesc relațiile de afaceri care există între aceștia din urmă.

În consecință, fără a fi prejudecată, în acest stadiu al raționamentului Tribunalului, problema dacă elementele de probă prezentate de Consiliu permit efectiv să se demonstreze temeinicia, în anul 2018, a motivelor includerii numelui reclamantului în listele în cauză, Consiliul nu era obligat să aducă elemente de probă suplimentare în raport cu cele prezentate în anul 2016 ca urmare a unor schimbări în situația reclamantului sau a celei a Siriei de natură să justifice retragerea numelui său din listele în discuție.

Prin urmare, trebuie respinse argumentele prezentate de reclamant prin care se urmărește contestarea pertinenței probelor furnizate în raport cu vechimea lor sau cu lipsa de probe noi care să le susțină. Pe de altă parte și în orice caz, este necesar să se respingă argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul nu se putea întemeia pe articole cu privire la care Tribunalul a considerat, în cadrul Hotărârii din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), că nu demonstrează temeinicia motivelor includerii sale. În fapt, în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628, punctul 78), s‑a respins deja acest argument referitor la aceleași elemente de probă, amintindu‑se că fiecare cauză introdusă la Tribunal dispune de propriul dosar și că fiecare dosar este pe deplin autonom. Astfel, împrejurarea că Consiliul furnizează în prezenta procedură unele dintre documentele pe care Tribunalul le considerase în cadrul unei alte cauze ca neîndeplinind sarcina probei nu privează Consiliul de posibilitatea de a invoca aceste documente, printre alte elemente de probă, în vederea constituirii unei serii de indicii suficient de concrete, precise și concordante de natură să justifice temeinicia menținerii includerii numelui reclamantului pe listele în cauză. [omissis]

Reclamantul consideră că are dreptul să beneficieze de dispozițiile articolului 27 alineatul (3) și ale articolului 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836 și ale articolului 15 alineatul (1b) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828.

În această privință, condițiile prevăzute de aceste dispoziții nu ar fi cumulative, astfel încât, contrar celor susținute de Consiliu în memoriul în apărare, el ar putea să invoce beneficiul dispozițiilor menționate atunci când ar îndeplini una dintre condițiile stabilite în acestea. [omissis]

În această privință trebuie amintit că, potrivit articolului 27 alineatul (3) și articolului 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836, persoanele, entitățile sau organismele dintr‑una din categoriile menționate la alineatul (2) al acestor articole nu se includ sau se mențin pe lista persoanelor și entităților care figurează în anexa I la Decizia 2013/255 în cazul în care există suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare. Aceleași condiții au fost reluate, în ceea ce privește înghețarea fondurilor, la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828.

În ceea ce privește, mai întâi, argumentul reclamantului potrivit căruia condițiile respective ar fi alternative, iar nu cumulative, acesta necesită o interpretare a dispozițiilor menționate. Potrivit jurisprudenței, dispozițiile trebuie interpretate prin luarea în considerare nu numai a termenilor lor, ci și a contextului lor și a obiectivelor pe care le urmăresc (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 10 martie 2005, easyCar, C‑336/03, EU:C:2005:150, punctul 21).

În această privință, este necesar să se observe că condițiile enumerate la articolul 27 alineatul (3) și la articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836, precum și la articolul 15 alineatul (1b) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828 sunt separate prin conjuncția coordonatoare „sau”. Această conjuncție poate avea, din punct de vedere lingvistic, fie un sens alternativ, fie un sens cumulativ și, în consecință, trebuie interpretată în contextul în care este utilizată și în lumina finalităților actului în cauză [a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 mai 2019, M și alții (Revocarea statutului de refugiat), C‑391/16, C‑77/17 și C‑78/17, EU:C:2019:403, punctul 102].

Or, obiectivul urmărit de regimul măsurilor restrictive instituit prin Decizia 2013/255 și prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 36/2012 este de a interzice orice formă de sprijin acordat regimului sirian în scopul de a pune presiune asupra acestuia pentru a‑și modifica politica de represiune împotriva populației civile. Pentru a atinge acest obiectiv, Consiliul a adoptat Decizia 2015/1836 de modificare a Deciziei 2013/255, tocmai ca urmare a faptului că a constatat că regimul sirian încerca să eludeze măsurile restrictive ale Uniunii pentru a continua să finanțeze și să sprijine politica sa de represiune violentă împotriva populației civile [considerentul (4) al Deciziei 2015/1836]. Astfel, pentru a asigura eficacitatea măsurilor menționate, Consiliul a definit anumite categorii de persoane și de entități care au o importanță specială pentru îndeplinirea unui astfel de obiectiv [considerentul (5) al Deciziei 2015/1836], persoane și entități în privința cărora trebuiau adoptate, printre altele, măsuri de înghețare a fondurilor. Aceste categorii de persoane și de entități au fost definite în raport cu legătura pe care o au cu regimul, cu influența pe care o pot exercita asupra acestuia sau cu susținerea, sub orice formă, pe care ar putea să i‑o ofere [considerentele (6)-(12) ale Deciziei 2015/1836].

În consecință, formularea reținută la articolul 27 alineatul (3) și la articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255 astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836, precum și la articolul 15 alineatul (1b) din Regulamentul nr. 36/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828 trebuie înțeleasă ca reflectând diferitele moduri în care o persoană este determinată să favorizeze regimul sirian actual, fără să se poată considera că acestea se exclud reciproc. Ținând seama de acest context și de obiectivul urmărit de Decizia 2013/255 și de Regulamentul nr. 36/2012, condițiile enumerate la aceste diferite articole sunt în mod necesar cumulative.

Situația nu poate fi diferită decât cu riscul de a lipsi de sens regimul măsurilor restrictive în cauză. Astfel, aceasta ar însemna să se admită că o persoană sau o entitate este retrasă de pe listele în cauză pentru că nu ar mai fi asociată regimului atunci când, de exemplu, ea ar exercita o influență asupra acestuia sau ar fi asociată unui risc real de eludare. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

23 septembrie 2020 ( *1 )

Hotărâre ( 1 )