Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 mai 2019.#RW împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Funcționari – Articolul 42c din statut – Trimitere în concediu în interesul serviciului – Pensionare din oficiu – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Domeniul de aplicare al legii – Interpretare literală, sistematică și teleologică.#Cauza T-170/17.

Cauza T‑170/17

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 mai 2019

„Funcție publică – Funcționari – Articolul 42c din statut – Trimitere în concediu în interesul serviciului – Pensionare din oficiu – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Domeniul de aplicare al legii – Interpretare literală, sistematică și teleologică”

Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune în anularea unei decizii de plasare a reclamantei în concediu în interesul serviciului – Pensionare din oficiu a reclamantului în cursul procedurii – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 42c, 90 și 91)

(a se vedea punctele 39-42)

Funcționari – Concedii – Plasare în concediu în interesul serviciului – Domeniu de aplicare – Funcționari care au împlinit vârsta de pensionare – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 42c; Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (7)]

(a se vedea punctele 59, 63, 64 și 66-72)

Rezumat

În Hotărârea RW/Comisia (T‑170/17), pronunțată la 8 mai 2019, Tribunalul a admis cererea unui fost funcționar de anulare a unei decizii a Comisiei de a o plasa în concediu în interesul serviciului în temeiul articolului 42c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, în același timp, de pensionare din oficiu, în temeiul celui de al cincilea paragraf al acestei dispoziții. În această privință, Tribunalul a trebuit să se pronunțe cu privire la domeniul de aplicare ratione personae al articolului 42c din statut, pentru a răspunde la întrebarea dacă dispoziția menționată poate fi aplicată funcționarilor care au împlinit „vârsta de pensionare” în sensul acestei dispoziții, ținând seama de faptul că această aplicare determină punerea în concediu în interesul serviciului și, în același timp, pensionarea din oficiu a funcționarilor respectivi. În acest scop, Tribunalul a efectuat o interpretare literală, contextuală și teleologică a articolului 42c din statut.

În ceea ce privește, mai întâi, interpretarea literală a articolului 42c din statut, Tribunalul a constatat că din modul de redactare a articolului menționat reiese că acest concediu în interesul serviciului trebuie să aibă o anumită durată, ceea ce exclude ca această plasare în concediu să poată fi concomitentă cu pensionarea din oficiu. Prin urmare, articolul 42c din statut nu poate fi aplicat funcționarilor care au împlinit „vârsta de pensionare”.

În ceea ce privește, în continuare, interpretarea contextuală a aceleiași dispoziții, Tribunalul a statuat că, prin includerea articolului 42c în capitolul 2 din titlul III din statut, concediul în interesul serviciului a fost conceput de legiuitorul Uniunii ca fiind o „poziție” în care un funcționar poate fi plasat pe parcursul carierei sale în instituțiile Uniunii. Rezultă, așadar, că aplicarea articolului menționat unui funcționar care a împlinit „vârsta de pensionare”, determinând astfel punerea sa în concediu în interesul serviciului simultan cu pensionarea din oficiu, astfel cum este reglementată de capitolul 4 din titlul III din statut, conduce la transformarea măsurii în cauză dintr‑o „poziție” administrativă într‑un caz de „încetare definitivă a raporturilor de muncă”. Potrivit Tribunalului, o astfel de aplicare se aseamănă cu o „pensionare din oficiu în interesul serviciului” împotriva voinței persoanei interesate.

În sfârșit, în ceea ce privește interpretarea teleologică a articolului 42c din statut, Tribunalul a statuat că aplicarea sa într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal ar priva funcționarul vizat de beneficiul dispozițiilor prevăzute de al șaptelea și de al optulea paragraf ale articolului menționat, referitoare la drepturile funcționarilor la indemnizație și la contribuția continuă la sistemul de pensii în perioada punerii lor în concediu în interesul serviciului, în măsura în care durata concediului menționat ar fi nulă. În aceste împrejurări, echilibrul urmărit de legiuitorul Uniunii, în cadrul adoptării articolului 42c din statut, între considerațiile referitoare la gestionarea optimizată a resurselor umane ale instituțiilor și cele referitoare la protecția suficientă a intereselor funcționarilor în cauză, ar fi perturbat în detrimentul acestor din urmă considerații. Pe de altă parte, pensionarea din oficiu simultan cu punerea în concediu în interesul serviciului ar avea drept consecință privarea automată a instituțiilor, luându‑le orice putere de apreciere, de un instrument de gestionare a personalului menționat la articolul 42c al patrulea paragraf din statut, și anume posibilitatea de a reintegra funcționarul în cauză în serviciu, și a acestuia din urmă de la beneficiul unei astfel de reintegrări.