Concluziile avocatului general E. Tanchev prezentate la 24 septembrie 2020.#Republica Federală Germania împotriva Esso Raffinage.#Recurs – Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) – Articolele 5 și 6 – Obligație generală de înregistrare a substanțelor chimice – Articolele 41 și 42 – Evaluare a dosarelor de înregistrare și verificarea conformității informațiilor prezentate de solicitanții înregistrării – Declarație de neconformitate – Act supus căilor de atac – Interesul de a exercita acțiunea – Calitate procesuală activă – Competențele Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) și ale autorităților naționale – Obligația ECHA de a verifica conformitatea informațiilor suplimentare comunicate, la cererea sa, de solicitanții înregistrării – Competența ECHA de a adopta o decizie adecvată în acest sens – Articolul 1 – Obiectiv de protecție a sănătății umane și a mediului – Articolele 13 și 25 – Recurgerea la teste pe animale – Promovarea unor metode alternative.#Cauza C-471/18 P.

Prezenta cauză își are originea într‑un litigiu între Esso Raffinage SAS (denumită în continuare „Esso Raffinage”) și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „ECHA” sau „Agenția”), cu privire la verificarea conformității înregistrării unui dosar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei ( 2 ) (denumit în continuare „Regulamentul REACH”).

După cum sugerează și numele său, Regulamentul REACH își propune să stabilească un cadru cuprinzător pentru reglementarea substanțelor chimice în cadrul Uniunii, organizat în jurul a patru elemente principale privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea acestora. ECHA este o agenție a Uniunii creată prin Regulamentul REACH pentru a administra regulamentul respectiv împreună cu Comisia Europeană și cu statele membre.

În contextul evaluării, Regulamentul REACH prevede că ECHA trebuie să efectueze verificări ale conformității înregistrărilor privind substanțele chimice prezentate de producători sau importatori, pentru a verifica dacă acestea conțin toate informațiile necesare. În conformitate cu acest regulament, ECHA poate adopta o decizie prin care să ceară unui solicitant al înregistrării să prezinte orice informații necesare pentru a asigura conformitatea dosarului (denumită în continuare „prima decizie de verificare a conformității”), iar solicitantul înregistrării trebuie să transmită aceste informații Agenției până la termenul stabilit. Cu toate acestea, Regulamentul REACH nu stabilește cu exactitate ce procedură trebuie să urmeze ECHA, dacă este cazul, în situațiile în care consideră că informațiile transmise nu sunt conforme cu această decizie. Acesta este cazul în special atunci când un solicitant al înregistrării încearcă să se bazeze pe metode alternative, denumite adaptări, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul REACH, în loc să efectueze testele pe animale prevăzute în decizia respectivă, iar ECHA le consideră inadecvate. Astfel, în asemenea situații, ECHA ar urma să trimită o declarație de neconformitate autorității competente din statul membru relevant, informând‑o cu privire la rezultatul verificării de către ECHA a conformității în scopul asigurării respectării legislației, astfel cum s‑au desfășurat lucrurile în prezenta cauză.

Esso Raffinage a introdus o acțiune în anulare în fața Tribunalului Uniunii Europene, contestând legalitatea scrisorii ECHA din 1 aprilie 2015 adresată Ministère de l’écologie, du développement durable, des transports et du logement (Ministerul Ecologiei, al Dezvoltării Durabile, al Transporturilor și al Locuințelor, Franța), în calitate de autoritate competentă relevantă din Franța („autoritatea competentă franceză”), intitulată „Declarație de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006” (denumită în continuare „măsura contestată”), care se referea la rezultatul verificării de către ECHA a conformității dosarului de înregistrare al Esso Raffinage pentru o anumită substanță chimică.

În cadrul prezentului recurs, Republica Federală Germania, susținută de Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos, solicită Curții de Justiție să anuleze Hotărârea din 8 mai 2018, Esso Raffinage/ECHA (T‑283/15, EU:T:2018:263, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a anulat decizia atacată. Esența recursului acesteia este că Regulamentul REACH nu prevede o examinare ulterioară de către ECHA a conformității informațiilor transmise în raport cu prima decizie de verificare a conformității și că această chestiune intră în competența statelor membre potrivit dispozițiilor de punere în aplicare din regulamentul respectiv. În susținerea poziției sale, aceasta susține că un solicitant al înregistrării trebuie să efectueze testele pe animale specificate în decizia respectivă și nu poate prezenta adaptări în această etapă.

Reclamanta și, respectiv, pârâta din primă instanță, Esso Raffinage și ECHA, susținute de European Coalition to End Animal Experiments (Coaliția europeană pentru a pune capăt experimentelor pe animale, denumită în continuare „ECEAE”), Higher Olefins and Poly Alpha Olefins REACH Consortium (denumite în continuare „HOPA REACH”) și Higher Olefins & Poly Alpha Olefins VZW (denumită în continuare „HOPA”), sunt de acord în fața Curții că hotărârea atacată trebuie confirmată și că Tribunalul a decis în mod corect că ECHA are competența exclusivă de a evalua conformitatea informațiilor prezentate odată cu prima decizie de verificare a conformității și de a adopta decizii obligatorii în acest sens în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, potrivit procedurii prevăzute la articolul 41 alineatul (3) din regulamentul menționat. În susținerea poziției lor, acestea susțin că un solicitant al înregistrării trebuie să poată prezenta adaptări în locul efectuării testelor pe animale specificate în prima decizie de verificare a conformității.

În consecință, prezenta cauză oferă Curții posibilitatea de a se pronunța pentru prima dată cu privire la dispozițiile Regulamentului REACH privind evaluarea dosarului și în special cu privire la repartizarea competențelor între ECHA și statele membre în scopul evaluării conformității dosarelor de înregistrare cu cerințele regulamentului menționat. Fără îndoială, această cauză are o importanță practică considerabilă pentru funcționarea sistemului pus în aplicare prin Regulamentul REACH. De asemenea, are implicații potențial mai largi pentru promovarea bunăstării animalelor în conformitate cu dreptul Uniunii.

Titlul VI din Regulamentul REACH, intitulat „Evaluarea”, dedică capitolul 1 „Evalu[ării] dosarului” și capitolul 4 „Dispoziții[lor] comune”. Capitolul 1 include în special articolele 41 și 42. Capitolul 4 conține în special articolele 50 și 51.

Articolul 41 din Regulamentul REACH, intitulat „Verificarea conformității înregistrărilor”, în versiunea aplicabilă la momentul respectiv ( 3 ), prevede: „(1) Agenția poate să examineze orice înregistrare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții: (a) informațiile din dosarul (dosarele) tehnic(e) prezentate în temeiul articolului 10 sunt conforme cu cerințele articolelor 10, 12 și 13 și cu anexele III și VI-X; (b) adaptările cerințelor standard privind informațiile și documentele justificative aferente prezentate în dosarul (dosarele) tehnic(e) sunt conforme cu normele care reglementează asemenea adaptări, formulate în anexele VII-X și cu normele generale formulate în anexa XI; […] (3) Pe baza unei examinări efectuate în temeiul alineatului (1), Agenția poate să elaboreze, în termen de 12 luni de la începerea verificării conformității, un proiect de decizie prin care să se ceară solicitantului (solicitanților) înregistrării să prezinte orice informații necesare pentru ca înregistrarea (înregistrările) să fie în conformitate cu cerințele relevante privind informațiile și în care să se precizeze termenul adecvat pentru prezentarea informațiilor suplimentare. O astfel de decizie se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolele 50 și 51. (4) Solicitantul înregistrării prezintă Agenției informațiile cerute în termenul stabilit. (5) Pentru a se asigura că dosarele de înregistrare sunt conforme cu prezentul regulament, Agenția selectează un procent din dosarele respective, nu mai mic de 5 % din totalul celor primite de Agenție pentru fiecare interval cantitativ, în vederea verificării conformității. […] […]”

Articolul 42 din Regulamentul REACH, intitulat „Verificarea informațiilor transmise și urmărirea evaluării dosarului”, prevede: „(1) Agenția examinează orice informație prezentată ca urmare a deciziei luate în temeiul articolelor 40 sau 41 și elaborează, după caz, orice decizii adecvate în conformitate cu aceste articole. (2) Odată încheiată evaluarea dosarului, Agenția comunică Comisiei și autorităților competente ale statelor membre informațiile obținute și concluziile la care s‑a ajuns. […]”

Articolul 50 din Regulamentul REACH, intitulat „Drepturile solicitanților înregistrării și ale utilizatorilor din aval”, prevede: „(1) Agenția comunică solicitantului (solicitanților) înregistrării sau utilizatorului (utilizatorilor) din aval în cauză orice proiect de decizie elaborat în temeiul articolului 40, 41 sau 46, informându‑i cu privire la dreptul lor de a prezenta observații în termen de 30 de zile de la primire. În cazul în care solicitantul (solicitanții) înregistrării sau utilizatorul (utilizatorii) din aval în cauză doresc să facă anumite observații, transmit aceste observații Agenției. Agenția, la rândul ei, informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la transmiterea observațiilor. Autoritatea competentă (pentru deciziile luate în temeiul articolului 46 și Agenția (pentru deciziile luate în temeiul articolelor 40 și 41) iau în considerare orice observații primite și pot să modifice proiectul deciziei în consecință. […]”

Articolul 51 din Regulamentul REACH, intitulat „Adoptarea deciziilor în urma evaluării dosarului”, prevede: „(1) Agenția notifică proiectele sale de decizie elaborate în conformitate cu articolul 40 sau 41, împreună cu observațiile solicitantului înregistrării, autorităților competente ale statelor membre. (2) În intervalul de 30 de zile ulterior difuzării, statele membre pot să propună Agenției modificări ale proiectului de decizie. (3) În cazul în care Agenția nu primește nici o propunere, aceasta adoptă decizia în versiunea notificată în conformitate cu alineatul (1). (4) În cazul în care Agenția primește o propunere de modificare, aceasta poate să modifice proiectul de decizie. Agenția transmite proiectul de decizie, împreună cu orice modificări propuse, Comitetului statelor membre, în termen de 15 zile de la sfârșitul intervalului de 30 de zile menționat la alineatul (2). (5) Agenția comunică de îndată orice propunere de modificare oricăror solicitanți ai înregistrării sau utilizatori din aval în cauză, acordându‑le un termen de 30 de zile pentru prezentarea observațiilor. Comitetul statelor membre ia în considerare orice observații primite. (6) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la primirea proiectului de decizie, Comitetul statelor membre ajunge la un acord unanim cu privire la acesta, Agenția adoptă decizia în consecință. (7) În cazul în care Comitetul statelor membre nu ajunge la un acord unanim, Comisia elaborează un proiect de decizie care să fie adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 133 alineatul (3). (8) Deciziile Agenției în temeiul alineatelor (3) și (6) de la prezentul articol pot fi atacate în conformitate cu articolele 91, 92 și 93.”

Titlul XIV din Regulamentul REACH, intitulat „Aplicare”, conține în special articolele 125 și 126.

Articolul 125 din Regulamentul REACH, intitulat „Sarcinile statelor membre”, prevede: „Statele membre mențin un sistem de controale oficiale și alte activități în funcție de circumstanțe.”

