Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 decembrie 2019.#Iccrea Banca SpA Istituto Centrale del Credito Cooperativo împotriva Banca d'Italia.#Trimitere preliminară – Directiva 2014/59/UE – Uniune bancară – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Contribuții anuale – Calcul – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Procedură uniformă de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură administrativă care implică autorități naționale și un organism al Uniunii – Putere decizională exclusivă a Comitetului unic de rezoluție (CRU) – Procedură în fața instanțelor naționale – Lipsa introducerii în timp util a unei acțiuni în anulare în fața instanței Uniunii – Regulamentul delegat (UE) 2015/63 – Excluderea anumitor datorii de la calculul contribuțiilor – Interconexiuni între mai multe bănci.#Cauza C-414/18.

Cauza C‑414/18

Iccrea Banca SpA Istituto Centrale del Credito Cooperativo

împotriva

Banca d’Italia

[cerere de decizie preliminară formulată deTribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio)]

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 decembrie 2019

„Trimitere preliminară – Directiva 2014/59/UE – Uniune bancară – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Contribuții anuale – Calcul – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Procedură uniformă de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură administrativă care implică autorități naționale și un organism al Uniunii – Putere decizională exclusivă a Comitetului unic de rezoluție (CRU) – Procedură în fața instanțelor naționale – Lipsa introducerii în timp util a unei acțiuni în anulare în fața instanței Uniunii – Regulamentul delegat (UE) 2015/63 – Excluderea anumitor datorii de la calculul contribuțiilor – Interconexiuni între mai multe bănci”

Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea unei hotărâri preliminare și pertinența întrebărilor adresate – Apreciere de către instanța națională – Întrebare preliminară având ca unic obiect să permită instanței de trimitere să se pronunțe asupra unei chestiuni care nu este de competența sa – Inadmisibilitate

(art. 267 TFUE)

(a se vedea punctele 32 și 33)

Politică economică și monetară – Politică economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumite firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Decizie a Comitetului unic de rezoluție cu privire la calculul respectivelor contribuții adoptată pe baza unei propuneri naționale – Competența instanței naționale de a controla legalitatea propunerii – Lipsă

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (2); Regulamentul 2015/81 al Consiliului, art. 4 și 6]

(a se vedea punctele 37-42, 47, 48 și 53)

Politică economică și monetară – Politică economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumite firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Decizii ale Comitetului unic de rezoluție cu privire la calculul respectivelor contribuții – Decizii ale autorităților naționale de rezoluție și ale instanțelor naționale care contravin deciziilor CRU – Excludere

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 67 alin. (4); Regulamentul 2015/81 al Consiliului, art. 5]

(a se vedea punctele 58 și 59)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizii ale Comitetului unic de rezoluție cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție – Afectare directă și individuală a unei bănci aflată la conducerea unei rețele de instituții de credit

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 63-70)

Politică economică și monetară – Politică economică – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Bancă de al doilea nivel care furnizează unor bănci de credit cooperativ diverse servicii fără a le controla – Contribuții ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției – Calculul respectivelor contribuții – Datorii care rezultă din tranzacții între banca de al doilea nivel și membrii unui ansamblu pe care îl constituie împreună cu bănci cooperative – Neexcludere

[Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 5 alin. (1) lit. (a) și (f); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 103 alin. (2)]

(a se vedea punctele 88, 91 și 93-96 și dispozitivul)

Rezumat

Iccrea Banca nu poate contesta în fața instanțelor italiene calculul contribuțiilor sale obligatorii la Fondul unic de rezoluție

În Hotărârea Iccrea Banca (C‑414/18), pronunțată la 3 decembrie 2019, Curtea, întrunită în Marea Cameră, a subliniat competența exclusivă a instanțelor Uniunii de a aprecia legalitatea deciziilor Comitetului unic de rezoluție (CRU), precum și a actelor adoptate de o autoritate națională în pregătirea unor astfel de decizii, referitoare la contribuții datorate de o bancă aflată la conducerea unei rețele de instituții de credit către Fondul unic de rezoluție (FUR). În plus, Curtea a constatat că o instanță națională nu poate anula o decizie națională de notificare a unei decizii a CRU, întemeindu‑se pe o eroare comisă de acesta. Pe de altă parte, Curtea a considerat că datoriile dintre entitățile unui grup de bănci de credit cooperativ, precum cel pe care Iccrea Banca îl formează cu bănci cooperative cărora le furnizează diverse servicii fără a le controla, nu sunt excluse din calculul contribuțiilor în favoarea fondurilor naționale de rezoluție.

