Concluziile avocatului general N. Wahl prezentate la 20 septembrie 2018.#Oeuvre d’assistance aux bêtes d’abattoirs (OABA) împotriva Ministre de l'Agriculture et de l'Alimentation și alții.#Cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative d'appel de Versailles.#Trimitere preliminară – Articolul 13 TFUE – Bunăstarea animalelor – Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 – Protecția animalelor în momentul uciderii – Metode speciale de sacrificare prevăzute de ritualuri religioase – Regulamentul (CE) nr. 834/2007 – Articolul 3 și articolul 14 alineatul (1) litera (b) punctul (viii) – Compatibilitate cu producția ecologică – Regulamentul (CE) nr. 889/2008 – Articolul 57 primul paragraf – Sigla Uniunii Europene pentru producție ecologică.#Cauza C-497/17.

Normele dreptului Uniunii aplicabile permit sau, dimpotrivă, se opun acordării etichetei europene „agricultură ecologică” (AB) unor produse provenite de la animale care au fost supuse sacrificării religioase fără asomare prealabilă, efectuată în condițiile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 ( 2 )?

Aceasta este în esență întrebarea adresată prin prezenta cerere de decizie preliminară a cour administrative d’appel de Versailles (Curtea Administrativă de Apel din Versailles, Franța).

Această cerere a fost depusă în cadrul unei căi de atac formulate de asociația Œuvre d’Assistance aux Bêtes d’Abattoirs (denumită în continuare „OABA”) ( 3 ) în vederea obținerii anulării unei hotărâri prin care tribunal administratif de Montreuil (Tribunalul Administrativ din Montreuil, Franța) a respins acțiunea acesteia pentru abuz de putere îndreptată împotriva refuzului implicit al societății Ecocert France (denumită în continuare „Ecocert”), organism de certificare de drept privat care își desfășoară în prezent activitatea în numele Institut national de l’origine et de la qualité (Institutul Național privind Originea și Calitatea, denumit în continuare „INAO”), de a lua, în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 ( 4 ), măsuri prin care să se pună capăt publicității și comercializării produselor cu marca „Tendre France”, certificate „halal” și care poartă mențiunea „AB”.

Regulamentul nr. 834/2007 enunță în considerentele (1), (3), (5), (17) și (22): „(1) Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe și procese naturale. Astfel, metoda de producție ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală. […] (3) Cadrul legal comunitar ce reglementează sectorul producției ecologice ar trebui să urmărească atingerea obiectivului asigurării unei concurențe loiale și a unei funcționări adecvate a pieței interne a produselor ecologice, precum și a menținerii și justificării încrederii consumatorilor în produsele etichetate drept ecologice. De asemenea, acesta ar trebui să vizeze crearea de condiții care să permită dezvoltarea acestui sector, în conformitate cu evoluția producției și a pieței. […] (5) În consecință, este oportună definirea mai explicită a obiectivelor, a principiilor și a normelor aplicabile producției ecologice, pentru a contribui la transparență și la încrederea consumatorilor, precum și la o percepție armonizată a conceptului de producție ecologică. […] (17) Creșterea ecologică a animalelor în fermă ar trebui să respecte standardele înalte în materie de bunăstare a animalelor și să răspundă cerințelor comportamentale specifice fiecărei specii, iar gestionarea sănătății animalelor ar trebui să fie orientată către prevenirea bolilor. În această privință, ar trebui acordată o atenție deosebită condițiilor de adăpostire, practicilor de creștere și densității efectivelor de animale. De asemenea, în selecționarea raselor ar trebui să se țină seama de capacitatea acestora de adaptare la condițiile locale. Normele de punere în aplicare pentru producția animală și acvacultură ar trebui să asigure cel puțin respectarea dispozițiilor Convenției europene pentru protecția animalelor domestice și a recomandărilor ulterioare formulate de comitetul permanent instituit de aceasta (T‑AP). […] (22) Este important să fie păstrată încrederea consumatorilor în produsele ecologice. Din acest motiv, derogările de la cerințele aplicabile producției ecologice ar trebui să fie limitate strict la cazurile în care aplicarea normelor excepționale este considerată justificată.”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 834/2007, intitulat „Scopul și domeniul de aplicare”, prevede: „(1) Prezentul regulament asigură bazele unei dezvoltări durabile a producției ecologice, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne, garantând concurența loială, asigurând încrederea consumatorilor și protejând interesele acestora. Prezentul regulament stabilește obiective și principii comune care stau la baza normelor pe care le conține în privința: (a) tuturor stadiilor de producție, procesare și distribuție a produselor ecologice și a controlului acestora; (b) utilizării în etichetare și în publicitate a indicațiilor aplicabile producției ecologice. (2) Prezentul regulament se aplică următoarelor produse de origine agricolă, inclusiv în cazul celor provenite din acvacultură, atunci când sunt introduse pe piață sau se intenționează introducerea lor pe piață: (a) produse agricole vii sau neprocesate; (b) produse agricole prelucrate destinate consumului alimentar; (c) hrană pentru animale; (d) material de înmulțire vegetativ și semințe pentru cultivare. […] (3) Prezentul regulament se aplică oricărui operator implicat în activitățile din orice etapă de producție, preparare și distribuție legate de produsele prevăzute la alineatul (2). […] (4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare sau naționale, în conformitate cu legislația comunitară privind produsele menționate în prezentul articol, precum dispozițiile care reglementează producția, prepararea, comercializarea, etichetarea și controlul, inclusiv legislația privind alimentele și hrana animalelor.”

Articolul 3 din Regulamentul nr. 834/2007 prezintă „[o]biectivele” acestui regulament astfel: „Producția ecologică urmărește atingerea următoarelor obiective generale: (a) stabilirea unui sistem durabil de gestionare a agriculturii, care: […] (iv) respectă standarde înalte de bunăstare a animalelor și, în special, satisface nevoile comportamentale specifice speciilor; (b) vizează realizarea de produse de calitate superioară; […]”

Articolul 5 din Regulamentul nr. 834/2007, intitulat „Principii specifice aplicabile agriculturii”, prevede la litera (h) că agricultura ecologică se bazează pe principiul specific care constă în „respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor”.