Articolul 126 din Regulamentul REACH, intitulat „Sancțiuni în caz de nerespectare a regulamentului”, prevede: „Statele membre stabilesc dispoziții referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și descurajante. […]”

Istoricul cauzei, astfel cum figurează la punctele 1-19 din hotărârea atacată, poate fi rezumat, pentru necesitățile prezentei cauze, după cum urmează. Sunt necesare câteva observații preliminare cu privire la Regulamentul REACH și la evaluarea dosarului (secțiunea A), înainte de a trece la evenimentele care au condus la procedura în fața Tribunalului (secțiunea B).

Astfel cum am precizat în observațiile introductive, Regulamentul REACH este un instrument juridic cheie care guvernează reglementarea substanțelor chimice în Uniune. Astfel cum a recunoscut Curtea, în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul REACH, scopul acestei reglementări este să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației ( 4 ).

În acest scop, regulamentul menționat instituie un sistem integrat de control al substanțelor chimice care include înregistrarea, evaluarea, precum și autorizarea și, eventual, restricționarea utilizării acestora. Principiile cardinale care reglementează aceste elemente au fost prezentate de Comisie în introducerea Propunerii sale privind Regulamentul REACH, după cum urmează: în primul rând, înregistrarea „necesită ca industria […] să obțină informații pertinente cu privire la substanțele pe care le produce și să exploateze aceste informații pentru a asigura o gestionare sigură a substanțelor menționate”, în al doilea rând, evaluarea „permite să se verifice că industria își respectă obligațiile și previne testarea inutilă”, în al treilea rând, autorizarea permite utilizări specifice ale anumitor substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în cazul în care riscurile legate de utilizare „sunt gestionate în mod adecvat sau în cazul în care avantajele socio‑economice sunt mai importante decât riscurile și nu există substanțe sau tehnologii de înlocuire ca altă soluție convenabilă”, și, în al patrulea rând, „procedura de restricționare oferă o plasă de siguranță care permite gestionarea riscurilor care nu sunt acoperite în mod adecvat de alte dispoziții din sistemul REACH” ( 5 ).

În special, în ceea ce privește înregistrarea, legiuitorul Uniunii a intenționat, astfel cum rezultă din considerentul (19) al Regulamentului REACH, să impună producătorilor și importatorilor să furnizeze Agenției date privind substanțele pe care le produc sau pe care le importă, să utilizeze aceste date pentru evaluarea riscurilor legate de aceste substanțe, precum și să elaboreze și să recomande măsuri adecvate de administrare a riscului. Având în vedere obiectivul de protejare a sănătății umane și a mediului, înregistrarea substanțelor servește la îmbunătățirea informațiilor cu privire la riscuri pentru public și profesioniștii din cadrul lanțului de aprovizionare și, prin urmare, trebuie considerată un mijloc de consolidare a acestei protecții ( 6 ).

Mai exact, articolele 6 și 7 din Regulamentul REACH stabilesc o obligație generală pentru producători sau importatori, a căror producție sau al căror import al substanței în cauză este egală sau depășește o tonă pe an, de a înregistra substanța respectivă la ECHA. În caz contrar, o substanță care nu este înregistrată în mod corespunzător la ECHA nu poate fi fabricată în Uniune sau introdusă pe piața Uniunii în conformitate cu regula „fără informații, nu este pe piață”, prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat. În conformitate cu articolele 10 și 12 din Regulamentul REACH, un solicitant al înregistrării trebuie să depună un dosar de înregistrare care să conțină toate informațiile solicitate, care să includă informații despre proprietățile intrinseci ale substanței în conformitate cu cerințele de testare din anexele VII-X la acesta, în funcție de intervalul cantitativ. Solicitantul înregistrării poate îndeplini aceste cerințe prin transmiterea de informații cu privire la studiul relevant sau, alternativ, prin prezentarea unei adaptări specifice (în conformitate cu coloana a 2‑a din anexa relevantă) sau a unei adaptări generale care implică metode alternative, precum abordări pe baza forței probante a datelor și prin extrapolare (în conformitate cu anexa XI la Regulamentul REACH).

Evaluarea privește, în general, revizuirea informațiilor transmise de producători sau importatori cu privire la substanțele chimice. Astfel, după cum se arată în considerentul (20) al Regulamentului REACH, aceasta constituie etapa următoare înregistrării, autorizând efectuarea de controale în vederea verificării conformității înregistrărilor cu cerințele acestui regulament (evaluarea dosarului) și permițând, dacă este cazul, producerea de informații suplimentare privind proprietățile substanțelor (evaluarea substanței). Ca atare, evaluarea în temeiul Regulamentului REACH cuprinde două tipuri principale: evaluarea dosarului și evaluarea substanței ( 7 ).

Evaluarea dosarului este efectuată de ECHA și este împărțită în două procese: în primul rând, examinarea propunerilor de testare în temeiul articolului 40 din Regulamentul REACH și, în al doilea rând, verificarea conformității înregistrărilor în temeiul articolului 41 din regulamentul menționat, care este în discuție în prezenta cauză. În această privință, în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul REACH, ECHA poate să inițieze o verificare a conformității oricărui dosar de înregistrare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele privind informațiile relevante, însă, în temeiul articolului 41 alineatul (5) din acest regulament, ECHA trebuie să acorde prioritate dosarelor care îndeplinesc anumite criterii și trebuie să selecteze un procent minim de dosare în vederea verificării conformității ( 8 ). Această verificare poate presupune elaborarea unei decizii de către ECHA în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH, prin care să se ceară solicitantului înregistrării să prezinte orice informații necesare pentru a asigura conformitatea înregistrării, și anume prima decizie privind verificarea conformității, iar aceste informații trebuie prezentate Agenției, în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) din regulament, în termenul stabilit. Pentru ambele procese, articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat impune Agenției să examineze orice informație prezentată ca urmare a deciziei luate în temeiul articolului 40 sau 41 și să elaboreze, după caz, orice decizii adecvate în conformitate cu aceste articole.

În schimb, evaluarea substanței este efectuată de autoritățile competente ale statului membru în coordonare cu ECHA și nu se referă la un anumit dosar de înregistrare, ci mai degrabă la toate informațiile disponibile pentru o anumită substanță care se presupune că constituie un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediul înconjurător ( 9 ). Aceasta implică doi pași: în primul rând, listarea substanțelor care urmează să fie evaluate într‑un plan de acțiune comunitar flexibil și, în al doilea rând, procedura de evaluare efectuată de autoritatea competentă relevantă din statul membru ( 10 ). Aceasta poate implica o decizie pregătită de autoritatea respectivă prin care să se ceară unui solicitant al înregistrării să furnizeze informații suplimentare, care se pot extinde dincolo de cerințele existente privind informațiile de înregistrare ( 11 ).

În pofida diferențelor lor, evaluarea dosarului și evaluarea substanței sunt orientate de dispoziții comune privind, printre altele, drepturile solicitanților înregistrării și ale utilizatorilor din aval și procedura de adoptare a deciziilor ( 12 ). În special, în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul REACH, un solicitant al înregistrării are dreptul să facă observații cu privire la proiectul de decizie și, în conformitate cu procedura elaborată la articolul 51 din acest regulament, ECHA adoptă decizia, cu excepția cazului în care Comitetul statelor membre din cadrul ECHA nu reușește să ajungă la un acord unanim cu privire la proiectele de decizii care implică modificările propuse prezentate de statele membre, caz în care Comisia adoptă decizia în conformitate cu procedura de comitologie aplicabilă ( 13 ).

În acest sens, ECHA cuprinde mai multe entități care își îndeplinesc sarcinile, inclusiv un Comitet al statelor membre, care este responsabil cu soluționarea eventualelor divergențe de opinie cu privire la proiectele de decizii în contextul evaluării ( 14 ), un Secretariat, care desfășoară, printre altele, activitățile ce revin Agenției în cadrul procedurilor de înregistrare și evaluare ( 15 ), și un Forum pentru schimbul de informații privind aplicarea (denumit în continuare „forumul”), care coordonează o rețea a autorităților statelor membre responsabile cu aplicarea Regulamentului REACH ( 16 ).

Esso Raffinage este o societate de drept francez. Aceasta produce și comercializează o substanță pentru care a depus la Agenție un dosar (denumit în continuare „dosarul de înregistrare”), în temeiul Regulamentului REACH.

La 9 iulie 2010, în temeiul articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul REACH, ECHA a demarat evaluarea dosarului de înregistrare al reclamantei.

La 28 iunie 2011, ECHA a comunicat Esso Raffinage un proiect de decizie privind verificarea conformității, elaborat în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH, și i‑a solicitat să prezinte observații în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din acest regulament. În decizia respectivă, ECHA a considerat că dosarul de înregistrare nu respecta toate cerințele privind informațiile relevante ( 17 ) și a solicitat Esso Raffinage să furnizeze, printre altele, un studiu al toxicității substanței înregistrate asupra dezvoltării prenatale (denumit în continuare „studiul PNDT”) pe o specie animală, ce reprezintă un test pe animale vertebrate ( 18 ).

La 28 iulie 2011, Esso Raffinage și‑a prezentat observațiile cu privire la proiectul de decizie. De asemenea, aceasta a actualizat dosarul de înregistrare la 6 septembrie 2011 pentru a corecta anumite puncte neconforme subliniate în decizia respectivă.

La 14 iunie 2012, ECHA a notificat proiectul de decizie, împreună cu observațiile formulate de Esso Raffinage, autorităților competente din statele membre în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul REACH și le‑a invitat să formuleze propuneri de modificări în temeiul articolului 51 alineatul (2) din acest regulament. Această decizie a indicat că ECHA a modificat proiectul de decizie pe baza dosarului de înregistrare actualizat al Esso Raffinage, eliminând, printre altele, solicitarea unui studiu PNDT pe o specie care implica șobolani.

La 18 iulie 2012, în temeiul articolului 51 alineatul (5) din Regulamentul REACH, ECHA a comunicat Esso Raffinage propuneri de modificări provenind din diferite state membre și i‑a solicitat să formuleze observații în conformitate cu articolul 51 alineatul (5) din Regulamentul REACH. În special, în propunerile de modificări, autoritatea competentă a Regatului Danemarcei a considerat că era necesar un studiu PNDT pe o a doua specie, și anume pe iepuri.

Esso Raffinage nu a prezentat observații privind aceste propuneri.

La 30 iulie 2012, în temeiul articolului 51 alineatul (4) din Regulamentul REACH, ECHA a trimis proiectul de decizie revizuit comitetului statelor membre.

La a 25‑a reuniune, care a avut loc de la 19 septembrie până la 21 septembrie 2012, Comitetul statelor membre a ajuns la un acord unanim în ceea ce privește proiectul de decizie, care a inclus, printre altele, propunerea privind studiul PNDT pe o doua specie, și anume pe iepuri. Esso Raffinage a fost prezentă la această reuniune. În special, aceasta a exprimat opinia că studiul respectiv nu era necesar, în timp ce membrii acestui comitet nu au fost de acord.

