Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 23 mai 2019 (Extras).#Holzer y Cia, SA de CV împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală ANN TAYLOR și marca Uniunii Europene figurativă AT ANN TAYLOR – Cauză de nulitate absolută – Articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Rea‑credință.#Cauzele conexate T-3/18 și T-4/18.

Cauzele conexate T‑3/18 și T‑4/18

(publicare în extras)

Holzer y Cia, SA de CV

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 23 mai 2019

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală ANN TAYLOR și marca Uniunii Europene figurativă AT ANN TAYLOR – Cauză de nulitate absolută – Articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Rea‑credință”

Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Controlul legalității deciziilor camerelor de recurs – Controlul calificării juridice date situației de fapt

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72 alin. (2)]

(a se vedea punctul 28)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Criterii de apreciere – Luarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți care existau la momentul depunerii cererii de înregistrare – Cunoașterea de către solicitant a utilizării de către un terț a unui semn identic sau similar – Intenția solicitantului – Nivelul de protecție juridică a semnelor în cauză – Originea și utilizarea semnului contestat – Logică comercială aflată la baza înregistrării semnului căruia i se contestă calitatea de marcă a Uniunii Europene – Cronologia evenimentelor care au caracterizat depunerea cererii de înregistrare a mărcii

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 59 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 31-33, 35, 50-54 și 60)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Sarcina probei

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 59 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 34, 36 și 37)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Criterii de apreciere – Necesitatea de a dovedi existența riscului de confuzie între mărcile în conflict – Excludere

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b) și art. 59 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 55 și 56)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Marca verbală ANN TAYLOR și marca figurativă AT ANN TAYLOR

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 59 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 58, 62, 66, 69-72, 79, 83, 105, 106, 125, 126, 158-174, 181 și 182)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Criterii de apreciere – Luarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți care existau la momentul depunerii cererii de înregistrare – Produse care aparțin unor segmente de piață apropiate

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 59 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 64 și 65)

Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Reexaminarea faptelor în lumina probelor prezentate pentru prima dată în fața sa – Excludere

(Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72)

(a se vedea punctul 75)

Rezumat

În Hotărârea Holzer y Cia/EUIPO – Annco (ANN TAYLOR și AT ANN TAYLOR) (T‑3/18 și T‑4/18), pronunțată la 23 mai 2019, Tribunalul s‑a pronunțat asupra unor acțiuni formulate împotriva unor decizii ale camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), referitoare la două proceduri de declarare a nulității care vizau marca verbală ANN TAYLOR și marca figurativă AT ANN TAYLOR, înregistrate pentru ceasuri. Procedurile de declarare a nulității erau întemeiate în special pe motivul relei‑credințe a solicitantului la depunerea cererii de înregistrare a mărcii, prevăzut la articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 ( 1 ). Acestea fuseseră inițiate de către intervenientă, o întreprindere titulară, în mai multe țări, a unor mărci identice sau similare pentru produse care țin, printre altele, de sectorul îmbrăcămintei. Ele se întemeiau în esență pe circumstanțe referitoare la depunerea și la utilizarea în Mexic, de către reclamantă, a mărcii ANN TAYLOR, care revelau, potrivit intervenientei, o strategie neloială de exploatare a mărcilor contestate. Reclamanta a solicitat, pentru motivul încălcării dispoziției sus‑menționate, anularea deciziilor camerei de recurs de confirmare a nulității mărcilor contestate.

Cu titlu introductiv, Tribunalul a amintit, având în vedere principiile aplicării articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, că buna‑credință a deponentului este prezumată până la proba contrară și că revine persoanei care solicită declararea nulității sarcina de a dovedi circumstanțele obiective care permit să se conchidă în sensul relei‑credințe a deponentului respectiv. Instanța a precizat, în plus, că atunci când EUIPO constată întrunirea anumitor circumstanțe care ar putea conduce la răsturnarea prezumției de bună‑credință, îi revine titularului mărcii contestate, care este cel mai în măsură pentru a lămuri Oficiul cu privire la intențiile pe care le avea în momentul depunerii acesteia, sarcina de a furniza explicații de natură să îl convingă că, în pofida circumstanțelor respective, intențiile sale erau legitime.

