Concluziile avocatului general G. Hogan prezentate la 7 martie 2019.#Tiroler Gebietskrankenkasse împotriva lui Michael Moser.#Cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof.#Trimitere preliminară – Securitate socială – Lucrători migranți – Regulamentul (CE) nr. 987/2009 – Articolul 60 – Prestații familiale – Dreptul la plata diferenței dintre cuantumul alocației pentru creșterea copilului primite din partea statului membru competent cu titlu principal și alocația pentru îngrijirea copilului a statului membru competent cu titlu subsidiar.#Cauza C-32/18.

Prezenta cerere de decizie preliminară privește în esență interpretarea articolului 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială ( 2 ). Curtea este de asemenea invitată să precizeze care sunt „veniturile” care trebuie luate în considerare atunci când se calculează cuantumul prestației familiale solicitate.

Cererea a fost formulată în litigiul dintre domnul Michael Moser și Tiroler Gebietskrankenkasse (Casa Regională de Asigurări de Sănătate a Landului Tirol, Austria) având ca obiect cererea acestuia de a primi plata diferenței dintre ceea ce este descris ca „Elterngeld” (alocația pentru creșterea copilului din Germania) și „Kinderbetreuungsgeld” (alocația pentru îngrijirea copilului din Austria). Înainte de a expune situația de fapt în speță, este totuși necesar mai întâi să se expună detaliile legislației aplicabile.

Considerentele (9), (10), (11) și (12) ale Regulamentului nr. 883/2004 au următorul cuprins: „(9) Curtea de Justiție și‑a exprimat, în repetate rânduri, opinia cu privire la posibilitatea asimilării prestațiilor, veniturilor și faptelor. Acest principiu trebuie adoptat în mod expres și dezvoltat, respectându‑se fondul și spiritul hotărârilor judecătorești. (10) Cu toate acestea, principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente desfășurate pe teritoriul unui alt stat membru cu fapte sau evenimente similare desfășurate pe teritoriul statului membru a cărui legislație este aplicabilă nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru cu cele realizate în temeiul legislației statului membru competent. Perioadele realizate în temeiul legislației unui alt stat membru trebuie, așadar, să fie luate în considerare doar prin aplicarea principiului cumulării perioadelor. (11) Asimilarea faptelor sau a evenimentelor desfășurate într‑un stat membru nu poate în niciun caz determina ca alt stat membru să devină competent sau ca legislația acestuia să devină aplicabilă. (12) Pe baza proporționalității, este necesar să se asigure ca principiul asimilării faptelor sau evenimentelor să nu conducă la rezultate nejustificate din punct de vedere obiectiv sau la cumulul unor prestații de același tip pentru aceeași perioadă.”

Articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 este intitulat „Egalitatea de tratament” și prevede: „Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.”

Articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 este intitulat „Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor” și prevede: „Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții: (a) în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, beneficiul prestațiilor de securitate socială sau al altor venituri produce anumite efecte juridice, dispozițiile în cauză din legislația respectivă sunt, de asemenea, aplicabile în cazul beneficiului prestațiilor echivalente dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru sau al veniturilor dobândite într‑un alt stat membru; (b) în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfășurate în oricare alt stat membru, ca și cum ar fi avut loc pe teritoriul său.”

Articolul 6 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede în mod clar că, „cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații, beneficiul unei anumite legislații sau accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică”.

Capitolul 8 din titlul III din Regulamentul nr. 883/2004 se referă la prestațiile familiale. În conformitate cu articolul 67 (intitulat „Membrii de familie care își au reședința într‑un alt stat membru”): „Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent pentru pensia sa.”

În același capitol, articolul 68 din Regulamentul nr. 883/2004 stabilește reguli de prioritate în caz de cumul de prestații: „(1) În cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate: (a) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu titluri diferite, ordinea de prioritate este după cum urmează: în primul rând, drepturile dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, în al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul primirii unei pensii și, în ultimul rând, drepturile dobândite în temeiul rezidenței; (b) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu același titlu, ordinea de prioritate se stabilește cu trimitere la următoarele criterii subsidiare: (i) în cazul drepturilor dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, locul de reședință al copiilor, cu condiția să existe activitatea menționată și, în subsidiar, după caz, cea mai mare valoare a prestațiilor prevăzută de legislațiile conflictuale. În acest din urmă caz, costul prestațiilor se împarte în conformitate cu criteriile definite în regulamentul de aplicare; […] (2) În cazul cumulului de drepturi, prestațiile familiale se acordă în conformitate cu legislația desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestații familiale acordate în temeiul altei sau altor legislații conflictuale se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislație și se acordă, după caz, sub forma unui supliment reprezentând diferența, pentru partea care depășește această valoare. […]” […]”

Articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 prevede: „Cererea pentru prestații familiale este adresată instituției competente. În scopul aplicării articolelor 67 și 68 din [Regulamentul nr. 883/2004], se ia în considerare situația întregii familii, ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar avea reședința pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita aceste prestații. […]”

Potrivit instanței de trimitere, Kinderbetreuungsgeldgesetz (Legea austriacă privind alocația pentru îngrijirea copilului, denumită în continuare „KBGG”) ( 4 ) prevedea inițial că „Kinderbetreuungsgeld” are caracterul unei prestații familiale. Totuși, de atunci, „Kinderbetreuungsgeld” a fost plătită pe baza unei rate forfetare, indiferent de activitatea profesională anterioară. Inițial, legea în discuție propunea trei variante forfetare, care acordau posibilitatea de a primi alocația sub formă de sume forfetare până când copilul împlinea 30 sau 36 de luni, 20 sau 24 de luni și, respectiv, 15 sau 18 luni, cuantumul sumei forfetare depinzând de varianta aleasă (perioada de plată a prestației). Legea publicată în BGBl I 116/2009 a introdus, pe lângă o a patra variantă forfetară (12 + 2 luni), dreptul la „Kinderbetreuungsgeld” ca substitut pentru venitul profesional, stabilit în funcție de venitul obținut anterior.

Articolul 6 alineatul (3) (în versiunea publicată în BGBl I 116/2009) prevede: „În măsura în care există un drept la prestații familiale comparabil din partea unui alt stat, dreptul la «Kinderbetreuungsgeld» se suspendă până la concurența prestației prevăzute de legea acelui stat. Diferența dintre prestațiile familiale comparabile acordate în străinătate și «Kinderbetreuungsgeld» se va adăuga la «Kinderbetreuungsgeld», după încetarea prestațiilor familiale comparabile acordate în străinătate.”

Articolul 24 (în versiunea publicată în BGBl I 117/2013) prevede: „(1) Conform acestei secțiuni, părintele […] are dreptul să primească o alocație pentru îngrijirea copilului […] dacă: 1. sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea alocației, conform articolului 2 alineatul 1 punctele 1, 2, 4 și 5; 2. în ultimele șase luni anterior nașterii copilului pentru care urmează să se plătească alocația, a desfășurat fără întrerupere o activitate profesională în sensul alineatului 2 și nu a primit în această perioadă ajutor de șomaj; întreruperile care nu depășesc în total 14 zile calendaristice nu afectează dreptul la alocație. (2) În sensul prezentei legi federale, prin activitate profesională se înțelege exercitarea efectivă a unei activități profesionale pentru care sunt datorate contribuții de asigurări sociale în Austria. […]”

Articolul 24a (în versiunea publicată în BGBl I 139/2011) prevede: „(1) Cuantumul zilnic al «Kinderbetreuungsgeld»: 1. în cazul mamei care beneficiază de prestații de maternitate, este de 80 % din prestația zilnică de maternitate care îi este acordată potrivit legislației austriece pentru nașterea copilului pentru care se solicită «Kinderbetreuungsgeld», […] 3. pentru tatăl copilului, este de 80 % din cuantumul fictiv al prestației de maternitate care ar fi plătită unei femei pentru nașterea copilului pentru care se solicită «Kinderbetreuungsgeld». (2) În condițiile alineatului 1, «Kinderbetreuungsgeld» se plătește, în orice caz, cel puțin în cuantumul zilnic prevăzut la alineatul 1 punctul 5, fără a putea depăși însă 66 de euro pe zi.”

În conformitate cu articolul 24b (în versiunea publicată în BGBl I 116/2009), „dacă numai unul dintre părinți beneficiază de «Kinderbetreuungsgeld», aceasta este acordată cel mult până când copilul împlinește 12 luni. Dacă și celălalt părinte beneficiază de această prestație, perioada pentru care este acordată prestația se prelungește până la concurența perioadei pentru care celălalt părinte a solicitat prestația, însă cel mult până când copilul împlinește 14 luni. Prestația se consideră solicitată numai pentru perioadele în care este plătită efectiv”.

