Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 5 octombrie 2020 (Extras).#Les Mousquetaires și ITM Entreprises împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Înțelegeri – Procedură administrativă – Decizii prin care se dispun inspecții – Excepție de nelegalitate a articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Obligație de motivare – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Indicii suficient de serioase – Proporționalitate – Acțiune în anulare – Motive privind desfășurarea unei inspecții – Refuz de a proteja confidențialitatea datelor care țin de viața privată – Inadmisibilitate.#Cauza T-255/17.

Cauza T‑255/17

MousquetairesșiITM Entreprises

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 5 octombrie 2020

„Concurență – Înțelegeri – Procedură administrativă – Decizii prin care se dispun inspecții – Excepție de nelegalitate a articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Obligație de motivare – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Indicii suficient de serioase – Proporționalitate – Acțiune în anulare – Motive privind desfășurarea unei inspecții – Refuz de a proteja confidențialitatea datelor care țin de viața privată – Inadmisibilitate”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune formulată de o întreprindere inspectată îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care se refuză o cerere de protecție a membrilor personalului său în temeiul dreptului la respectarea vieții private – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4); Directiva 95/46 a Parlamentului European și a Consiliului]

(a se vedea punctul 32)

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei prin care se respinge o cerere a unei întreprinderi inspectate prin care aceasta urmărește să beneficieze de protecție în temeiul dreptului la respectarea vieții private a salariaților săi sau a cadrelor sale de conducere – Includere – Condiție – Cerere de protecție formulată anterior copierii datelor referitoare la viața privată – Lipsă – Inadmisibilitate

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 33-46)

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Respingere de către Comisie a unei cereri de restituire a unor date cu caracter privat – Cerere a reclamantului formulată într‑un mod insuficient de precis pentru a permite Comisiei să ia poziție – Lipsa unui răspuns al Comisiei susceptibil să constituie un act atacabil – Inadmisibilitate

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctul 47)

Acțiune în anulare – Motive – Motive și critici referitoare la desfășurarea unei inspecții în susținerea concluziilor prin care se solicită anularea deciziei prin care se dispune o inspecție – Motive și critici care nu pot conduce la anularea actului atacat – Motive inoperante

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 50-57)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la o cale de atac efectivă – Sistem de căi legale care îndeplinește condițiile de efectivitate, eficacitate, certitudine și termen rezonabil

(art. 263, 268, 277, 278 și 340 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (1) și (4); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 157 alin. (2)]

(a se vedea punctele 86-111)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Întindere – Indicare în decizia de inspecție a informațiilor care evidențiază deținerea de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Obligația de a dezvălui indiciile menționate – Lipsă

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 114-119 și 132-137)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Întindere – Obligația de a motiva alegerea datei inspecției – Lipsă

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 139-142)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Decizie prin care se dispune o inspecție – Respectarea principiului proporționalității – Durata inspecției – Respectarea unui termen rezonabil – Apreciere a posteriori

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 52 alin. (1) și (3); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 161-165)

Procedură jurisdicțională – Termen de prezentare a probelor – Prezentarea de probe după expirarea termenului de răspuns stabilit printr‑o măsură de organizare a procedurii – Cerința unei justificări valabile a tardivității – Lipsă – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85 alin. (1) și (3)]

(a se vedea punctele 178-186)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Obligația de deținere de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Formă a indiciilor care au justificat decizia de inspecție – Lipsa deschiderii unei investigații anterior deciziei de inspecție – Interviuri prealabile deschiderii unei investigații – Obligație de înregistrare sau de transcriere formală a interviurilor menționate – Lipsă

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 19 alin. (1); Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 3 alin. (1) și (3)]

(a se vedea punctele 193-219)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Obligația de deținere de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Autori ai indiciilor care au justificat decizia de inspecție – Furnizor care are relații strânse cu autorii prezumați ai încălcării – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 221-232)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Obligația de deținere de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Conținutul indiciilor care au justificat decizia de inspecție – Regim probatoriu specific al practicilor concertate – Consecință – Prag de recunoaștere a deținerii de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care se situează sub cel necesar pentru constatarea unei practici concertate

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 233-242)

Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Dreptul la inviolabilitatea domiciliului – Obligația de deținere de către Comisie a unor indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare – Conținutul indiciilor care au justificat decizia de inspecție – Schimb de informații între concurenți – Informații publice – Lipsa unui indiciu suficient de serios – Încălcarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

(a se vedea punctele 283-300)

Rezumat

Tribunalul anulează în parte deciziile de inspecție ale Comisiei ca urmare a unor suspiciuni de practici anticoncurențiale din partea mai multor întreprinderi franceze din sectorul distribuției

Comisia nu a demonstrat că deținea indicii suficient de serioase care să permită să se suspecteze schimburi de informații privind strategiile comerciale viitoare ale întreprinderilor

După ce a primit informații privind schimburi de informații între mai multe întreprinderi și asocieri de întreprinderi din sectorul distribuției alimentare și nealimentare, Comisia Europeană a adoptat, în luna februarie 2017, o serie de decizii prin care a dispus ca mai multe societăți să se supună unor inspecții ( 1 ) (denumite în continuare „deciziile de inspecție”). Aceste decizii au fost adoptate în aplicarea articolului 20 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1/2003”) ( 2 ), care stabilește competențele Comisiei în materie de inspecții.

În cadrul inspecțiilor sale, Comisia a efectuat, printre altele, vizite ale birourilor societăților vizate, unde au fost efectuate copii ale conținutului materialului informatic. Ținând seama de rezervele lor cu privire la deciziile de inspecție și la desfășurarea inspecțiilor, mai multe societăți inspectate ( 3 ) au introdus acțiuni în anulare împotriva acestor decizii. În susținerea acțiunilor lor, societățile reclamante au invocat, printre altele, o excepție de nelegalitate a articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003, o încălcare a obligației de motivare a deciziilor de inspecție, precum și o încălcare a dreptului lor la inviolabilitatea domiciliului. În plus, anumite reclamante contestau legalitatea reținerii și a copierii datelor care țineau de viața privată a salariaților lor și a cadrelor lor de conducere, precum și refuzul de a restitui aceste date ( 4 ).

În ceea ce privește această din urmă contestație invocată în cauza T‑255/17, Tribunalul o declară inadmisibilă. În raționamentul său, acesta subliniază că orice întreprindere are obligația de a asigura protecția persoanelor pe care le angajează, precum și a vieții lor private, în special în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Astfel, o întreprindere inspectată poate fi determinată să ceară Comisiei să nu rețină anumite date care pot aduce atingere vieții private a salariaților săi sau a cadrelor sale de conducere sau să solicite Comisiei restituirea acestor date. Prin urmare, în cazul în care o întreprindere invocă protecția în temeiul dreptului la respectarea vieții private a salariaților săi sau a cadrelor sale de conducere pentru a se opune reținerii materialului informatic sau a instrumentelor de comunicare și copierii datelor conținute în acesta, decizia prin care Comisia respinge această cerere produce efecte juridice în privința respectivei întreprinderi. Cu toate acestea, în speță, în lipsa unei cereri de protecție prealabilă formulate de reclamante, reținerea materialului în cauză și copierea datelor cuprinse în acest material nu au putut să conducă la adoptarea unei decizii supuse căilor de atac prin care Comisia ar fi respins, chiar implicit, o asemenea cerere de protecție. În plus, potrivit Tribunalului, cererea de restituire a datelor private în cauză nu a fost formulată într‑un mod suficient de precis pentru a permite Comisiei să ia poziție în mod util în privința sa, astfel încât reclamantele nu primiseră, la data introducerii acțiunii, un răspuns din partea Comisiei susceptibil să constituie un act atacabil.

În ceea ce privește temeinicia acțiunilor, Tribunalul, după ce a amintit și a precizat normele și principiile care încadrează deciziile de inspecție ale Comisiei în dreptul concurenței, le anulează în parte pe cele care fac obiectul acțiunilor reclamantelor.

În primul rând, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate care vizează alineatele (1) și (4) ale articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003, care privesc competența generală a Comisiei de a efectua inspecții și, respectiv, obligația întreprinderilor și a asocierilor de întreprinderi de a se supune acestor inspecții în cazul în care acestea sunt dispuse printr‑o decizie. În susținerea acestei excepții de nelegalitate, în fiecare cauză, reclamantele invocau o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă. În cauzele T‑249/17 și T‑254/17 s‑a invocat de asemenea o încălcare a principiului egalității armelor și a dreptului la apărare.