La 6 noiembrie 2012, ECHA a publicat și a notificat Esso Raffinage „decizia de verificare a conformității înregistrării în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „decizia din 6 noiembrie 2012”), care a constituit astfel prima decizie de verificare a conformității. În această decizie, ECHA a constatat lipsa conformității dosarului de înregistrare și a solicitat Esso Raffinage să prezinte în termen de un an anumite informații pentru remedierea situației. Aceste informații includeau, printre altele, un studiu PNDT pe o a doua specie, și anume pe iepuri, împreună cu un studiu al toxicității pe termen lung pe organismele care trăiesc în sedimente.

La 6 noiembrie 2013, Esso Raffinage a actualizat dosarul de înregistrare ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012. În special, aceasta a prezentat o adaptare, denumită un ansamblu de elemente de probă în temeiul anexei XI la Regulamentul REACH, în locul efectuării studiului PNDT pe o a doua specie, și anume pe iepuri, și a studiului toxicității pe termen lung pe organismele care trăiesc în sedimente, care fuseseră solicitate în decizia respectivă.

La 1 aprilie 2015, ECHA a transmis măsura contestată autorității competente franceze. Aceasta a inclus un document intitulat „Anexă la declarația de neconformitate în urma unei decizii de evaluare a dosarului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006” (denumită în continuare „anexa”).

În partea sa relevantă, măsura contestată are următorul cuprins: „În conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul CE nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH), Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a efectuat un control de conformitate privind dosarul referitor la [substanța înregistrată]. ECHA a adoptat [decizia din 6 noiembrie 2012], anexată la prezenta scrisoare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 50 și 51 din Regulamentul REACH. Această decizie a stabilit un termen pentru ca [Esso Raffinage] să comunice ECHA informațiile solicitate în această decizie sub forma unei actualizări a dosarului până la 6 noiembrie 2013. O versiune actualizată a dosarului a fost transmisă la 6 noiembrie 2013 […] ECHA a examinat informațiile transmise în dosarul actualizat. În concluzie, dosarul de înregistrare actualizat nu conține ansamblul informațiilor solicitate în decizia ECHA. Este alăturată o analiză specifică a rațiunilor acestei concluzii […] Pe baza celor de mai sus, ECHA constată: – [Esso Raffinage] nu a îndeplinit obligațiile ce rezultă din [decizia din 6 noiembrie 2012]; – dosarul de înregistrare nu respectă articolul 5 din Regulamentul REACH și – [Esso Raffinage] încalcă articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul REACH. Nerespectarea unei decizii a ECHA și a Regulamentului REACH poate face obiectul unor măsuri de executare din partea autorităților statelor membre, astfel cum prevede articolul 126 din Regulamentul REACH. Cu privire la acest punct, sunteți rugați, așadar, să luați măsurile de executare care țin de propria dumneavoastră competență pentru a pune în aplicare decizia ECHA. ECHA apreciază că schimbul de corespondență privind lipsa conformității cu decizia ECHA va continua între solicitantul înregistrării și autoritățile franceze până la soluționarea cauzei. Atunci când [Esso Raffinage] actualizează înregistrarea sa ca răspuns la decizie, acesta se presupune că informează autoritățile franceze în acest sens. ECHA așteaptă reacția dumneavoastră în ceea ce privește măsurile naționale adoptate în acest caz de neconformitate.”

Anexa stabilește motivele pentru care ECHA a concluzionat, printre altele, că nu a fost acceptabil ansamblul de elemente de probă prezentate de Esso Raffinage în locul efectuării studiului PNDT pe o a doua specie, și anume pe iepuri, și al studiului toxicității pe termen lung pe organismele care trăiesc în sedimente solicitate.

La 29 mai 2015, Esso Raffinage a introdus la Tribunal o acțiune în anulare împotriva deciziei atacate.

ECHA a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Ordonanțele președintelui Camerei a cincea a Tribunalului din 7 iunie 2016, au fost admise cererile de intervenție ale Republicii Federale Germania, Republicii Franceze și Regatului Țărilor de Jos în susținerea concluziilor ECHA.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a considerat acțiunea admisibilă, a admis primul motiv invocat de Esso Raffinage și a anulat decizia atacată.

În primul rând, Tribunalul a considerat că măsura contestată a constituit un act atacabil în temeiul articolului 263 TFUE, constatând că aceasta a produs efecte juridice obligatorii în ceea ce privește Esso Raffinage și Republica Franceză (punctele 49-83 din hotărârea atacată).

În al doilea rând, Tribunalul a considerat că Esso Raffinage a fost vizată în mod direct și individual de măsura contestată, astfel încât aceasta avea calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (punctele 91-97 din hotărârea atacată).

În al treilea rând, pe fond, Tribunalul a admis primul motiv invocat în fața sa, susținând că măsura contestată a fost ultra vires și a fost adoptată cu încălcarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH (punctele 107-117 din hotărârea atacată). Întrucât a considerat că ECHA a adoptat măsura contestată fără a respecta normele relevante prevăzute la articolele 41, 42 și 51 din Regulamentul REACH, Tribunalul a anulat măsura contestată ( 19 ).

Prin prezentul recurs, depus la 18 iulie 2018, Republica Federală Germania solicită Curții anularea hotărârii atacate, respingerea acțiunii formulate de Esso Raffinage și obligarea Esso Raffinage la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos, interveniente în primă instanță în susținerea ECHA, susțin concluziile formulate de Republica Federală Germania.

Esso Raffinage solicită Curții respingerea recursului, obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată și adoptarea oricărei alte măsuri legale care se impune.

ECHA solicită Curții respingerea recursului și obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Ordonanța președintelui Curții din 12 martie 2019 ( 20 ), au fost admise cererile de intervenție formulate de ECEAE, HOPA REACH și HOPA în susținerea concluziilor Esso Raffinage.

La 3 aprilie 2020, Curtea a solicitat părților principale să își exprime opiniile cu privire la posibilitatea de a renunța la desfășurarea unei ședințe, care fusese inițial programată pentru 29 aprilie 2020, dar care a fost amânată din cauza pandemiei de Covid-19. Având în vedere răspunsurile primite, la 24 aprilie 2020, Curtea a decis că nu va avea loc o ședință și a invitat părțile principale să trimită un răspuns scris la întrebările care le‑au fost adresate pentru ședință. ECHA, Esso Raffinage, Republica Federală Germania și Republica Franceză au prezentat fiecare câte un astfel de răspuns.

Republica Federală Germania invocă două motive de recurs. Primul motiv de recurs vizează constatările Tribunalului cu privire la admisibilitatea acțiunii. Al doilea motiv de recurs vizează constatările pe fond ale Tribunalului privind aplicarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

Pentru motivele prezentate mai jos, considerăm că cele două motive de recurs sunt lipsite de temei juridic, iar recursul trebuie respins.

Prin intermediul primului motiv de recurs, Republica Federală Germania, susținută în mod general de Regatul Țărilor de Jos și într‑un mod mai detaliat de Republica Franceză, arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 67, 69-72, 81, 82 și 91 din hotărârea atacată prin faptul că a declarat admisibilă acțiunea formulată de Esso Raffinage.

În primul rând, Republica Federală Germania susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că măsura contestată constituie un act atacabil în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE. În opinia sa, această măsură nu are efect decizional și este doar o declarație cu caracter informativ. Acest lucru se datorează faptului că, primo, ECHA nu a intenționat să confere efecte obligatorii măsurii contestate în momentul producerii acesteia, secundo, formularea sa demonstrează că nu are efecte obligatorii în ceea ce privește Esso Raffinage și autoritățile franceze, tertio, contextul său în cadrul sistemului REACH pentru evaluarea dosarului confirmă caracterul său neobligatoriu, întrucât aceasta reprezintă o practică informală între ECHA și statele membre, și, quarto, nu se întemeiază pe articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, ci este adoptată mai degrabă în cadrul asistenței generale solicitate din partea ECHA în temeiul articolului 77 alineatul (1) din Regulamentul REACH. Acest lucru este întărit, în opinia Republicii Federale Germania, de articolul 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul REACH, care, coroborat cu articolul 20 alineatul (2) din acesta, arată că articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat nu reglementează în mod concludent examinarea informațiilor transmise ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității.

În al doilea rând, Republica Federală Germania susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul de a nu recunoaște că Esso Raffinage nu are niciun interes în a exercita acțiunea, întrucât măsura contestată nu impune Esso Raffinage noi obligații astfel încât să îi afecteze poziția. Aceasta susține că decizia din 6 noiembrie 2012 impunea deja Esso Raffinage să furnizeze informații într‑un anumit termen, iar nerespectarea acestei obligații a creat, în sine, o situație de neîndeplinire a obligațiilor care a expus Esso Raffinage posibilității punerii în aplicare a unor măsuri de executare împotriva sa.

În al treilea rând, Republica Federală Germania susține, cu titlu subsidiar, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul de a considera că Esso Raffinage era vizată în mod direct de măsura contestată, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Aceasta susține că, din moment ce statele membre beneficiază de o marjă de apreciere cu privire la executarea primei decizii referitoare la verificarea conformității, punerea în aplicare a deciziei respective nu rezultă exclusiv din normele de drept al Uniunii și implică norme intermediare întemeiate pe dreptul intern.

Republica Federală Germania adaugă că analiza Tribunalului cu privire la repartizarea competențelor între ECHA și statele membre este incorectă. Aceasta nu contestă că ECHA are competență exclusivă în ceea ce privește procedurile de evaluare a dosarelor în sensul articolului 41 din Regulamentul REACH. Totuși, în opinia sa, acest lucru nu împiedică statele membre să identifice cazurile de neîndeplinire a cerințelor de înregistrare în contextul activităților lor de punere în aplicare în temeiul Regulamentului REACH. În caz contrar, nu ar fi posibil ca supravegherea produselor chimice în temeiul Regulamentului REACH să fie efectuată într‑un mod organizat.

Esso Raffinage susține că primul motiv de recurs este inadmisibil și nefondat.

În primul rând, Esso Raffinage susține că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că măsura contestată este un act atacabil în temeiul articolului 263 TFUE. Aceasta susține că argumentele invocate de Republica Federală Germania vizează în esență o nouă analiză a faptelor și a elementelor de probă relevante, fără a se afirma nicio denaturare a acestora, și, prin urmare, sunt inadmisibile. În orice caz, aceasta susține că asemenea argumente sunt nefondate, întrucât Tribunalul a luat în considerare pe deplin înțelegerea subiectivă a părților, modul de redactare și contextul măsurii contestate atunci când a constatat că aceasta a produs efecte juridice obligatorii. În opinia sa, această măsură nu se poate întemeia decât pe articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH; ea nu este o consultanță generală oferită de ECHA în temeiul articolului 77 din regulamentul respectiv și nici nu este legată de verificarea integralității dosarului de înregistrare efectuată de ECHA în temeiul articolelor 20 și 22 din acesta, în special având în vedere că verificarea respectivă a fost finalizată cu mult timp înainte ( 21 ). Esso Raffinage subliniază că constatarea Tribunalului potrivit căreia ECHA are competența exclusivă de a evalua conformitatea dosarelor de înregistrare în temeiul articolelor 41 și 42 din Regulamentul REACH este susținută în special de obiectivele și originile acestui regulament.

