Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 ianuarie 2020.#Sky plc și alții împotriva Skykick UK Limited și Skykick Inc.#Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Marcă comunitară – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolele 7 și 51 – Prima directivă 89/104/CEE – Articolele 3 și 13 – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de înregistrare – Nerespectarea cerințelor de claritate și de precizie – Rea‑credință a solicitantului – Lipsa intenției de a utiliza marca pentru produsele sau serviciile vizate de înregistrare – Nulitatea totală sau parțială a mărcii – Legislație națională care obligă solicitantul să declare că are intenția de a utiliza marca solicitată.#Cauza C-371/18.

Cauza C‑371/18

Sky plc și alții

împotriva

SkyKick UK LtdșiSkyKick Inc.

[cerere de decizie preliminarăformulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 ianuarie 2020

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Marcă comunitară – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolele 7 și 51 – Prima directivă 89/104/CEE – Articolele 3 și 13 – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de înregistrare – Nerespectarea cerințelor de claritate și de precizie – Rea‑credință a solicitantului– Lipsa intenției de a utiliza marca pentru produsele sau serviciile vizate de înregistrare – Nulitatea totală sau parțială a mărcii – Legislație națională care obligă solicitantul să declare că are intenția de a utiliza marca solicitată”

Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de marcă – Nerespectarea cerințelor de claritate și de precizie – Excludere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 și art. 51; Directiva 89/104 a Consiliului, art. 3]

(a se vedea punctele 56-60 și 71 și dispozitiv 1)

Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de marcă – Utilizarea indicațiilor generale din titlurile claselor din Clasificarea de la Nisa – Întinderea protecției care rezultă din aceasta – Obligația solicitantului de a preciza produsele sau serviciile vizate de cererea sa – Obligație prevăzută de hotărârea Curții – Efecte – Limitare în timp

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului; Directiva 89/104 a Consiliului)

(a se vedea punctul 61)

Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Semne care pot constitui o marcă – Reprezentare grafică suficient de clară și de precisă – Noțiune – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de marcă – Cerințe de claritate și de precizie – Excludere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului; art. 4 și art. 7 alin. (1) lit. (a); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 2 și art. 3 alin. (1) lit. (a)]

(a se vedea punctul 64)

Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Mărci contrare ordinii publice sau bunelor moravuri – Ordine publică – Noțiune – Identificarea produselor sau serviciilor vizate de marcă – Nerespectarea cerințelor de claritate și de precizie – Excludere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (f); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (a)]

(a se vedea punctele 66 și 67)

Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Noțiunea de rea‑credință – Conținut – Lipsa intenției de a utiliza marca pentru produsele sau serviciile vizate de înregistrare – Includere – Efecte – Nulitate limitată la produsele și serviciile vizate de lipsa intenției de utilizare

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 51 alin. (1) lit. (b); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 3 alin. (2) lit. (d)]

(a se vedea punctele 73-78 și 81 și dispozitiv 2)

Apropierea legislațiilor – Mărci – Directiva 89/104 – Legislație națională care obligă solicitantul să își declare intenția de a utiliza marca solicitată – Admisibilitate – Limite – Obligație care constituie un motiv de nulitate

(Directiva 89/104 a Consiliului)

(a se vedea punctul 87 și dispozitiv 3)

Rezumat

În cauza Sky și alții (C‑371/18), pronunțată la 29 ianuarie 2020, Curtea a statuat mai întâi că o marcă comunitară sau națională care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 40/94 ( 1 ) sau al Primei directive 89/104 ( 2 ) nu poate fi declarată nulă pentru motivul că termenii folosiți pentru a desemna produsele și serviciile pentru care această marcă a fost înregistrată sunt lipsiți de claritate și de precizie. În continuare, ea a precizat în ce condiții o cerere de înregistrare a unei mărci fără nicio intenție de a o utiliza pentru produsele și serviciile vizate de înregistrare constituie un act de rea‑credință. În sfârșit, aceasta a statuat că Prima directivă 89/104 nu se opune unei dispoziții de drept național care obligă solicitantul mărcii să declare că are intenția de a o utiliza pentru produsele și serviciile vizate de cerere.

În speță, societățile Sky, titulare ale mai multor mărci comunitare și ale unei mărci a Regatului Unit care cuprind cuvântul „Sky”, au formulat o acțiune în contrafacere împotriva societăților SkyKick. În cadrul acestei proceduri, societățile SkyKick au introdus o cerere reconvențională în nulitatea mărcilor în discuție în litigiul principal. În susținerea acestei cereri, ele au arătat că mărcile respective au fost înregistrate pentru produse și servicii care nu sunt specificate cu suficientă claritate și precizie. Învestită cu soluționarea litigiului, High Court of Justice (England and Wales) [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor)] a solicitat Curții să se pronunțe asupra aspectului dacă o asemenea lipsă de claritate și de precizie constituie un motiv de nulitate a unei mărci înregistrate. Pe de altă parte, societățile SkyKick au susținut că mărcile în discuție au fost înregistrate cu rea‑credință întrucât societățile Sky nu aveau intenția de a le utiliza pentru toate produsele și serviciile vizate de înregistrare. Astfel, instanța de trimitere a solicitat Curții să stabilească conținutul noțiunii de „rea‑credință”. Ea a ridicat de asemenea problema dacă obligația impusă titularului de a declara că are intenția de a utiliza marca solicitată, prevăzută de dreptul Regatului Unit ( 3 ), este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene.