Articolul 14 din Regulamentul nr. 834/2007, referitor la „[n]orme[le] aplicabile producției animaliere”, prevede: „(1) Pe lângă normele agricole generale stabilite în articolul 11, producției animaliere ecologice i se aplică următoarele norme: […] (b) în privința practicilor de creștere și a condițiilor de adăpostire; […] (viii) se reduce la minimum orice suferință, inclusiv mutilarea, pe parcursul întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul sacrificării; […]”

Considerentul (10) al Regulamentului nr. 889/2008 ( 5 ) precizează: „Activitatea de creștere ecologică a animalelor trebuie să garanteze satisfacerea nevoilor comportamentale specifice ale animalelor. În această privință, adăposturile tuturor speciilor trebuie să satisfacă nevoile animalelor în ceea ce privește aerisirea, lumina, spațiul și confortul și trebuie să ofere spațiu corespunzător suficient, pentru a permite libertatea de mișcare necesară fiecărui animal și pentru a dezvolta comportamentul social natural al animalului. Trebuie stabilite condiții specifice de adăpostire și practici de creștere în ceea ce privește anumite animale, printre care albinele. Aceste condiții specifice de adăpostire trebuie să ofere un nivel ridicat de bunăstare pentru animale, ceea ce constituie o prioritate în producția animalieră ecologică, și pot, în consecință, să depășească standardele comunitare privind bunăstarea animalelor care se aplică agriculturii în general. Practicile de creștere ecologice trebuie să prevină creșterea prea rapidă a păsărilor de curte. În consecință, este necesar să se stabilească dispoziții specifice în vederea evitării metodelor de creștere intensivă. În principal, în cazul păsărilor de curte, acestea trebuie crescute până ating o vârstă minimă sau trebuie să provină din rase cu creștere lentă, în așa fel încât în oricare dintre cele două cazuri să nu existe niciun stimulent pentru folosirea metodelor de creștere intensivă.”

Articolul 18 din Regulamentul nr. 889/2008, intitulat „Gestionarea animalelor”, prevede: „(1) Operațiuni precum atașarea de benzi elastice pe cozile oilor, scurtarea cozilor, tăierea dinților, a ciocurilor și a coarnelor nu se execută în mod sistematic în agricultura ecologică. Cu toate acestea, unele dintre aceste operațiuni pot fi autorizate, pe bază individuală, de autoritatea sau organismul competent din motive de siguranță sau în cazul în care acestea sunt necesare în scopul îmbunătățirii stării de sănătate, a bunăstării sau a igienei efectivelor de animale. Suferința animalelor se reduce la minimum, prin administrarea anestezicelor și/sau a analgezicelor corespunzătoare și prin realizarea operațiunii la vârsta cea mai potrivită, de personal calificat. (2) Castrarea fizică este permisă pentru păstrarea calității produselor și a practicilor tradiționale de producție, însă [numai în condițiile menționate la] alineatul (1) al doilea paragraf. (3) Se interzice orice fel de mutilare, precum tăierea aripilor la albinele regine. (4) Încărcarea și descărcarea animalelor se vor executa fără utilizarea vreunui stimul electric de constrângere. Este interzisă utilizarea oricărei substanțe tranchilizante alopatice înaintea și pe durata transportului.”

Articolul 20 din Regulamentul nr. 889/2008, care se referă la „[h]rana conformă cu cerințele nutriționale ale animalelor”, interzice la alineatul (5) hrănirea forțată.

Considerentele Regulamentului nr. 1099/2009 precizează, printre altele: „(2) Uciderea animalelor le poate cauza durere, chin, frică sau alte forme de suferință chiar și în cazul aplicării celor mai bune condiții tehnice disponibile. Anumite operații aferente uciderii pot cauza efecte negative, orice tehnică de asomare prezentând unele dezavantaje. Operatorii economici sau orice altă persoană implicată în uciderea animalelor ar trebui să ia măsurile necesare pentru a evita durerea și pentru a reduce la minimum chinul și suferința animalelor în cursul procesului de sacrificare sau ucidere, ținând cont de cele mai bune practici din domeniu și de metodele permise de prezentul regulament. Prin urmare, durerea, chinul sau suferința ar trebui să fie considerate ca evitabile, atunci când operatorii economici sau orice altă persoană implicată în uciderea animalelor nu respectă una dintre cerințele prezentului regulament sau utilizează practici permise fără să recurgă însă la cele mai moderne dintre acestea, provocându‑le astfel animalelor, prin neglijență sau intenționat, durere, chin sau suferință. […] (4) Bunăstarea animalelor constituie o valoare comunitară consacrată prin Protocolul (nr. 33) privind protecția și bunăstarea animalelor anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene («Protocolul nr. 33»). Protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii este un subiect de interes public care afectează atitudinile consumatorilor față de produsele agricole. În plus, îmbunătățirea protecției animalelor în momentul sacrificării contribuie la ameliorarea calității cărnii, având, de asemenea, un efect pozitiv indirect asupra securității muncii în abatoare. […] (18) Derogarea de la asomare în cazul sacrificărilor religioase care au loc în abatoare a fost acordată prin Directiva 93/119/CE [a Consiliului din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii (JO 1993, L 340, p. 21, Ediție specială, 03/vol. 14, p. 157]. Din moment ce dispozițiile comunitare aplicabile sacrificării religioase au fost transpuse în mod diferit în funcție de contextele naționale și din moment ce normele naționale țin cont de dimensiuni care depășesc scopul prezentului regulament, este important ca derogarea de la asomarea animalelor înaintea sacrificării să fie menținută, lăsând, totuși, un anumit grad de subsidiaritate fiecărui stat membru. Prin urmare, prezentul regulament respectă libertatea de religie și dreptul persoanelor de a‑și manifesta religia sau convingerea prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor, astfel cum acestea au fost consacrate prin articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [denumită în continuare „carta”]. […] (20) Multe metode de ucidere provoacă durere animalelor. Din acest motiv, asomarea este necesară pentru a determina pierderea cunoștinței și a sensibilității înaintea sau în momentul uciderii animalelor. Măsurarea gradului de pierdere a conștienței și a sensibilității unui animal este complexă și trebuie să fie efectuată utilizând o metodologie aprobată științific. În orice caz, este necesară monitorizarea prin intermediul indicatorilor, pentru a evalua eficiența metodei respective în condiții practice. (21) Monitorizarea eficienței asomării se bazează în special pe evaluarea gradului de conștiență și de sensibilitate a animalelor. Conștiența unui animal rezultă mai ales din posibilitatea acestuia de a simți emoții și de a‑și controla mișcările voluntare. În ciuda anumitor excepții, cum ar fi imobilizarea prin intermediul curentului electric sau alte tipuri de paralizie provocată, se presupune că un animal este inconștient în absența poziției ridicate naturale, când nu este treaz și nu manifestă emoții pozitive sau negative, cum ar fi frica sau agitația. Sensibilitatea unui animal constă în principal în posibilitatea sa de a simți durerea. În general, se poate presupune că un animal este lipsit de sensibilitate atunci când acesta nu manifestă reflexe sau reacții la stimuli cum ar fi sunetele, mirosurile, lumina sau contactul fizic. […] (33) Animalele ar putea suferi dacă procedurile de asomare eșuează. Din acest motiv, prezentul regulament ar trebui să prevadă existența unui echipament de asomare de rezervă adecvat, care să reducă la minimum durerea, chinul sau suferința animalelor. […] (37) Comunitatea caută să promoveze standarde înalte de bunăstare pentru efectivele de animale din întreaga lume, în special în ceea ce privește comercializarea. Comunitatea susține standardele și recomandările specifice cu privire la bunăstarea animalelor emise de OIE [Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor], inclusiv în ceea ce privește sacrificarea animalelor. […] […] (43) Sacrificarea fără asomare necesită o tăiere a gâtului efectuată cu precizie cu un cuțit ascuțit, pentru a reduce la minimum suferința. În plus, animalele care nu sunt imobilizate în mod mecanic după tăierea gâtului tind să încetinească procesul de sângerare, prelungind astfel în mod inutil suferința. Animalele din speciile bovine, ovine și caprine sunt cele mai comune specii sacrificate cu folosirea acestei proceduri. Din acest motiv, rumegătoarele sacrificate fără asomare ar trebui să fie imobilizate în mod mecanic și individual. […]”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1099/2009 prevede că acesta stabilește norme privind uciderea animalelor crescute sau deținute în scopul producerii, printre altele, de alimente.