În al doilea rând, Esso Raffinage susține că Tribunalul a statuat în mod corect că măsura contestată i‑a impus noi obligații, afectându‑i poziția. Acest lucru se datorează faptului că ECHA a constatat pentru prima dată în cuprinsul acestei măsuri că Esso Raffinage și‑a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului REACH și doar constatarea ECHA, în sensul că adaptarea a fost inadecvată, a fost aceea care a produs efecte juridice care i‑au impus efectuarea testelor solicitate pe animale.

În al treilea rând, Esso Raffinage infirmă existența oricărei erori de drept în ceea ce privește constatările Tribunalului potrivit cărora a fost direct vizată de măsura contestată. Esso Raffinage susține că această măsură a conținut o constatare a încălcării obligațiilor care i‑a afectat în mod direct situația juridică și nu a lăsat nicio marjă de apreciere autorităților franceze în această privință.

ECHA consideră că primul motiv de recurs este nefondat.

În primul rând, ECHA susține că Tribunalul a stabilit caracterul obligatoriu al măsurii contestate pe baza unei analize corecte a cadrului juridic aplicabil și a competențelor ECHA. În opinia sa, pe baza modului de redactare și a originii articolelor 41 și 42 din Regulamentul REACH, legiuitorul Uniunii a intenționat să confere ECHA competența exclusivă de a efectua verificări de conformitate a dosarelor de înregistrare și, în cazul în care statelor membre li s‑ar conferi responsabilitatea pentru efectuarea unor astfel de verificări, acest lucru ar putea conduce la posibile conflicte între deciziile luate de ECHA și de statele membre.

În al doilea rând, ECHA susține că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a constatat că măsura contestată a produs efecte juridice directe și obligatorii asupra situației juridice a Esso Raffinage. În special, aceasta susține că măsura respectivă nu a fost adoptată în sfera sarcinilor generale de consultanță ale ECHA în temeiul articolului 77 din Regulamentul REACH. Măsura contestată nu a fost nici rezultatul unei verificări a integralității în temeiul articolului 22 alineatele (2) și (3) din acest regulament, întrucât conținea o evaluare a calității exclusă de articolul 20 alineatul (2) din acesta.

În al treilea rând, ECHA susține că măsura contestată a stabilit obligații noi pentru Esso Raffinage. Aceasta subliniază că măsura respectivă conținea noua evaluare a ECHA privind o adaptare prezentată ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității, care nu era prezentă în dosarul de înregistrare în momentul în care ECHA a luat această decizie. Astfel, în opinia sa, având în vedere că prin măsura contestată a fost respinsă adaptarea și a impus Esso Raffinage să efectueze testele solicitate, Esso Raffinage are un interes juridic în a solicita anularea acesteia.

ECEAE susține argumentele Esso Raffinage și ECHA.

În special, ECEAE susține că, în măsura în care Tribunalul a caracterizat în mod corespunzător măsura contestată drept o decizie în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, rezultă că sunt îndeplinite criteriile de admisibilitate și de interes, întrucât se poate considera că măsura produce efecte juridice directe și obligatorii asupra poziției Esso Raffinage. De asemenea, aceasta subliniază că decizia de verificare a integralității emisă de ECHA a indicat intenția acesteia de a evalua conformitatea informațiilor prezentate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

HOPA REACH și HOPA susțin de asemenea argumentele Esso Raffinage și ECHA.

În special, HOPA REACH și HOPA susțin că evaluarea dosarelor de înregistrare în temeiul Regulamentului REACH trebuie să facă obiectul unui proces centralizat care se încadrează în competența exclusivă a ECHA, în comparație cu procedura de evaluare a substanțelor, care implică autoritățile competente ale statelor membre. Acestea subliniază că, dacă statele membre ar putea efectua propriile verificări ale conformității dosarelor de înregistrare, acest lucru ar conduce probabil la decizii incoerente din partea ECHA și a autorităților naționale și ar face dificilă respectarea de către solicitanții înregistrării a cerințelor Regulamentului REACH.

Prin intermediul primului motiv de recurs, Republica Federală Germania susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că acțiunea în anulare formulată de Esso Raffinage era admisibilă.

În esență, acest motiv se împarte în trei părți. În prima parte, Republica Federală Germania contestă aprecierea juridică a Tribunalului potrivit căreia măsura contestată este un act atacabil în sensul articolului 263 TFUE (secțiunea a). În a doua parte, Republica Federală Germania pune sub semnul întrebării aprecierea juridică a Tribunalului conform căreia Esso Raffinage a fost afectată de măsura contestată în sensul existenței interesului de a acționa în temeiul articolului 263 TFUE (secțiunea b). În a treia parte, Republica Federală Germania critică Tribunalul pentru că a interpretat greșit cerința interesului direct prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE (secțiunea c).

Prima parte a primului motiv de recurs se întemeiază pe afirmația potrivit căreia măsura contestată este un act fără caracter obligatoriu și, prin urmare, nu poate fi atacată în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE, care permite Curții să controleze legalitatea actelor instituțiilor și organismelor Uniunii „menite să producă efecte juridice față de terți”, și anume a actelor obligatorii.

Trebuie subliniat de la bun început că argumentele Esso Raffinage prin care se contestă admisibilitatea primei părți a primului motiv de recurs (a se vedea punctul 61 din prezentele concluzii) nu pot fi admise.

Conform jurisprudenței consacrate, dacă un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii efectuată de Tribunal, chestiunile de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul unui recurs. Astfel, dacă un recurent nu ar putea să se întemeieze în acest mod în recurs pe motive și argumente utilizate deja în fața Tribunalului, procedura de recurs ar fi lipsită de o parte din sensul său ( 22 ). În plus, în cazul în care Tribunalul a constatat sau a apreciat faptele, Curtea este competentă, în cadrul recursului, să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite pe baza lor ( 23 ).

În prezenta cauză, prin intermediul primei părți a primului motiv de recurs, Republica Federală Germania urmărește în mod special să conteste raționamentul juridic care a determinat Tribunalul să considere că măsura contestată a produs efecte juridice obligatorii în ceea ce privește Esso Raffinage și Republica Franceză. Astfel, aceasta critică consecințele juridice rezultate din hotărârea atacată în ceea ce privește caracterul atacabil al măsurii contestate în temeiul articolului 263 TFUE, care constituie o chestiune de drept care formează obiectul controlului Curții în recurs ( 24 ).

În consecință, în opinia noastră, prima parte a primului motiv de recurs este admisibilă.

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, menționată la punctele 49-51 din hotărârea atacată, sunt susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare orice dispoziții sau măsuri adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, indiferent de forma acestora, destinate să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele unei persoane fizice sau juridice, modificând în mod distinct situația sa juridică ( 25 ). Pentru a stabili dacă o asemenea măsură produce efecte juridice obligatorii, este necesar să se examineze substanța acestei măsuri și să se evalueze efectele menționate în lumina unor criterii obiective, cum ar fi conținutul măsurii respective, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării sale, precum și de competențele instituției Uniunii care este emitentul acesteia ( 26 ). În această privință, poate fi luată în considerare de asemenea intenția autorului măsurii în cauză ( 27 ).

Având în vedere această jurisprudență, observăm că prima parte a primului motiv de recurs ridică chestiuni noi și complexe legate de amploarea competențelor ECHA în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, care pătrund în toate aspectele prezentului recurs. Într‑adevăr, din punctul de vedere al admisibilității, problema dacă ECHA poate lua măsura contestată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, pentru a se stabili dacă măsura respectivă produce efecte juridice obligatorii, împreună cu interesul și calitatea procesuală activă a Esso Raffinage, astfel cum sunt contestate în prezentul recurs, coincide cu chestiunea de fond dacă articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH poate servi drept temei juridic adecvat pentru măsura contestată, care este de asemenea în litigiu în prezentul recurs. Astfel, hotărârea pe care Curtea este chemată să o pronunțe cu privire la prima parte a primului motiv de recurs va dicta în mare măsură decizia sa cu privire la celelalte critici invocate în prezentul recurs ( 28 ).

În consecință, vom examina mai întâi amploarea competențelor ECHA în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH de a adopta măsura contestată (secțiunea i). Vom analiza în continuare dacă această măsură produce efecte juridice obligatorii (secțiunea ii).

Tribunalul a decis, la punctele 54-61 din hotărârea atacată, că, având în vedere cadrul juridic aplicabil și repartizarea competențelor între ECHA și statele membre, ECHA are competența exclusivă să inițieze o verificare a conformității unui dosar de înregistrare în temeiul articolului 41 din Regulamentul REACH și să evalueze conformitatea informațiilor prezentate ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulamentul menționat, ca parte a aceleiași proceduri unice. În temeiul articolului 126 din Regulamentul REACH, statelor membre le revine, mai degrabă, obligația să impună sancțiuni corespunzătoare solicitanților înregistrării în persoana cărora a fost reținută încălcarea obligațiilor acestora în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din acest regulament.

În opinia noastră, aceste considerații nu sunt afectate de nicio eroare de drept.

Trebuie amintit că articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul REACH prevede că ECHA poate să inițieze o verificare a conformității oricărui dosar de înregistrare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele privind informațiile relevante. Această verificare poate conduce la o decizie elaborată de ECHA în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH prin care să se ceară solicitantului înregistrării să prezinte orice informații necesare pentru ca înregistrarea să fie în conformitate, și anume prima decizie de verificare a conformității, care este adoptată potrivit procedurii prevăzute la articolele 50 și 51 din regulamentul menționat. Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH prevede că ECHA „examinează orice informație prezentată ca urmare a deciziei luate în temeiul articolelor 40 sau 41 și elaborează, după caz, orice decizii adecvate în conformitate cu aceste articole”.

În consecință, rezultă din modul de redactare a articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH că acesta impune Agenției să examineze orice informații care i‑au fost transmise de un solicitant al înregistrării, precum Esso Raffinage, în special ca răspuns la prima decizie de conformitate adoptată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din acest regulament, precum decizia din 6 noiembrie 2012, și să elaboreze orice decizii adecvate în conformitate cu articolul 41 din regulamentul menționat.

Este adevărat că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH nu prevede în mod explicit că ECHA poate adopta o decizie privind conformitatea sau neconformitatea ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității. Cu toate acestea, articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH se referă, la rândul său, la procedura prevăzută la articolul 51 din regulamentul respectiv, care vizează „[a]doptarea deciziilor în urma evaluării dosarului”. Astfel, pe baza interpretării coroborate a articolelor 41, 42 și 51 din Regulamentul REACH, Agenției i s‑a conferit competența decizională care poate conduce la decizii obligatorii, în sensul că un solicitant al înregistrării și‑a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului REACH prin transmiterea de informații neconforme, precum în prezenta cauză.

În plus, există indicii puternice, având în vedere modul de redactare, contextul, originea și obiectivele articolului 41 și articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, că ECHA are competența exclusivă în temeiul acestor dispoziții de a iniția verificarea conformității dosarelor de înregistrare și de a evalua conformitatea informațiilor prezentate ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității.

