Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 22 februarie 2018.#Mast-Jägermeister SE împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Recurs – Desen sau model industrial comunitar – Cerere de înregistrare a unor desene sau modele industriale reprezentând pahare – Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Articolul 36 alineatul (1) litera (c) – Reprezentare grafică – Articolele 45 și 46 – Atribuirea unei date de depozit – Condiții – Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 – Articolul 4 alineatul (1) litera (e) și articolul 10 alineatele (1) și (2).#Cauza C-217/17 P.

Ca urmare a numărului mare de proceduri privind marca Uniunii Europene, ar fi de așteptat ca instanțele Uniunii să fi clarificat complet majoritatea problemelor privind cererile de înregistrare a drepturilor de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, în ceea ce privește problema atribuirii unei date de depozit și, astfel, a dreptului de prioritate care decurge de aici, prezentul recurs din materia desenelor sau modelelor industriale vizează un complex de probleme analizate destul de puțin în jurisprudență.

În speță, este vorba despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial pentru ca Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „EUIPO”) să atribuie cererii dată de depozit. În timp ce recurenta consideră că sunt justificate numai anumite cerințe tehnice privitoare la reprezentarea desenului sau a modelului, EUIPO și Tribunalul susțin că este necesar ca această reprezentare să fie neechivocă și din punctul de vedere al conținutului.

Articolul 4 secțiunea A din Convenția de la Paris ( 2 ) stabilește dreptul de prioritate care rezultă din cererea de înregistrare a unui drept de proprietate intelectuală. „A. [Depunerea în țara de origine] (1) Cel care a depus în condiții reglementare, într‑una din țările Uniunii, o cerere de brevet de invenție, de model de utilitate, de desen sau model industrial, de marcă de fabrică sau de comerț sau succesorul său în drepturi va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte țări, de un drept de prioritate în termenele precizate mai jos. (2) Se recunoaște, ca dând naștere dreptului de prioritate, orice depozit care are valoarea unui depozit național reglementar în virtutea legislației naționale a fiecărei țări a Uniunii sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între țările Uniunii. (3) Prin depozit național reglementar se înțelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusă cererea în țara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a acestei cereri.”

Articolul 3 litera (a) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale ( 3 ) definește desenul sau modelul industrial ca fiind „aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau a materialelor și/sau a ornamentației produsului în sine”.

Articolul 36 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial: „(1) Cererea de înregistrare a unui desen sau a unui model industrial comunitar trebuie să conțină: […] (c) o reprezentare a desenului sau a modelului care să poată fi reprodusă. […] (2) Cererea trebuie să conțină, de asemenea, indicarea produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul în cauză sau cărora li se va aplica respectivul desen sau model industrial. […] (5) Cererea trebuie să îndeplinească, de asemenea, condițiile prevăzute de regulamentul de punere în aplicare. […]”

Articolul 38 definește data de depunere a unei cereri de înregistrare a unui desen sau model industrial: „Data de depunere a cererii de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar este data la care documentele cuprinzând informațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) sunt depuse la [EUIPO] […]”

Articolul 41 alineatele (1)-(3) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale are în esență același conținut ca articolul 4 secțiunea A din Convenția de la Paris.

Examinarea conformității cererii cu condițiile de formă privind depozitul face obiectul articolului 45 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale: „(1) [EUIPO] examinează respectarea de către cerere a condițiilor necesare pentru acordarea unei date depozitului, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1). (2) [EUIPO] examinează dacă: (a) cererea îndeplinește celelalte condiții prevăzute la articolul 36 alineatele (2), (3), (4) și (5); (b) cererea îndeplinește condițiile de formă stabilite de regulamentul de punere în aplicare în vederea aplicării dispozițiilor articolelor 36 și 37; (c) sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 77 alineatul (2); (d) sunt îndeplinite cerințele referitoare la revendicarea unei priorități, în cazul în care o prioritate este revendicată. (3) Regulamentul de punere în aplicare stabilește normele de examinare a conformității cererii cu condițiile de formă privind depozitul.”