Rezultă din articolul 2 din Regulamentul nr. 1099/2009, intitulat „Definiții”, că se aplică următoarele definiții: „[…] (f) «asomare» înseamnă orice proces provocat în mod intenționat care determină pierderea cunoștinței și a sensibilității fără durere, inclusiv orice proces care determină moartea imediată; (g) «rit religios» înseamnă o serie de acte relative la sacrificarea animalelor care sunt stabilite de o religie; […] (j) «sacrificare» înseamnă uciderea animalelor destinate consumului uman; […]”

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1099/2009, intitulat „Cerințe generale privind uciderea și operațiile aferente”: „În timpul uciderii animalelor și al operațiilor aferente, acestea sunt ferite de orice durere, chin sau suferință evitabile.”

Consacrat „[m]etode[lor] de asomare”, articolul 4 din Regulamentul nr. 1099/2009 prevede: „(1) Animalele vor fi ucise doar după asomare, în conformitate cu metodele și cerințele specifice referitoare la aplicarea metodelor respective prevăzute în anexa I. Pierderea cunoștinței și sensibilității se menține până la moartea animalului. Metodele menționate în anexa I care nu au drept rezultat moartea instantanee […] sunt urmate cât de repede posibil de o procedură care să asigure moartea, cum ar fi sângerarea, spinalizarea, electrocutarea sau expunerea prelungită la anoxie. […] (4) În cazul animalelor supuse unor metode speciale de sacrificare prevăzute de ritualuri religioase, cerințele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică atunci când sacrificarea are loc într‑un abator.”

La 24 septembrie 2012, OABA a adresat ministre de l’Agriculture, de l’Agroalimentaire et de la Forêt (ministrul agriculturii, alimentației și pădurilor, denumit în continuare „ministrul agriculturii”) o cerere prin care a solicitat, printre altele, să se pună capăt publicității și comercializării cărnii tocate filetate cu marca „Tendre France”, certificată „halal” și care poartă mențiunea „AB”. În aceeași zi, ea a solicitat INAO să interzică utilizarea etichetei „AB” pentru carnea de vită provenită de la animale sacrificate fără asomare prealabilă.

Întrucât aceste cereri au fost respinse implicit, OABA a formulat, prin cererea introductivă din 23 ianuarie 2013, o acțiune pentru abuz de putere în fața Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța).

Prin decizia nr. 365447 din 20 octombrie 2014 (FR:CESSR:2014:365447.20141020), Conseil d’État (Consiliul de Stat) a statuat că reglementarea Uniunii Europene a definit în mod exhaustiv, fără a face referire la adoptarea unor texte de punere în aplicare de către statele membre și fără ca astfel de texte să fie necesare pentru deplina eficacitate a acestora, normele referitoare la producția agricolă ecologică de bovine. În consecință, autoritatea normativă nu era competentă să edicteze dispoziții naționale care să reitereze, să precizeze sau să completeze reglementarea menționată. Prin urmare, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a respins concluziile OABA, în măsura în care aveau ca obiect anularea refuzului autorității normative naționale de a interzice utilizarea mențiunii „AB” pentru produsele din carne de vită provenită de la animale sacrificate fără asomare, din moment ce acordarea acestei etichete și utilizarea ei sunt reglementate în întregime de dreptul Uniunii. În sfârșit, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a trimis la tribunal administratif de Montreuil (Tribunalul Administrativ din Montreuil) spre competentă judecare restul concluziilor cererii introductive, prin care s‑a solicitat anularea refuzului Ecocert de a lua, în temeiul articolului 30 din Regulamentul nr. 834/2007, măsuri prin care să se pună capăt publicității și comercializării produselor cu marca „Tendre France”, certificate „halal” și care poartă mențiunea „AB”.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2016, tribunal administratif de Montreuil (Tribunalul Administrativ din Montreuil) a respins această cerere.

OABA a formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere. Aceasta susține că Ecocert era obligată, în temeiul articolului 30 din Regulamentul nr. 834/2007, să pună capăt publicității și comercializării produselor în discuție, întrucât acestea nu corespund cerințelor prevăzute de dreptul Uniunii pentru a purta această mențiune.

Atât ministrul agriculturii, cât și societatea Bionoor, care distribuie produse provenite din agricultura ecologică (denumită în continuare „Bionoor”), Ecocert și INAO solicită respingerea acțiunii formulate de OABA.

În opinia instanței de trimitere, cadrul juridic al cauzei pare să fie constituit, în ceea ce privește dreptul Uniunii, în primul rând, de articolul 13 TFUE, în al doilea rând, de considerentele (1) și (17), precum și de articolul 3, de articolul 14 alineatul (1) litera (b) și de articolul 22 din Regulamentul nr. 834/2007 și, în al treilea rând, de articolul 4 alineatele (1) și (4), precum și de articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1099/2009.

Cour administrative d’appel de Versailles (Curtea Administrativă de Apel din Versailles) arată totuși că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1099/2009 și din Regulamentul nr. 889/2008 nu stabilește în mod expres modul sau modurile de sacrificare a animalelor apte să răspundă obiectivelor privind bunăstarea animalelor și reducerea suferinței animalelor astfel atribuite producției ecologice.

În lipsa oricărei dispoziții prin care să se facă trimitere între, pe de o parte, Regulamentul nr. 1099/2009 și, pe de altă parte, Regulamentele nr. 834/2007 și 889/2008, simpla apropiere a acestor texte nu ar permite să se stabilească dacă sacrificarea religioasă fără asomare prealabilă, care este admisă cu titlu derogatoriu la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1099/2009 în măsura în care toate condițiile tehnice la care este supusă sunt îndeplinite, permite sau nu permite îndeplinirea obiectivelor specifice privind bunăstarea animalelor și reducerea suferinței animalelor care sunt atribuite producției ecologice prin Regulamentele nr. 834/2007 și nr. 889/2008. S‑ar ridica astfel problema conformității cu dispozițiile articolului 13 TFUE a interpretării astfel conferite regulamentelor menționate.

Instanța de trimitere consideră, prin urmare, că răspunsul la motivul întemeiat pe faptul că de eticheta europeană „AB” nu poate beneficia carnea provenită de la animale supuse unei sacrificări religioase fără asomare prealabilă, care este hotărâtoare pentru soluționarea litigiului, prezintă o dificultate serioasă de interpretare a dreptului Uniunii.

În aceste împrejurări, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare: „Normele aplicabile din dreptul Uniunii […] care rezultă în special: – din articolul 13 [TFUE], – din Regulamentul nr. 834/2007, ale cărui norme de aplicare sunt stabilite prin Regulamentul nr. 889/2008 – și din Regulamentul nr. 1099/2009 trebuie interpretate în sensul că permit sau interzic acordarea etichetei europene «AB» unor produse provenite din animale care au fost supuse sacrificării religioase fără asomare prealabilă, efectuată în condițiile stabilite prin Regulamentul nr. 1099/2009?”