În primul rând, după ce a constatat că mărcile în discuție intră ratione temporis în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 40/94 și al celui al Primei directive 89/104, Curtea a remarcat că articolul 7 alineatul (1) și articolul 51 alineatul (1) din regulament și articolul 3 din directivă enumeră exhaustiv cauzele de nulitate absolută a unei mărci comunitare și a unei mărci naționale. Or, lipsa de claritate și de precizie a termenilor utilizați pentru a desemna produsele sau serviciile protejate prin înregistrarea mărcii nu figurează printre aceste cauze. În consecință, Curtea a statuat că o asemenea lipsă nu poate fi considerată motiv sau cauză de nulitate parțială sau totală, în sensul dispozițiilor citate anterior. În orice caz, Curtea a adăugat că Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys (C‑307/10, EU:C:2012:361), nu poate fi interpretată ca recunoscând un motiv sau o cauză de nulitate adiționale nemenționate de Regulamentul nr. 40/94 și de Prima directivă 89/104. Astfel, cu ocazia unor hotărâri pronunțate ulterior ( 4 ), Curtea a indicat că Hotărârea Chartered Institute of Patent Attorneys menționată anterior nu se aplica mărcilor deja înregistrate la data pronunțării hotărârii și că nu aducea precizări decât în legătură cu cerințele privind noile cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii.

Pe de altă parte, Curtea a statuat că lipsa de claritate sau de precizie a termenilor care desemnează produsele sau serviciile vizate de înregistrarea unei mărci nu poate fi considerată contrară ordinii publice ( 5 ). Astfel, noțiunea de „ordine publică” nu poate fi înțeleasă ca raportându‑se la caracteristici referitoare la cererea de înregistrare însăși, independent de caracteristicile semnului a cărui înregistrare ca marcă este solicitată.

În al doilea rând, Curtea s‑a pronunțat asupra aspectului dacă o cerere de înregistrare a unei mărci fără intenția de a o utiliza pentru produsele și serviciile vizate de înregistrare constituie un act de rea‑credință ( 6 ). În această privință, ea a statuat că o asemenea cerere constituie un act de rea‑credință dacă solicitantul acestei mărci avea intenția fie de a aduce atingere intereselor unor terți într‑un mod neconform cu uzanțele loiale, fie de a obține, chiar fără a viza un terț în special, un drept exclusiv în alte scopuri decât cele care țin de funcțiile unei mărci. De asemenea, Curtea a precizat că, atunci când lipsa intenției de a utiliza marca în conformitate cu funcțiile esențiale ale unei mărci nu privește decât anumite produse sau servicii vizate de cererea de înregistrare a mărcii, cererea nu constituie un act de rea‑credință decât în măsura în care vizează aceste produse sau servicii. Curtea a subliniat însă că o asemenea rea‑credință nu poate fi prezumată și nu este caracterizată decât dacă există indicii obiective, pertinente și concordante care militează în acest sens.

În al treilea rând, Curtea a concluzionat că Prima directivă 89/104 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei dispoziții de drept național potrivit căreia solicitantul unei mărci trebuie să declare că aceasta este utilizată pentru produsele și serviciile vizate de cererea de înregistrare sau că are, cu bună‑credință, intenția de a o utiliza în acest scop, în măsura în care încălcarea unei astfel de obligații nu constituie, ca atare, un motiv de nulitate a unei mărci deja înregistrate.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 al Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO 2006, L 386, p. 14, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 27), abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), iar ulterior prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 2 ) Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), abrogată și înlocuită prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25, rectificare în JO 2009, L 11, p. 86), iar ulterior prin Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2015, L 336, p. 1).

( 3 ) Articolul 32 alineatul (3) din Legea din 1994 privind mărcile [dreptul Regatului Unit].

( 4 ) Hotărârea din 16 februarie 2017, Brandconcern/EUIPO și Scooters India (C‑577/14 P, EU:C:2017:122, punctele 29 și 30), și Hotărârea din 11 octombrie 2017, EUIPO/Cactus (C‑501/15 P, EU:C:2017:750, punctul 38).

( 5 ) În sensul articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 40/94 și al articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Prima directivă 89/104.

( 6 ) În sensul articolului 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și al articolului 3 alineatul (2) litera (d) din Prima directivă 89/104.