Iccrea Banca, o bancă aflată la conducerea unei rețele de instituții de credit, așa‑numită „de al doilea nivel”, furnizează unor bănci de credit cooperativ în Italia diverse servicii și acționează în calitate de centrală financiară a sistemului de credit cooperativ. În acest ultim sens, ea oferă în special băncilor menționate o serie de servicii de acces structurat la finanțări disponibile la Banca Centrală Europeană și pe piață. Prin mai multe decizii succesive, Banca Italiei a solicitat Iccrea Banca plata unor contribuții ordinare, extraordinare și suplimentare la Fondul național de rezoluție italian, pentru anii 2015 și 2016. În plus, Banca Italiei i‑a solicitat plata unei contribuții ex ante la FUR, pentru anul 2016. Această contribuție fusese stabilită prin decizii ale CRU pe baza datelor transmise acestuia de către Banca Italiei.

Iccrea Banca a atacat aceste decizii ale Băncii Italiei în fața Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia), contestând modalitățile de calcul al contribuțiilor solicitate. Aceasta a arătat în special că Banca Italiei s‑ar fi aflat la originea unei erori în calculul efectuat de CRU al contribuției ex ante la FRU prin faptul că nu a indicat, cu ocazia comunicării datelor sale către CRU, natura specială a sistemului integrat în care opera Iccrea Banca. Tribunale amministrativo regionale per il Lazio a solicitat Curții să interpreteze reglementarea Uniunii în materie.

În ceea ce privește, în primul rând, intervenția Băncii Italiei în faza procedurii care precedă adoptarea deciziilor CRU privind calculul contribuțiilor ex ante la FRU, Curtea, în primul rând, a amintit că Curtea de Justiție a Uniunii Europene deține competența exclusivă de a controla legalitatea actelor adoptate de organele sau de organismele Uniunii dintre care face parte CRU. În continuare, Curtea a precizat că, în ceea ce privește calculul contribuțiilor ex ante la FUR, CRU exercită singur puterea decizională finală și că autoritățile naționale de rezoluție se limitează la a acorda un sprijin operațional CRU. În consecință, instanța Uniunii este singura competentă să aprecieze, cu ocazia controlului legalității unei decizii a CRU prin care se stabilește cuantumul contribuției individuale ex ante la FUR a unei instituții, dacă un act adoptat de o autoritate națională de rezoluție în pregătirea unei asemenea decizii este afectat de vicii susceptibile să afecteze această decizie a CRU, fără ca o instanță națională să poată exercita un control asupra acestui act național.

Dreptul Uniunii se opune astfel ca Tribunale amministrativo regionale per il Lazio să se pronunțe cu privire la legalitatea intervenției Băncii Italiei în faza procedurii care precedă adoptarea deciziilor CRU privind calculul contribuțiilor ex ante la FUR pentru anul 2016.

În al doilea rând, în ceea ce privește faza care urmează adoptării deciziilor CRU, notificate către Iccrea Banca de Banca Italiei, Curtea a statuat că autoritățile naționale de rezoluție nu sunt abilitate să reexamineze calculele efectuate de CRU în vederea modificării cuantumului acestor contribuții și ele nu pot, așadar, după adoptarea unei decizii a CRU, să reevalueze, în acest scop, expunerea la risc a unei anumite instituții. De asemenea, potrivit Curții, dacă o instanță națională ar putea anula notificarea de către o autoritate națională de rezoluție a unei decizii a CRU privind calculul contribuției ex ante a unei instituții la FUR, întemeindu‑se pe caracterul eronat al evaluării expunerii la risc a acestei instituții pe care se bazează acest calcul, ea ar repune în discuție o apreciere efectuată de CRU și ar împiedica, în definitiv, executarea acestei decizii a CRU. Pe de altă parte, Curtea a statuat că, întrucât Iccrea Banca este vizată în mod direct și individual de deciziile CRU, dar, întrucât nu a introdus sau a introdus tardiv ( 1 ) o acțiune în anulare împotriva acestei decizii în fața Tribunalului Uniunii, ea nu se poate prevala, cu titlu incident, cu ocazia unei acțiuni împotriva măsurilor naționale introduse în fața unei instanțe naționale, de nevaliditatea deciziilor menționate.

Având în vedere aceste considerații privind competențele Tribunale amministrativo regionale per il Lazio, Curtea a statuat că acesta din urmă nu putea să îi adreseze o întrebare preliminară decât referitor la deciziile Băncii Italiei prin care solicita Iccrea Banca plata unor contribuții la Fondul național de rezoluție italian.

În ceea ce privește, în al treilea rând, deciziile Băncii Italiei prin care solicită Iccrea Banca plata unor contribuții la Fondul național de rezoluție italian, Curtea a statuat că datoriile care rezultă din tranzacțiile între o bancă de al doilea nivel și membrii unui ansamblu pe care îl constituie împreună cu bănci cooperative cărora le furnizează diverse servicii fără a le controla și care nu acoperă împrumuturile acordate pe bază neconcurențială și nonprofit, cu scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administrației centrale sau regionale dintr‑un stat membru, nu sunt excluse din calculul contribuțiilor la un fond național de rezoluție ( 2 ).

( 1 ) A se vedea Ordonanța Tribunalului din 19 noiembrie 2018, Iccrea Banca/Comisia și CRU (T‑494/17).

( 2 ) Articolul 103 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190). Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (f) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).