Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 septembrie 2020.#International Management Group (IMG) împotriva Comisiei Europene.#Răspundere extracontractuală – Cooperare pentru dezvoltare – Execuția bugetului Uniunii în gestiune indirectă – Decizie prin care se suspendă posibilitatea reclamantei de a încheia cu Comisia noi acorduri de delegare în gestiune indirectă – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Cerere de emitere a unei somații – Tardivitate – Modificarea naturii reparației solicitate – Inadmisibilitate.#Cauza T-381/15 RENV.

Cauza T‑381/15 RENV

International Management Group (IMG)

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 septembrie 2020

„Răspundere extracontractuală – Cooperare pentru dezvoltare – Execuția bugetului Uniunii în gestiune indirectă – Decizie prin care se suspendă posibilitatea reclamantei de a încheia cu Comisia noi acorduri de delegare în gestiune indirectă – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Cerere de emitere a unei somații – Tardivitate – Modificarea naturii reparației solicitate – Inadmisibilitate”

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Concluzii – Modificare în cursul judecății – Condiții – Modificare în cursul procedurii după anulare și trimitere spre rejudecare – Adaptarea cuantumurilor vizate de cererile inițiale de despăgubire – Includere – Schimbarea naturii reparației solicitate – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (e) și art. 84 alin. (1)]

(a se vedea punctele 49-52, 62 și 63)

Acțiune în despăgubire – Competența instanței Uniunii – Obligarea Uniunii la repararea unui prejudiciu conform principiilor generale comune ordinilor juridice ale statelor membre în materie de răspundere extracontractuală – Reparație în natură sub forma unei obligații de a face sau de a nu face – Obligația de a încheia acorduri de delegare în gestiune indirectă – Respectarea principiului bunei gestiuni financiare

(art. 340 al doilea paragraf și art. 268 TFUE)

(a se vedea punctele 55-59)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea acțiunii în despăgubire în ansamblu

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 69, 70 și 99)

Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Noțiunea de organizație internațională – Încheierea de către Comisie a unor acorduri de delegare în gestiune indirectă cu o astfel de entitate – Obligația acestei instituții de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii – Conținut

(a se vedea punctele 75-85, 88 și 91)

Rezumat

International Management Group (IMG) (denumită în continuare „reclamanta”) a fost înființată la 25 noiembrie 1994 ca organizație internațională cu scopul de a permite statelor participante la reconstrucția Bosniei și Herțegovinei să dispună în acest scop de o entitate dedicată. În cadrul activităților sale, aceasta a încheiat mai multe acorduri de delegare cu Comisia Europeană, printre altele în aplicarea modului de execuție a bugetului Uniunii Europene denumit „de gestiune indirectă sau în comun”, prevăzut de reglementarea financiară a Uniunii ( 1 ).

La 17 februarie 2014, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a informat Comisia că a deschis o investigație cu privire la statutul juridic al reclamantei. În raportul său final, OLAF a considerat că aceasta nu era o „organizație internațională” în sensul reglementărilor financiare din 2002 și din 2012 ( 2 ) și că ar putea chiar să nu aibă personalitate juridică proprie.

La 8 mai 2015, Comisia a adresat reclamantei o scrisoare prin care o informa cu privire la măsurile pe care intenționa să le adopte în urma raportului OLAF. Astfel, această instituție a indicat în special că nu intenționa să solicite recuperarea fondurilor alocate reclamantei în gestiune indirectă și că contractele în curs de desfășurare încheiate cu aceasta din urmă ar continua să fie puse în aplicare, făcând însă obiectul unei „monitorizări sporite” și al unor „măsuri adecvate suplimentare” pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii. Totuși, Comisia a precizat că, până când va exista o certitudine absolută cu privire la statutul de organizație internațională al reclamantei, ea nu va mai încheia cu aceasta noi acorduri de delegare în gestiune indirectă.

