Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 2 iulie 2019.#Fulmen împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Răspundere extracontractuală – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Înghețarea fondurilor – Repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a înscrierii și a menținerii numelui reclamantei pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsuri restrictive – Prejudiciu material – Prejudiciu moral.#Cauza T-405/15.

Cauza T‑405/15

Fulmen

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 2 iulie 2019

„Răspundere extracontractuală – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran – Înghețarea fondurilor – Repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a înscrierii și a menținerii numelui reclamantei pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsuri restrictive – Prejudiciu material – Prejudiciu moral”

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire prin care se solicită repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a înscrierii eronate a reclamantului pe o listă de persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive – Excludere – Acțiune în despăgubire prin care se solicită repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor restrictive luate în privința reclamantului – Includere

[art. 24 alin. (1) și art. 40 TUE; art. 215, 268 și 275 și art. 291 alin. (2) TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 45, 46 și 50)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Puterea Consiliului, în materie de măsuri restrictive întemeiate pe articolul 215 TFUE, de a recurge la procedura prevăzută la articolul 291 alineatul (2) TFUE

[art. 215 și art. 291 alin. (2) TFUE]

(a se vedea punctul 47)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea în întregime a acțiunii în despăgubire

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 51 și 54)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune

(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 63-65)

Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noțiune

(a se vedea punctul 73)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Restricție a dreptului de proprietate și a dreptului la libera exercitare a unei activități economice – Admisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență – Transpunerea acestei jurisprudențe în cazul libertății de a desfășura o activitate comercială

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 16 și 17; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 80-82)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Răspundere pentru înscrierea numelui reclamantului în listele persoanelor și entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive – Sarcina probei

(art. 268 TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 90-92)

Procedură jurisdicțională – Probă – Mijloc de probă scris – Valoare probantă – Apreciere de către instanța Uniunii – Criterii

(a se vedea punctele 98-101)

Răspundere extracontractuală – Prejudiciu – Prejudiciu reparabil – Prejudiciu moral cauzat prin publicarea în Jurnalul Oficial a unor măsuri restrictive care vatămă reputația entității vizate de aceste măsuri – Includere

(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 184-186)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert – Sarcina probei

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 188)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert cauzat de un act nelegal – Prejudiciu moral cauzat prin adoptarea și menținerea măsurilor restrictive – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Menținerea înscrierii după o hotărâre de anulare pronunțată de Tribunal – Gravitatea nelegalității constatate de Tribunal – Lipsa unor elemente de probă – Examinare necesară a caracterului justificat al măsurilor, efectuată de autorul acestora

(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Deciziile 2010/413/PESC și 2010/644/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 189 și 193-202)

Rezumat

Prin Hotărârile sale din 2 iulie 2019, Fulmen/Consiliul (T‑405/15) și Mahmoudian/Consiliul (T‑406/15), Tribunalul a admis acțiunea în despăgubire introdusă de societatea Fulmen pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a adoptării de către Consiliu a patru acte privind măsuri restrictive împotriva Iranului ( 1 ) (cauza T‑405/15), precum și acțiunea introdusă de domnul Mahmoudian pentru prejudiciul moral suferit în urma adoptării acelorași acte (cauza T‑406/15). Prin aceste acte (denumite în continuare „actele în litigiu”), numele celor doi reclamanți a fost înscris și menținut pe listele persoanelor și entităților cărora li se aplicau măsurile restrictive menționate. Tribunalul constată că anularea actelor în litigiu printr‑o hotărâre anterioară nu a fost suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamanți ca urmare a atingerii pe care au adus‑o reputației lor. Acesta consideră că o verificare de către Consiliu a caracterului justificat al măsurilor restrictive menținute împotriva lor ar fi fost justificată în mod deosebit în speță, după pronunțarea Hotărârii prin care Tribunalul a anulat actele în litigiu, în raport cu gravitatea nelegalității constatate, și anume cu lipsa unor elemente de probă.

