Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 martie 2022.#Japan Airlines Co. Ltd împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Înțelegeri – Piața transportului aerian de mărfuri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitate și Elveția privind transportul aerian – Coordonarea unor elemente ale prețului serviciilor de transport aerian de mărfuri (suprataxa de carburant, suprataxa pentru securitate, plata unui comision pe suprataxe) – Schimb de informații – Competența teritorială a Comisiei – Articolul 266 TFUE – Prescripție – Dreptul la apărare – Nediscriminare – Încălcare unică și continuă – Cuantumul amenzii – Valoarea vânzărilor – Gravitatea încălcării – Cuantum suplimentar – Circumstanțe atenuante – Încurajare a comportamentului anticoncurențial de către autoritățile publice – Participare extrem de redusă – Proporționalitate – Competență de fond.#Cauza T-340/17.

Cauza T‑340/17

Japan Airlines Co. Ltd

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 martie 2022

„Concurență – Înțelegeri – Piața transportului aerian de mărfuri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitate și Elveția privind transportul aerian – Coordonarea unor elemente ale prețului serviciilor de transport aerian de mărfuri (suprataxa de carburant, suprataxa pentru securitate, plata unui comision pe suprataxe) – Schimb de informații – Competența teritorială a Comisiei – Articolul 266 TFUE – Prescripție – Dreptul la apărare – Nediscriminare – Încălcare unică și continuă – Cuantumul amenzii – Valoarea vânzărilor – Gravitatea încălcării – Cuantum suplimentar – Circumstanțe atenuante – Încurajare a comportamentului anticoncurențial de către autoritățile publice – Participare extrem de redusă – Proporționalitate – Competență de fond”

Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Competența Comisiei – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public – Punere în aplicare sau efecte calificate ale practicilor abuzive în SEE – Căi alternative – Criteriul efectului imediat, substanțial și previzibil – Întindere în prezența unui comportament care are ca obiect restrângerea concurenței

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

(a se vedea punctele 78, 79, 93, 95-104, 116-118, 122-130, 132-134 și 143-152)

Acțiune în anulare – Motive – Necompetența instituției care a emis actul atacat – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii – Condiție – Respectarea principiului contradictorialității

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 166 și 167)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Identificarea încălcărilor sancționate – Cerințe care decurg din principiul protecției jurisdicționale efective – Claritatea și precizia dispozitivului deciziei – Apreciere – Preeminența textului dispozitivului asupra motivării

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8 și 11; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 173, 174 și 177-183)

Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Suspendare – Efect suspensiv aferent procedurilor judiciare pendinte – Conținut – Efect erga omnes – Lipsă – Consecință – Stabilire în funcție de obiectul litigiului

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 și 25 alin. (6)]

(a se vedea punctele 205, 206 și 212)

Concurență – Procedură administrativă – Competențe ale Comisiei – Competență de a adopta o decizie de constatare a unei încălcări după împlinirea termenelor de prescripție pentru aplicarea de sancțiuni, în sensul Regulamentului nr. 1/2003 – Condiție – Existența unui interes legitim de a efectua o asemenea constatare

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7 și 25)

(a se vedea punctele 207 și 222)

Acțiune în anulare – Obiect – Decizie de constatare a unei încălcări a normelor de concurență săvârșite de mai mulți destinatari – Elemente, referitoare la alți destinatari decât reclamantul, neatacate sau atacate peste termen – Excludere – Consecință – Luare în considerare doar a elementelor dispozitivului deciziei și a temeiurilor necesare în susținerea sa referitoare la reclamant

(art. 101, 263 și 288 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7 și 25)

(a se vedea punctele 214-218)

Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acțiuni ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere – Necesitatea unui raport de concurență între întreprinderile participante – Lipsă

[art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53 alin. (1)]

(a se vedea punctele 250-264, 269 și 283)

Concurență – Amenzi – Apreciere în funcție de comportamentul individual al întreprinderii – Efectul nesancționării unui alt operator economic – Lipsă – Respectarea principiului egalității de tratament care trebuie conciliată cu cea a principiului legalității – Conținutul obligației de motivare

(art. 101 și 296 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20)