În ceea ce privește critica întemeiată pe o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă, Tribunalul amintește că acest drept, garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), corespunde articolului 6 alineatul (1) și articolului 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”), astfel încât dispozițiile acesteia din urmă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”) trebuie luate în considerare la interpretarea acestei dispoziții a cartei ( 5 ). Potrivit jurisprudenței Curții EDO, existența unui drept la o cale de atac efectivă presupune întrunirea a patru condiții: existența unui control jurisdicțional efectiv atât în fapt, cât și în drept (condiția de efectivitate), posibilitatea justițiabilului de a obține un remediu adecvat în cazul unei neregularități (condiția de eficacitate), accesibilitatea certă a acțiunii (condiția de certitudine) și un control jurisdicțional într‑un termen rezonabil (condiția termenului rezonabil). În această privință, reiese din analiza Tribunalului că sistemul de control al derulării operațiunilor de inspecție, constituit din ansamblul căilor legale puse la dispoziția întreprinderilor inspectate ( 6 ), îndeplinește aceste patru condiții. Critica întemeiată pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă este, așadar, respinsă ca nefondată.

Critica întemeiată pe încălcarea principiului egalității armelor și a dreptului la apărare este, la rândul său, înlăturată pe baza unei jurisprudențe constante potrivit căreia, în etapa de investigare preliminară, Comisiei nu i se poate impune să menționeze indiciile care justifică inspecția unei întreprinderi suspectate de practică anticoncurențială. Astfel, o asemenea obligație ar repune în discuție echilibrul pe care jurisprudența l‑a stabilit între menținerea eficacității investigației și asigurarea dreptului la apărare al întreprinderii în cauză.

În al doilea rând, în examinarea motivului întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, Tribunalul amintește că deciziile de inspecție trebuie să indice prezumțiile pe care Comisia înțelege să le verifice, mai exact ce anume se caută și la ce elemente trebuie să se refere inspecția (descrierea încălcării suspectate, și anume piața relevantă prezumată, natura restrângerilor suspectate ale concurenței și sectoarele acoperite de pretinsa încălcare). Această obligație de motivare specifică urmărește să pună în evidență caracterul justificat al inspecției și să permită întreprinderilor în cauză să înțeleagă întinderea obligației lor de colaborare, garantând în același timp dreptul la apărare. În fiecare cauză, Tribunalul constată în special că din deciziile de inspecție reiese în mod detaliat că Comisia aprecia că dispune de indicii serioase care au determinat‑o să suspecteze practici anticoncurențiale.

În al treilea rând, în ceea ce privește motivul referitor la încălcarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, Tribunalul amintește că, pentru a se asigura că o decizie de inspecție nu prezintă un caracter arbitrar, instanța Uniunii trebuie să verifice dacă Comisia dispunea de indicii suficient de serioase care să permită să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență de către întreprinderea în cauză.

Pentru a putea efectua această verificare, Tribunalul a invitat Comisia, prin adoptarea unor măsuri de organizare a procedurii, să îi comunice documentele care conțineau indiciile care au justificat inspecțiile, iar Comisia a dat curs acestei cereri în termenul stabilit. Un „răspuns suplimentar” al Comisiei, care cuprindea alte documente referitoare la astfel de indicii, a fost totuși înlăturat ca inadmisibil din cauza lipsei unei justificări valabile a caracterului tardiv al depunerii sale.