Fulmen este o societate iraniană care își desfășoară activitatea în special în sectorul echipamentelor electrice. La rândul său, domnul Mahmoudian este acționarul majoritar și președintele consiliului de administrație al societății menționate. Litigiul dintre cei doi reclamanți și Consiliu face parte dintr‑o serie de cauze referitoare la măsuri restrictive adoptate în cadrul combaterii proliferării nucleare în Iran. Actele în litigiu au fost anulate prin Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012, Fulmen și Mahmoudian/Consiliul ( 2 ), în măsura în care îi priveau pe reclamanți. Prin Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian ( 3 ), Curtea a respins recursul formulat de Consiliu împotriva Hotărârii Tribunalului din 21 martie 2012, considerând că acesta nu a dovedit că reclamanții au intervenit în situl de la Qom/Fordoo (Iran), ceea ce constituia motivul înscrierii lor. Prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1361/2013 ( 4 ), Consiliul, acționând în conformitate cu Hotărârea din 28 noiembrie 2013, a radiat numele reclamanților din listele persoanelor și entităților care făceau obiectul unor măsuri restrictive.

În speță, Tribunalul statuează că Consiliul a săvârșit o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi unui particular prin faptul că nu a respectat obligația care îi revenea de a justifica măsurile restrictive adoptate în conformitate cu articolul 215 TFUE și contestate de persoanele vizate.

Pentru a constata că anularea actelor în litigiu nu a fost suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamanți ca urmare a atingerii aduse reputației lor, Tribunalul arată, pe de altă parte, că înscrierea numelui reclamanților, care ar fi putut fi revocată de Consiliu în orice moment, a fost menținută timp de aproape trei ani și jumătate, în pofida protestelor reclamanților, în special în ceea ce privește lipsa de probe referitoare la acuzația reținută împotriva lor. În această privință, Tribunalul consideră că, în cadrul unei Uniuni de drept, având în vedere gravitatea comportamentului nelegal constatat de Tribunal, revine instituției în cauză sarcina de a efectua, fie și în paralel cu introducerea unui recurs, o verificare a aprecierilor care au fost sancționate de Tribunal.

În plus, Tribunalul precizează că, având în vedere autonomia măsurilor americane privind societatea Fulmen față de actele în litigiu, Uniunea nu poate fi considerată răspunzătoare pentru un eventual prejudiciu moral pe care acestea l‑ar fi putut cauza reclamantei. Totuși, având în vedere aceeași autonomie a măsurilor americane, Consiliul consideră în mod eronat că evaluarea cuantumului prejudiciului moral suferit de reclamantă ar trebui să ia în considerare faptul că aceasta a continuat să fie supusă măsurilor americane după anularea actelor în litigiu.

În sfârșit, Tribunalul consideră că, în ceea ce privește prejudiciul moral rezultat în esență din stres și din sentimentele de angoasă, de umilire și de culpabilitate, în special față de cei apropiați reclamantului, acest prejudiciu se distinge de prejudiciul rezultat din atingerea adusă onoarei și reputației domnului Mahmoudian. Astfel, prejudiciul moral invocat, care se referă la o atingere adusă prin actele în litigiu vieții sociale și familiale a reclamantului, rezultă, ca persoană fizică, din degradarea în esență a imaginii sale familiale sau chiar sociale, cauzată de incapacitatea sa subită, ca urmare a înghețării activelor sale financiare și economice, de a‑și menține stilul de viață anterior. Tribunalul concluzionează că adoptarea actelor în litigiu și menținerea înscrierii numelui său în listele în litigiu care îl vizează i‑au cauzat reclamantului un prejudiciu moral reparabil.

( 1 ) Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2010, L 195, p. 25), Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 281, p. 81) și Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1).

( 2 ) Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012, Fulmen și Mahmoudian/Consiliul (T‑439/10 și T‑440/10, EU:T:2012:142).

( 3 ) Hotărârea Curții din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian (C‑280/12 P, EU:C:2013:775).

( 4 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1361/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 343, p. 7).