(a se vedea punctele 289-296)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Vânzări realizate care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Înțelegere care privește mai multe elemente ale prețului serviciilor de transport de mărfuri – Luare în considerare a întregii valori a vânzărilor legate de serviciile de transport de mărfuri – Admisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 6 și 13]

(a se vedea punctele 304-312 și 316-330)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Criterii de apreciere – Natura încălcării – Înțelegere orizontală în materie de prețuri – Gravitate inerentă unei astfel de încălcări de natură să justifice alegerea unui coeficient de gravitate ridicat

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 19-23]

(a se vedea punctele 336-341)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Luare în considerare doar a valorii vânzărilor realizate în legătură directă sau indirectă cu încălcarea în sectorul geografic vizat – Vânzări realizate pe teritoriul Spațiului Economic European – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Luare în considerare a valorii vânzărilor de servicii de transport de marfă la sosire – Admisibilitate

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]

(a se vedea punctele 361-373)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Marja de apreciere a Comisiei pentru efectuarea unei aprecieri globale – Criteriul participării extrem de reduse – Factori de apreciere

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

(a se vedea punctele 396-399)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Limită – Respectarea principiului nediscriminării – Luare în considerare a Orientărilor privind calcularea amenzilor

(art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)

(a se vedea punctele 426-432)

Rezumat

Reclamanta, Japan Airlines Co. Ltd, fostă Japan Airlines International Co. Ltd, este o companie de transport aerian; unul dintre compartimentele sale, denumit JAL Cargo, furnizează servicii de transport aerian de mărfuri. La data faptelor, reclamanta era o filială a Japan Airlines Corp., pe care a absorbit‑o, fiind succesorul său legal.

Reclamanta se numără printre cei 19 destinatari ai Deciziei C(2017) 1742 final a Comisiei din 17 martie 2017 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul AT.39258 – Transport aerian de mărfuri) (denumită în continuare „decizia atacată”). Prin această decizie, Comisia Europeană a constatat existența unei încălcări unice și continue a acestor dispoziții, prin care întreprinderile în cauză își coordonaseră, în cursul unor perioade cuprinse între anii 1999 și 2006, comportamentul de stabilire a prețurilor pentru furnizarea de servicii de transport de mărfuri în întreaga lume. Comisia a aplicat reclamantei o amendă în cuantum de 35700000 de euro pentru participarea sa la această încălcare.

La 7 decembrie 2005, Comisia a primit, în temeiul Comunicării sale din 2002 privind clemența ( 1 ), o cerere de imunitate formulată de Lufthansa și de două dintre filialele sale. Această cerere menționa existența unor contacte anticoncurențiale între mai multe întreprinderi care își desfășurau activitatea pe piața transportului aerian de mărfuri (denumite în continuare „transportatorii”) cu privire la mai multe elemente constitutive ale prețului serviciilor furnizate în cadrul acestei piețe, și anume, instituirea unor suprataxe „de carburant” și „pentru securitate”, precum și, în esență, refuzul de a acorda agenților de expediție o scutire de aceste taxe. Elementele strânse de Comisie și investigațiile sale au determinat‑o să adreseze, la 19 decembrie 2007, o comunicare privind obiecțiunile unui număr de 27 de transportatori, iar ulterior să adopte, la 9 noiembrie 2010, împotriva a 21 de transportatori, printre care și reclamanta, o primă decizie ( 2 ). Aceasta a fost însă anulată de Tribunal prin hotărâri din 16 decembrie 2015 ( 3 ), în limita concluziilor în anulare respective în acest sens, pentru motivul unor contradicții care afectau motivarea deciziei menționate.