În primul rând, având în vedere modul lor de redactare, astfel cum a fost menționat anterior, împreună cu titlurile acestora, articolul 41 („Verificarea conformității înregistrărilor”) și articolul 42 alineatul (1) („Verificarea informațiilor transmise […]”) din Regulamentul REACH par să reprezinte o procedură unică pentru verificarea conformității dosarelor de înregistrare în contextul evaluării dosarului, care implică prima decizie de verificare a conformității și evaluarea informațiilor transmise ca răspuns la această decizie, care este efectuată de ECHA.

În schimb, în temeiul articolelor 125 și 126 din Regulamentul REACH, statelor membre li s‑a atribuit rolul central de a pune în aplicare regulamentul menționat și, în principiu, este de competența fiecărui stat membru să decidă modul în care realizează măsurile relevante de punere în aplicare a dispozițiilor acestui regulament ( 29 ). Totuși, nu există nicio normă care să sugereze, în temeiul acestor articole, că statelor membre le revine sarcina de a efectua propriile evaluări ale conformității dosarelor de înregistrare în raport cu cerințele Regulamentului REACH în împrejurările din prezenta cauză, în care există o procedură unică pentru verificarea conformității dosarelor de înregistrare care implică ECHA. Interpretarea articolelor 125 și 126 din Regulamentul REACH în acest sens ar fi de natură să submineze competența conferită ECHA în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulamentul menționat pentru a examina conformitatea oricăror informații prezentate de un solicitant al înregistrării ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității și, prin urmare, să golească de conținut articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

Această interpretare este în concordanță cu contextul articolului 41 și al articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH. În special, articolul 46 din Regulamentul REACH, privind evaluarea substanței, combină „[s]olicitări de informații suplimentare și verificarea informațiilor transmise” în cadrul aceleiași dispoziții, ceea ce sugerează că cele două elemente fac parte din aceeași procedură, spre deosebire de articolul 48 din acest regulament, privind „[u]rmărirea evaluării substanței” odată ce această evaluare a fost finalizată, care este comparabil cu articolul 42 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

În plus, articolul 41 și articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH nu menționează autoritățile competente ale statelor membre care efectuează verificări ale conformității dosarelor de înregistrare în cadrul evaluării dosarelor ( 30 ), în comparație cu dispozițiile privind evaluarea substanței, precum articolele 45 și 46 din Regulamentul REACH, care încredințează în mod expres autorităților respective efectuarea evaluării substanțelor și pregătirea deciziilor prin care sunt cerute informații suplimentare în această privință de la solicitanții înregistrării. Acest lucru reiese din alte dispoziții ale Regulamentului REACH în contextul evaluării. De exemplu, articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul REACH, care privește drepturile solicitanților înregistrării și ale utilizatorilor din aval, se referă la autoritatea competentă a statului membru relevant pentru deciziile luate în contextul evaluării substanței și la ECHA pentru deciziile luate în contextul evaluării dosarului.

Această interpretare este de asemenea în conformitate cu originea articolului 41 și a articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH. Într‑adevăr, unul dintre punctele‑cheie discutate pe larg în cadrul procesului decizional care a condus la adoptarea Regulamentului REACH a fost acela dacă ECHA sau statele membre ar trebui să fie responsabile de evaluare ( 31 ). În propunerea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre au primit inițial responsabilitatea atât pentru evaluarea dosarului, cât și pentru evaluarea substanței ( 32 ). În prima lectură a propunerii respective, Parlamentul European ( 33 ), împreună cu Comitetul Economic și Social European ( 34 ), au susținut un rol mai puternic pentru ECHA în cadrul evaluării, care să acopere atât dosarul, cât și evaluarea substanței. În poziția comună a Consiliului, responsabilitatea pentru evaluarea dosarului (atât pentru verificarea propunerilor de testare, cât și pentru verificarea conformității) a fost transferată către ECHA, în condițiile în care ECHA era responsabilă pentru coordonarea procesului de evaluare a substanței, bazându‑se pe autoritățile competente ale statelor membre pentru efectuarea evaluărilor ( 35 ). Acest aranjament a fost menținut în textul final adoptat. Astfel, se poate deduce din respingerea propunerii Comisiei și din acordul de a transfera Agenției competența fără rezerve în ceea ce privește evaluarea dosarului că legiuitorul Uniunii intenționează ca ECHA să aibă competență exclusivă în ceea ce privește evaluarea dosarelor de înregistrare, care poate fi considerată că include toate etapele procedurii.

În sfârșit, există motive pentru a considera că această interpretare este conformă cu obiectivele Regulamentului REACH. În special, faptul că există un proces centralizat administrat de ECHA pentru evaluarea conformității dosarelor de înregistrare apare ca fiind în concordanță cu rolul jucat de evaluare în Regulamentul REACH și cu obiectivele urmărite de regulamentul respectiv de a proteja sănătatea umană și mediul, asigurând în același timp libera circulație a substanțelor pe piața internă.

Astfel cum prevede articolul 75 din Regulamentul REACH coroborat cu considerentul (15) al acestuia, ECHA este o entitate centrală pentru a asigura administrarea eficientă a aspectelor tehnice, științifice și administrative ale Regulamentului REACH la nivelul Uniunii ( 36 ), aspect care pare a avea o importanță deosebită în contextul evaluării dosarului. Acest lucru este sugerat de considerentul (65) al regulamentului menționat, care afirmă că „este necesar să se insufle încredere în calitatea generală a înregistrărilor și să se ia măsuri pentru ca publicul larg și toate părțile interesate să aibă siguranța respectării, de către persoanele fizice sau juridice, a obligațiilor care le sunt impuse”, și pentru acest motiv trebuie verificată conformitatea unui anumit procent din dosarele de înregistrare de către ECHA în temeiul articolului 41 alineatul (5) din acest regulament ( 37 ).

În plus, astfel cum arată ECHA, Esso Raffinage, ECEAE, HOPA REACH și HOPA, considerăm că faptul de a permite statelor membre să efectueze propriile evaluări ale conformității dosarelor de înregistrare în raport cu prima decizie de verificare a conformității ar crea riscul unor probleme de coordonare și neconcordanțe între deciziile luate de ECHA și cele ale autorităților naționale, care ar fi de natură să afecteze eficacitatea procedurii de evaluare a dosarelor de înregistrare instituite de Regulamentul REACH.

În lumina constatărilor sale privind repartizarea competențelor în materie între ECHA și statele membre, Tribunalul a considerat, la punctele 64-72 din hotărârea atacată, că, având în vedere conținutul său, măsura contestată corespundea unei decizii pe care ECHA a fost obligată să o pregătească în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH și care ar fi trebuit adoptată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din regulamentul menționat. Prin urmare, această măsură a avut efecte juridice obligatorii asupra situației juridice a Esso Raffinage, întrucât a constituit evaluarea definitivă a ECHA, conform căreia informațiile prezentate ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012 au fost neconforme, iar Esso Raffinage și‑a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul deciziei respective și al Regulamentului REACH. Această măsură a avut de asemenea efecte juridice obligatorii asupra Republicii Franceze, întrucât a conținut constatări de la care autoritățile franceze nu puteau în general să se îndepărteze.

Tribunalul a considerat în continuare, la punctele 74-79 din hotărârea atacată, că intenția ECHA de a nu adopta un act obligatoriu avea o importanță subsidiară, iar faptul că măsura contestată era situată în contextul unui sistem informal de cooperare între ECHA și statele membre nu ar putea pune sub semnul întrebării alocarea competențelor în temeiul Regulamentului REACH.

În opinia noastră, nu se observă nicio eroare de drept în aceste constatări.

În ceea ce privește conținutul său, astfel cum s‑a remarcat la punctele 38 și 39 din prezentele concluzii, în măsura contestată se afirmă că ECHA a examinat informațiile prezentate de Esso Raffinage ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012 și s‑a concluzionat că aceasta nu a furnizat toate informațiile solicitate. Pe acest temei, ECHA a considerat că Esso Raffinage nu și‑a îndeplinit obligațiile care decurg din decizia respectivă, că dosarul de înregistrare nu a respectat articolul 5 din Regulamentul REACH și că Esso Raffinage a încălcat articolul 41 alineatul (4) din acesta. ECHA a invitat Republica Franceză să ia măsuri de punere în aplicare în conformitate cu articolul 126 din Regulamentul REACH în ceea ce privește nerespectarea de către Esso Raffinage a deciziei ECHA și a Regulamentului REACH.

Astfel cum a subliniat Tribunalul, corect din punctul nostru de vedere, la punctele 67-72 din hotărârea atacată, în lumina competențelor conferite Agenției în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, măsura contestată este pe fond mai mult decât o opinie sau comunicarea unor informații. Mai degrabă, această măsură constituie analiza definitivă din partea ECHA a neconformității, care a produs efecte juridice obligatorii în ceea ce privește Esso Raffinage, și anume faptul că dosarul său de înregistrare nu a fost conform cu regula „fără informații, nu este pe piață”, de la articolul 5 din Regulamentul REACH, care interzice unui solicitant al înregistrării să producă în Uniune sau să introducă pe piața internă a Uniunii o substanță chimică care nu a fost înregistrată în mod corespunzător (a se vedea punctul 20 din prezentele concluzii), și că aceasta și‑a încălcat obligația de a transmite informațiile solicitate în prima decizie de verificare a conformității în temeiul articolului 41 alineatul (4) din regulamentul menționat. În mod similar, măsura contestată a produs efecte juridice obligatorii în ceea ce privește Republica Franceză, în măsura în care statul membru respectiv nu poate să se abată de la evaluarea efectuată de ECHA și să efectueze propria analiză în scopul activităților sale de punere în aplicare în temeiul articolelor 125 și 126 din Regulamentul REACH.

Pe această bază, argumentele invocate de Republica Federală Germania, potrivit cărora măsura contestată a fost luată în contextul sarcinilor consultative ale ECHA în temeiul articolului 77 din Regulamentul REACH, nu sunt convingătoare. Articolul 77 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede, în general, că ECHA trebuie să furnizeze statelor membre și instituțiilor Uniunii „cea mai bună consultanță științifică și tehnică posibilă în probleme legate de substanțe chimice care sunt de competența sa și care îi sunt supuse atenției în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament”.

În pofida trimiterii la recomandările din această dispoziție, este evident că ECHA a primit competențe de a lua decizii cu efecte juridice obligatorii asupra persoanelor fizice și juridice în cadrul unor proceduri specifice în temeiul Regulamentului REACH ( 38 ). Într‑adevăr, articolul 77 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat prevede că secretariatul urmează să îndeplinească sarcinile care îi sunt atribuite în temeiul titlului VI din Regulamentul REACH privind evaluarea, care, în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) litera (g), implică în special „activitățile care revin Agenției” în cadrul procedurii de evaluare, incluzând astfel deciziile luate de ECHA în contextul evaluării dosarelor de înregistrare. Trebuie adăugat că măsura contestată nu menționează articolul 77 din Regulamentul REACH, ci se referă mai degrabă la faptul că evaluarea informațiilor prezentate se efectuează ca urmare a deciziei din 6 noiembrie 2012, luată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din acest regulament. Astfel, măsura contestată reprezintă pe fond o decizie care ar fi trebuit luată în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

Contrar argumentelor invocate de Republica Federală Germania, articolul 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul REACH nu invalidează această analiză. Situat în contextul înregistrării, articolul 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul REACH precizează că un solicitant al înregistrării trebuie să transmită ECHA o actualizare a înregistrării care să conțină informațiile cerute, printre altele, prin intermediul primei decizii de verificare a conformității pe baza articolului 41 alineatul (3) din regulamentul menționat și că ECHA efectuează o verificare a integralității acestui dosar în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul REACH. În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul REACH, ECHA trebuie să efectueze o verificare a integralității fiecărei cereri de înregistrare cu scopul de a se asigura că au fost furnizate toate elementele cerute, dar aceasta nu verifică calitatea sau caracterul adecvat al informațiilor transmise.

