Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 7 martie 2019.#L împotriva Parlamentului European.#Funcție publică – Asistent parlamentar acreditat – Rezilierea contractului – Ruperea legăturii de încredere – Activități exterioare – Eroare vădită de apreciere – Cerere de despăgubire.#Cauza T-59/17.

Cauza T‑59/17

împotriva

Parlamentului European

Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 7 martie 2019

„Funcție publică – Asistent parlamentar acreditat – Rezilierea contractului – Ruperea legăturii de încredere – Activități exterioare – Eroare vădită de apreciere – Cerere de despăgubire”

Funcționari – Asistenți parlamentari acreditați – Concediere pentru motive legate de raportul bazat pe încredere reciprocă – Obligația de motivare – Puterea de apreciere a autorității abilitate să încheie contractele de muncă – Întindere

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (c), art. 5a și art. 139 alin. (1) lit. (d)]

(a se vedea punctele 27-29)

Funcționari – Asistenți parlamentari acreditați – Concediere pentru motive legate de raportul bazat pe încredere reciprocă – Control jurisdicțional – Limite

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (c) și art. 5a]

(a se vedea punctul 30)

Funcționari – Asistenți parlamentari acreditați – Concediere pentru motive legate de raportul bazat pe încredere reciprocă – Elemente de apreciere – Exercitarea de către persoana în cauză a unor activități externe fără a introduce o cerere prealabilă de autorizare – Exercitarea activităților menționate ca urmare a instrucțiunilor din partea deputatului european – Motiv de rupere a legăturii de încredere neplauzibil pentru a justifica rezilierea contractului

[Statutul funcționarilor, art. 12b alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (c), art. 5a și art. 139 alin. (1) lit. (d)]

(a se vedea punctele 40-44)

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Autonomie în raport cu acțiunea în anulare – Admisibilitate în pofida lipsei unei proceduri precontencioase conforme cu statutul – Condiție – Cerere de despăgubire legată de o acțiune în anulare

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

(a se vedea punctul 53)

Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative

(art. 340 TFUE)

(a se vedea punctul 56)

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului nelegal atacat – Reparare adecvată a prejudiciului moral – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 91)

(a se vedea punctele 58 și 59)

Rezumat

În Hotărârea L/Parlamentul (T‑59/17), pronunțată la 7 martie 2019, Tribunalul a anulat o decizie a Parlamentului privind rezilierea unui contract de asistent parlamentar acreditat (denumită în continuare „APA”) de către un deputat european pentru ruperea legăturii de încredere ca urmare a exercitării de către primul a unei activități exterioare fără a introduce o cerere prealabilă de autorizare. În această privință, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe în ce măsură „încrederea” avută în vedere la articolul 139 alineatul (1) litera (d) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”), la baza raportului de muncă dintre asistentul parlamentar și deputatul european, a putut fi ruptă, în sensul articolului menționat, ca urmare a desfășurării unor activități externe nedeclarate, atunci când din înscrisurile din dosar reiese că deputatul respectiv se afla la originea activităților menționate.

Tribunalul a declarat că, pe de o parte, deși nu revine autorității abilitate să încheie contractele de muncă din cadrul Parlamentului (denumită în continuare „AAIC”) sarcina să substituie cu propria apreciere aprecierea Parlamentului European cu privire la realitatea rupturii legăturii de încredere, AAIC trebuie totuși să se asigure că motivul invocat se întemeiază pe fapte de natură să o justifice în mod plauzibil și, pe de altă parte, dacă o instituție care decide rezilierea unui contract de APA se referă, în particular, la o pierdere a încrederii aflate la originea deciziei de reziliere, instanța este obligată să verifice dacă acest motiv este plauzibil.

Tribunalul a apreciat în speță că deputatul european în cauză nu putea să nu cunoască faptul că reclamantul exercita o profesie juridică în paralel cu funcția sa de APA, dat fiind că, astfel cum reiese din elementele dosarului, exercitarea unei astfel de profesii dădea curs unor instrucțiuni din partea sa și că deputatul european știa că o astfel de activitate nu fusese declarată conform articolului 12b alineatul (1) din statut, în măsura în care respectivul deputat nu fusese audiat de AAIC în legătură cu activitățile externe în cauză, astfel cum prevede articolul 6 alineatul (2) din măsurile de aplicare a titlului VII din RAA. Tribunalul arată, pe de altă parte, că deputatul european nu se putea aștepta în mod rezonabil ca activitățile externe în cauză, ținând seama de natura lor, să facă obiectul unei cereri de autorizare formală la Parlament. Astfel, era vorba, printre altele, despre introducerea de cereri de azil în Rusia și în Elveția pentru a permite deputatului european să se sustragă de la o pedeapsă cu închisoarea, despre reprezentarea în justiție a deputatului în același scop și despre construirea unor litigii ad‑hoc în materia drepturilor omului pentru a promova imaginea deputatului respectiv cu scopul de a face mai dificilă încarcerarea sa în urma unei proceduri penale inițiate împotriva sa. Tribunalul a concluzionat că motivul furnizat de deputatul european pentru a justifica decizia de reziliere, și anume pierderea încrederii, nu era plauzibil și că, prin urmare, dând curs cererii de reziliere formulate de deputatul european, AAIC săvârșise o eroare vădită de apreciere.