Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 20 septembrie 2019.#Havenbedrijf Antwerpen NV și Maatschappij van de Brugse Zeehaven NV împotriva Comisiei Europeană.#Ajutoare de stat – Sistem de scutire de la plata impozitului pe profit pus în aplicare de Belgia în favoarea porturilor sale – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă – Noțiunea de activitate economică – Servicii de interes economic general – Activități neeconomice – Caracter disociabil – Caracter selectiv – Cerere pentru o perioadă de tranziție.#Cauza T-696/17.

Cauza T‑696/17

Havenbedrijf Antwerpen NVșiMaatschappij van de Brugse Zeehaven NV

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 20 septembrie 2019

„Ajutoare de stat – Sistem de scutire de la plata impozitului pe profit pus în aplicare de Belgia în favoarea porturilor sale – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă – Noțiunea de activitate economică – Servicii de interes economic general – Activități neeconomice – Caracter disociabil – Caracter selectiv – Cerere pentru o perioadă de tranziție”

Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv care trebuie invocat din oficiu – Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond – Eroare de drept – Motiv care poate fi invocat de instanță numai dacă este invocat de reclamant

(art. 263 și 296 TFUE)

(a se vedea punctele 37 și 38)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Exploatare comercială a unor servicii și a unor infrastructuri portuare – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 46-50)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Operatori care își exercită activitatea în sectorul portuar, titulari de prerogative de putere publică și cărora le sunt încredințate servicii de interes general – Includere – Condiții

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 53-60)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutor – Admisibilitate – Consecințe – Identificare generală și abstractă a activităților economice ale operatorilor care își exercită activitatea într‑un sector

(art. 107 și 108 TFUE)

(a se vedea punctele 64-67)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere doar în cadrul articolului 107 alineatul (1) TFUE – Luarea în considerare a unei practici anterioare – Excludere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 68 și 69)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Acordarea accesului la o infrastructură portuară în schimbul unor taxe portuare – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 70-73, 75 și 76 și 78)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Prestații furnizate de autorități portuare la tarife publice, nediscriminatorii și stabilite în prealabil – Includere – Autorități portuare care exercită activități economice în cadrul unor misiuni de serviciu public fără scop lucrativ – Concurență cu operatori care urmăresc un scop lucrativ – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 74-83)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Operatori care își exercită activitatea în sectorul portuar, titulari de prerogative de putere publică – Exercitarea unor activități economice care pot fi disociate de exercitarea prerogativelor de putere publică – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 85-92)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Noțiune – Autorități portuare care furnizează bunuri și servicii în cadrul unui monopol legal – Concurență cu operatori din alte state membre – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 98-105)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Criterii de apreciere – Condiții cumulative

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctul 125)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură care conferă un avantaj fiscal – Cadru de referință pentru stabilirea existenței unui avantaj – Criterii

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 126-129, 131-134 și 170)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură care conferă un avantaj fiscal – Parametru pertinent pentru a dovedi selectivitatea măsurii – Introducere între operatori care se găsesc într‑o situație de fapt și de drept comparabilă a unei diferențieri nejustificate prin natura și prin economia unui regim fiscal general

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 130 și 175)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură care conferă un avantaj fiscal – Cadru de referință pentru stabilirea existenței unui avantaj – Delimitare materială – Criterii – Identificarea regimului fiscal comun sau „normal” – Regimul de impozitare a profiturilor societăților care desfășoară activități lucrative – Scutire necondiționată în cazul unor entități care exercită activități economice – Măsură derogatorie de la cadrul de referință – Diferențiere între operatori care se află într‑o situație factuală și juridică ce este comparabilă

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 145-156 și 174-192)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură fiscală de care beneficiază numai unele întreprinderi, în considerarea formei lor juridice și a sectorului lor de activitate – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 185 și 186)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Derogare de la sistemul fiscal general – Justificare întemeiată pe natura și pe structura sistemului – Criterii de apreciere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 207-210)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Necesitatea respectării principiului legalității – Imposibilitatea invocării unei nelegalități săvârșite în favoarea altuia

(a se vedea punctele 222-224)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Încălcare – Noțiune

(a se vedea punctele 225 și 226)

Rezumat

În Hotărârea Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia (T‑696/17), pronunțată la 20 septembrie 2019, Tribunalul a respins acțiunea în anulare introdusă de porturile din Anvers și din Bruges împotriva Deciziei Comisiei Europene din 27 iulie 2017 prin care sistemul de scutire de la plata impozitului pe profit de care beneficiau este calificat drept ajutor de stat incompatibil cu tratatul și prin care se dispune desființarea acestuia ( 1 ).

Adoptată în urma unei investigații desfășurate în anul 2013 în toate statele membre cu scopul obținerii unei imagini de ansamblu asupra funcționării și a fiscalității porturilor acestora, în decizia atacată s‑a constatat că măsura având ca obiect scutirea de la plata impozitului pe profit a porturilor belgiene menționate la articolul 180 punctul 2 din Codul impozitelor pe venituri coordonat în anul 1992 ( 2 ) constituia o schemă de ajutor de stat existentă, incompatibilă cu piața internă. În consecință, prin decizia atacată s‑a dispus mai ales desființarea acestei scutiri și supunerea veniturilor din activitățile porturilor menționate la impozitul pe profit de la începutul anului care urmează datei adoptării sale.