Rezultă că verificarea integralității actualizărilor dosarelor de înregistrare în temeiul articolelor 20 și 22 din Regulamentul REACH poate constitui un pas pe parcursul procesului de evaluare a dosarului, dar nu există nicio normă în aceste dispoziții care să sugereze că articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat nu poate constitui temeiul juridic al măsurii contestate. Mai degrabă, acestea îndreaptă atenția asupra faptului că o evaluare calitativă a informațiilor transmise ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității ar trebui să fie luată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, astfel cum se arată în decizia de verificare a integralității în prezenta cauză ( 39 ).

În ceea ce privește contextul măsurii contestate, trebuie subliniat că, astfel cum se explică la punctul 42 din hotărârea atacată, această măsură face parte dintr‑o practică informală convenită între ECHA și autoritățile competente ale statelor membre în cadrul forumului (a se vedea punctul 25 din prezentele concluzii), prin care ECHA ar informa statele membre cu privire la opinia sa referitoare la situațiile de nerespectare, lăsându‑le în același timp libertatea să adopte o poziție diferită.

În consecință, astfel cum a considerat Tribunalul la punctele 77 și 78 din hotărârea atacată, pe bună dreptate în opinia noastră, această practică informală nu poate submina repartizarea competențelor stabilite prin Regulamentul REACH. După cum s‑a menționat la punctul 89 din prezentele concluzii, o asemenea practică ar lipsi practic ECHA de competența care i‑a fost conferită în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH privind evaluarea dosarelor de înregistrare. În aceste condiții, considerăm că o asemenea practică nu invalidează caracterul obligatoriu al măsurii contestate.

În ceea ce privește intenția ECHA de a nu adopta un act obligatoriu, ar trebui să se considere că Tribunalul a ținut seama în mod corespunzător de acest aspect la punctele 74 și 75 din hotărârea atacată, acordându‑i în același timp o importanță mai mică decât celorlalte criterii stabilite în jurisprudența Curții (a se vedea punctul 79 din prezentele concluzii), și anume conținutul măsurii contestate și competențele atribuite ECHA în temeiul Regulamentului REACH. S‑ar putea adăuga că, astfel cum arată ECEAE, decizia de verificare a integralității indică intenția ECHA de a examina informațiile prezentate de Esso Raffinage ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012 în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH ( 40 ).

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem respingerea ca nefondată a primei părți a primului motiv de recurs.

Prin intermediul celei de a doua părți a primului motiv de recurs, Republica Federală Germania susține că Esso Raffinage nu avea un interes juridic în a introduce acțiunea din cauză că măsura contestată nu a avut efecte negative asupra poziției sale juridice, în plus față de cele care rezultau deja din decizia din 6 noiembrie 2012.

Tribunalul a considerat, la punctele 81 și 82 din hotărârea atacată, că măsura contestată conținea o nouă evaluare efectuată de ECHA cu privire la informațiile prezentate de Esso Raffinage ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012, care nu au fost luate în considerare anterior de ECHA.

În opinia noastră, nu se observă nicio eroare de drept în aceste constatări.

În conformitate cu analiza noastră prezentată la punctul 100 din prezentele concluzii, măsura contestată a constituit evaluarea definitivă din partea ECHA, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, în sensul că informațiile transmise de Esso Raffinage ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012 au fost neadecvate, iar Esso Raffinage și‑a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul acestui regulament. Astfel, acea măsură conținea noi constatări și concluzii ale ECHA cu privire la nerespectarea adaptărilor la testarea pe animale specificate în prima decizie de verificare a conformității. Pe aceat temei, ar trebui să se considere că Esso Raffinage are în mod clar un interes juridic în a solicita anularea măsurii contestate, întrucât aceasta i‑a afectat poziția.

În consecință, propunem ca a doua parte a primului motiv de recurs să fie respinsă ca nefondată.

Prin intermediul celei de a treia părți a primului motiv de recurs, Republica Federală Germania susține cu titlu subsidiar că Esso Raffinage nu este vizată în mod direct de măsura contestată, întrucât aceasta necesită măsuri naționale de punere în aplicare.

În temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, o persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva, printre altele, a actelor care nu i se adresează ca destinatar, în cazul în care aceste acte o privesc direct și individual ( 41 ).

Conform jurisprudenței constante, menționată la punctul 91 din hotărârea atacată, cerința conform căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie direct vizată de măsura care face obiectul acțiunii impune ca două condiții să fie întrunite cumulativ: în primul rând, măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor săi însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare ( 42 ).

Tribunalul a statuat, la punctele 92-94 din hotărârea atacată, că, în ceea ce privește primul criteriu, măsura contestată a afectat în mod direct situația juridică a Esso Raffinage, deoarece a prezentat evaluarea Agenției cu privire la conformitatea dosarului de înregistrare, având în vedere informațiile prezentate ca răspuns la decizia din 6 noiembrie 2012. A fost îndeplinit și al doilea criteriu, având în vedere că statele membre nu au nicio putere de apreciere cu privire la constatarea propriu‑zisă a nerespectării obligațiilor care decurg din decizia respectivă și din Regulamentul REACH.

În opinia noastră, nu se observă nicio eroare de drept în aceste constatări.

Pe baza analizei prezentate la punctele 85-95 și 100 din prezentele concluzii, considerăm că este clar că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite ambele criterii ale afectării directe. În primul rând, măsura contestată afectează în mod direct situația juridică a Esso Raffinage, întrucât constituie o măsură cu efecte juridice obligatorii în ceea ce privește nerespectarea de către Esso Raffinage a obligațiilor care îi revin în temeiul primei decizii de verificare a conformității și al Regulamentului REACH. În al doilea rând, punerea în aplicare a măsurii contestate este automată și nu lasă loc pentru o marjă de apreciere din partea statelor membre cu privire la evaluarea neconformității, întrucât această evaluare este efectuată exclusiv de ECHA în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH și, prin urmare, nu se întemeiază pe dispoziții de drept intern în ceea ce privește punerea în aplicare.

În consecință, propunem ca al treilea aspect al primului motiv de recurs să fie respins ca nefondat.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, Republica Federală Germania, susținută în general de Regatul Țărilor de Jos și mai detaliat de Republica Franceză, susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 57, 58, 60-63, 71, 78, 108 și 112 din hotărârea atacată, prin aplicarea incorectă a articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

În primul rând, Republica Federală Germania susține că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH se referă la situații care implică o solicitare de informații suplimentare după furnizarea informațiilor solicitate în prima decizie de verificare a conformității. Astfel, această dispoziție nu se aplică unor cazuri precum prezenta cauză, care implică nerespectarea acestei decizii.

În al doilea rând, Republica Federală Germania susține că Regulamentul REACH nu prevede nicio altă examinare în contextul evaluării dosarelor de înregistrare și că articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat nu poate fi interpretat în acest sens. În special, o asemenea interpretare subminează obiectivul Regulamentului REACH de a proteja sănătatea umană și mediul, provocând întârzieri în timpul cărora produse chimice periculoase pot fi comercializate în cadrul Uniunii.

În al treilea rând, Republica Federală Germania susține că adaptările în locul testării pe animale pot fi evaluate numai în etapa primei decizii de verificare a conformității, luată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH. În opinia sa, principiul prevăzut la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH, conform căruia testarea pe animale trebuie efectuată numai în ultimă instanță, nu intervine dacă prima decizie de verificare a conformității impune efectuarea testării pe animale, iar această decizie a devenit definitivă. Aceasta susține că abordarea Tribunalului, conform căreia ECHA nu este obligată să evalueze adaptările în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH dacă solicitantul înregistrării se întemeiază pe elemente vădit nerezonabile, nu este prevăzută în Regulamentul REACH și nu poate fi pusă în practică, întrucât îngreunează punerea în aplicare, provoacă incertitudini tuturor părților implicate și comportă un risc de abuz.

În al patrulea rând, Republica Federală Germania afirmă că abordarea Tribunalului se îndepărtează de dreptul administrativ general al Uniunii, întrucât destinatarul unei decizii nu poate solicita instituțiilor și organismelor Uniunii să reconsidere o decizie adoptată în mod legal care a devenit definitivă. Această concluzie se aplică în special în ceea ce privește deciziile privind evaluarea dosarelor de înregistrare, care sunt luate de ECHA în acord cu statele membre și pe baza unui exercițiu cuprinzător de evaluare comparativă a intereselor, întrucât Regulamentul REACH nu prevede ca asemenea decizii să fie repuse în discuție ulterior.

În al cincilea rând, Republica Federală Germania susține că abordarea Tribunalului este de natură să prelungească examinarea dosarelor de înregistrare privind substanțele cu relevanță deosebită pe care ECHA le selectează pentru verificarea conformității în temeiul articolului 41 alineatul (5) din Regulamentul REACH.

Esso Raffinage susține că al doilea motiv de recurs este nefondat.

În primul rând, Esso Raffinage susține că interpretarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH invocată de Republica Federală Germania este contrară modului de redactare a acestei dispoziții, care acoperă evaluarea oricăror informații transmise ECHA ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității, incluzând astfel situația care apare în prezenta cauză. De asemenea, este incompatibilă cu contextul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH și în special al articolului 41 alineatul (3) și al articolului 42 alineatul (2) din regulamentul menționat, care se aplică cronologic înainte și după articolul 42 alineatul (1).

În al doilea rând, Esso Raffinage afirmă că examinarea informațiilor transmise ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității nu reprezintă o reexaminare a acestei decizii. Astfel, argumentele deduse din dreptul administrativ general al Uniunii sunt irelevante. Mai mult, aceasta susține că îngrijorările Republicii Federale Germania cu privire la presupuse întârzieri și potențiale abuzuri sunt nefondate, având în vedere că Tribunalul a subliniat situațiile în care o decizie în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH ar fi inutilă și ar putea fi luate măsuri de punere în aplicare împotriva încălcărilor retroactive ale Regulamentului REACH. În orice caz, aceasta afirmă că termenul pentru adoptarea unei decizii în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH este rezonabil pentru a se asigura că sunt respectate dreptul unui solicitant al înregistrării de a fi ascultat și obiectivele urmărite de regulamentul menționat.