OABA, Bionoor, Ecocert, precum și Republica Franceză, Republica Elenă, Regatul Norvegiei și Comisia Europeană au depus observații scrise.

Ședința, la care au participat OABA, Bionoor, precum și Republica Franceză, Republica Elenă și Comisia, a avut loc la 19 iunie 2018.

Prin prezenta cerere de decizie preliminară, Curtea este invitată să răspundă la o întrebare în esență simplă: carnea provenită de la animale sacrificate fără asomare prealabilă poate fi certificată „AB”?

Dificultatea provine din faptul că, în timp ce reglementarea referitoare la agricultura ecologică aplicabilă situației de fapt din speță – constituită în esență de Regulamentele nr. 834/2007 și 889/2008 – urmărește să asigure respectarea unor „standarde înalte în materie de bunăstare a animalelor” ( 6 ) pe parcursul întregii vieți a animalului ( 7 ), ceea ce presupune că „se reduce la minimum orice suferință a animalelor, inclusiv în momentul sacrificării” ( 8 ), aceasta nu stabilește cu precizie modalitățile care permit reducerea la minimum a suferinței animalelor în momentul uciderii.

Cauza se referă astfel numai la interpretarea normelor tehnice care trebuie respectate în etapa sacrificării animalelor în vederea acordării certificării „AB”.

Pentru motivele pe care le vom prezenta în continuare, este important de precizat că Curtea nu este, așadar, propriu‑zis chemată să se pronunțe cu privire la un aspect referitor la o ingerință în libertatea de manifestare a religiei – precum cea care era în discuție în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 iunie 2000, Cha’are Shalom Ve Tsedek împotriva Franței (CE:ECHR:2000:0627JUD002741795). Aceasta nu este invitată să se pronunțe în mod direct nici cu privire la compatibilitatea dintre standardul „AB” și certificarea „halal” – întrucât aceasta din urmă nu corespunde în prezent unui caiet de sarcini precis în ceea ce privește, printre altele, recurgerea sau nerecurgerea la asomare anterior uciderii animalelor.

În cauza principală, cu toate că instanța de trimitere nu a intenționat să se plaseze pe acest teren, a fost ridicată problema respectării libertății de exercitare a cultului, în special din perspectiva articolului 10 din cartă.

Bionoor în special a susținut, în observațiile sale scrise, că, în cazul în care s‑ar concluziona că certificările „AB” și „halal” sunt incompatibile, aceasta ar afecta dreptul colectiv al musulmanilor la libera exercitare a cultului lor, garantat prin articolul 9 coroborat cu articolul 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), pe de o parte, și prin articolul 10 din cartă, pe de altă parte. Ea face referire în această privință, printre altele, la Hotărârea Cha’are Shalom Ve Tsedek împotriva Franței, citată anterior. Potrivit Bionoor, prin faptul că nu a interzis ca mențiunea „AB” să fie aplicată pe produse certificate „cușer” sau „halal”, legiuitorul european a intenționat să garanteze un angajament pozitiv vizând să asigure respectarea efectivă a libertății de religie.

Suntem departe de a fi convinși de această argumentație, care se întemeiază, în ceea ce privește cauza principală, pe ideea că musulmanii ar suferi o atingere adusă libertății lor de religie în cazul în care s‑ar concluziona că certificările „halal” și „AB” nu pot fi cumulate.

În această privință, ni se pare că problematica supusă examinării noastre este diferită de cea care era în discuție în Hotărârea Cha’are Shalom Ve Tsedek împotriva Franței, citată anterior.

Amintim că, în acea hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „prin instituirea unei excepții de la principiul asomării prealabile a animalelor destinate sacrificării, dreptul intern a concretizat un angajament pozitiv al statului care vizează să asigure respectarea efectivă a libertății de religie” (§ 76). În plus, aceasta a precizat că „ar exista o ingerință în libertatea de manifestare a religiei numai în cazul în care interdicția de a practica în mod legal această sacrificare ar conduce la imposibilitatea credincioșilor ultraortodocși să mănânce carne provenită de la animale sacrificate potrivit preceptelor religioase pe care le consideră aplicabile în materie” (§ 80).

Or, în speță, spre deosebire de sacrificarea rituală efectuată în cadrul sărbătorii musulmane a Sacrificiului în sensul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1099/2009, care era vizată în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 29 mai 2018, Liga van Moskeeën en Islamitische Organisaties Provincie Antwerpen și alții ( 9 ), nu este în discuție aici posibilitatea musulmanilor de a se conforma unui precept religios. Posibilitatea de a consuma produse care cumulează certificările „AB” și „halal” nu se referă, ca atare, la practica unui „ritual religios” și nu intră astfel sub incidența exercitării libertății de religie consacrate la articolul 10 din cartă și la articolul 9 din CEDO, ca expresie a unei convingeri religioase.

Astfel, persoanele care doresc să își procure, pentru a se conforma anumitor precepte religioase, produse provenite de la animale sacrificate fără asomare prealabilă ar dispune totuși de o alternativă care respectă credința lor religioasă ( 10 ). În cazul în care s‑ar concluziona că sacrificarea rituală fără asomare este interzisă în cadrul agriculturii ecologice, cetățenii de confesiune ebraică sau musulmană și‑ar putea totuși procura carne cușer sau halal și, în consecință, esența însăși a dreptului de religie nu ar fi afectată. Aceștia ar fi împiedicați doar să consume carne cușer sau halal certificată „AB”. Faptul de a nu dispune de carne etichetată „AB” provenind din abatoare care nu practică asomarea nu afectează ca atare preceptele religioase, care nu impun să se consume numai produse provenite din agricultura ecologică. De asemenea, nu există niciun „drept” de a avea acces la produse etichetate „AB”. Observăm, în plus, că intimatele nu au afirmat nicidecum, în cauza principală, că interdicția care le‑ar fi impusă de a produce și de a comercializa produse certificate atât „halal”, cât și „AB” ar fi în sine incompatibilă cu credințele religioase ale consumatorilor de produse etichetate „halal”.

Această concluzie ni se pare cu atât mai valabilă cu cât, dacă ne gândim bine, problema ridicată nu este aceea dacă certificările „AB” și „halal” sunt compatibile, ci mai degrabă dacă o certificare „AB” poate fi acordată unor produse provenite de la animale sacrificate fără asomare prealabilă, ceea ce ni se pare a fi, în definitiv, o cu totul altă problemă.

Pe lângă faptul că prezenta cauză nu pare să privească în mod direct o atingere adusă libertății de religie, aceasta nu are legătură nici cu aspectul asomării prealabile din perspectiva bunăstării animalelor și nici cu cel al compatibilității în general a certificărilor „AB” și „halal”.