Articolul 46 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale prevede neregulile care pot fi remediate: „(1) Dacă [EUIPO] constată, în cadrul examinării prevăzute la articolul 45, nereguli care pot fi remediate, acesta invită solicitantul să le remedieze în termenul prevăzut. (2) Dacă neregulile se referă la condițiile menționate la articolul 36 alineatul (1) și dacă solicitantul se conformează invitației [EUIPO] în termenul prevăzut, acesta din urmă acordă ca dată a depozitului data la care neregulile constatate au fost remediate. Dacă remedierea neregulilor nu se realizează în termenul prevăzut, cererea nu este tratată drept cerere de înregistrare a unui desen sau a unui model comunitar. (3) Dacă neregulile se referă la condițiile menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), inclusiv plata taxelor, și dacă solicitantul se conformează invitației [EUIPO] în termenul prevăzut, acesta din urmă acordă ca dată a depozitului data inițială de depunere a cererii. Dacă remedierea neregulilor constatate sau a neefectuării plății nu se realizează în termenul prevăzut, [EUIPO] respinge cererea. (4) Dacă neregulile se referă la condițiile menționate la articolul 45 alineatul (2) litera (d) și solicitantul nu le remediază în termenul prevăzut, se pierde dreptul de prioritate asupra cererii.”

Articolul 47 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale prevede motivele de respingere a cererilor de înregistrare: „(1) Dacă [EUIPO] constată, în cadrul examinării prevăzute la articolul 45, că desenul sau modelul industrial care face obiectul unei cereri de protecție: (a) nu se încadrează în definiția menționată la articolul 3 litera (a) sau (b) contravine ordinii publice sau bunelor moravuri, [EUIPO] respinge cererea. (2) Cererea nu poate fi respinsă înainte ca solicitantului să i se fi acordat posibilitatea de a‑și retrage sau modifica cererea sau de a‑și prezenta observațiile.”

Articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare ( 4 ) precizează cerințele pentru reprezentarea desenului sau a modelului industrial: „(1) Reprezentarea desenului sau a modelului industrial constă într‑o reproducere grafică sau fotografică a desenului sau a modelului în alb și negru sau în culori. Reprezentarea trebuie să respecte următoarele condiții: […] (e) desenul sau modelul trebuie reprodus pe fond neutru și nu trebuie retușat cu cerneală sau fluid corector. Trebuie să aibă o calitate suficient de ridicată încât să permită distingerea cu claritate a tuturor detaliilor obiectului pentru care se solicită protecția și să poată fi micșorat sau mărit la formatul maxim de 8 cm × 16 cm per perspectivă, în vederea înscrierii sale în registrul desenelor sau modelelor industriale comunitare […]”

Articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare conține reguli suplimentare privind stabilirea unei date de depozit și a condițiilor de formă privind depozitul: „(1) [EUIPO] informează solicitantul că nu se poate atribui o dată de depozit în cazul în care cererea nu conține: […] (c) o reprezentare a desenului sau a modelului conform articolului 4 alineatul (1) literele (d) și (e) sau, dacă este cazul, un specimen. (2) În cazul în care se remediază neregulile prevăzute la alineatul (1) într‑un termen de două luni de la recepționarea notificării, data de depozit se consideră a fi data la care toate neregulile sunt remediate. În cazul în care neregulile nu sunt remediate în termenul menționat anterior, cererea nu este considerată cerere de desen sau model industrial comunitar. Orice taxă care s‑a achitat deja se restituie.”

La 17 aprilie 2015, Mast‑Jägermeister SE a formulat la EUIPO cereri de înregistrare a desenelor sau modelelor comunitare în litigiu, în temeiul Regulamentului privind desenele sau modelele industriale. În acest scop, ea a depus reprezentări care ilustrau pahare și sticlele cunoscute ale băuturii alcoolice pe care o comercializează. Aceste reprezentări nu sunt redate în hotărârea Tribunalului, deoarece au fost clasificate ca fiind „confidențiale”.

Produsele pentru care au fost introduse cererile de înregistrare sunt „pahare” din clasa 07.01 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare.

