Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 martie 2020.#Erik Simpson împotriva Consiliul Uniunii Europene și HG împotriva Comisiei Europene.#Reexaminarea Hotărârilor Tribunalului Uniunii Europene Simpson/Consiliul (T‑646/16 P) și HG/Comisia (T‑693/16 P) – Funcție publică – Compunerea completului de judecată care a pronunțat hotărârile în primă instanță – Procedură de numire a unui judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Instanță constituită prin lege – Control de legalitate incident – Atingere adusă unității și coerenței dreptului Uniunii.#Cauzele conexate C-542/18 RX-II și C-543/18 RX-II.

Cauzele conexate C‑542/18 RX‑II și C‑543/18 RX‑II

Erik SimpsonîmpotrivaConsiliului Uniunii Europene

HGîmpotrivaComisiei Europene

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 martie 2020

„Reexaminarea Hotărârilor Tribunalului Uniunii Europene Simpson/Consiliul (T‑646/16 P) și HG/Comisia (T‑693/16 P) – Funcție publică – Compunerea completului de judecată care a pronunțat hotărârile în primă instanță – Procedură de numire a unui judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Instanță constituită prin lege – Control de legalitate incident – Atingere adusă unității și coerenței dreptului Uniunii”

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Respectare asigurată de instanța Uniunii – Principiul judecătorului legal – Neregulă în procedura de numire a unui judecător la Tribunalul Funcției Publice – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 55-58)

Tribunalul Funcției Publice – Procedură de numire a unui judecător la tribunalul menționat – Putere de apreciere a Consiliului – Limite – Respectarea condițiilor stabilite prin apelul public la candidaturi și a normelor de procedură adoptate pentru exercitarea puterii de apreciere

(art. 257 al patrulea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 3)

(a se vedea punctele 61 și 68)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Principiul independenței judecătorilor – Domeniu de aplicare

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

(a se vedea punctele 71, 73, 74 și 80)

Drepturi fundamentale – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Consacrare la articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 alineatul (1) din Convenția Europeană a drepturilor omului – Sens și întindere identice – Nivel de protecție asigurat de cartă care nu îl încalcă pe cel garantat de convenția menționată

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf, art. 52 alin. (3) și art. 53]

(a se vedea punctul 72)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Respectare asigurată de instanța Uniunii – Principiul judecătorului legal – Neregulă în procedura de numire a unui judecător la Tribunalul Funcției Publice – Încălcarea principiului menționat – Inexistență

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

(a se vedea punctele 75, 77-79 și 81-83)

Reexaminare – Constatarea unei atingeri aduse unității sau coerenței dreptului Uniunii – Criterii de apreciere – Consecințe care trebuie deduse din aceasta – Anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de recurs

(Statutul Curții de Justiție, art. 62b primul paragraf)

(a se vedea punctele 84-87, 89 și 90)

Rezumat

În Hotărârea sa din 26 martie 2020, Reexaminare Simpson/Consiliul și HG/Comisia (cauzele conexate C‑542/18 RX‑II și C‑543/18 RX‑II), Curtea, reunită în Mare Cameră, a reexaminat ( 1 ) Hotărârile Tribunalului Uniunii Europene din 19 iulie 2018, Simpson/Consiliul (T‑646/16 P) și HG/Comisia (T‑693/16 P) ( 2 ) (denumite în continuare „hotărârile supuse reexaminării”). Aceasta a statuat că Tribunalul, întrucât a apreciat că neregularitatea care a afectat procedura de numire a unui judecător al Tribunalului Funcției Publice atrăgea după sine o încălcare a principiului judecătorului legal ( 3 ), a adus atingere unității și coerenței dreptului Uniunii. Deși a recunoscut existența unei neregularități în procedura de numire în cauză, Curtea a apreciat că această neregularitate nu putea justifica prin ea însăși anularea deciziilor adoptate de completul de judecată al Tribunalului Funcției Publice căreia i‑a fost repartizat judecătorul în cauză. Hotărârile supuse reexaminării au fost anulate și cauzele au fost trimise la Tribunal spre rejudecare.

