Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 11 iulie 2019.#Oleksandr Viktorovych Klymenko împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația Consiliului să verifice că decizia unei autorități a unui stat terț a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.#Cauza T-274/18.

Cauza T‑274/18

Oleksandr Viktorovych Klymenko

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 11 iulie 2019

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația Consiliului să verifice că decizia unei autorități a unui stat terț a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă”

Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Întinderea controlului

[art. 275 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia (PESC) 2018/333 a Consiliului; Regulamentul 2018/326 al Consiliului]

(a se vedea punctele 40 și 41)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei proceduri judiciare desfășurate de autoritățile unui stat terț în materie de deturnare de fonduri publice – Admisibilitate – Condiție – Decizie națională adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Obligație de verificare ce revine Consiliului – Obligația de motivare – Conținut – Stat terț care a aderat la Convenția europeană a drepturilor omului – Lipsa incidenței

[Decizia (PESC) 2018/333 a Consiliului; Regulamentul 2018/326 al Consiliului]

(a se vedea punctele 44-47, 75-77, 81, 82 și 89-91)

Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Insuficiența motivării – Motiv care poate fi invocat în orice stadiu al procedurii

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 84)

(a se vedea punctele 53 și 54)

Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Dezvoltarea unui motiv enunțat anterior – Admisibilitate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 84)

(a se vedea punctul 62)

Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv întemeiat pe elemente evidențiate pe parcursul procesului – Element de drept nou – Jurisprudență care aduce precizări necunoscute de reclamant la momentul introducerii acțiunii sale – Includere

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 84)

(a se vedea punctele 65-68)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Respectarea unui termen rezonabil – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Procedură judiciară într‑o țară terță care servește drept temei pentru decizia de adoptare a măsurilor restrictive – Obligația de verificare a Consiliului – Conținut

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 84-87)

Rezumat

În Hotărârile Yanukovych/Consiliul (T‑244/16 și T‑285/17) și Klymenko/Consiliul (T‑274/18), pronunțate la 11 iulie 2019, Tribunalul a anulat mai multe acte ale Consiliului ( 1 ) privind măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina prin care s‑a prelungit durata listei persoanelor, entităților și organismelor vizate de aceste măsuri restrictive ( 2 ), în măsura în care numele reclamanților, fost președinte și fost ministru al Veniturilor și Încasărilor în Ucraina, au fost menținute pe lista menționată. Includerea a fost decisă pentru motivul că reclamanții făceau obiectul unor cercetări penale în Ucraina pentru infracțiuni legate de deturnarea de fonduri publice și de transferul lor ilegal în afara Ucrainei și, ulterior, a fost prelungită pentru motivul că reclamanții făceau obiectul unor proceduri penale desfășurate de autoritățile țării menționate pentru deturnare de fonduri sau de active publice.

În cele două cauze, Tribunalul amintește, mai întâi, în temeiul principiilor jurisprudențiale care decurg din Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul ( 3 ), că instanțele Uniunii trebuie să controleze legalitatea tuturor actelor Uniunii sub aspectul respectării drepturilor fundamentale. Chiar dacă poate întemeia adoptarea sau menținerea măsurilor restrictive pe o decizie a unui stat terț, Consiliul trebuie să verifice el însuși că o asemenea decizie a fost luată cu respectarea, printre altele, a dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă în statul menționat. În această privință, se precizează că, chiar dacă faptul că statul terț în cauză a aderat la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) implică un control al Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”) cu privire la drepturile garantate de CEDO, o asemenea împrejurare nu poate totuși să facă inutilă cerința de verificare menționată mai sus. În plus, pentru a‑și îndeplini obligația de motivare, Consiliul are sarcina să indice, în actele prin care se impun măsuri restrictive, că a verificat că decizia statului terț pe care își întemeiază aceste măsuri a fost adoptată cu respectarea drepturilor menționate. Pe de altă parte, Consiliul este obligat să efectueze verificarea amintită independent de orice element de probă furnizat de reclamanți.

