Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2019.#HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Repararea prejudiciului pretins suferit de recurentă în urma includerii denumirii sale în lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Acțiune în despăgubire – Condițiile necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene – Noțiunea de „încălcare suficient de gravă a unei norme de drept al Uniunii” – Apreciere – Noțiunea de „societate deținută sau controlată” – Obligație de motivare.#Cauza C-123/18 P.

Cauza C‑123/18 P

HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2019

„Recurs – Acțiune în despăgubire – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului – Repararea prejudiciului pretins suferit de recurentă în urma includerii denumirii sale în lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice”

Răspundere extracontractuală – Condiții – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Marjă de apreciere a instituției cu ocazia adoptării actului – Apreciere a nelegalității actului sau comportamentului instituției – Apreciere a existenței unei încălcări suficient de grave a dreptului Uniunii – Imposibilitatea instituției vizate de a invoca un element pertinent neluat în considerare la momentul adoptării actului sau comportamentului în cauză

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 32-34, 36-39, 42-51, 82, 83, 85 și 86)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor identificate de Consiliu ca participând la proliferarea nucleară – Obligația de a extinde această măsură la entitățile deținute sau controlate de o asemenea entitate – Noțiunea „entitate deținută sau controlată” – Deținere sau control indirect – Capacitate de influență a entităților sau a organismelor recunoscute de Consiliu ca participând la proliferarea nucleară, la alegerea entității deținute sau controlate – Includere – Inexistența unei legături juridice de proprietate sau de participare la capitalul entității deținute sau controlate – Lipsa incidenței – Entitate care acționează în numele entității vizate de măsura restrictivă – Includere

[Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 16 alin. (2) lit. (d)]

(a se vedea punctele 68-70, 75 și 77)

Rezumat

Hotărârea Tribunalului de respingere a cererii de despăgubire a unei societăți de drept german, ca urmare a înscrierii sale în lista persoanelor și entităților afectate de măsurile de înghețare a fondurilor luate împotriva Iranului este anulată

Prin Hotărârea din 10 septembrie 2019, HTTS/Consiliul (C‑123/18 P), Curtea, reunită în Marea Cameră, a admis recursul formulat de societatea HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH (denumită în continuare „recurenta”) împotriva Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2017, HTTS/Consiliul (T‑692/15, EU:T:2017:890, denumită în continuare „hotărârea atacată”). Prin această hotărâre, Tribunalul respinsese cererea de despăgubire pentru prejudiciul pe care recurenta aprecia că l‑a suferit ca urmare a înscrierii sale, prin două regulamente ale Consiliului ( 1 ), în listele persoanelor și entităților afectate de măsurile de înghețare a fondurilor și a resurselor economice luate împotriva Iranului (denumite în continuare „listele în litigiu”). Spre deosebire de Tribunal, Curtea statuează că, pentru a demonstra că nu săvârșise o încălcare a dreptului Uniunii de natură să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii, Consiliul nu putea invoca elemente care nu au fost luate în considerare la momentul înscrierii recurentei în aceste liste.

Recurenta este o societate de drept german care desfășoară activități de agent maritim și de administrator tehnic de nave. Litigiul dintre aceasta și Consiliu se înscrie într‑o serie de cauze privind măsurile restrictive, adoptate în cadrul luptei împotriva proliferării nucleare în Iran, luate împotriva unei companii maritime și a anumitor persoane fizice sau juridice legate de aceasta, din care ea făcea parte. Înscrierea inițială a numelui recurentei în listele în litigiu, intervenită în iulie 2010, nu a fost contestată. În schimb, a doua înscriere a acesteia, efectuată în octombrie 2010, a fost anulată de Tribunal (Hotărârea din 7 decembrie 2011, HTTS/Consiliul,T‑562/10, EU:T:2011:716). Cu toate acestea, prin hotărârea atacată, acesta din urmă a respins cererea sa de despăgubire pentru prejudiciile rezultate din aceste înscrieri.

Curtea statuează, în speță, că hotărârea atacată este afectată de mai multe erori de drept. Aceasta subliniază, printre altele, că condiția punerii în aplicare a răspunderii extracontractuale a Uniunii privind existența unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept al Uniunii impune o evaluare comparativă necesară – deosebit de importantă în domeniul măsurilor restrictive – între protecția particularilor împotriva acțiunilor nelegale ale instituțiilor și marja de manevră care trebuie să fie recunoscută acestora pentru a nu paraliza acțiunea lor. Ținând seama de aceste considerații, Curtea arată că, în cadrul unei acțiuni în despăgubire, precum în cadrul altor acțiuni, nelegalitatea unui act sau a unui comportament de natură să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii trebuie apreciată în funcție de elementele de drept și de fapt existente la momentul adoptării actului sau a comportamentului respectiv. Aceasta apreciază, în același mod, că existența unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept al Uniunii trebuie să fie apreciată în mod necesar în funcție de împrejurările în care instituția a acționat la această dată precisă. Aceasta concluzionează că instituția respectivă nu poate invoca, pentru a contesta existența unei astfel de încălcări, decât elementele pe care le‑a luat în considerare în scopul adoptării actului respectiv.

În consecință, Curtea anulează Hotărârea Tribunalului și încredințează acestuia din urmă sarcina de a examina eventuala existență a unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept al Uniunii, fără ca elementele care nu fuseseră luate în considerare de Consiliu la momentul înscrierii recurentei în listele menționate, dar pe care acesta le‑a invocat în cadrul acțiunii în despăgubire, să fie luate în considerare.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2010, L 195, p. 25) și Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1).