Între 17 aprilie și 31 august 2015, a avut loc un schimb intens de corespondență între Mast‑Jägermeister și examinatorul EUIPO, acesta din urmă întocmind în total patru rapoarte de examinare în care a ajuns la concluzia că reprezentarea desenului sau modelului industrial nu este suficient de clară din cauza sticlelor ilustrate.

Întrucât Mast‑Jägermeister nu a remediat neregula la care s‑a referit această obiecție, examinatorul a arătat, prin decizia din 31 august 2015, că reclamanta nu a remediat neregulile cererilor de înregistrare, deoarece nu a fost de acord cu raportul de examinare. Având în vedere dispozițiile articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale și ale articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare, cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale din litigiu nu pot fi considerate cereri de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale comunitare, astfel încât nu le poate fi atribuită nicio dată de depozit.

Soluționând calea de atac formulată de Mast‑Jägermeister, prin decizia din 17 noiembrie 2015, Camera a treia de recurs a EUIPO a confirmat că cele două desene sau modele industriale în litigiu nu permiteau să se stabilească dacă protecția era solicitată pentru pahar, pentru sticlă sau pentru combinația dintre cele două.

Prin Hotărârea din 9 februarie 2017 ( 5 ), Tribunalul a respins acțiunea introdusă de Mast‑Jägermeister.

Prin înscrisul din 21 aprilie 2017, primit la 26 aprilie 2017, Mast‑Jägermeister a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului și a solicitat: 1) anularea în totalitate a Hotărârii T‑16/16 a Tribunalului din 9 februarie 2017 și 2) în cazul în care recursul este declarat fondat, admiterea primului și a celui de al treilea capăt de cerere din prima instanță.

EUIPO solicită: 1) respingerea recursului și 2) obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Mast‑Jägermeister SE și EUIPO au depus observații scrise și și‑au prezentat pledoariile în ședința din 7 februarie 2018.

Cauza prezentului litigiul constă în faptul că, în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial revendicat în discuție, sunt reprezentate pahare împreună cu alte obiecte, și anume sticle, care nu ar trebui să facă obiectul desenului sau modelului industrial.

Atât organele EUIPO, cât și Tribunalul consideră că această formă de reprezentare este incompatibilă cu Regulamentul privind desenele sau modelele industriale. Această problemă nu face însă obiectul prezentei proceduri, în cadrul căreia trebuie, în schimb, să se clarifice dacă această modalitate de redare îndeplinește condițiile impuse unei cereri de înregistrare, astfel încât EUIPO ar fi fost obligat să considere că data de depunere a cererii de înregistrare este data de depozit.

Pentru a clarifica această chestiune, vom analiza mai întâi, pornind de la dispozițiile relevante ale Regulamentului privind desenele sau modelele industriale, argumentele invocate de Mast‑Jägermeister referitoare la modul de redactare și la geneza regulamentului, apoi condițiile în care se pot remedia neregulile și trimiterea la Regulamentul de punere în aplicare, efectuată la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, în continuare funcția pe care o îndeplinește data de depozit pentru dobândirea priorității, precum și scopul reprezentării desenului sau modelului industrial în cadrul cererii. În final, vom analiza obiecțiile formulate de Mast‑Jägermeister îndreptate împotriva constatărilor Tribunalului cu privire la examinările pe care trebuie să le realizeze EUIPO și la claritatea reprezentării desenului sau modelului industrial care a fost depusă odată cu cererea de înregistrare.

Potrivit articolului 38 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, data de depunere a cererii de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar este data la care documentele cuprinzând informațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) sunt depuse la EUIPO. Aceste informații includ, printre altele, în special o reprezentare a desenului sau a modelului care să poată fi reprodusă [litera (c)].

La articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare se precizează că nu se poate atribui o dată de depozit în cazul în care cererea nu cuprinde o reprezentare a desenului sau a modelului conform articolului 4 alineatul (1) literele (d) și (e). La litera (e) a acestui articol se arată în special că desenul sau modelul industrial trebuie reprodus pe fond neutru și nu trebuie retușat cu cerneală sau cu fluid corector. În continuare, se precizează că trebuie să aibă o calitate suficient de ridicată încât să permită distingerea cu claritate a tuturor detaliilor obiectului pentru care se solicită protecția și să poată fi micșorat sau mărit la formatul registrului.