Punctul 162 alineatul 3 din Allgemeine Sozialversicherungsgesetz (Legea generală austriacă privind asigurările sociale) are următorul conținut: „Prestația de maternitate corespunde venitului mediu pe zi calendaristică obținut din muncă în ultimele 13 săptămâni ([…] 3 luni calendaristice) anterioare momentului de la care se poate solicita plata prestației de maternitate asigurate, din care se scad contribuțiile legale datorate […]”

Domnul și doamna Moser locuiesc cu cele două fiice ale acestora în Germania. Doamna Moser este angajată în Austria din 1 iulie 1996 ca lucrător frontalier. Domnul Moser este angajat în Germania din anul 1992.

După nașterea celei de a doua fiice, la 29 august 2013, doamna Moser a convenit cu angajatorul său din Austria să beneficieze de „Karenz” (concediu pentru îngrijirea copilului în Austria) până la 28 mai 2015. Pârâta, Tiroler Gebietskrankenkasse, a plătit doamnei Moser pentru cea de a doua fiică anumite sume suplimentare la „Kinderbetreuungsgeld” care depinde de venitul beneficiarului. Plățile suplimentare s‑au ridicat la 785,84 euro pentru perioada de 188 de zile cuprinsă între 25 octombrie 2013 și 30 aprilie 2014 și la 129,58 euro pentru perioada de 31 de zile cuprinsă între 1 mai 2014 și 31 mai 2014.

Pentru îngrijirea celei de a doua fiice, între 29 iunie și 28 august 2014, domnul Moser a beneficiat de „Elternzeit” (concediu paternal în Germania) și a primit „Elterngeld” în cuantum de 3600 de euro în Germania.

În prima procedură desfășurată în fața Landesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional din Innsbruck, Austria), în calitate de instanță competentă în materia dreptului muncii și securității sociale, doamna Moser a solicitat și a obținut o prestație suplimentară la „Kinderbetreuungsgeld” pentru perioada 25 octombrie 2013-28 iunie 2014, precum și pentru perioada 29 august- 28 octombrie 2014. În a doua procedură desfășurată în fața aceleiași instanțe, domnul Moser a solicitat o prestație suplimentară la „Kinderbetreuungsgeld”, care depinde de venitul beneficiarului, în cuantum de 66 de euro pe zi pentru perioada în care s‑a aflat în concediu paternal, de la 29 iunie până la 28 august 2014.

Cele două proceduri au fost conexate pentru a fi judecate și soluționate împreună. Procedura inițiată de doamna Moser s‑a finalizat prin hotărârea din 20 decembrie 2017. Cererea sa de acordare a unor prestații suplimentare a fost soluționată prin hotărâre definitivă. În schimb, Landesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional din Innsbruck), în calitate de instanță competentă în materia dreptului muncii și securității sociale, a respins cererea domnului Moser.

Ca urmare a apelului introdus, instanța de al doilea grad de jurisdicție [Oberlandesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional Superior din Innsbruck, Austria)] a modificat hotărârea primei instanțe. Aceasta a obligat Tiroler Gebietskrankenkasse să plătească domnului Moser o prestație suplimentară la „Kinderbetreuungsgeld”, care depinde de venit, în cuantum de 29,86 euro pe zi pentru perioada 29 iunie-28 august 2014, adică un total 1821,46 euro. Aceasta a respins în rest cererea, aspect care nu a fost contestat.

Împotriva acestei hotărâri, Tiroler Gebietskrankenkasse a formulat recurs la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria). Aceasta solicită respingerea în totalitate a cererii. Se pune problema dacă domnul Moser are dreptul la diferența dintre „Elterngeld” plătită de statul german și „Kinderbetreuungsgeld”, în varianta care depinde de venit, plătită de statul austriac în perioada în care s‑a aflat în concediu paternal în sensul dreptului german, între 29 iunie și 28 august 2014.

Conform susținerilor domnului Moser, competența subsidiară a Austriei rezultă din raportul de muncă neîntrerupt al soției sale cu angajatorul austriac. Acesta susține că articolul 24 alineatul 2 din KBGG încalcă dispozițiile de drept al Uniunii, în măsura în care impune exercitarea efectivă în Austria a unei activități profesionale pentru care se plătesc contribuții la asigurările sociale.

