Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 11 iunie 2019.#Regine Frank împotriva Comisiei Europene.#Cercetare și dezvoltare tehnologică – Programul‑cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Cereri de propuneri și activități conexe în temeiul programului de lucru al CEC pentru anul 2016 – Decizie a ERCEA de respingere a unei cereri de grant ca neeligibilă – Contestație administrativă în fața Comisiei – Decizie tacită de respingere – Inadmisibilitate parțială – Decizie expresă de respingere – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă.#Cauza T-478/16.

Cauza T‑478/16

Regine Frank

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 11 iunie 2019

„Cercetare și dezvoltare tehnologică – Programul‑cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Cereri de propuneri și activități conexe în temeiul programului de lucru al CEC pentru anul 2016 – Decizie a ERCEA de respingere a unei cereri de grant ca neeligibilă – Contestație administrativă în fața Comisiei – Decizie tacită de respingere – Inadmisibilitate parțială – Decizie expresă de respingere – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă”

Procedură jurisdicțională – Cerere de asistență judiciară – Condiții de acordare – Decizia unui avocat de a renunța să reprezinte o parte în litigiu în cursul procedurii în fața Tribunalului – Nedesemnarea unui nou avocat de către solicitantul de asistență judiciară – Împuternicirea unui avocat la inițiativa grefierului Tribunalului – Condiții – Necesitatea introducerii unei noi cereri de asistență judiciară – Înlocuire care a devenit necesară din cauza unor circumstanțe obiective și independente de comportamentul sau de voința persoanei interesate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 147 alin. (2) și (3) și art. 148 alin. (5)]

(a se vedea punctele 65-72)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii tacite de respingere a Comisiei cu privire la o cerere de grant – Decizie revocată în urma adoptării unei decizii exprese ulterioare de către Comisie – Dispariția interesului de a exercita acțiunea

[Regulamentul nr. 58/2003 al Consiliului, art. 22 alin. (1) și (5)]

(a se vedea punctele 74-80, 85 și 86)

Industria – Acțiuni necesare pentru asigurarea competitivității industriei – Cercetare și dezvoltare tehnologică – Programul‑cadru pentru cercetare și inovare „Orizont 2020” – Cerere de grant – Condiții de eligibilitate – Prezentarea unei scrisori de aprobare valabile din partea unei instituții‑gazdă – Posibilitatea de a schimba instituția‑gazdă în cursul procedurii de evaluare – Excludere

(Regulamentul nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 103, 114 și 115)

Rezumat

Prin Hotărârea Frank/Comisia (T‑478/16), pronunțată la 11 iunie 2019, Tribunalul a respins acțiunea formulată de doamna Regine Frank având ca obiect anularea deciziilor Comisiei din 17 iunie 2016 și din 16 septembrie 2016 de respingere în mod tacit și, respectiv, în mod expres a cererii de grant a reclamantei pentru un proiect de cercetare.

În urma unei cereri de propuneri care se înscrie în Programul‑cadru Orizont 2020 ( 1 ), doamna Regine Frank a depus o cerere de grant la Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA) pentru un proiect privind transportul luminii în cvasi‑cristale și structuri neperiodice. Reclamanta a introdus această cerere în numele Universității Tehnice din Kaiserslautern. Această universitate a indicat însă ERCEA că nu era disponibilă ca instituție‑gazdă pentru proiectul susținut de reclamantă. Universitatea a precizat de asemenea că, pentru cererea de propuneri din anul 2016, reclamanta a utilizat fără acordul său o scrisoare de aprobare eliberată pentru cererea de propuneri din anul 2015. În lipsa unei scrisori de aprobare valabile, cererea de grant a fost respinsă de ERCEA. Comisia a confirmat această respingere mai întâi în mod tacit, iar ulterior printr‑o decizie expresă de respingere.

În primul rând, Tribunalul a trebuit să se pronunțe cu privire la consecințele unei decizii a unui avocat de a înceta reprezentarea unui reclamant care beneficiază de asistență judiciară în cursul procedurii în fața Tribunalului. În speță, prin Ordonanța din 16 februarie 2017, Tribunalul a decis să admită cererea reclamantei de acordare a asistenței judiciare, ratificând alegerea acesteia în ceea ce privește identitatea reprezentantului său. Cu toate acestea, la 5 martie 2018, reprezentantul reclamantei a informat grefa Tribunalului că nu mai accepta reprezentarea. Prin urmare, Tribunalul a informat‑o pe reclamantă că trebuia să împuternicească un alt avocat pentru a o reprezenta în ședința de audiere a pledoariilor din 31 ianuarie 2019. În ziua ședinței reclamanta nu dăduse curs acestei solicitări a Tribunalului. Cu această ocazie, ea a solicitat personal aplicarea articolului 148 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care prevede condițiile în care un avocat poate fi împuternicit, la inițiativa grefierului Tribunalului, să reprezinte o parte în fața Tribunalului.

În această privință, Tribunalul a reținut că, în ipoteza în care persoana interesată însăși a propus un avocat, în primul rând, aplicarea articolului 148 alineatul (5) din Regulamentul de procedură în vederea înlocuirii avocatului menționat cu altul necesită introducerea unei noi cereri de asistență judiciară formulată în conformitate cu articolul 147 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. În al doilea rând, o asemenea înlocuire nu se poate face în temeiul articolului 148 alineatul (5) din Regulamentul de procedură decât atunci când devine necesară din cauza unor circumstanțe obiective și independente de comportamentul sau de voința persoanei interesate, precum decesul, pensionarea sau o încălcare de către avocat a obligațiilor profesionale sau deontologice. Faptul că un avocat renunță să reprezinte o parte în litigiu invocând un comportament al acesteia susceptibil să limiteze drastic misiunea sa de reprezentant nu poate fi considerat, așadar, un motiv valabil de natură să justifice aplicarea articolului 148 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

În al doilea rând, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei tacite de respingere a Comisiei. În acest sens, Tribunalul a reținut că lipsa unui răspuns al Comisiei este considerată decizie tacită de respingere a contestației administrative, decizie care poate face obiectul unei acțiuni în anulare. Cu toate acestea, anterior formulării acțiunii în fața Tribunalului, Comisia a adoptat o decizie prin care respinge în mod expres contestația administrativă, revocând astfel decizia tacită de respingere.

În al treilea rând, în ceea ce privește condițiile de eligibilitate a cererii de grant, Tribunalul a amintit că, în împrejurările prezentei cauze, reclamanta trebuia să prezinte, în scopul analizării cererii sale de grant, o scrisoare de aprobare valabilă din partea unei instituții‑gazdă. În sfârșit, Tribunalul a precizat că identitatea instituției‑gazdă se dovedește a fi un element esențial în cadrul unei cereri de grant și nu poate face, ca atare, obiectul unei înlocuiri sau al unei adăugări fără modificarea substanțială a acestei cereri. Astfel, reclamanta nu poate reproșa ERCEA că nu i‑a permis să caute o nouă instituție‑gazdă.

( 1 ) Cerere de propuneri și activități conexe în temeiul Programului de lucru al Consiliului European pentru Cercetare (ERC) pentru anul 2016 din cadrul Programului‑cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (JO 2015, C 253, p. 12).