În continuare, Tribunalul arată că, chiar dacă Consiliul pretinde că a fost exercitat, în Ucraina, un control judiciar în timpul desfășurării procedurilor penale și că mai multe decizii judiciare adoptate în acest context demonstrează că el a putut să verifice respectarea drepturilor în discuție, asemenea decizii nu sunt susceptibile, în sine, să dovedească faptul că decizia autorităților ucrainene de a derula procedurile penale pe care se întemeiază menținerea măsurilor restrictive a fost adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă. Astfel, toate deciziile judiciare menționate de Consiliu se înscriu în cadrul procedurilor penale care au justificat includerea și menținerea numelor reclamanților pe listă și nu sunt decât incidente în raport cu acestea, întrucât sunt de natură fie conservatoare, fie procedurală.

În Hotărârea Klymenko/Consiliul (T‑274/18), Tribunalul subliniază în special că Consiliul nu explică în ce mod existența acestor decizii permite să se considere că protecția drepturilor în discuție a fost garantată, în condițiile în care procedura penală ucraineană, care constituia temeiul măsurilor restrictive în discuție în anul 2014, se afla încă în stadiul cercetării penale. În această privință, Tribunalul face referire la CEDO ( 4 ) și la Carta drepturilor fundamentale ( 5 ), din care rezultă că principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă include, printre altele, dreptul de a fi judecat într‑un termen rezonabil. Tribunalul subliniază că Curtea EDO a arătat deja că încălcarea acestui principiu poate fi constatată, printre altele, atunci când etapa de cercetare a unei proceduri penale se caracterizează printr‑o serie de etape de inactivitate imputabile autorităților competente pentru această cercetare. Tribunalul amintește de asemenea că, atunci când o persoană face obiectul unor măsuri restrictive de mai mulți ani, din cauza existenței aceleiași proceduri penale desfășurate în statul terț în cauză, Consiliul are obligația să aprofundeze problema posibilei încălcări a drepturilor fundamentale ale acestei persoane de către autorități. Prin urmare, Consiliul ar fi trebuit să indice, cel puțin, motivele pentru care era îndreptățit să considere că aceste drepturi au fost respectate în ceea ce privește problema judecării cauzei reclamantului într‑un termen rezonabil.

Pe de altă parte, în aceeași cauză, înainte de a se pronunța cu privire la fond, Tribunalul a respins cauza de inadmisibilitate întemeiată de Consiliu pe faptul că reclamantul ar fi invocat un motiv nou pe baza Hotărârii Azarov. În această privință, Tribunalul arată, în primul rând, că, în Hotărârea Azarov, după ce a anulat Hotărârea din 7 iulie 2017, Azarov/Consiliul ( 6 ), Curtea a apreciat că respectiva cauză era în stare de judecată și a anulat actele în litigiu, prin constatarea unei încălcări a obligației de motivare, care este un motiv de ordine publică ce poate fi invocat, ca atare, în orice moment. În al doilea rând, Tribunalul observă că, în orice caz, argumentele întemeiate de reclamant pe Hotărârea Azarov prezintă o legătură strânsă cu anumite puncte din cererea introductivă și, prin urmare, sunt admisibile și în acest temei. În al treilea rând, Tribunalul precizează că, întrucât Curtea a infirmat jurisprudența Tribunalului care exista la momentul la care reclamantul a introdus acțiunea sa, Hotărârea Azarov constituie un element de drept de natură să justifice prezentarea unui motiv sau a unei critici noi.

( 1 ) În speță, s‑a solicitat anularea, în cauzele T‑244/16 și T‑285/17, a Deciziei (PESC) 2016/318 a Consiliului din 4 martie 2016 (JO 2016, L 60, p. 76) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/311 al Consiliului din 4 martie 2016 (JO 2016, L 60, p. 1), a Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 (JO 2017, L 58, p. 34) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 (JO 2017, L 58, p. 1), iar în cauza T‑274/18, a Deciziei (PESC) 2018/333 a Consiliului din 5 martie 2018 (JO 2018, L 63, p. 48) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/326 al Consiliului din 5 martie 2018 (JO 2018, L 63, p. 5).

( 2 ) Și anume persoanele, entitățile și organismele cărora li se aplică articolul 1 din Decizia 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2015/143 a Consiliului din 29 ianuarie 2015 (JO 2015, L 24, p. 16), precum și articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 (JO 2014, L 66, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/138 al Consiliului din 29 ianuarie 2015 (JO 2015, L 24, p. 1).

( 3 ) Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul (C‑530/17 P, EU:C:2018:1031).

( 4 ) Articolul 6 alineatul (1).

( 5 ) Articolul 47.

( 6 ) Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2017, Azarov/Consiliul (T‑215/15, EU:T:2017:479).