Reclamanta a introdus o acțiune la Tribunal, care avea ca obiect anularea scrisorii menționate a Comisiei. Ca urmare a respingerii acestei acțiuni prin Hotărârea din 2 februarie 2017, IMG/Comisia ( 3 ), reclamanta a formulat recurs la Curte. Prin Hotărârea din 31 ianuarie 2019, International Management Group/Comisia ( 4 ), Curtea a anulat hotărârea menționată a Tribunalului. Mai exact, Curtea a anulat decizia Comisiei de a nu mai încheia noi acorduri de delegare în gestiune indirectă cu reclamanta, cuprinsă în scrisoarea din 8 mai 2015, și a trimis cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra cererii reclamantei de despăgubire pentru prejudiciile care i‑ar fi fost cauzate prin această decizie a Comisiei.

În hotărârea sa din 9 septembrie 2020, IMG/Comisia (T‑381/15 RENV), pe de o parte, Tribunalul a declarat inadmisibile noile cereri de reparare introduse de reclamantă în cadrul procedurii după anulare și trimitere spre rejudecare, referitoare la repararea prejudiciilor material și moral pe care aceasta pretinde că le‑ar fi suferit ca urmare a deciziei Comisiei de suspendare a posibilității sale de a încheia cu aceasta din urmă noi acorduri de delegare în gestiune indirectă, până la data existenței unei certitudini absolute cu privire la statutul său de organizație internațională. Pe de altă parte, Tribunalul a considerat nefondată acțiunea în despăgubire introdusă de reclamantă, în măsura în care urmărea repararea prejudiciului material, evaluat la suma de 3 milioane de euro, și a prejudiciului moral, evaluat la un euro simbolic, pretins suferite de aceasta ca urmare a deciziei menționate a Comisiei.

În primul rând, Tribunalul a respins ca inadmisibile cererile reclamantei referitoare la repararea în natură a prejudiciilor material și moral pe care le‑ar fi suferit. Astfel, prin intermediul respectivelor cereri, reclamanta solicita emiterea de către Tribunal a unor somații adresate Comisiei cu scopul de a obliga această instituție, pe de o parte, să încheie acorduri de delegare în gestiune indirectă în cuantum de 68,5 milioane de euro și, pe de altă parte, să facă declarații publice prin care să recunoască statutul de organizație internațională al reclamantei, precum și eligibilitatea sa pentru a încheia acorduri de delegare în gestiune indirectă cu această instituție. Tribunalul a amintit că reclamanta era obligată să indice concluziile sale în cererea sa introductivă ( 5 ), iar acestea nu puteau fi modificate în lipsa unor elemente noi de drept și de fapt apărute în cursul fazei scrise a procedurii ( 6 ). Tribunalul a adăugat că, deși, din cauza timpului care s‑a scurs de la depunerea cererii introductive, reclamanta putea să adapteze cuantumurile vizate de cererile sale inițiale de despăgubire, cu condiția să explice motivele adaptării, ea nu putea totuși modifica natura reparației solicitate.

În speță, primo, Tribunalul a constatat că cererile de emitere a unei somații de a face sau de a nu face introduse de reclamantă în cadrul procedurii după anulare și trimitere spre rejudecare nu fuseseră prezentate nici în cererea introductivă, nici în celelalte faze ale procedurii care se desfășuraseră în fața Tribunalului și în fața Curții.

Pe de altă parte, Tribunalul a amintit jurisprudența sa în temeiul căreia instanța Uniunii are competența să impună Uniunii o reparație în natură, eventual sub forma unei obligații de a face sau a unei obligații de a nu face, dacă rezultă că este conformă cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre în materie de răspundere extracontractuală ( 7 ). Totuși, Tribunalul observă că, în speță, somațiile solicitate de reclamantă nu permit să se asigure respectarea principiului bunei gestiuni financiare, care este un principiu general de drept al Uniunii ( 8 ). Astfel, în cazul în care Comisia ar fi obligată de instanță să încheie cu reclamanta acorduri de delegare în gestiune indirectă în cuantumul solicitat de aceasta, ea nu ar mai fi în măsură să stabilească, în exercitarea puterii sale de apreciere și cu respectarea principiilor bunei administrări și bunei gestiuni financiare, nici cuantumul bugetului Uniunii care trebuie consacrat anumitor tipuri de proiecte, nici modul de execuție cel mai adecvat al bugetului menționat și nici partenerul cel mai bine plasat pentru un proiect specific.