Argumentația reclamantei în susținerea motivului său unic, care se întemeia pe Hotărârea din 11 iunie 2009, Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (C‑529/07, EU:C:2009:361, denumită în continuare „Hotărârea Lindt”), ridica, printre altele, problema dacă, în scopul de a dovedi reaua-credință, persoana care solicită declararea nulității trebuia să stabilească existența în Uniune a unui semn anterior identic sau similar, utilizat sau protejat pentru produse identice sau similare și care conduc la un risc de confuzie.

Ca răspuns, Tribunalul a amintit că lipsa unuia sau altuia dintre factorii identificați în Hotărârea Lindt, care nu constituie decât ilustrări ale factorilor relevanți pentru stabilirea relei‑credințe a solicitantului, nu se opune în mod necesar ca aceasta să fie constatată. Instanța a arătat de asemenea că obiectivul articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, care este acela de a împiedica înregistrările de marcă speculative ori contrare uzanțelor loiale în comerț, ar fi compromis dacă reaua‑credință nu ar putea fi demonstrată decât prin anumite circumstanțe enumerate în mod limitativ. Pe de altă parte, Tribunalul a subliniat că reaua‑credință a solicitantului la depunerea unei cereri de marcă constituie o cauză de nulitate absolută, care poate fi invocată, spre deosebire de cauzele de nulitate relativă, de orice persoană fizică sau juridică, nu doar de titularii de drepturi anterioare. Astfel, criteriile pertinente pentru stabilirea uneia sau alteia dintre cauzele de nulitate relativă nu pot fi transpuse în mod necesar la constatarea existenței relei‑credințe. În special, a impune persoanei care solicită declararea nulității să dovedească în mod sistematic existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de efect util a dispozițiilor articolului 59 alineatul (1) litera (b) din acest regulament.

Pentru motive analoge, Tribunalul a respins argumentul reclamantei potrivit căruia intervenienta trebuia să stabilească renumele mărcilor sale în Uniune.

În sfârșit, Tribunalul a considerat că existența semnelor identice sau similare utilizate pentru produse care aparțin unui segment de piață apropiat de cel al produselor pentru care marca contestată a fost înregistrată poate fi pertinentă pentru a se stabili reaua‑credință a solicitantului. Astfel, apropierea dintre segmentele de piață respective poate oferi solicitantului mărcii contestate oportunitatea, în cazul în care aceasta îi este intenția, de a exploata această marcă cu scopul de a genera în mod deliberat, în percepția publicului, o asociere cu întreprinderea proprietară sau utilizatoare a semnelor identice sau similare ori pentru a împiedica extinderea activităților acestei întreprinderi la produsele pentru care a depus această marcă. În speță, Tribunalul a subliniat că produsele vizate de mărcile intervenientei și cele pentru care au fost înregistrate mărcile contestate aparțineau unor segmente de piață apropiate și că creatorii de modă care își desfășoară activitatea în sectorul îmbrăcămintei au drept practică să își extindă oferta către produse care aparțin unor sectoare conexe, precum ceasurile, ceea ce era chiar situația intervenientei. Tribunal a conchis de aici că, în mod întemeiat, camera de recurs a reținut existența unor semne anterioare identice sau similare, protejate sau utilizate pentru sectorul îmbrăcămintei, ca un factor pertinent în speță pentru a stabili reaua‑credință.

În ceea ce privește ceilalți factori pertinenți, Tribunalul a constatat că circumstanțele identificate de camera de recurs erau de natură să demonstreze, pe de o parte, faptul că reclamanta avea cunoștință despre existența mărcilor anterioare la data cererilor sale de înregistrare și, pe de altă parte, intenția de a‑și apropria semnul care compunea aceste mărci anterioare și de a genera o asociere cu acestea, fără consimțământul intervenientei. Instanța a subliniat că reclamanta nu a furnizat nicio explicație plauzibilă de natură să convingă EUIPO că, în pofida prezenței acestor circumstanțe obiective, intențiile sale au fost legitime.

Având în vedere tot ceea ce precedă, Tribunalul a respins cele două acțiuni.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).