În speță, în perspectiva expirării mandatelor a doi judecători de la Tribunalul Funcției Publice, domnii Van Raepenbusch și Kreppel, un apel public la candidaturi a fost lansat la 3 decembre 2013. În urma acestui apel, comitetul de selecție ( 4 ) a întocmit o listă cu șase candidați. În perspectiva expirării mandatului unui al treilea judecător de la Tribunalul Funcției Publice, doamna Rofes i Pujol, nu a fost publicat niciun apel public la candidaturi.

La 22 martie 2016, Consiliul Uniunii Europene a numit trei judecători la Tribunalul Funcției Publice: domnii Van Raepenbusch, Sant’Anna și Kornezov. În vederea efectuării numirilor pe aceste trei posturi de judecători, Consiliul a utilizat lista de candidați întocmită în urma apelului public la candidaturi din 3 decembrie 2013, inclusiv pentru postul vacant ocupat anterior de doamna Rofes i Pujol (denumit în continuare „al treilea post”), în condițiile în care respectivul apel public la candidaturi nu viza acest post. Domnii Sant’Anna și Kornezov au fost repartizați la Camera a doua a Tribunalului Funcției Publice pentru perioada 14 aprilie-31 august 2016.

În urma recursurilor formulate la Tribunal, prin hotărârile supuse reexaminării, au fost anulate două decizii pronunțate de Camera a doua a Tribunalului Funcției Publice ( 5 ) (denumite în continuare „deciziile atacate”) pentru nelegala compunere a completului de judecată. Prin deciziile din 17 septembrie 2018 ( 6 ), Camera de reexaminare a Curții a apreciat că era necesară reexaminarea hotărârilor menționate pentru a stabilit dacă aduc atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii.

În primul rând, Curtea a precizat că motivul întemeiat pe neregularitatea compunerii completului de judecată care a pronunțat deciziile atacate trebuia analizat din oficiu de Tribunal. Astfel, garanțiile privind accesul la o instanță judecătorească independentă, imparțială și constituită în prealabil prin lege, dar mai ales cele care stabilesc noțiunea, precum și compunerea acesteia reprezintă piatra de temelie a dreptului la un proces echitabil. Acest drept implică faptul că orice instanță are obligația de a verifica dacă, prin modul în care este compusă, reprezintă o astfel de instanță judecătorească atunci când se ivește o îndoială serioasă cu privire la acest aspect. Or, un astfel de dubiu a existat în speță din moment ce neregularitatea completului de judecată fusese constatată printr‑o hotărâre anterioară a Tribunalului ( 7 ). Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a analizat din oficiu în hotărârile supuse reexaminării dacă această compunere a completului a fost legală.

În al doilea rând, Curtea a constatat că neregularitatea în procedura de numire rezulta exclusiv din nerespectarea de către Consiliu a apelului public la candidaturi din 3 decembrie 2013. În această privință, Curtea a confirmat că Consiliul a încălcat cadrul legal pe care l‑a stabilit el însuși atunci când a publicat respectivul apel public la candidaturi și pe care era obligat să îl respecte. Totuși, utilizarea listei de candidați pentru numirea pe al treilea post rezultă că a fost, în rest, conformă cu normele care reglementează procedura de numire a judecătorilor la Tribunalul Funcției Publice. În special, lista în discuție conținea chiar un număr de candidați care corespundea dublului numărului de judecători care au fost numiți pe baza respectivei liste. În plus, niciun element nu permite să se pună la îndoială respectarea cerinței potrivit căreia judecătorii de la Tribunalul Funcției Publice trebuiau să fie aleși dintre persoane care oferă garanțiile de independență depline și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor funcții jurisdicționale sau a celei potrivit căreia lista trebuie să indice candidații care dețin cea mai potrivită experiență de nivel înalt. Neregularitatea în discuție nu permitea în vreun fel să se considere că numirea judecătorului pe al treilea post ar fi condus la o componență neechilibrată a Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește repartizarea geografică sau reprezentarea sistemelor juridice naționale.