Secundo, Tribunalul a arătat că mai multe sume vizate de cererea de despăgubire a reclamantei corespundeau altor capete de cerere privind prejudiciul material decât cele invocate în procedura anterioară anulării și trimiterii spre rejudecare.

Terțio, în ceea ce privește cererea de reparare a unui prejudiciu moral evaluat în prezent la suma de 10 milioane de euro, Tribunalul a constatat că reclamanta a schimbat natura cererii sale, întrucât în cererea introductivă solicitase, cu titlu de reparare a aceluiași prejudiciu, plata sumei de un euro simbolic.

În al doilea rând, Tribunalul a statuat că acțiunea în despăgubire introdusă de reclamantă este nefondată, întrucât aceasta nu a demonstrat că comportamentul imputat Comisiei constituia o nelegalitate de natură să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii. În special, Tribunalul a arătat că noțiunea de „organizație internațională”, împrumutată din dreptul internațional, figurează în reglementările financiare din 2002 și din 2012 în scopuri care, întrucât sunt inerente execuției bugetului Uniunii, sunt specifice dreptului Uniunii. Rezultă că, atunci când Comisia examinează aspectul dacă o entitate este o organizație internațională în scopul încheierii unor acorduri de delegare în gestiune indirectă, ea trebuie nu doar să țină seama de principiile de drept internațional referitoare la organizațiile internaționale, ci și să ia toate măsurile necesare pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu principiile bunei administrări și al bunei gestiuni financiare. Tribunalul a precizat că Comisia are datoria de a se asigura că entitatea cu care încheie un acord de delegare în gestiune indirectă are statutul de organizație internațională, chiar și atunci când a încheiat deja cu respectiva entitate un acord de aceeași natură, din moment ce recunoașterea unui astfel de statut nu poate fi considerată ca fiind definitiv dobândită. Prin urmare, nu i se poate reproșa acestei instituții că nu încheie noi acorduri de delegare în gestiune indirectă cu o entitate precum reclamanta, atunci când statutul de organizație internațională al acesteia poate fi repus în discuție ca urmare a unor elemente aduse la cunoștința instituției respective. Tribunalul a concluzionat astfel că dispozițiile reglementărilor financiare menționate care se referă la organizațiile internaționale nu sunt norme de drept care au ca obiect să confere unor entități dreptul de a nu li se repune în discuție acest statut.

( 1 ) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198), articolele 53 a-53 d și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), articolul 43.

( 2 ) Regulamentele nr. 1605/2002 și 2342/2002 (reglementarea financiară din 2002) au fost abrogate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 298, p. 1) și, respectiv, de Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului nr. 966/2012 (JO 2012, L 362, p. 1) (reglementarea financiară din 2012).

( 3 ) Hotărârea Tribunalului din 2 februarie 2017, IMG/Comisia (T‑381/15, nepublicată, EU:T:2017:57).

( 4 ) Hotărârea Curții din 31 ianuarie 2019, International Management Group/Comisia (C‑183/17 P și C‑184/17 P, EU:C:2019:78).

( 5 ) În temeiul articolului 76 litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

( 6 ) În temeiul articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

( 7 ) Această interpretare reiese din articolele 268 TFUE și 340 al doilea paragraf TFUE, care nu exclud acordarea unei reparații în natură.

( 8 ) Acest principiu este menționat printre altele la articolul 310 alineatul (5) TFUE și la articolul 317 primul paragraf TFUE.