Tiroler Gebietskrankenkasse contestă obligația de a efectua o plată suplimentară. Aceasta arată că tatăl nu îndeplinește condițiile prevăzute de legislația națională pentru acordarea acestui drept, întrucât, în perioada de șase luni anterioară nașterii celei de a doua fiice, nu a exercitat neîntrerupt o activitate profesională sau o altă activitate echivalentă pentru care se datorează contribuții la asigurările sociale. Aplicarea Regulamentului nr. 883/2004 este limitată la coordonarea situațiilor în care există mai multe asemenea drepturi în țări diferite. Aceasta susține că lipsește elementul transfrontalier prevăzut de Regulamentul nr. 883/2004.

Conform instanței de trimitere, faptul că condiția prevăzută la articolul 24 alineatul 1 punctul 2 coroborat cu articolul 24 alineatul 2 din KBGG limitează interpretarea noțiunii „activitate profesională” la o activitate pentru care se datorează contribuții la asigurările sociale exercitată exclusiv în Austria a fost considerat contrar dreptului Uniunii de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă).

În plus, instanța de trimitere consideră că domnul Moser îndeplinește condițiile temporale prevăzute de legislația națională pentru a formula o cerere, în ceea ce privește plata timp de două luni a prestației (articolul 5 alineatul 4 din KBGG), precum și exercitarea în mod neîntrerupt, timp de cel puțin 6 luni, a unei activități profesionale înainte de nașterea copilului (articolul 24 alineatul 1 punctul 1 și alineatul 2 din KBGG).

În acest context, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) are îndoieli cu privire la interpretarea care trebuie dată dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 883/2004 și ale Regulamentului nr. 987/2009. În special, în ceea ce privește familia Moser, două chestiuni sunt puse în discuție.

În primul rând, trebuie să se stabilească dacă faptul că articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 impune să se aibă în vedere situația întregii familii conferă unui tată un drept în temeiul legislației Uniunii la diferența față de „Kinderbetreuungsgeld” acordată în Austria în varianta legată de venit, atunci când Austria are competență subsidiară exclusiv pentru motivul că este statul în care mama își desfășoară activitatea, iar mamei i s‑a acordat deja o prestație compensatorie la „Kinderbetreuungsgeld”, în varianta legată de venit. În al doilea rând, problema dacă articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor înseamnă că veniturile realizate de domnul Moser în Germania trebuie avute în vedere la calcularea „Kinderbetreuungsgeld”, în varianta legată de venit și a diferenței suplimentare.

În aceste împrejurări, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 […] trebuie interpretat în sensul că un stat membru competent în subsidiar (Austria) trebuie să plătească, cu titlu de prestație familială, unui părinte care are reședința și care lucrează în alt stat membru, competent cu titlu principal potrivit articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 883/2004 (Germania), diferența dintre «Elterngeld» (alocația pentru creșterea copilului) primită din partea statului membru competent cu titlu principal și «Kinderbetreuungsgeld» (alocația pentru îngrijirea copilului), în varianta legată de venit, prevăzută de celălalt stat membru, în cazul în care ambii părinți locuiesc împreună cu copiii lor comuni în statul membru competent cu titlu principal și doar celălalt părinte lucrează ca lucrător frontalier în statul membru competent cu titlu subsidiar? În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ: 2) Cuantumul alocației pentru îngrijirea copilului, în varianta legată de venit, se stabilește în funcție de venitul realizat efectiv în statul în care are loc încadrarea în muncă (Germania) sau în funcție de venitul care ar putea fi realizat ipotetic dintr‑o activitate profesională echivalentă în statul membru care este competent cu titlu subsidiar (Austria)?”

Reclamantul și pârâta din procedura principală, guvernele ceh și austriac, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise.

Reclamantul, guvernul austriac și Comisia Europeană au participat la ședința din 30 ianuarie 2019 și au prezentat observații orale în fața Curții.

Fără a aduce atingere răspunsului pe care Curtea l‑ar putea da primei întrebări, conform solicitării Curții, propunem ca în prezentele concluzii să ne limităm observațiile la cea de a doua întrebare adresată de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă).

