Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 ianuarie 2020.#Dr. Willmar Schwabe GmbH & Co.KG împotriva Queisser Pharma GmbH & Co. KG.#Trimitere preliminară – Sănătate publică – Informarea și protecția consumatorilor – Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 – Decizia de punere în aplicare 2013/63/UE – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Articolul 10 alineatul (3) – Trimitere la beneficiile generale, nespecifice – Noțiunea de «însoțire» de o mențiune specifică de sănătate – Obligația de a prezenta dovezi științifice – Conținut.#Cauza C-524/18.

Cauza C‑524/18

Dr. Willmar Schwabe GmbH & Co.KG

împotriva

Queisser Pharma GmbH & Co. KG

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 ianuarie 2020

„Trimitere preliminară – Sănătate publică – Informarea și protecția consumatorilor – Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 – Decizia de punere în aplicare 2013/63/UE – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Articolul 10 alineatul (3) – Trimitere la beneficiile generale, nespecifice – Noțiunea de «însoțire» de o mențiune specifică de sănătate – Obligația de a prezenta dovezi științifice – Conținut”

Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiuni de sănătate, altele decât cele referitoare la reducerea riscului de îmbolnăviri și la dezvoltarea și la sănătatea copiilor – Condiții specifice – Trimitere la beneficiile generale ale unui supliment alimentar – Noțiunea de însoțire de o mențiune specifică de sănătate – Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (3); Decizia 2013/63 a Comisiei, anexă, punctul 3]

(a se vedea punctele 35, 37-40, 46-48 și 50 și dispozitiv 1)

Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiuni de sănătate, altele decât cele referitoare la reducerea riscului de îmbolnăviri și la dezvoltarea și la sănătatea copiilor – Condiții specifice – Trimitere la beneficiile generale ale unui supliment alimentar – Obligația de a prezenta dovezi științifice – Conținut

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (3)]

(a se vedea punctele 57-59 și dispozitiv 2)

Rezumat

În Hotărârea Dr. Willmar Schwabe (C‑524/18), pronunțată la 30 ianuarie 2020, Curtea a precizat, de pe o parte, domeniul de aplicare al noțiunii de „însoțire” a unei trimiteri la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra sănătății, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate ( 1 ), pe care Curtea a calificat‑o drept mențiune de sănătate „generală”, și, pe de altă parte, conținutul obligației de a prezenta dovezi științifice specifice în susținerea unei asemenea mențiuni de sănătate „generale”.

Această hotărâre se înscrie în cadrul unui litigiu dintre o societate care comercializează un supliment alimentar și o altă societate care produce și comercializează produse concurente, cu privire la pretinsul caracter înșelător al ambalajului respectivului supliment alimentar. Astfel, pe ambalajul acestui produs figurează, pe rectoul său, o mențiune „generală” de sănătate, în timp ce mențiunea specifică de sănătate nu figurează decât pe versoul acestui ambalaj și nu există nicio trimitere explicită, precum un asterisc, între cele două

Curtea a analizat, într‑o primă etapă, interpretarea cerinței „însoțirii”, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, dispoziție din care reiese în esență că orice mențiune „generală” de sănătate trebuie să fie însoțită de o mențiune specifică de sănătate ( 2 ). Curtea a arătat mai întâi că această cerință trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, dat fiind că această dispoziție instituie o derogare de la interdicția de principiu a mențiunilor de sănătate care figurează la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006. În continuare, Curtea a subliniat că, în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/63 a Comisiei ( 3 ), mențiunea specifică de sănătate care însoțește mențiunea „generală” de sănătate trebuie să figureze „imediat după” aceasta din urmă. În lumina acestor elemente, Curtea a concluzionat că noțiunea de „însoțire” ( 4 ) impune nu numai ca mențiunea specifică de sănătate să vină să precizeze conținutul mențiunii „generale” de sănătate, ci și ca amplasarea acestor două mențiuni pe ambalajul produsului să permită unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat să înțeleagă legătura dintre respectivele mențiuni. Astfel, potrivit Curții, această noțiune are atât o dimensiune materială, cât și una vizuală. În ceea ce privește, pe de o parte, dimensiunea sa materială, Curtea a precizat că această noțiune impune o corespondență de conținut între mențiunea „generală” și mențiunea de sănătate specifică, ceea ce implică în esență ca prima să fie pe deplin susținută de cea de a doua. În această privință, ea a statuat că operatorii din sectorul alimentar trebuie să prezinte, în mod clar și precis, mențiunile specifice de sănătate care susțin mențiunile „generale” de sănătate pe care le folosesc. În ceea ce privește, pe de o parte, dimensiunea vizuală a noțiunii de „însoțire”, Curtea a declarat că ea trimite la perceperea imediată de către consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent, a unei legături vizuale directe între mențiunea „generală” de sănătate și mențiunea specifică de sănătate, ceea ce impune, în principiu, o proximitate spațială sau o vecinătate imediată între acestea. Cu toate acestea, Curtea a subliniat că, atunci când mențiunile specifice de sănătate nu pot figura integral pe aceeași parte a ambalajului pe care este aplicată mențiunea „generală” de sănătate pe care sunt destinate să o susțină, din cauza numărului lor mare sau a lungimii lor, cerința unei legături vizuale ar putea fi îndeplinită în mod excepțional prin intermediul unei trimiteri explicite, precum un asterisc, atunci când acesta asigură, în mod clar și perfect comprehensibil pentru consumator, corespondența de conținut, din punct de vedere spațial, între mențiunea „generală” de sănătate și mențiunile specifice de sănătate care o susțin.

Într‑o a doua etapă, Curtea a declarat că o mențiune „generală” de sănătate, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, trebuie să îndeplinească cerințele de probă specifice impuse de acest regulament ( 5 ). În această privință, potrivit Curții, este suficient ca mențiunile „generale” de sănătate să fie însoțite de mențiuni specifice de sănătate, care sunt susținute de dovezi științifice general acceptate care au fost verificate și autorizate, cu condiția ca aceste din urmă mențiuni să figureze în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din regulamentul menționat.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244).

( 2 ) Care figurează în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din Regulamentul nr. 1924/2006.

( 3 ) Decizia de punere în aplicare 2013/63/UE a Comisiei din 24 ianuarie 2013 de adoptare a unor orientări privind punerea în aplicare a condițiilor specifice pentru mențiunile de sănătate prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2013, L 22, p. 25), punctul 3 din anexă.

( 4 ) Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

( 5 ) Considerentele (14), (17) și (23) și articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.