În al treilea rând, Esso Raffinage susține că Regulamentul REACH sau alte dispoziții de drept al Uniunii, precum articolul 13 TFUE, nu împiedică solicitanții înregistrării să prezinte adaptări ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității. O asemenea abordare este deopotrivă în contradicție, printre altele, cu consensul în creștere privind ponderea adaptării dovezilor și abandonarea testării pe animale în dreptul Uniunii. Ea subliniază faptul că solicitanții înregistrării sunt obligați, în temeiul articolului 13 alineatul (1) și al articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH, să reducă testarea pe animale ori de câte ori este posibil, prin transmiterea de adaptări în toate etapele procesului de evaluare a dosarului. Aceasta adaugă că, în prezenta cauză, nu este pusă în discuție prezentarea cu bună‑credință a unei adaptări și că ECHA acceptă în prezent adaptarea, ceea ce justifică decizia sa de a o prezenta de la bun început.

În al patrulea rând, Esso Raffinage susține că abordarea Tribunalului nu are ca rezultat tratarea, într‑un mod care ar putea fi prelungit, a dosarelor de înregistrare selectate de ECHA pentru verificarea conformității în temeiul articolului 41 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

ECHA susține că al doilea motiv de recurs este nefondat.

În primul rând, ECHA contestă că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH privește doar transmiterea de informații suplimentare, din moment ce a fost respectată prima decizie de conformitate. În opinia sa, ECHA este în general obligată să evalueze informațiile transmise și să pregătească o decizie în conformitate cu dispoziția respectivă. Aceasta subliniază că interpretarea de către Tribunal a articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH echilibrează corect drepturile procedurale acordate solicitanților înregistrării, cerința ca solicitanții înregistrării să evite testarea pe animale ori de câte ori este posibil și obiectivul Regulamentului REACH de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului.

În al doilea rând, ECHA susține că Tribunalul a abordat îngrijorările Republicii Federale Germania cu privire la presupuse întârzieri și potențiale abuzuri, clarificând că nu este necesar ca ECHA să pregătească o decizie în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH în cazul în care informațiile prezentate sunt în mod vădit nerezonabile, iar statele membre pot lua măsuri de punere în aplicare împotriva solicitanților înregistrării pentru nerespectarea obligațiilor care le revin în temeiul articolului 41 alineatul (4) din regulamentul menționat începând cu termenul stabilit în prima decizie de verificare a conformității. De asemenea, aceasta afirmă că Republica Federală Germania nu a explicat de ce criteriul vădit nerezonabil face ca hotărârea atacată să fie nelegală.

În al treilea rând, ECHA infirmă argumentele Republicii Federale Germania întemeiate pe dreptul administrativ general al Uniunii, întrucât nu există obligația de a reexamina o decizie în împrejurările prezentei cauze. Aceasta subliniază că, în urma hotărârii atacate, un solicitant al înregistrării poate prezenta o adaptare, ce rezultă în mod direct din articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul REACH, în loc să efectueze teste pe animale, specificate în prima decizie de verificare a conformității, iar ECHA este obligată să o examineze și să adopte o nouă decizie în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulamentul menționat, având în vedere procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din acesta, în cazurile în care consideră că adaptarea nu este valabilă.

În al patrulea rând, ECHA contestă afirmația potrivit căreia abordarea Tribunalului prelungește revizuirea dosarelor de înregistrare pe care le selectează pentru verificarea conformității în temeiul articolului 41 alineatul (5) din Regulamentul REACH.

ECEAE susține argumentele Esso Raffinage și ECHA, adăugând în același timp două seturi de considerații referitoare la interpretarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

În primul rând, ECEAE susține că interpretarea articolului 42 alineatul (1) invocată de Republica Federală Germania este contrară importanței pe care legiuitorul Uniunii o acordă bunăstării animalelor în Regulamentul REACH, ce reflectă articolul 13 TFUE. Acest lucru se datorează faptului că ar însemna că testarea pe animale ar trebui totuși efectuată chiar dacă noile informații, care nu erau disponibile pentru ECHA în momentul primei decizii de verificare a conformității, arătau că era disponibilă o adaptare adecvată. ECEAE observă că acest lucru este deosebit de relevant în prezenta cauză, întrucât au existat motive pentru a considera că, pe baza dispozițiilor relevante din Regulamentul REACH, ECHA ar fi trebuit să evalueze rezultatele primului studiu PNDT înainte de a‑l solicita pe cel de al doilea. Aceasta subliniază că obligațiile impuse solicitanților înregistrării de a se întemeia pe metode alternative și de a efectua testarea pe animale vertebrate doar în ultimă instanță, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH, se aplică pe tot parcursul procesului de evaluare a dosarului.

În al doilea rând, ECEAE susține că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH nu poate fi interpretat în sensul că examinarea este necesară doar atunci când poate conduce la o cerință de informații suplimentare și numai atunci când un solicitant al înregistrării a făcut ceea ce i s‑a impus prin prima decizie de verificare a conformității. Acest lucru se datorează faptului că, primo, o asemenea interpretare nu este susținută de dispozițiile Regulamentului REACH, secundo, ECHA nu poate ști înainte de efectuarea examinării dacă ar fi necesare din punct de vedere științific informații suplimentare și, tertio, în orice caz, cu excepția unor cazuri rare, ECHA nu are puterea de a extinde cerințele relevante în materie de informații.

HOPA REACH și HOPA susțin de asemenea argumentele Esso Raffinage și ale Agenției.

În special, HOPA REACH și HOPA susțin că generarea de adaptări la testarea pe animale nu este prevăzută doar în Regulamentul REACH, ci de asemenea face obiectul unui set cuprinzător de cerințe în materie de reglementare, tehnice și științifice, menite să evite abuzurile și să fie verificate de ECHA. Acestea subliniază că sunt necesare adaptări pentru a preveni testarea inutilă pe animale, care este un obiectiv‑cheie al Regulamentului REACH, și ele ar trebui să fie disponibile pentru solicitanții înregistrării în orice moment înainte de executarea unor asemenea teste.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, Republica Federală Germania susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH era aplicabil măsurii contestate.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe afirmațiile potrivit cărora măsura contestată nu intră în domeniul de aplicare al articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH (secțiunea a), solicitanții înregistrării nu au permisiunea de a prezenta adaptări la testarea pe animale specificată în prima decizie de verificare a conformității (secțiunea b) și aplicarea greșită de către Tribunal a acestei dispoziții are ca rezultat presupuse întârzieri și un potențial abuz al procedurii de evaluare a dosarelor de înregistrare (secțiunea c).

Trebuie să precizăm de la bun început că considerăm că susținerile invocate în cadrul celui de al doilea motiv de recurs sunt nefondate.

Tribunalul a considerat, la punctele 107-109 din hotărârea atacată, că, pe baza considerațiilor sale privind alocarea competențelor între ECHA și statele membre în ceea ce privește evaluarea dosarelor de înregistrare, măsura contestată corespundea unei decizii pe care ECHA a fost obligată să o pregătească în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH și care ar fi trebuit să fie adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41 alineatul (3) din regulamentul respectiv, cu trimitere la articolul 51 din acesta.

În opinia noastră, aceste constatări nu sunt afectate de o eroare de drept.

Trebuie amintit faptul că, astfel cum s‑a menționat la punctele 84-86 din prezentele concluzii, articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH impune ECHA să examineze „orice informație prezentată” de un solicitant al înregistrării ca răspuns în special la prima decizie de verificare a conformității și să elaboreze orice decizie adecvată în conformitate cu procedura menționată la articolul 41 alineatul (3) din regulamentul menționat. Din modul său de redactare rezultă că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH nu face nicio distincție în ceea ce privește informațiile solicitate. În consecință, această dispoziție nu trebuie considerată limitată la solicitările de informații suplimentare, din moment ce au fost furnizate informațiile solicitate în prima decizie de verificare a conformității.

Niciunul dintre argumentele invocate de Republica Federală Germania nu este de natură să infirme această concluzie. În special, astfel cum subliniază Esso Raffinage, în timp ce anexele VII-X la Regulamentul REACH prevăd efectuarea unor teste suplimentare, aceste anexe specifică în general că asemenea solicitări trebuie formulate de ECHA în conformitate cu articolul 41, iar nu cu articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat ( 43 ). De asemenea, trebuie să se constate că menționarea „informațiilor suplimentare” în considerentul (20) al Regulamentului REACH privește evaluarea substanței, iar nu evaluarea dosarului (a se vedea punctul 21 din prezentele concluzii).

Este adevărat că, în expunerea de motive a propunerii sale privind Regulamentul REACH, Comisia a considerat că dispoziția corespunzătoare actualului articol 42 alineatul (1) din regulamentul menționat privește redactarea „unei alte decizii, în cazul în care sunt necesare informații suplimentare” ( 44 ). Considerăm însă că acest lucru nu este concludent, întrucât nu există niciun element care să sugereze că sunt excluse alte tipuri de informații din domeniul de aplicare al acestei dispoziții, având în vedere modul său de redactare.

În plus, suntem de acord cu ECHA și Esso Raffinage în sensul că aplicarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH în cazul măsurii contestate nu implică reexaminarea sau examinarea suplimentară a primei decizii de verificare a conformității adoptate în temeiul articolului 41 alineatul (3) din regulamentul menționat. Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH implică evaluarea de către ECHA a conformității informațiilor care au fost prezentate de un solicitant al înregistrării ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității, pentru a se stabili dacă aceste informații îndeplinesc cerințele privind informațiile prevăzute în cadrul acestui articol, astfel cum se prezintă situația în prezenta cauză. În consecință, considerăm că argumentele invocate de Republica Federală Germania, deduse din dreptul administrativ general al Uniunii, sunt irelevante în împrejurările prezentei cauze.

Tribunalul a considerat, la punctele 62 și 63 din hotărârea atacată, că, în cazul în care, ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității, un solicitant al înregistrării prezintă o adaptare la testarea pe animale în conformitate cu anexa XI la Regulamentul REACH, ECHA este obligată în general să evalueze această adaptare în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat, urmând procedura prevăzută la articolul 41 din acesta (cu excepția anumitor situații, a se vedea punctele 164 și 167 din prezentele concluzii). Tribunalul a adăugat că ECHA trebuie să efectueze această evaluare, indiferent dacă adaptarea în cauză se bazează pe elemente de fapt noi și esențiale, care nu erau cunoscute în momentul în care a fost adoptată prima decizie de verificare a conformității, în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul REACH ( 45 ).

În opinia noastră, nu se observă nicio eroare de drept în aceste constatări.

În primul rând, trebuie avut în vedere că limitarea testării pe animale este unul dintre principiile directoare care stau la baza Regulamentului REACH ( 46 ), după cum reiese din diferite articole și considerente ale acestuia ( 47 ).

În special, articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul REACH prevede că, în ceea ce privește evaluarea toxicității umane a substanțelor chimice, informațiile trebuie obținute ori de câte ori este posibil prin alte mijloace decât testarea pe animale vertebrate, prin utilizarea metodelor alternative ( 48 ). În plus, articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH prevede: „[î]n scopul evitării testării pe animale, testele pe animale vertebrate, în sensul aplicării prezentului regulament, se efectuează numai în ultimă instanță” ( 49 ).