În primul rând, considerăm că este deja stabilit că, deși orice ucidere este problematică din perspectiva bunăstării animalelor, recurgerea la metode de asomare cu ocazia sacrificării animalelor poate contribui, cel puțin în teorie și astfel cum atestă un număr considerabil de studii științifice ( 12 ), la minimizarea acestei suferințe atunci când utilizarea acestora are loc în condiții bune.

În al doilea rând, chiar dacă cauza principală ar privi posibilitatea de a acorda produselor etichetate „halal” o certificare „AB”, ceea ce este, în definitiv, în discuție în prezenta cauză este posibilitatea ca produse provenite de la animale sacrificate fără asomare – care, în opinia noastră, este cea într‑adevăr problematică din perspectiva bunăstării animalelor – să beneficieze de o certificare „AB” ( 13 ).

Astfel, reiese din elementele dosarului că, în prezent, certificarea „halal” indică foarte puține aspecte în ceea ce privește metoda de sacrificare utilizată în realitate.

Astfel cum a indicat Comisia în observațiile sale scrise și cum a confirmat și în ședință, există în Europa ( 14 ) și în lume, în cadrul comunităților musulmane, poziții divergente cu privire la acceptarea asomării reversibile sau a asomării imediat după sângerarea animalelor. Pentru moment, în ceea ce privește aspectul specific al compatibilității sacrificării rituale cu recurgerea la anumite metode de asomare, nu există o uniformitate a practicilor urmate de organismele de certificare „halal” în statele membre.

În această privință, poate fi înțeles cu ușurință că, în ceea ce privește exprimarea cerințelor religioase, ale căror acceptare și sferă de aplicare sunt, prin definiție, supuse unor divergențe de interpretare ( 15 ) și care se pretează cu greu la standardizare, nu există o reglementare europeană care să stabilească și să reglementeze specificațiile impuse pentru sacrificarea rituală, indiferent dacă este cușer sau halal. În special, deși pare să existe un consens pentru a considera că, potrivit preceptelor religiei musulmane, animalul care urmează să fie sacrificat „trebuie să fie viu sau să fie considerat viu” la momentul sacrificării pentru a fi considerat halal ( 16 ), aceasta nu implică în mod necesar că orice formă de asomare prealabilă sacrificării este interzisă.

Astfel cum s‑a arătat în cadrul prezentei proceduri, unii dintre reprezentanții comunității musulmane ( 17 ) sunt de părere că electronarcoza sau orice alt procedeu similar de asomare prealabilă sacrificării, care nu are efect asupra funcțiilor vitale ale animalului și în special asupra drenajului sângelui acestuia (ceea ce implică faptul că acesta ar putea să își recapete cunoștința dacă sângerarea nu a avut loc), sunt conforme cu preceptele religiei musulmane.

Nici textele naționale nu definesc noțiunea de sacrificare rituală. Mențiunile privind certificarea referitoare la caracterul cușer sau halal al produselor sunt, în general, reglementate și gestionate de organisme de certificare asociate anumitor autorități religioase, iar nu de autorități de reglementare ( 18 ).

Practica urmată de organismele de certificare este, prin urmare, foarte variată. Astfel, unele organisme de certificare ar aminti în caietele lor de sarcini că sacrificarea trebuie realizată cu asomare prealabilă, în timp ce altele s‑ar limita la a impune un nivel ridicat de bunăstare a animalului, fără alte precizări în ceea ce privește asomarea. La aceasta se adaugă faptul că, în cadrul aceluiași organism de certificare, recurgerea la asomarea prealabilă variază de la o specie de animale la alta.

În consecință, există în prezent pe piață produse etichetate „halal” care provin din sacrificarea animalelor efectuată cu asomare prealabilă. De asemenea, s‑a evidențiat că carnea provenită de la animale sacrificate fără asomare este distribuită în circuitul clasic, fără a fi informați consumatorii în acest sens ( 19 ). În definitiv, aplicarea unei etichete „halal” pe produse indică foarte puține aspecte în ceea ce privește recurgerea la asomare cu ocazia sacrificării animalelor și, dacă este cazul, cu privire la metoda de asomare aleasă.

Astfel cum a arătat în mod întemeiat instanța de trimitere, nu există dispoziții care să facă în mod specific o trimitere între dispozițiile normative care reglementează, pe de o parte, modul de producție ecologică și, respectiv, pe de altă parte, sacrificarea animalelor.

În lipsa unei astfel de trimiteri, pot fi avute în vedere două interpretări.

Prima, susținută de Ecocert, de Bionoor, precum și de guvernul francez, constă în a afirma că dispozițiile pertinente nu se opun acordării unei etichete „AB” produselor provenite de la animale sacrificate fără asomare.

Deși Regulamentul nr. 834/2007 prevede cerința unor „standarde mai înalte în materie de bunăstare a animalelor” pentru producția ecologică, nici acest regulament și nici Regulamentul de aplicare a acestuia nr. 889/2008 nu se opun în mod explicit ca norma asomării prealabile să nu fie respectată în cadrul specific al sacrificării rituale.

Sacrificările rituale, care sunt admise cu titlu derogatoriu de Regulamentul nr. 1099/2009 în scopul respectării unor ritualuri religioase, ar permite, în măsura în care sunt respectate toate cerințele tehnice prevăzute, îndeplinirea obiectivelor privind bunăstarea și reducerea suferinței animalelor, obiective care fac parte dintre cele urmărite de producția ecologică.

A doua interpretare, care este cea preconizată de OABA, de Comisie, precum și de guvernele elen și norvegian, provine dintr‑o lectură teleologică și sistemică a reglementării aplicabile. Aceasta se întemeiază în esență pe ideea că obiectivele privind bunăstarea și reducerea suferinței animalelor, inclusiv cu ocazia sacrificării, ar impune, dimpotrivă, să nu fie acordată o asemenea etichetă produselor provenite din animale supuse unor sacrificări rituale.

Susținătorii acestei a doua abordări arată, printre altele, că protecția bunăstării animalelor constituie un obiectiv de interes general a cărui importanță este exprimată la articolul 13 TFUE. Necesitatea de a respecta bunăstarea animalelor ar fi amintită atât de Regulamentul nr. 1099/2009, care consacră, printre altele, principiul asomării anterior uciderii, cât și de Regulamentul nr. 834/2007, potrivit căruia reducerea suferinței animalelor constituie o cerință importantă a agriculturii ecologice.

În opinia acestora, posibilitatea deschisă de articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1099/2009 de a efectua sacrificări rituale tinde să urmărească și este condiționată de obiective referitoare la sănătatea animală și în egală măsură la respectarea credințelor și a ritualurilor religioase. Această derogare nu se înscrie în și nu ar avea legătură cu „standardele mai înalte în materie de bunăstare a animalelor” care trebuie să guverneze acordarea mențiunii „AB” potrivit Regulamentului nr. 834/2007 (în special articolele 3 și 5 din acesta). Susținătorii acestei a doua abordări afirmă de asemenea că acordarea unei certificări „AB” produselor provenite de la animale sacrificate fără asomare prealabilă încalcă principiul încrederii consumatorilor în privința produselor ecologice, principiu la care acest regulament face referire la articolul 1 și în considerentele (3), (5) și (22).