În ceea ce privește forma indiciilor care au justificat deciziile de inspecție, Tribunalul subliniază că, dacă indiciile obținute înaintea unei inspecții ar fi supuse aceluiași formalism precum culegerea de dovezi ale unei încălcări în cadrul unei investigații deschise, Comisia ar trebui să respecte norme care reglementează competențele sale de investigație, deși nu a fost încă deschisă în mod oficial nicio investigație în sensul Regulamentului nr. 1/2003 ( 7 ) și aceasta nu a exercitat competențele sale de investigare, cu alte cuvinte nu a adoptat o măsură care să implice imputarea săvârșirii unei încălcării, și anume o decizie de inspecție. Acesta este motivul pentru care, contrar celor susținute de reclamante, Tribunalul statuează că reglementarea referitoare la obligația de înregistrare a interviurilor ( 8 ) nu este aplicabilă înainte de deschiderea unei investigații de către Comisie. Interviuri cu furnizori, desfășurate înainte de deschiderea unei investigații, pot constitui, așadar, indicii, chiar dacă nu au făcut obiectul unei înregistrări. Astfel, în caz contrar, s‑ar aduce atingere în mod grav identificării unor practici anticoncurențiale din cauza efectului descurajator pe care îl poate avea un interogatoriu formal care trebuie înregistrat asupra tendinței martorilor de a furniza informații și de a denunța încălcări. În plus, potrivit Tribunalului, aceste interviuri cu furnizori constituie indicii la dispoziția Comisiei începând cu data la care au avut loc, iar nu din momentul în care au făcut obiectul unui proces‑verbal, astfel cum susțin reclamantele.

În ceea ce privește conținutul indiciilor care au justificat deciziile de inspecție, Tribunalul arată că, ținând seama de distincția necesară dintre dovezile unei practici concertate și indiciile care justifică inspecții în vederea colectării unor astfel de probe, pragul de recunoaștere a deținerii de către Comisie a unor indicii suficient de serioase trebuie să se situeze în mod necesar sub cel care permite să se constate existența unei practici concertate. În lumina acestor considerații, Tribunalul apreciază că Comisia deținea indicii suficient de serioase pentru a suspecta o practică concertată privind schimburile de informații referitoare la reducerile de prețuri obținute pe piețele de aprovizionare cu anumite produse de consum curent și prețurile pe piața vânzării de servicii către fabricanții de produse de marcă. În schimb, în lipsa unor astfel de indicii în ceea ce privește schimburile de informații privind strategiile comerciale viitoare ale întreprinderilor suspectate, Tribunalul admite motivul întemeiat pe încălcarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului în ceea ce privește această a doua încălcare și anulează, așadar, în parte deciziile de inspecție.

( 1 ) În cauza T‑249/17 este vizată Decizia C(2017) 1054 final a Comisiei din 9 februarie 2017, prin care se dispune ca Casino, Guichard‑Perrachon, precum și toate societățile controlate direct sau indirect de acestea să se supună unei inspecții (cazul AT.40466 ‑ Tute 1). În cauza T‑254/17 (cauză nepublicată) este vizată Decizia C(2017) 1056 final a Comisiei din 9 februarie 2017, prin care se dispune ca Intermarché Casino Achats, precum și toate societățile controlate direct sau indirect de aceasta să se supună unei inspecții (cazul AT.40466 ‑ Tute 1). În cauza T‑255/17 sunt vizate, cu titlu principal, Decizia C(2017) 1361 final a Comisiei din 21 februarie 2017, prin care se dispune ca Mousquetaires, precum și toate societățile controlate direct sau indirect de acesta să se supună unei inspecții (cazul AT.40466 ‑ Tute 1), precum și Decizia C(2017) 1360 final a Comisiei din 21 februarie 2017, vizând aceleași societăți (cazul AT.40467 ‑ Tute 2), și, cu titlu subsidiar, Decizia C(2017) 1057 final a Comisiei din 9 februarie 2017, prin care se dispune ca Intermarché, precum și toate societățile controlate direct sau indirect de aceasta să se supună unei inspecții (cazul AT.40466 – Tute 1), precum și Decizia C(2017) 1061 final a Comisiei din 9 februarie 2017 vizând aceleași societăți (cazul AT.40467 – Tute 2).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

( 3 ) Societățile reclamante sunt Casino, Guichard‑Perrachon și Achats Marchandises Casino SAS (AMC) (cauza T‑249/17), Intermarché Casino Achats (cauza T‑254/17) și Les Mousquetaires și ITM Entreprises (cauza T‑255/17).

( 4 ) Este vorba despre Mousquetaires și ITM Entreprises, în cauza T‑255/17.

( 5 ) Articolul 52 din cartă și explicațiile cu privire la acest articol.

( 6 ) Acțiune în anulare, acțiune privind măsurile provizorii, acțiune în răspundere extracontractuală.

( 7 ) Capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

( 8 ) Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [101 și 102 TFUE] (JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).