Atât EUIPO, cât și Tribunalul consideră că reprezentarea desenului sau modelului industrial din cererea de înregistrare depusă de Mast‑Jägermeister nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale. La punctele 44-46 din hotărârea atacată, Tribunalul reține în special că reprezentarea paharului pentru care se solicită protecția împreună cu sticla aferentă nu permite identificarea într‑un mod suficient de clar a obiectului protecției în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare. Întrucât Mast‑Jägermeister nu a corectat în termen reprezentarea, nu se poate atribui dată de depozit.

Mast‑Jägermeister consideră că această constatare încalcă articolele 45 și 46 coroborate cu articolele 36 și 38 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale. Aceasta nu critică (în principal) aprecierea de fapt realizată de Tribunal, ci pune în discuție relevanța caracterului neechivoc al reprezentării desenului sau modelului industrial pentru atribuirea datei de depozit. Cu privire la acest aspect, se ridică problema dacă articolul 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale și articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare conțin doar cerințe tehnice pe care trebuie să le îndeplinească reprezentarea sau conțin și cerințe referitoare la structura conținutului.

Mast‑Jägermeister consideră în special că, pentru atribuirea datei de depozit, este suficient dacă reprezentarea desenului sau modelului industrial îndeplinește cerințele tehnice. Acest lucru rezultă, în opinia sa, din propunerea Comisiei care a stat la baza Regulamentului privind desenele sau modelele industriale ( 6 ), precum și din articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare.

Acest argument este corect în sensul că, atât în cadrul propunerii sale, cât și la articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare, Comisia a pus accentul pe calitatea tehnică a reprezentării. Sunt interzise în special retușurile, iar reprezentarea trebuie să poată fi micșorată sau mărită la un anumit format.

În plus, și la articolul 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale se subliniază, la prima vedere, importanța aspectelor tehnice pentru reprezentarea desenului sau modelului. Articolul menționat prevede depunerea unei „reprezent[ări] a desenului sau a modelului care să poată fi reprodusă”.

La o analiză mai detaliată, argumentația prezentată de Mast‑Jägermeister nu este însă convingătoare, întrucât, pe lângă cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească o „reprezentare care să poată fi reprodusă”, noțiunea de reprezentare implică și posibilitatea de a recunoaște desenul sau modelul după conținutul său.

În schimb, articolul 4 alineatul (1) litera (e) a doua teză din Regulamentul de punere în aplicare nu prevede cerințe suplimentare, însă precizează acest element atunci când stabilește calitatea pe care trebuie să o aibă reprezentarea, în sensul că trebuie „să permită distingerea cu claritate a tuturor detaliilor obiectului pentru care se solicită protecția”.

În consecință, articolul 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale poate fi interpretat în conformitate cu modul său de redactare și în lumina articolului 4 alineatul (1) litera (e) a doua teză din Regulamentul de punere în aplicare în sensul că nu este suficient dacă reprezentarea desenului sau modelului industrial din cererea de înregistrare îndeplinește cerințele tehnice, ci trebuie, în plus, să fie și neechivocă din punctul de vedere al conținutului.

Mast‑Jägermeister arată totuși că, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, se poate remedia o încălcare a articolului 4 alineatul (1) litera (e) a doua teză din același regulament, fără modificarea datei de depozit. Acest argument se întemeiază pe faptul că Regulamentul de punere în aplicare se aplică cererii de înregistrare potrivit articolului 36 alineatul (5) și că încălcarea cerințelor prevăzute de acest regulament, care trebuie remediată în conformitate cu articolul 46 alineatul (3), intră deci sub incidența examinării prevăzute la articolul 45 alineatul (2) litera (a).

Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat mai sus, articolul 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale poate, de la bun început, independent de o încălcare distinctă a articolului 4 alineatul (1) litera (e) a doua teză din Regulamentul de punere în aplicare, să fie interpretat în sensul că reprezentarea unui desen sau model industrial trebuie să fie univocă din punctul de vedere al conținutului său. O încălcare a articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale intră totuși sub incidența articolului 46 alineatul (2), astfel încât nu se poate acorda o dată de depozit decât după remedierea neregulilor.

Acest argument al Mast‑Jägermeister nu pune, așadar, în discuție rezultatul interpretării textuale a articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale.

Împotriva acestei interpretări a articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, Mast‑Jägermeister invocă în special funcția specifică pe care o îndeplinește data de depozit și învederează că, pentru îndeplinirea acesteia, nu este necesară nicio examinare a conținutului. Nici acest argument nu poate fi însă primit.

Este adevărat că cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial produce prin ea însăși consecințe juridice. Mast‑Jägermeister subliniază în special prioritatea care decurge din cererea de înregistrare, pe care o poate revendica solicitantul în temeiul articolului 4 din Convenția de la Paris ( 7 ) în alte sisteme de drept. În sens invers, articolul 41 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale recunoaște în cadrul Uniunii un astfel de efect al cererii de înregistrare depuse în statele contractante ale Convenției de la Paris.

Această prioritate se naște odată cu depunerea cererii de înregistrare, indiferent dacă desenul sau modelul industrial este sau nu este ulterior înregistrat. La articolul 4 secțiunea A alineatul (3) din Convenția de la Paris, acest aspect este exprimat în mod clar prin formularea „indiferent de soluționarea acordată ulterior cererii în cauză”, care figurează într‑o formă similară și la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale ( 8 ).

Mast‑Jägermeister trage de aici concluzia că data de depozit trebuie atribuită chiar și atunci când s‑a realizat o analiză superficială și că examinarea conținutului nu este necesară decât în cadrul înregistrării.

Cu toate că acest argument este un argument nou, care nu a fost invocat în fața Tribunalului, el este admisibil, întrucât nu modifică obiectul litigiului, ci doar dezvoltă argumentația privind interpretarea solicitată a articolului 38 și a articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale ( 9 ).

Într‑adevăr, potrivit articolului 38 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, data de depozit se atribuie chiar dacă cererea de înregistrare a unui desen sau model nu îndeplinește toate cerințele prevăzute pentru înregistrare. Articolul 38 nu face trimitere decât la articolul 36 alineatul (1), iar nu la ansamblul de condiții prevăzute pentru înregistrare. Aceasta înseamnă că articolul 46 alineatul (3) permite remedierea ulterioară a anumitor nereguli, fără a afecta data de depozit.

Mast‑Jägermeister pierde însă din vedere că și sistemul privind prioritatea înscrierii instituit de Convenția de la Paris, care prezintă anumite asemănări cu principiul recunoașterii reciproce din dreptul Uniunii, permite statului de depozit să impună condiția ca reprezentarea desenului sau modelului să fie neechivocă.

Astfel cum arată EUIPO, din articolul 4 secțiunea A alineatul (2) din Convenția de la Paris și din articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale rezultă că un depozit dă naștere dreptului de prioritate numai în cazul în care are caracter reglementar în temeiul dreptului intern al statului în care a fost efectuat. Aceasta înseamnă că în orice ordine juridică, în special în dreptul Uniunii, pot fi definite în mod liber anumite cerințe pe care trebuie să le îndeplinească orice depozit reglementar.

Articolul 4 secțiunea A alineatul (3) din Convenția de la Paris și articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale par să limiteze prerogativele de reglementare ale statului de depozit. Potrivit acestor articole, prin depozit național reglementar se înțelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea. Chiar dacă competențele de reglementare ale statului de depozit sunt limitate, acest stat trebuie să aibă totuși capacitatea de a prevedea condiția ca reprezentarea desenului sau modelului să fie neechivocă, pentru a se putea prezuma că depozitul este reglementar. Dacă reprezentarea ar fi echivocă, nu ar fi clar care este desenul sau modelul pentru care se solicită protecția.