În considerațiile care urmează, vom prezenta, într‑o primă etapă, conținutul normelor care reglementează producția animală ecologică din perspectiva protecției bunăstării animalelor, astfel cum rezultă din dispozițiile combinate ale Regulamentelor nr. 834/2007 și 889/2008, și legăturile pe care acestea le au cu normele în materia sacrificării animalelor, astfel cum decurg în special din Regulamentul nr. 1099/2009. În lumina acestei prezentări vom explica, într‑o a doua etapă, care sunt motivele pentru care aceste norme, chiar interpretate în lumina cerinței respectării standardelor înalte în materie de bunăstare a animalelor, nu se opun, în opinia noastră, acordării unei etichete „AB” produselor provenite din animale sacrificate fără asomare.

Pentru a ține pasul cu evoluția constantă a pieței produselor ecologice ( 20 ), Uniunea legiferează din anul 1991 în domeniul producției ecologice, impunând operatorilor să se supună unui sistem elaborat de norme și de controale.

Asemenea Regulamentelor (CEE) nr. 2092/91 ( 21 ) și (CE) nr. 392/2004 ( 22 ), care l‑au precedat, Regulamentul nr. 834/2007 urmărește să instituie un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici în diverse domenii (mediu, biodiversitate, conservarea resurselor naturale și standarde înalte privind bunăstarea animalelor).

Precum Regulamentul nr. 834/2007, noul Regulament (UE) 2018/848 ( 23 ), care va fi aplicabil începând de la 1 ianuarie 2021, amintește în considerentul (1), printre altele, că „[…] producția ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii de produse ecologice a consumatorilor, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri disponibile public care contribuie la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală”.

Nu se poate contesta în mod serios că, în cadrul dreptului Uniunii, produsele ecologice și produsele neecologice intră sub incidența unor regimuri juridice diferite, primele fiind supuse unor dispoziții referitoare la producție mai stricte decât cele referitoare la ultimele ( 24 ).

Printre obiectivele urmărite și prioritățile agriculturii ecologice, Curtea a subliniat deja importanța care trebuie să fie acordată acelora privind siguranța alimentară și protecția consumatorilor. Astfel, este necesar să fie menținută încrederea consumatorilor în produsele etichetate drept produse ecologice ( 25 ). În acest temei și astfel cum precizează articolul 23 alineatul (1), Regulamentul nr. 834/2007 autorizează, în etichetarea sau în promovarea produselor agricole, utilizarea unor termeni referitori la metoda de producție ecologică doar pentru produsele obținute în conformitate cu cerințele prevăzute de acest regulament.

Din perspectiva protecției bunăstării animalelor, nu poate fi negat că Regulamentul nr. 834/2007 urmărește să supună agricultura ecologică unui anumit număr de norme care garantează un nivel de protecție a bunăstării animalelor superior celui care poate fi solicitat în cadrul agriculturii convenționale. Astfel, articolul 3 litera (a) punctul (iv) din acest regulament prevede că producția ecologică urmărește stabilirea unui sistem durabil de gestionare a agriculturii, care „respectă standarde înalte de bunăstare a animalelor ( 26 )”. Articolul 5 litera (h) din regulamentul menționat mai prevede că agricultura ecologică urmărește „respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor ( 27 ), respectând nevoile specifice ale speciilor”.

Totuși, trebuie să se constate că, deși reglementarea pertinentă este relativ detaliată în ceea ce privește condițiile de adăpostire (a se vedea articolele 10-12 din Regulamentul nr. 889/2008, care fac trimitere la anexa III la același regulament), și de creștere (a se vedea în special, cu privire la măsurile de „gestionare a animalelor”, articolul 18 din acest regulament) a animalelor la care trebuie să răspundă agricultura ecologică, întrucât prevede norme care depășesc normele europene aplicabile agriculturii denumite convenționale, aceasta rămâne relativ tăcută cu privire la normele aplicabile sacrificării animalelor. În special, niciuna dintre dispozițiile regulamentului menționat nu interzice ca atare sacrificarea fără asomare.

Articolul 14 alineatul (1) litera (b) punctul (viii) din Regulamentul nr. 834/2007 se limitează la a prevedea că „se reduce la minimum orice suferință, inclusiv mutilarea, pe parcursul întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul sacrificării ( 28 )”.

O astfel de tăcere a Regulamentului nr. 834/2007, precum și a Regulamentului său de aplicare nr. 889/2008 cu privire la modalitățile de sacrificare nu poate fi interpretată, în opinia noastră, în sensul că sugerează că se face trimitere, cu privire la acest aspect, la normele generale care reglementează uciderea animalelor, în special la cele aplicabile animalelor crescute sau deținute în scopul producerii de alimente, care sunt prevăzute de Regulamentul nr. 1099/2009 ( 29 ).

Considerăm că aceasta reiese în mod implicit, însă necesar, din articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul nr. 834/2007, care prevede că acesta din urmă se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții ale dreptului Uniunii privind produsele care intră în domeniul său de aplicare. Or, dispozițiile Regulamentului nr. 1099/2009 fac parte dintre aceste dispoziții.

Precizăm de la bun început că, astfel cum indică modul său de redactare, acest din urmă regulament urmărește să stabilească norme comune pentru protecția bunăstării animalelor în momentul sacrificării sau al uciderii în Uniune. Spre deosebire de reglementarea care face parte din „pachetul igienă” din 2006 ( 30 ), Regulamentul nr. 1099/2009 privește în mod specific protecția bunăstării animalelor în momentul uciderii.

Regulamentul menționat se întemeiază, astfel cum precizează considerentul (4) al acestuia, pe ideea că protecția animalelor în momentul sacrificării este un subiect de interes public ( 31 ).

De asemenea, articolul 3 alineatul (1) din acesta prevede o dispoziție generală potrivit căreia, în timpul uciderii animalelor și al operațiilor aferente, acestea sunt ferite de orice durere, chin sau suferință evitabile.

Altfel spus, Regulamentul nr. 1099/2009 urmărește și conține el însuși cerințe referitoare la bunăstarea animalelor. În lipsa unor precizări care să figureze în reglementarea care privește în mod specific agricultura ecologică, se aplică dispozițiile generale ale acestui regulament.

Or, deși în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1099/2009 se aplică principiul sacrificării după asomare, potrivit metodelor și cerințelor prevăzute în anexa I la acest regulament, articolul 4 alineatul (4) din același regulament prevede o excepție pentru sacrificarea rituală fără asomare a animalelor în abatoare.

Astfel cum arată considerentul (18) al Regulamentului nr. 1099/2009, articolul 4 alineatul (4) din acest regulament, prin faptul că prevede o derogare de la norma generală potrivit căreia animalele sunt ucise numai după asomare, stabilită la alineatul (1) al acestui articol, admite sacrificarea rituală fără asomare atunci când sacrificarea are loc într‑un abator, în scopul respectării anumitor precepte religioase.

Astfel cum a statuat deja Curtea, „protecția bunăstării animalelor reprezintă principalul obiectiv urmărit de Regulamentul nr. 1099/2009 și în special de articolul 4 alineatul (4) din acesta, astfel cum reiese din chiar titlul regulamentului și din considerentul (2) al acestuia” ( 32 ).