În hotărârea sa, Tribunalul admite în parte concluziile în anularea deciziei atacate, precum și concluziile prin care se solicită reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei. Astfel, Tribunalul constată o încălcare a normelor privind prescripția pentru aplicarea de sancțiuni pentru încălcări ale normelor de concurență, validând în același timp analiza prin care Comisia a stabilit existența unei încălcări unice și continue care afectează mai multe tipuri de rute aeriene și aducând precizări cu privire la întinderea competenței teritoriale a Comisiei în prezența unor practici puse în aplicare, în parte în afara Uniunii, și cu privire la aplicarea criteriilor de stabilire a cuantumului amenzilor în asemenea împrejurări.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul examinează motivul întemeiat pe necompetența Comisiei de a constata și de a sancționa o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE pe rutele având ca destinație Spațiul Economic European (SEE) și provenind din țări terțe. În această privință, Tribunalul amintește că Comisia este competentă să constate și să sancționeze un comportament adoptat în afara teritoriului Uniunii sau al SEE, cu condiția ca acesta să fi fost pus în aplicare pe acest teritoriu sau să fi fost previzibil că respectivul comportament produce un efect imediat și substanțial pe teritoriul menționat. În speță, Comisia și‑a recunoscut în mod întemeiat competența în raport cu efectele calificate ale încălcării în litigiu. Mai precis, nocivitatea inerentă unui acord sau practici orizontale în materie de prețuri precum încălcarea în litigiu, din care decurge calificarea sa drept restrângere a concurenței prin „obiect”, o exonera de obligația de a cerceta efectele concrete ale acesteia în cadrul SEE. De asemenea, fără a se expune cenzurii Tribunalului, Comisia a putut admite caracterul previzibil, imediat și substanțial al efectelor comportamentului în litigiu în cadrul SEE, care rezultă din repercutarea, pe care funcționarea normală a pieței o preconizează în mod rezonabil, de către agenții de expediție care trebuiau să plătească costul majorat al serviciilor de transport aerian de mărfuri pe rutele în cauză, a costului suplimentar aferent asupra expeditorilor, ea însăși susceptibilă să contribuie la o creștere a prețului mărfurilor importate în SEE.

În al doilea rând, Tribunalul respinge motivul, invocat din oficiu, întemeiat pe necompetența Comisiei de a constata și de a sancționa o încălcare a articolului 53 din Acordul privind SEE pe rutele dintre Elveția, pe de o parte, și Norvegia și Islanda, pe de altă parte. Astfel, potrivit Tribunalului, atât din dispozitivul, cât și din motivarea deciziei atacate reiese că Comisia nu a constatat nicio încălcare a acestei dispoziții pe rutele menționate.

În al treilea rând, Tribunalul verifică dacă curgerea termenului de prescripție ( 4 ) împiedica exercitarea de către Comisie a competenței sale de sancționare, după cum susținea reclamanta. În măsura în care decizia atacată a imputat reclamantei încălcarea în litigiu în ceea ce privește rutele care nu figurează în dispozitivul Deciziei din 9 noiembrie 2010, Tribunalul efectuează o distincție între, pe de o parte, rutele menționate în dispozitivul acestei decizii, în privința cărora acțiunea formulată de reclamantă împotriva Comisiei putea avea un efect suspensiv asupra termenului de prescripție, și, pe de altă parte, rutele prevăzute numai în dispozitivul deciziei atacate, în speță, rutele din interiorul SEE și Uniune‑Elveția, în privința cărora nu se aplică niciun motiv de prelungire a termenului de prescripție. Or, referitor la acestea din urmă, trebuie să se constate că decizia atacată a fost adoptată după mai mult de 10 ani de la încetarea comportamentelor în cauză, astfel încât reclamanta are dreptul de a se prevala de expirarea termenului de prescripție în privința lor, fără a putea totuși solicita, în acest temei, anularea în totalitate a deciziei atacate.

În al patrulea rând, ca răspuns la criticile prin care reclamanta reproșa Comisiei că a considerat‑o răspunzătoare pentru încălcarea în litigiu pe rute pe care nu le deservește sau pe care nu le putea deservi, Tribunalul subliniază că imputarea în sarcina unei întreprinderi a comportamentelor anticoncurențiale care compun o încălcare unică la care aceasta nu a participat în mod direct impune existența unui plan global care urmărește un obiectiv comun, contribuția cu intenție a întreprinderii în cauză la acest plan și faptul că aceasta avea cunoștință (dovedită sau prezumată) despre respectivele comportamente. Întrucât aceste condiții erau îndeplinite în speță, Comisia a considerat în mod întemeiat reclamanta răspunzătoare pentru încălcarea unică și continuă, în măsura în care privea rutele SEE‑țări terțe, cu excepția Japoniei, independent de eventuala sa calitate de concurentă potențială pe aceste rute.