În schimb, dispoziția care prevede că soarta ulterioară a cererii este lipsită de relevanță se raportează în principal la alte sisteme de drept, în care prioritatea unei cereri nu poate fi revendicată decât ulterior. Aceste sisteme nu trebuie să prevadă și alte condiții pe lângă cele stabilite de statul de depozit pentru o cerere acceptată, de exemplu, condiția înregistrării în registru.

Prin urmare, nici faptul că cererea de înregistrare are ca funcție să creeze un drept de prioritate nu conduce la excluderea clarității reprezentării din domeniul de aplicare al articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale.

Din scopul cererii de înregistrare rezultă într‑adevăr necesitatea ca reprezentarea desenului sau modelului pentru care se solicită protecția să fie neechivocă.

În acest sens, Tribunalul se întemeiază pe două hotărâri ale Curții din materia mărcilor. În aceste hotărâri, Curtea a subliniat că înregistrarea și cererea de înregistrare a unei mărci trebuie să dea autorităților competente în domeniul mărcilor, precum și terților posibilitatea de a cunoaște în mod suficient de clar marca pentru care se solicită protecția ( 10 ).

În privința mărcilor, înregistrarea acestora a fost reglementată între timp de legiuitor la articolul 31 alineatul (1) litera (d) și la articolul 4 litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene. Potrivit acestora, cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene trebuie să cuprindă o reprezentare a mărcii care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și cu precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci. Această idee nu a fost exprimată atât de clar în versiunile anterioare ale Regulamentului privind marca Uniunii Europene ( 11 ), dar a fost redată cu mai multă claritate cu ocazia extinderii categoriei de semne care pot constitui o marcă ( 12 ).

În hotărârile menționate, Curtea nu a examinat funcția specială a cererii de înregistrare și a datei de depozit, deși, la articolul 34 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene ( 13 ), există o dispoziție analogă în materie de prioritate în dreptul mărcilor.

Argumentația Curții este totuși convingătoare și poate fi aplicată fără nicio problemă în cazul desenelor sau modelelor industriale.

Desigur, este adevărat că procedura în materia desenelor sau modelelor industriale și cea în materia mărcilor prezintă diferențe sensibile în ceea ce privește întinderea examinării referitoare la conținut. Înainte de înregistrarea unei mărci, EUIPO trebuie astfel să verifice existența unor motive absolute și, dacă este cazul, a unor motive relative de refuz. În schimb, examinarea privitoare la conținutul unui desen sau model industrial se limitează, în cadrul procedurii de înregistrare, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, la a determina dacă desenul sau modelul industrial corespunde definiției prevăzute la articolul 3 litera (a), și anume aspectul exterior al unui produs, în condițiile în care acest desen sau model industrial este conform ordinii publice și bunelor moravuri. Aceasta nu exclude însă, în cadrul procedurii în materia desenelor sau modelelor industriale, efectuarea de către EUIPO a unui control a minima al cererii de înregistrare cu privire la caracterul neechivoc al conținutului.

Condiția privind claritatea reprezentării este impusă tocmai având în vedere în primul rând dreptul de prioritate care se naște odată cu cererea de înregistrare. Prioritatea ar trebui să se aplice numai pentru desenul sau modelul care a fost înregistrat efectiv ( 14 ). Contrar opiniei exprimate de Mast‑Jägermeister, o înregistrare neclară nu ar fi neapărat în defavoarea solicitantului, ci ar crea în paralel riscul unei protecții excesive care decurge din prioritate.

Pentru acest motiv, în al doilea rând, ar trebui respins argumentul invocat de Mast‑Jägermeister, conform căruia neregula criticată nu privește caracterul neechivoc al obiectului pentru care se solicită protecția, ci întinderea acestei protecții, care nu este însă examinată în cursul procedurii de înregistrare, ci poate fi clarificată doar în cadrul unei acțiuni în contrafacere.

Într‑o acțiune în contrafacere este într‑adevăr necesar să se stabilească întinderea protecției pe baza reprezentării desenului sau modelului, ținând seama de articolele 10 și 19 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale. Aceasta nu înseamnă însă că, în stadiul depunerii cererii de înregistrare, claritatea reprezentării este irelevantă.