Această derogare nu implică totuși că regimul derogatoriu aplicabil sacrificării rituale nu ține seama de bunăstarea animalelor.

Astfel, asemenea sacrificări trebuie să fie efectuate, tot potrivit Regulamentului nr. 1099/2009, în condiții care garantează o limitare a suferinței animalelor.

Astfel, considerentul (2) al Regulamentului nr. 1099/2009 precizează, printre altele, că „[o]peratorii economici sau orice altă persoană implicată în uciderea animalelor ar trebui să ia măsurile necesare pentru a evita durerea și pentru a reduce la minimum chinul și suferința animalelor în cursul procesului de sacrificare sau ucidere, ținând cont de cele mai bune practici din domeniu și de metodele permise de [acest] regulament”. Considerentul (43) al regulamentului menționat precizează, la rândul său, că „[s]acrificarea fără asomare necesită o tăiere a gâtului efectuată cu precizie cu un cuțit ascuțit, pentru a reduce la minimum suferința”. În plus, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) și cu articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din același regulament, animalele ar trebui să fie imobilizate individual și numai „în momentul în care persoana însărcinată cu asomarea sau sângerarea este pregătită să le asomeze sau să le sângereze cât mai repede posibil”. În sfârșit, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1099/2009, „[î]n cazul în care, în sensul articolului 4 alineatul (4), animalele sunt ucise fără asomare prealabilă, persoanele responsabile cu procesul de sacrificare efectuează verificări sistematice pentru a se asigura că animalele nu prezintă niciun semn de conștiință sau sensibilitate înainte de a fi eliberate din imobilizare și că nu prezintă niciun semn de viață înainte de a se trece la eviscerare sau opărire”.

În definitiv, se juxtapun două regimuri de protecție a bunăstării animalelor: regimul de principiu, care impune asomarea prealabilă, și regimul derogatoriu (motivat de dorința de a permite, din motive religioase, nerecurgerea la asomare). În cadrul fiecăruia dintre aceste regimuri revine operatorilor economici sau oricărei alte persoane implicate în uciderea animalelor obligația de a lua măsurile necesare pentru a evita durerea și pentru a reduce la minimum chinul și suferința animalelor în cursul procesului de sacrificare sau ucidere [a se vedea considerentul (2) al Regulamentului nr. 1099/2009].

Ar fi astfel oarecum contradictoriu să se facă trimitere la Regulamentul nr. 1099/2009 – iar aceasta chiar dacă reglementarea menționată nu ar include nicio referire la „standarde înalte în materie de bunăstare a animalelor” – pentru a susține că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din acesta, asomării i s‑a dat valoare de principiu și, în același timp, să se considere că această trimitere nu mai are sens în ceea ce privește derogarea de la asomarea prealabilă, prevăzută la articolul 4 alineatul (4) din același regulament.

Rezultă că obiectivul general al respectării unor „standarde înalte în materie de bunăstare a animalelor” ar fi întotdeauna respectat, oricare ar fi modul de sacrificare reținut. Nu considerăm că principiul asomării prealabile prevăzut de Regulamentul nr. 1099/2009 conduce la concluzia că cerința unor „standarde înalte în materie de bunăstare a animalelor” implică în mod necesar ca sacrificarea să aibă loc cu asomare prealabilă.

În opinia noastră, în lipsa unor indicații cu privire la obligațiile care revin operatorilor în discuție, precum cele destul de precise pe care legiuitorul a intenționat să le stabilească în materie de adăpostire a animalelor [a se vedea considerentul (10) al Regulamentului nr. 889/2008], producția ecologică nu poate fi supusă unor norme mai constrângătoare în materia sacrificării animalelor decât cele care sunt prevăzute de textele generale care reglementează bunăstarea animalelor în momentul uciderii.

În concluzie, nicio dispoziție a Regulamentelor nr. 834/2007 și nr. 889/2008 nu stabilește în mod expres modul sau modurile de sacrificare a animalelor apte să răspundă obiectivelor privind bunăstarea sau reducerea suferinței animalelor. În lipsa unor precizări privind modalitățile de sacrificare preconizate de reglementarea referitoare la agricultura ecologică, este necesar să se facă trimitere la ansamblul normelor care reglementează bunăstarea animalelor în momentul uciderii, în speță la Regulamentul nr. 1099/2009. În acest context, nu este necesar să fie excluse normele care reglementează sacrificările rituale.

Întrucât Regulamentele nr. 834/2007 și 889/2008 nu prevăd nicio condiție în materie de asomare prealabilă uciderii pentru a beneficia de eticheta „AB”, acestea nu pot interzice practica sacrificării rituale.

Întrucât aceste regulamente au ca obiectiv să prevadă norme precise pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a fi certificate ca fiind obținute din agricultura ecologică, nu vedem cum s‑ar putea susține în mod serios că tăcerea acestei reglementări cu privire la recurgerea eventuală la sacrificările fără asomare ar putea fi considerată ca fiind pur fortuită. În opinia noastră, tăcerea textelor cu privire la acest aspect nu este rezultatul unei omisiuni, iar o simplă referire la contextul de elaborare ( 33 ) nu vine în mod necesar în sprijinul interpretării susținute de OABA în cauza principală.

Mai multe motive interdependente ne determină să susținem această concluzie.

Mai întâi, în continuarea a ceea ce precizam anterior, trebuie arătat că anumite practici de creștere sunt în mod expres interzise sau limitate în textele care reglementează agricultura ecologică, în special prin articolul 18 din Regulamentul nr. 889/2008. Această dispoziție prevede, astfel, că anumite practici destinate gestionării animalelor sunt, în principiu, interzise (mutilarea) sau reglementate strict (atașarea de benzi elastice pe cozile oilor, scurtarea cozilor, tăierea dinților, a ciocurilor, a coarnelor și castrarea fizică). În același sens, articolul 20 din acest regulament, care face referire la hrana animalelor, interzice hrănirea forțată a acestora.

În continuare, trebuie subliniat de asemenea că, chiar dacă nu este prevăzută o obligație de asomare prealabilă pentru animalele de crescătorie prevăzute de Regulamentul nr. 1099/2009, articolul 25h alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 710/2009 al Comisiei din 5 august 2009 de modificare a Regulamentului nr. 889/2008 în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine ( 34 ) prevede că „[î]n ceea ce privește tehnicile de sacrificare, acestea trebuie să permită ca peștii să fie aduși imediat în stare de inconștiență și insensibili la durere”.

În sfârșit, considerăm că tăcerea reglementării referitoare la agricultura ecologică cu privire la aspectul sacrificării rituale rezultă cu atât mai puțin dintr‑o omisiune, având în vedere că acest aspect este cunoscut și recunoscut de multă vreme ( 35 ) în textele care reglementează sacrificarea animalelor și că, în plus, „sacrificarea” animalelor este menționată în mai multe rânduri în această reglementare ( 36 ).