În speță, Tribunalul a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, statuând că Comisia a considerat în mod întemeiat că cele două porturi trebuiau calificate drept întreprinderi, în măsura în care acestea exercitau activități economice, și că scutirea de care beneficiau avea ca efect un avantaj în favoarea lor și prezenta, prin urmare, un caracter selectiv în raport cu dreptul ajutoarelor de stat ( 3 ).

Astfel, în primul rând, Tribunalul a statuat că Comisia a considerat în mod întemeiat că porturile exercitau, cel puțin parțial, activități economice, în sensul că acestea furnizau utilizatorilor lor un serviciu de acces al navelor la infrastructura portuară, în schimbul unei „taxe portuare”, și servicii specifice precum pilotarea, ridicarea, manipularea, amararea, în schimbul unei remunerații, în sensul că porturile puneau anumite infrastructuri sau terenuri la dispoziția unor întreprinderi pentru necesități proprii sau pentru furnizarea serviciilor specifice sus‑menționate. În această privință, Tribunalul a precizat, pe de o parte, că împrejurarea că porturilor li se deleagă prerogative de putere publică, de natură neeconomică, precum controlul și siguranța traficului maritim sau supravegherea antipoluare, sau că li se încredințează servicii de interes general nu împiedica, prin ea însăși, calificarea porturilor drept întreprinderi din moment ce exercitau și activități economice care constau în furnizarea de bunuri sau în prestarea de servicii pe piață în schimbul unei remunerații. Tribunalul a constatat, pe de altă parte, că nu s‑a demonstrat că activitățile economice ale porturilor erau doar accesorii și indisociabile de exercitarea prerogativelor lor de putere publică. În sfârșit, Tribunalul a statuat că, chiar dacă trebuia să se considere că porturile beneficiau de un monopol legal și că nu existau operatori privați în Belgia cu care s‑ar afla în concurență, exista totuși o piață a serviciilor portuare în privința căreia diferitele porturi maritime ale Uniunii, în special pe axa Hamburg‑Rotterdam‑Anvers, se aflau în concurență.

În al doilea rând, Tribunalul a statuat că Comisia a concluzionat în mod întemeiat că scutirea de la plata impozitului pe profit de care beneficiau cele două porturi în temeiul articolului 180 punctul 2 din CIR le conferea un avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, Tribunalul a amintit mai întâi că controlul care trebuie efectuat în vederea pronunțării cu privire la selectivitate implica să se identifice, într‑o primă etapă, cadrul de referință, cu alte cuvinte, regimul fiscal comun sau „normal”, apoi să se demonstreze, într‑o a doua etapă, că măsura fiscală în cauză deroga de la regimul comun respectiv în măsura în care introducea diferențieri între operatorii aflați, în raport cu obiectivul urmărit de acest regim comun, într‑o situație juridică și factuală comparabilă.

În speță, articolul 1 din CIR prevedea că societăților li se aplica impozitul pe profit, iar persoanelor juridice, altele decât societățile, li se aplica impozitul pe persoane juridice. Articolul 2 punctul 5 litera (a) din CIR definea, în plus, societatea ca fiind orice entitate cu personalitate juridică și angajată într‑o activitate de exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ.

În acest context, Tribunalul a statuat mai întâi că Comisia avea temei să considere că porturile erau, în principiu, „societăți”, datorită esenței activității acestora, de natură economică, și că, în lipsa articolului 180 punctul 2 din CIR, li s‑ar aplica impozitul pe profit, în măsura în care efectuau operațiuni cu caracter lucrativ, iar nu impozitul pe persoane juridice, în temeiul articolelor 1 și 2 din CIR. Întrucât articolul 180 punctul 2 din CIR instituia o scutire necondiționată de la plata impozitului pe profit în favoarea porturilor, chiar dacă acestea ar fi angajate într‑o activitate de exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ, în sensul articolului 2 punctul 5 din CIR, dispozițiile sale nu se încadrau în logica acestui cadru de referință și constituiau astfel o derogare de la cadrul menționat. În continuare, Tribunalul a constatat că Comisia a considerat în mod întemeiat că această derogare introducea o diferențiere între societățile cărora li se aplică impozitul pe profit și porturi, chiar dacă, în ceea ce privește obiectivul cadrului de referință care consta în impozitarea profiturilor societăților angajate într‑o activitate de exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ, se aflau într‑o situație comparabilă. În sfârșit, Tribunalul a considerat că această derogare nu era justificată de natura și de economia regimului impozitului pe venit. În această privință, Tribunalul a arătat mai ales că, din moment ce criteriul decisiv pentru aplicarea impozitului pe venit era, în privința entității în cauză, faptul de a fi angajată într‑o activitate de exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ, împrejurările că porturile nu își distribuiau profitul, ci îl reinvesteau, că urmăreau un obiectiv care depășește interesul lor individual, că nu aveau drept obiectiv prevăzut de lege obținerea de profituri, că făceau parte dintre autoritățile publice și că asigurau misiuni de interes general nu erau suficiente, în raport cu principiile directoare ale sistemului fiscal, pentru a justifica un tratament fiscal mai favorabil decât cel al altor societăți.

( 1 ) Decizia (UE) 2017/2115 a Comisiei din 27 iulie 2017 privind schema de ajutor nr. SA.38393 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Belgia – Fiscalitatea porturilor în Belgia (JO 2017, L 332, p. 1), denumită în continuare „decizia atacată”.

( 2 ) Denumit în continuare „CIR”.

( 3 ) Articolul 107 alineatul (1) TFUE.