Procedura de depunere a cererii de înregistrare ar trebui mai degrabă să confere altor operatori economici – chiar și independent de orice prioritate – cel puțin o protecție minimă față de cererile de înregistrare neclare, pentru ca aceștia să nu fie expuși fără motiv riscului de a trebui să cheme în judecată solicitantul în cauză în fața unei instanțe pentru a contesta întinderea protecției conferite cererii neclare depuse de respectivul solicitant ( 15 ).

În sfârșit, în al treilea rând, EUIPO subliniază în mod întemeiat că, pentru examinarea cererii, autoritățile competente au nevoie, la rândul lor, de o reprezentare clară și neechivocă a desenului sau modelului ( 16 ).

Este posibil ca alte sisteme de drept să fie mai permisive în privința atribuirii unei date de depozit – această libertate le este recunoscută la articolul 4 din Convenția de la Paris. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca dreptul Uniunii să fie la fel de permisiv.

În speță, criticile aduse de Mast‑Jägermeister în privința ordinii de examinare a chestiunilor, schițată de Tribunal la punctele 35 și 36 din hotărârea atacată, sunt mai convingătoare. Tribunalul a precizat, pe de o parte, că, înainte de a examina îndeplinirea condițiilor mai formale prevăzute la articolul 36 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, este necesar să se verifice dacă există într‑adevăr un desen sau model industrial și dacă acesta este sau nu este contrar ordinii publice și bunelor moravuri.

În special, verificarea compatibilității desenului sau modelului industrial cu ordinea publică și cu bunele moravuri ar depăși cadrul atribuirii datei de depozit potrivit articolului 38 alineatul (1) și articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale. Din punct de vedere practic, ar fi de asemenea dificil să se verifice dacă suntem în prezența unui desen sau model industrial și dacă acesta din urmă este contrar ordinii publice și bunelor moravuri, în situația în care reprezentarea sa nu îndeplinește cerințele calitative prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale.

În sfârșit, acest aspect nu este însă relevant pentru soluționarea prezentului litigiu, deoarece aceste observații preliminare ale Tribunalului nu au avut nicio influență asupra hotărârii. Pentru acest motiv, argumentul invocat este inoperant ( 17 ).

În definitiv, în măsura în care Mast‑Jägermeister insistă în continuare asupra faptului că reprezentarea depusă a desenului sau modelului este suficient de clară, trebuie amintit că, potrivit articolului 256 alineatul (1) TFUE și articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept. Tribunalul este exclusiv competent să constate și să evalueze faptele relevante și să aprecieze probele. Prin urmare, aprecierea faptelor și a probelor, în măsura în care acestea nu sunt denaturate, nu reprezintă o chestiune de drept care să poată face obiectul unui control din partea Curții în cadrul procedurii de recurs ( 18 ).

În pofida reprezentării sticlelor alături de desenul sau modelul pentru pahare, aspectul dacă reprezentarea depusă este suficient de clară reprezintă o chestiune de fapt. Nu s‑a invocat și nici nu se poate constata că, în contextul examinării acestei chestiuni, Tribunalul ar fi denaturat mijloacele de probă. În consecință, acest argument este inadmisibil.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, Tribunalul a apreciat în mod întemeiat că, potrivit articolului 38 alineatul (1) și articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale, claritatea reprezentării desenului sau modelului este o condiție pentru atribuirea datei de depozit. În concluzie, recursul trebuie respins ca nefondat în cea mai mare parte și ca inadmisibil în rest.

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1), care se aplică în procedura de recurs în conformitate cu articolul 184 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât a căzut în pretenții în recurs, iar EUIPO a formulat o cerere corespunzătoare, Mast‑Jägermeister este obligată să suporte cheltuielile de judecată.

Propunem, așadar, Curții să se pronunțe după cum urmează: 1) Respinge recursul. 2) Obligă Mast‑Jägermeister SE la plata cheltuielilor de judecată.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 22 februarie 2018 ( 1 )