În al treilea rând, Curtea a statuat că neregularitatea în discuție nu constituie o încălcare a principiului judecătorului legal prevăzută la articolul 47 al doilea paragraf prima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, o neregularitate comisă cu ocazia numirii judecătorilor în cadrul sistemului judiciar în cauză determină încălcarea acestui principiu, cu precădere atunci când această neregularitate este de o asemenea natură și gravitate încât creează un risc real ca alte ramuri ale puterii, în special executivul, să poată exercita o putere discreționară nejustificată care să pună în pericol integritatea rezultatului la care conduce procesul de numire și să semene astfel o îndoială legitimă, în percepția justițiabililor, în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorului sau a judecătorilor avuți în vedere.

Or, numirea unui judecător pe al treilea post a fost efectuată cu respectarea normelor fundamentale pentru numirea judecătorilor la Tribunalul Funcției Publice. În acest context, simpla împrejurare că Consiliul a recurs la lista întocmită în urma apelului public la candidaturi din 3 decembrie 2013 în vederea ocupării celui de al treilea post nu este suficientă pentru a stabili că a existat o încălcare a unei norme fundamentale a procedurii de numire a judecătorilor la Tribunalul Funcției Publice de o asemenea natură și gravitate încât ar fi creat un risc real ca Consiliul să își exercite în mod nejustificat competențele punând în pericol integritatea rezultatului la care a condus procesul de numire și semănând astfel o îndoială legitimă, în percepția justițiabililor, în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorului numit pe al treilea post sau chiar ale camerei la care acesta a fost repartizat. În consecință, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin anularea deciziilor atacate numai în temeiul neregularității survenite în procedura de numire în cauză.

În al patrulea și ultimul rând, Curtea a constatat că eroarea de drept care viciază hotărârile supuse reexaminării aduc atingere unității și coerenței dreptului Uniunii. Astfel, hotărârile pot constitui precedente care se pot repercuta în alte cauze care pun în discuție numirea unui membru al unui complet de judecată și, mai general, dreptul la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege. Or, acest drept are un caracter fundamental și transversal în ordinea juridică a Uniunii, a cărui interpretare, dar și coerență trebuie asigurate de Curte.

( 1 ) Deciziile pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene în recursul împotriva deciziilor date de Tribunalul Funcției Publice pot, în urma propunerii primului avocat general, să facă în mod excepțional obiectul unei reexaminări de către Curte în cazul în care există un risc serios de a se aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii. Procedura de reexaminare este prevăzută la articolul 256 alineatul (2) TFUE și la articolul 62 și următoarele din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

( 2 ) Hotărârile Tribunalului din 19 iulie 2018, Simpson/Consiliul (T‑646/16 P, nepublicată, EU:T:2018:493) și HG/Comisia (T‑693/16 P, nepublicată, EU:T:2018:492).

( 3 ) Principiul judecătorului legal este consacrat la articolul 47 al doilea paragraf prima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest articol prevede că orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într‑un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.

( 4 ) Comitetul de selecție este comitetul menționat la articolul 3 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acesta era chemat să dea avizul asupra caracterului corespunzător al candidaților de a exercita funcția de judecător al Tribunalului Funcției Publice și să atașeze acestui aviz o listă de candidați care dețin cea mai potrivită experiență.

( 5 ) Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 24 iunie 2016, Simpson/Consiliul (F‑142/11 RENV, EU:F:2016:136), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 19 iulie 2016, HG/Comisia (F‑149/15, EU:F:2016:155).

( 6 ) Deciziile Curții din 17 septembrie 2018, Reexaminare Simpson/Consiliul (C‑542/18‑RX, EU:C:2018:763) și Reexaminare HG/Comisia (C‑543/18‑RX, EU:C:2018:764).

( 7 ) Hotărârea Tribunalului din 23 ianuarie 2018, FV/Consiliul (T‑639/16 P, EU:T:2018:22).