În al cincilea rând, Tribunalul examinează criticile reclamantei împotriva stabilirii cuantumului amenzii care i‑a fost aplicată, în special criticile privind stabilirea valorii vânzărilor și a coeficientului de gravitate în condițiile descrise de Orientările din 2006 ( 5 ). În această privință, Comisia nu este criticată pentru că a stabilit valoarea vânzărilor mai degrabă în raport cu cifra de afaceri generată de vânzarea de servicii de transport de mărfuri decât doar în raport cu veniturile obținute din suprataxele în cauză. Astfel, potrivit Tribunalului, valoarea vânzărilor trebuie să reflecte prețul facturat clienților pentru serviciile de transport de mărfuri, din care suprataxele sunt doar un element. De asemenea, alegerea unui coeficient de gravitate de 16 %, pe o scară de la 0 % la 30 %, este considerată lipsită de eroare. Într‑adevăr, pe de o parte, un asemenea coeficient de gravitate este foarte favorabil reclamantei, având în vedere gravitatea inerentă practicilor în litigiu. Pe de altă parte, reclamanta nu a contestat niciunul dintre cei trei factori suplimentari pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a stabili coeficientul de gravitate, și anume cotele de piață cumulate ale transportatorilor incriminați, sfera geografică a încălcării unice și continue și punerea în aplicare a practicilor în litigiu. În sfârșit, în măsura în care reclamanta considera insuficientă reducerea generală de 15 % de care a beneficiat în temeiul existenței unor circumstanțe atenuante, având în vedere particularitățile cadrului de reglementare japonez, Tribunalul consideră că argumentarea acesteia este insuficient motivată.

În ultimul rând, Tribunalul își exercită competența de fond pentru a se pronunța cu privire la concluziile prin care se solicită reducerea cuantumului amenzii aplicate. Fără a se îndepărta de metoda de calcul urmată de Comisie în decizia atacată, Tribunalul deduce astfel consecințele concluziilor sale, în special pe tema împlinirii prescripției în ceea ce privește practicile referitoare la rutele din interiorul SEE și Uniune‑Elveția. Tribunalul admite, în continuare, caracterul limitat al participării reclamantei la încălcarea unică și continuă și, prin urmare, aplicarea unei reduceri suplimentare în acest temei. În consecință, cuantumul amenzii aplicate reclamantei, stabilit la 35700000 de euro de către Comisie, este redus la 28875000 de euro.

( 1 ) Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

( 2 ) Decizia C(2010) 7694 final a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul COMP/39258 – Transport aerian de mărfuri).

( 3 ) Hotărârile din 16 decembrie 2015, Air Canada/Comisia (T‑9/11, nepublicată, EU:T:2015:994), Koninklijke Luchtvaart Maatschappij/Comisia (T‑28/11, nepublicată, EU:T:2015:995), Japan Airlines/Comisia (T‑36/11, nepublicată, EU:T:2015:992), Cathay Pacific Airways/Comisia (T‑38/11, nepublicată, EU:T:2015:985), Cargolux Airlines/Comisia (T‑39/11, nepublicată, EU:T:2015:991), Latam Airlines Group și Lan Cargo/Comisia (T‑40/11, nepublicată, EU:T:2015:986), Singapore Airlines și Singapore Airlines Cargo Pte/Comisia (T‑43/11, nepublicată, EU:T:2015:989), Deutsche Lufthansa și alții/Comisia (T‑46/11, nepublicată, EU:T:2015:987), British Airways/Comisia (T‑48/11, nepublicată, EU:T:2015:988), SAS Cargo Group și alții/Comisia (T‑56/11, nepublicată, EU:T:2015:990), Air France KLM/Comisia (T‑62/11, nepublicată, EU:T:2015:996), Air France/Comisia (T‑63/11, nepublicată, EU:T:2015:993), și Martinair Holland/Comisia (T‑67/11, nepublicată, EU:T:2015:984).

( 4 ) Este vorba în speță despre termenul prevăzut la articolul 25 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 1/2003, de o durată de 10 ani de la încetarea încălcării.

( 5 ) Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).