Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 23 mai 2019 (Extras).#Recylex SA și alții împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Înțelegeri – Piața reciclării bateriilor plumb-acid pentru automobile – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE – Coordonarea prețurilor de achiziționare – Amenzi – Punctul 26 din Comunicarea din 2006 privind cooperarea – Punctul 37 din Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor – Competență de fond.#Cauza T-222/17.

Cauza T‑222/17

(publicare în extras)

Recylex SA și alții

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 23 mai 2019

„Concurență – Înțelegeri – Piața reciclării bateriilor plumb-acid pentru automobile – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE – Coordonarea prețurilor de achiziționare – Amenzi – Punctul 26 din Comunicarea din 2006 privind cooperarea – Punctul 37 din Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor – Competență de fond”

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în schimbul cooperării întreprinderilor incriminate – Caracter imperativ pentru Comisie

(art. 101 TFUE; Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei, pct. 38)

(a se vedea punctul 142)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Întreprindere care este prima ce prezintă probe concludente – Criterii de apreciere

(art. 101 TFUE; Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei, pct. 12, 24 și 30)

(a se vedea punctele 143 și 145-151)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Conținut – Luare în considerare a Orientărilor privind calcularea amenzilor – Limite

(art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicările 2006/C 210/02 și 2006/C 298/11 ale Comisiei)

(a se vedea punctele 160-162)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Capacitate de plată – Obligația de a lua în considerare situația financiară precară a întreprinderii în cauză – Inexistență

(art. 101 TFUE; Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei, pct. 35)

(a se vedea punctele 164-166)

Rezumat

Prin Hotărârea sa din 23 mai 2019, Recylex și alții/Comisia (T‑222/17), Tribunalul a respins acțiunea introdusă de Recylex SA, Fonderie et Manufacture de Métaux SA și de Harz-Metall GmbH (denumite în continuare „Recylex”), societăți care își desfășoară activitatea în domeniul producției de plumb reciclat și de alte produse, prin care se urmărea reducerea cuantumului amenzii aplicate de Comisie prin decizia sa ( 1 ) referitoare la încălcarea articolului 101 TFUE. Această încălcare a luat forma unor acorduri și a unor practici concertate între patru grupuri de întreprinderi pe teritoriul Belgiei, al Germaniei, al Franței și al Țărilor de Jos. Ea a constat în coordonarea prețurilor de achiziționare ale bateriilor plumb-acid uzate pentru automobile, utilizate pentru producerea de plumb reciclat.

Procedura administrativă aflată la originea deciziei atacate a fost deschisă în urma unei cereri de imunitate depuse de JCI, unul dintre grupurile de întreprinderi în cauză. Eco‑Bat, un alt grup de întreprinderi, și ulterior, în cele din urmă, Recylex au introdus câte o cerere de imunitate sau, în subsidiar, de reducere a amenzii, în temeiul Comunicării Comisiei din 2006 privind cooperarea ( 2 ). În aceste condiții, JCI a primit imunitate, în timp ce Eco‑Bat a beneficiat de o reducere a amenzii de 50 %, pentru motivul că a fost prima întreprindere care a furnizat elemente de probă cu o valoare adăugată semnificativă. La rândul său, Recylex, a doua întreprindere care a prezentat astfel de elemente, a beneficiat de o reducere de 30 %.

În acest context, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul în care două întreprinderi au furnizat elemente de probă cu o valoare adăugată semnificativă, cea de a doua care le‑a furnizat ar putea lua locul celei dintâi, în ipoteza în care cooperarea acesteia s‑ar dovedi neconformă cu cerințele punctului 12 din Comunicarea din 2006 privind cooperarea.

În această privință, Tribunalul a constatat că reiese, printre altele, din însăși logica Comunicării din 2006 privind cooperarea că efectul urmărit este de a se crea un climat de incertitudine în cadrul înțelegerilor, fiind încurajată denunțarea acestora în fața Comisiei. Această incertitudine rezultă tocmai din faptul că participanții la înțelegere știu că numai unul dintre ei va putea beneficia de imunitatea la amenzi prin denunțarea celorlalți participanți la încălcare, expunându‑i astfel riscului de a li se aplica amenzi. În cadrul acestui sistem și potrivit aceleiași logici, se presupune că întreprinderile care se oferă cel mai rapid să coopereze beneficiază de reduceri mai importante ale amenzilor care le‑ar fi aplicate, în caz contrar, decât cele acordate întreprinderilor mai puțin rapide în cooperare. Ordinea cronologică și rapiditatea cooperării oferite de membrii înțelegerii constituie, prin urmare, elemente fundamentale ale sistemului instituit de Comunicarea din 2006 privind cooperarea.

( 1 ) Decizia C(2017) 900 final a Comisiei din 8 februarie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE (cazul AT.40018 – Reciclarea bateriilor pentru automobile).

( 2 ) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2006, C 298, p. 17, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 3).