Curtea a examinat o chestiune similară în Hotărârea Bergström ( 5 ). În cauza respectivă, Curtea a stabilit cuantumul unei prestații familiale în beneficiul unei persoane care a realizat integral perioadele de activitate profesională necesare pentru dobândirea dreptului menționat pe teritoriul altui stat membru ținând seama în mod ipotetic de veniturile unei persoane care are o experiență profesională și calificări comparabile și care desfășoară o activitate comparabilă pe teritoriul statului membru în care se solicită această prestație.

Instanța de trimitere consideră totuși că faptul că articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor poate indica faptul că veniturile realizate de domnul Moser în Germania trebuie avute în vedere la calcularea „Kinderbetreuungsgeld” care depinde de venit și a diferenței suplimentare. În ceea ce ne privește, nu suntem însă de acord cu această interpretare. Considerăm că raționamentul prezentat în Hotărârea din 15 decembrie 2011, Bergström, nu se aplică, de fapt, în această cauză. Orice altă concluzie ar echivala cu a ignora efectul acestei hotărâri anterioare, fără niciun temei de fapt sau de drept pentru a face acest lucru ( 6 ).

Astfel cum tocmai am arătat, în Hotărârea din 15 decembrie 2011, Bergström, Curtea a refuzat echivalarea veniturilor obținute într‑o țară terță cu veniturile obținute pe plan național, care se iau în calcul, conform dreptului național aplicabil, pentru determinarea dreptului la o prestație familială.

În cauza respectivă, solicitantul, resortisantă suedeză, avusese anterior reședința în Elveția și desfășurase o activitate profesională în acest stat până la nașterea fiicei sale în 2002. Ulterior, aceasta s‑a mutat în Suedia cu soțul său. El a început să desfășoare o activitate profesională, dar ea a rămas acasă pentru a avea grijă de fiica sa. Doamna Bergström a solicitat ulterior plata de prestații familiale calculate pe baza veniturilor realizate de aceasta anterior în Elveția.

În temeiul dreptului național aplicabil, prestațiile familiale în discuție au fost stabilite în cuantum egal cu prestațiile care sunt stabilite potrivit normelor privind prestațiile de boală. Prestația familială în cauză s‑a raportat la veniturile anuale obținute din desfășurarea unei activități profesionale ale persoanei asigurate.

Într‑o astfel de situație, Curtea a reținut că trebuie să se țină cont de normele referitoare la ramura „boală” a asigurărilor sociale prevăzute de regulamentul aplicabil la momentul respectiv, și anume Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 ( 7 ), pentru a calcula cuantumul prestațiilor familiale pentru categoria respectivă.

În conformitate cu articolul 23 din Regulamentul nr. 1408/71, venitul se stabilește fie în funcție de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiul legislației instituției competente, fie prin referire la câștigurile forfetare pentru perioadele realizate în temeiul respectivei legislații (respectiv, în cazul doamnei Bergström, dreptul suedez).

Deoarece doamna Bergström nu a realizat niciun venit în Suedia în perioada de referință, Curtea a reținut că, „pentru a da efect util […] articolului 72 din Regulamentul nr. 1408/71 […] și pentru a răspunde cerinței egalității de tratament prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, veniturile de referință ale doamnei Bergström trebuie calculate ținând seama de veniturile unei persoane care desfășoară, în Suedia, o activitate comparabilă cu activitatea sa și care dispune de o experiență și de calificări profesionale de asemenea comparabile cu cele ale persoanei interesate” ( 8 ).

Cu toate acestea, semnificația reală a Hotărârii Bergström constă în faptul că Curtea a respins argumentul potrivit căruia Regulamentul nr. 1408/71 a avut ca efect echivalarea veniturilor doamnei Bergström obținute în Elveția cu veniturile obținute pe plan național care servesc în Suedia la calculul cuantumului prestației familiale solicitate. Dat fiind că doamna Bergström nu a obținut niciun venit în Suedia în acest scop, Curtea a statuat că, pentru a da efect util ansamblului prevederilor Regulamentului nr. 1408/71, precum și pentru a răspunde cerinței egalității de tratament prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, veniturile de referință trebuie calculate ținând seama de veniturile unui angajat suedez ipotetic care dispune de o experiență și de calificări profesionale comparabile.

La evaluarea importanței Hotărârii Bergström, trebuie amintit că normele pe care Curtea le‑a avut în vedere în cadrul aprecierii sale, și anume articolul 3 alineatul (1), articolul 23 și articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, sunt în continuare aplicabile din perspectiva Regulamentului nr. 883/2004 ( 9 ).