Astfel cum se arată în continuare în considerentul (47) al Regulamentului REACH, punerea în aplicare a acestui regulament se bazează pe utilizarea unor metode de testare alternative „ori de câte ori este posibil”, iar Comisia și Agenția ar trebui să se asigure că reducerea testelor efectuate pe animale constituie un element‑cheie în special „în cadrul procedurilor Agenției”. Mai exact, anexa XI la Regulamentul REACH, care stabilește reguli generale pentru prezentarea adaptărilor, prevede că ECHA poate evalua aceste adaptări în cadrul evaluării dosarului ( 50 ).

Rezultă că articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH obligă solicitanții înregistrării ( 51 ) (precum și ECHA, după caz ( 52 )) să utilizeze metode alternative în locul testării pe animale vertebrate ori de câte ori este posibil și sunt formulate într‑un mod general, astfel încât să se aplice în special verificărilor conformității înregistrărilor în cadrul evaluării dosarului.

În consecință, suntem de acord cu ECHA, Esso Raffinage, ECEAE, HOPA REACH și HOPA în sensul că, având în vedere modul lor de redactare, se poate considera că sarcinile impuse în temeiul articolului 13 alineatul (1) și al articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul REACH se aplică în toate etapele procedurii de evaluare a dosarelor de înregistrare. Contrar argumentelor prezentate de Republica Federală Germania, considerăm că nu există niciun element în aceste dispoziții coroborate cu anexa XI la Regulamentul REACH care să sugereze că adaptările la testarea pe animale pot fi prezentate numai până în etapa primei decizii privind verificarea conformității.

Această interpretare este în concordanță cu obiectivele urmărite de Regulamentul REACH. Astfel cum s‑a menționat la punctul 17 din prezentele concluzii, articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul REACH declară că scopul regulamentului respectiv este „de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației” ( 53 ). Modul de redactare citat exprimă luarea în considerare a bunăstării animalelor prin reducerea testării pe animale ca fiind unul dintre obiectivele urmărite de Regulamentul REACH ( 54 ). Într‑un sens mai larg, astfel cum arată Esso Raffinage și ECEAE, promovarea bunăstării animalelor și a metodelor alternative la testarea pe animale în Regulamentul REACH reflectă articolul 13 TFUE ( 55 ), conform căruia, la elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii Europene, Uniunea Europeană și statele membre trebuie să acorde o atenție deplină cerințelor de bunăstare a animalelor ( 56 ).

În plus, împrejurările prezentei cauze demonstrează importanța aplicării articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH la prezentarea de către solicitanți a adaptărilor ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității.

Amintim că, în decizia din 6 noiembrie 2012, ECHA a solicitat Esso Raffinage să efectueze un studiu PNDT pe o a doua specie, și anume pe iepuri, împreună cu un studiu al toxicității pe termen lung pe organismele care trăiesc în sedimente (a se vedea punctul 35 din prezentele concluzii) ( 57 ). În special, trebuie să se rețină că primul studiu, adică un studiu de toxicitate al substanței chimice în cauză în ceea ce privește dezvoltarea prenatală a iepurilor, a necesitat testarea pe animale vertebrate și a presupus administrarea substanței respective unui număr semnificativ de iepuri femele de‑a lungul perioadei de gestație, uciderea acestora în ziua anterioară nașterii și apoi disecarea mamelor și a fetușilor pentru a căuta orice anomalii sau alterări produse de expunerea la această substanță ( 58 ). Ca răspuns, Esso Raffinage a prezentat o pondere de adaptare a probelor, în sensul punctului 1.2 din anexa XI la Regulamentul REACH, care nu a implicat testarea pe animale. În măsura contestată, ECHA a evaluat această adaptare și a considerat că este inadecvată.

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 28-34 din prezentele concluzii, prezentarea de către Esso Raffinage a adaptării în cauză se referea la o solicitare de efectuare a testelor pe animale care nu a fost menționată în proiectul de decizie notificat de ECHA, iar Esso Raffinage nu a avut oportunitatea de a‑și exprima opiniile în ceea ce privește constatările făcute de ECHA cu privire la nerespectarea acestei adaptări înainte ca ECHA să emită măsura contestată, astfel cum s‑ar fi întâmplat dacă măsura respectivă ar fi fost luată în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, cu parcurgerea procedurii prevăzute la articolele 41, 50 și 51 din acesta ( 59 ).

Ar trebui adăugat că, astfel cum arată ECEAE, există motive întemeiate pentru ca un solicitant al înregistrării, precum Esso Raffinage, să ia în considerare, mai ales în momentul emiterii deciziei din 6 noiembrie 2012, că nu a fost necesar un studiu PNDT pe o a doua specie în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul REACH ( 60 ) și, în consecință, că prezentarea cu bună‑credință a unei adaptări a fost adecvată în împrejurările cauzei. Într‑adevăr, Esso Raffinage a invocat această chestiune în primă instanță, însă Tribunalul a considerat că nu este necesar să se pronunțe asupra motivului său ( 61 ). Chestiunea a fost abordată într‑o hotărâre a Camerei de recurs ECHA după ce a fost emisă decizia din 6 noiembrie 2012 ( 62 ) și face obiectul unor cauze pendinte în fața Tribunalului ( 63 ).

În plus, ar trebui subliniat faptul că excluderea unei adaptări ca răspuns la prima decizie de verificare a conformității ar avea un rezultat devastator, prin obligarea unui solicitant al înregistrării să efectueze testul solicitat pe animale chiar dacă o adaptare de bună‑credință ar fi devenit disponibilă până la limita de timp stabilită în această decizie. Evaluarea de către ECHA a adaptărilor în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, indiferent dacă sunt sau nu noi, permite unui solicitant al înregistrării să prezinte adaptări îmbunătățite față de cele prevăzute în dosarul de înregistrare pentru a îndeplini cerințele relevante în materie de informații ( 64 ).

Tribunalul a respins, la punctele 111-113 coroborate cu punctele 62 și 71 din hotărârea atacată, argumentele invocate de ECHA că recurgerea la procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51 din Regulamentul REACH pentru deciziile întemeiate pe articolul 42 alineatul (1) din regulamentul respectiv ar putea conduce la o procedură nesfârșită de decizii noi care ar pune în pericol aplicarea deciziilor ECHA. Acesta a considerat că ECHA nu are obligația să urmeze această procedură în fiecare caz și, în consecință, în cazul în care un solicitant al înregistrării se bazează pe elemente vădit nerezonabile care determină un abuz de procedură echivalent cu lipsa completă a unui răspuns, ECHA poate constata că dosarul de înregistrare este neconform printr‑o simplă comunicare a informațiilor către statul membru în cauză și partea interesată.

Tribunalul a mai afirmat, la punctul 114 coroborat cu punctul 61 din hotărârea atacată, că, în cazul în care se adoptă o decizie în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH în sensul lipsei de conformitate a dosarului de înregistrare, această lipsă de conformitate se raportează cel puțin la sfârșitul termenului acordat în temeiul primei decizii de verificare a conformității adoptate în temeiul articolului 41 alineatul (3) din același regulament. În continuare, ar reveni statului membru în cauză sarcina să exercite competența care îi este rezervată în temeiul articolului 126 din Regulamentul REACH de a lua măsuri de punere în aplicare pentru perioada în care dosarul de înregistrare nu a fost în conformitate.

În opinia noastră, nu există nicio eroare de drept în acest raționament.

În primul rând, trebuie subliniat că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 112 din hotărârea atacată, raționamentul Tribunalului se întemeiază pe formularea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, care prevede că ECHA trebuie să elaboreze o decizie în temeiul acestei dispoziții în conformitate, „după caz”, cu procedura prevăzută la articolele 41, 50 și 51. Această formulare implică faptul că pot exista împrejurări excepționale în care ECHA nu ar fi obligată să pregătească o astfel de decizie. În concordanță cu această constatare, considerăm că nu poate forma obiectul unei critici dezvoltarea de către Tribunal a împrejurărilor care implică lipsa completă a unui răspuns la prima decizie de verificare a conformității și prezentarea unor elemente vădit nerezonabile, care constituie un abuz procedural din partea solicitantului înregistrării. Aplicarea unor asemenea împrejurări într‑o anumită cauză ar intra, în principiu, în marja de apreciere a ECHA, sub rezerva controlului judiciar în fața instanțelor Uniunii ( 65 ).

În plus, considerăm că perioada de timp asociată cu pregătirea de către ECHA a unei decizii în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH, în urma procedurii prevăzute la articolele 41, 50 și 51 din regulamentul respectiv, este rezonabilă, având în vedere calendarul stabilit în aceste dispoziții ( 66 ). În consecință, suntem de acord cu ECHA și Esso Raffinage în sensul că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția Curții, controlul exercitat de ECHA al dosarelor de înregistrare în temeiul articolului 41 alineatul (5) din Regulamentul REACH nu ar fi prelungit în mod nejustificat.

De asemenea, raționamentul Tribunalului, potrivit căruia măsurile adecvate de punere în aplicare care pot fi luate de statele membre în temeiul articolului 126 din Regulamentul REACH se aplică pentru perioada de nerespectare începând cu termenul stabilit în prima decizie de verificare a conformității, rezultă de la articolul 41 alineatul (4) din regulamentul menționat. În opinia noastră, o asemenea abordare poate fi luată în considerare pentru a preveni potențialul abuz al procedurii de evaluare a dosarelor de înregistrare, întrucât are ca scop să asigure ca un solicitant al înregistrării să facă obiectul măsurilor de executare din statul membru în cauză pentru încălcarea obligațiilor sale în temeiul Regulamentului REACH, chiar dacă solicitantul înregistrării poate asigura conformitatea dosarului după adoptarea unei decizii prin care se constată lipsa conformității în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul REACH.

În consecință, propunem respingerea ca nefondat a celui de al doilea motiv de recurs.

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Conform articolului 138 alineatul (1) din regulamentul menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

În prezenta cauză, întrucât Esso Raffinage și ECHA au solicitat plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Federală Germania a căzut în pretenții, Republica Federală Germania trebuie obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată și plata cheltuielilor efectuate de Esso Raffinage și ECHA.

În conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Potrivit articolului 184 alineatul (4) din acest regulament, în cazul în care un intervenient în primă instanță participă la procedura de recurs, Curtea poate decide ca acesta să suporte propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

În sfârșit, articolul 140 alineatul (3) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede, printre altele, că Curtea poate decide ca un intervenient, altul decât un stat membru sau o instituție a Uniunii, să suporte propriile cheltuieli de judecată. În consecință, trebuie să se decidă că ECEAE, HOPA REACH și HOPA suportă propriile cheltuieli de judecată.

În lumina considerațiilor care precedă, propunem Curții să decidă: – respingerea recursului; – Republica Federală Germania să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Esso Raffinage SAS și Agenția Europeană pentru Produse Chimice; – Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, European Coalition to End Animal Experiments, Higher Olefins and Poly Alpha Olefins REACH Consortium și Higher Olefins & Poly Alpha Olefins VZW să suporte propriile cheltuieli de judecată.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL EVGENI TANCHEV

prezentate la 24 septembrie 2020 ( 1 )

Cuprins