Se observă că, deși unele asociații de protecție a bunăstării animalelor, în special cu ocazia elaborării documentului de lucru al Comisiei care însoțește propunerea de modificare a Regulamentului nr. 834/2007 ( 37 ), au solicitat modificarea reglementării referitoare la agricultura ecologică în sensul unei generalizări a asomării animalelor anterior sacrificării ( 38 ), Regulamentul 2018/848, intrat recent în vigoare, păstrează tăcerea cu privire la recurgerea sau nerecurgerea la această asomare.

Ținând seama de considerațiile prezentate mai sus, în opinia noastră, certificarea „AB” nu poate fi refuzată produselor care provin din animale sacrificate fără asomare.

În această privință, nu suntem convinși de celelalte argumente de ordin teleologic și sistemic invocate în cadrul prezentei cauze pentru a susține teza contrară.

În primul rând, considerăm că argumentul respectării „principiului încrederii consumatorilor” în produsele etichetate drept ecologice, la care fac trimitere, printre altele, considerentele (3), (5) și (22), precum și articolul 1 din Regulamentul nr. 834/2007, nu poate fi admis. În măsura în care imposibilitatea susținută de a aplica mențiunea „AB” pe produse provenite de la animale sacrificate fără asomare nu rezultă în mod explicit din reglementarea privind normele aplicabile agriculturii ecologice, acest principiu nu ar putea fi încălcat, din moment ce a fost acordată o etichetă în conformitate cu dreptul aplicabil.

Desigur, protecția încrederii consumatorilor în produsele etichetate drept ecologice impune, astfel cum prevede articolul 6 litera (c) din Regulamentul nr. 834/2007, că trebuie excluse substanțele și metodele de procesare ce pot induce în eroare în privința adevăratei naturi a produsului. Totuși, această încredere este afectată numai în cazul nerespectării cerințelor clare cărora le este supusă în mod expres agricultura ecologică. Or, astfel cum am explicat anterior, având în vedere reglementarea pertinentă, nu ni se pare că excluderea recurgerii la asomare în momentul sacrificării animalelor poate conduce în mod automat la excluderea totală a beneficiului mențiunii „AB” pentru produsele în cauză.

În plus, trebuie arătat de asemenea că, în stadiul actual și în pofida interesului crescut al consumatorilor pentru condițiile sacrificării animalelor ( 39 ), reglementarea Uniunii privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare nu prevede deocamdată nicio indicație specifică referitoare la condițiile de sacrificare a animalelor ( 40 ).

În aceste condiții, constatarea unei incompatibilități în raport cu dreptul Uniunii între, pe de o parte, certificarea „cușer” și „halal” și, pe de altă parte, eticheta „AB” ar echivala cu adăugarea unei condiții pe care dreptul pozitiv nu o prevede. Aceasta ar conduce la a refuza evreilor și musulmanilor practicanți care doresc aceasta să aibă acces la produse ecologice și să beneficieze de garanțiile pe care le prezintă ele în ceea ce privește calitatea și siguranța alimentară.

Astfel, deși imposibilitatea unui cumul între certificarea „AB” și mențiunile „cușer” sau „halal” nu este problematică în mod direct din perspectiva exercitării libertății de religie, considerăm, în schimb, că ea compromite posibilitatea consumatorilor de produse cușer sau halal de a‑și procura produse care să beneficieze de garanțiile oferite de certificarea „AB”.

În al doilea rând, astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Herbaria Kräuterparadies (C‑137/13, EU:C:2014:2335, punctul 46), deși nu poate fi negat că „[d]reptul Uniunii nu garantează că un operator economic își poate comercializa produsele cu toate descrierile pe care le consideră avantajoase în vederea promovării lor”, acesta nu poate fi totuși opozabil unui operator care a respectat toate cerințele reglementării aplicabile.

În această privință, nu putem rămâne insensibili la argumentația, dezvoltată, printre altele, de Ecocert, potrivit căreia un organism de certificare nu este în măsură să impună condiții care nu figurează în reglementarea pertinentă pentru a obține o certificare „AB”. În special, în măsura în care dispozițiile care reglementează modalitățile de creștere și de sacrificare a animalelor pentru a obține eticheta „AB” sunt respectate, organismul de certificare este obligat, în principiu, să acorde această etichetă fără a adăuga condiții care nu sunt impuse de dreptul pozitiv. Dacă nu ar proceda astfel, ar fi problematic atât din perspectiva liberei circulații a produselor ecologice în cadrul Uniunii, prevăzută la articolul 34 din Regulamentul nr. 834/2007, cât și din perspectiva libertății comerțului și a industriei.

Această concluzie nu încalcă articolul 13 TFUE.

Desigur, este cert că protecția bunăstării animalelor constituie un obiectiv legitim de interes general a cărui importanță s‑a reflectat, printre altele, în adoptarea de către statele membre a Protocolului (nr. 33) privind protecția și bunăstarea animalelor, anexat la Tratatul CE, în temeiul căruia Comunitatea și statele membre trebuie să țină seama pe deplin de cerințele de bunăstare a animalelor atunci când elaborează și pun în aplicare politica comunitară în domeniul, printre altele, al agriculturii și al transporturilor. Protocolului menționat îi corespunde în prezent articolul 13 TFUE, dispoziție de aplicare generală din Tratatul FUE, care figurează în prima parte a acestuia, consacrată principiilor menționate ( 41 ).

Or, considerăm că, prin adoptarea reglementării în discuție, în special Regulamentul nr. 1099/2009, care reglementează normele referitoare la bunăstarea animalelor în momentul uciderii, legiuitorul a intenționat să stabilească un echilibru între libertatea cultului și bunăstarea animalelor. Astfel cum am arătat anterior, nu numai că acest regulament nu ignoră bunăstarea animalelor, ci nici nu permite recurgerea la sacrificările rituale decât cu titlu derogatoriu și în condițiile strict definite la articolul 4 alineatul (4) din acesta.

Ținând seama de considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de cour administrative d’appel de Versailles (Curtea Administrativă de Apel din Versailles Franța) după cum urmează: „Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii, citite în lumina articolului 13 TFUE, trebuie interpretate în sensul că nu interzic acordarea etichetei europene „AB” unor produse provenite de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări rituale fără o asomare prealabilă, efectuată în condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1099/2009.”

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

NILS WAHL

prezentate la 20 septembrie 2018 ( 1 )

Introducere

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 834/2007

Regulamentul (CE) nr. 889/2008

Regulamentul nr. 1099/2009

Situația de fapt, întrebarea preliminară și procedura în fața Curții

Analiză

Prezentare generală a problemei

Cauza nu privește în mod direct un aspect referitor la o atingere adusă liberei exercitări a cultului

Cauza nu invită Curtea să se pronunțe cu privire la aspectul asomării prealabile din perspectiva bunăstării animalelor ( 11 ) și nici cu privire la domeniul de aplicare al etichetei „halal”

Răspunsul la întrebarea preliminară

Normele care reglementează agricultura ecologică și legăturile cu normele în materia sacrificării animalelor

Posibilitatea de a acorda, în temeiul normelor aplicabile, o etichetă „AB” unor produse provenite din animale sacrificate fără asomare

Concluzie