Faptul că domnul Moser nu s‑a mutat din Germania în Austria, spre deosebire de doamna Bergström, care s‑a mutat din Elveția în Suedia, nu schimbă această perspectivă. Hotărârea Bergström nu se întemeiază pe împrejurarea că reclamanta din cauza respectivă și‑a exercitat dreptul de liberă circulație. Mai degrabă, ceea ce era esențial pentru raționamentul Curții a fost că veniturile obținute efectiv de doamna Bergström în Elveția nu puteau fi luate în considerare pentru calcularea dreptului la prestații familiale datorate acesteia în Suedia. Problema de drept este similară în cele două situații: prestația este stabilită pe baza normelor care reglementează prestația de maternitate (la fel ca în procedura principală) sau prestația de boală (precum în cauza Bergström), care sunt ambele legate de veniturile realizate anterior de persoana în cauză și sunt reglementate de aceleași dispoziții ale Regulamentului nr. 883/2004 ( 10 ).

Desigur, instanța de trimitere consideră că articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 poate indica faptul că veniturile obținute de domnul Moser în Germania, adică veniturile „reale” obținute de acesta, trebuie să formeze baza pentru a calcula „Kinderbetreuungsgeld”, care depinde de venit, și diferența suplimentară.

În temeiul articolului 5 litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004, „în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfășurate în oricare alt stat membru, ca și cum ar fi avut loc pe teritoriul său”. Această dispoziție nu a fost într‑adevăr inclusă în Regulamentul nr. 1408/71. Articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 se limitează totuși la a preciza principiul egalității de tratament consacrat la articolul 4 din regulamentul respectiv.

Din această perspectivă, ne pare că dispoziția respectivă nu poate afecta calculul cuantumului prestațiilor familiale, cel puțin în ceea ce privește prezenta cauză. Trebuie subliniat că considerentul (10) al Regulamentului nr. 883/2004 prevede în mod expres că „principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente desfășurate pe teritoriul unui alt stat membru cu fapte sau evenimente similare desfășurate pe teritoriul statului membru a cărui legislație este aplicabilă nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru cu cele realizate în temeiul legislației statului membru competent” ( 11 ). Tocmai acesta este principiul prevăzut la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, utilizat de Curte în Hotărârea din 15 decembrie 2011, Bergström (C‑257/10, EU:C:2011:839, punctul 52), și prevăzut în prezent la articolul 6 din Regulamentul nr. 883/2004.

Articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede în plus, cu privire la chestiunea prestațiilor familiale, că „[o] persoan[ă] are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru” ( 12 ).

Nu se poate ignora nici faptul că într‑o cauză ca aceasta, în care este aplicabil articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, articolul 60 din Regulamentul nr. 987/2009,prevede că „se ia în considerare situația întregii familii, ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar avea reședința pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita aceste prestații” ( 13 ).

Utilizarea expresiei „în special” în acest context indică în mod clar că circumstanțele enumerate la această dispoziție nu erau destinate să fie exhaustive.

În plus, această interpretare a articolului 5 din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 60 din Regulamentul nr. 987/2009 garantează echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru implicat, deoarece veniturile cele mai mari din alte state membre sunt nerelevante ( 14 ). Interpretarea este de asemenea în consonanță cu prevederile considerentului (12) al Regulamentului nr. 883/2004, care prevede că principiul asimilării faptelor sau evenimentelor nu trebuie să conducă la rezultate nejustificate din punct de vedere obiectiv.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că, prin analogie cu raționamentul dezvoltat în Hotărârea Bergström, veniturile de referință ale domnului Moser pentru a calcula cuantumul prestațiilor familiale în temeiul dreptului austriac ar trebui evaluate nu prin raportare la veniturile efectiv realizate în Germania, ci prin raportare la venitul care ar putea fi realizat ipotetic de un angajat cu calificări profesionale și experiență echivalente în statul membru (în acest caz, Austria).

În concluzie, propunem ca răspunsul Curții la cea de a doua întrebare adresată de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) să fie următorul: „«Kinderbetreuungsgeld» (alocația austriacă pentru îngrijirea copilului) trebuie stabilită în funcție de venitul care ar putea fi realizat ipotetic dintr‑o activitate profesională echivalentă în statul membru care este competent cu titlu subsidiar.”

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

GERARD HOGAN

prezentate la 7 martie 2019 ( 1 )