Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 27 februarie 2018.#Claus Gramberg împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o carcasă pentru telefon mobil – Divulgarea desenului sau modelului industrial – Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului.#Cauza T-166/15.

La 25 decembrie 2011, domnul Sorouch Mahdavi Sabet a solicitat înregistrarea unui desen sau model industrial comunitar Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70). Acesta revendica prioritatea unei depuneri efectuate în Franța la 30 iunie 2011.

Desenul sau modelul industrial a cărui înregistrare a fost solicitată (denumit în continuare „desenul sau modelul industrial contestat”) este desenul sau modelul industrial următor:

Potrivit cererii de înregistrare, desenul sau modelul industrial contestat este destinat a fi utilizat pentru „huse de telefon, genți pentru computere portabile, carcase (pentru telefoane mobile), huse pentru computere, carcase pentru telefoane mobile” din clasa 03.01 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare.

EUIPO a înregistrat desenul sau modelul industrial contestat la 25 decembrie 2011 cu numărul 001968496-0002, având ca dată de prioritate data de 30 iunie 2011. Acesta a fost publicat în Buletinul desenelor și modelelor industriale comunitare nr. 35/2012 din 17 februarie 2012.

La 4 mai 2012, reclamantul, domnul Claus Gramberg, a introdus în fața EUIPO, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002, o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat pentru lipsa noutății. Potrivit reclamantului, acesta comercializează sub marca mumbi accesorii pentru telefoane mobile, în special carcase pentru aceste aparate, în principal pe portalul de vânzare online „amazon.de”, utilizând ca vânzător numele comercial HandyNow.

În susținerea cererii sale de declarare a nulității, reclamantul arată că desenul sau modelul industrial contestat a fost divulgat înaintea datei de prioritate, respectiv 30 iunie 2011, în următoarele împrejurări: – la 23 mai 2011, mai întâi, ar fi cumpărat de la un angrosist carcase corespunzătoare desenului sau modelului industrial contestat (factură, anexa D 1 la cererea de declarare a nulității); apoi, la 26 mai 2011, ar fi publicat aceste carcase, fără ilustrații, pe site‑ul de vânzare online „amazon.de” (captură de ecran a paginii de internet „amazon.de”, anexa D 2 la cererea de declarare a nulității); în sfârșit, la 30 mai 2011, ar fi vândut prima carcasă (factură, anexa D 3 la cererea de declarare a nulității); – la 15 iunie 2011, oferta de vânzare de pe site‑ul „amazon.de” a fost însoțită de imaginea carcasei respective (captură de ecran a paginii de internet „amazon.de”, anexa D 4a la cererea de declarare a nulității); – la 27 iunie 2011, imaginea carcasei respective a fost din nou publicată pe Amazon (captură de ecran a paginii de internet „amazon.de”, anexa D 4b la cererea de declarare a nulității); pentru a publica această imagine, la 26 mai 2011 ar fi fost realizată o fotografie (fotografie numerică, anexa D 5 la cererea de declarare a nulității).

Reclamantul a indicat că înscrisurile prezentate în anexa la cererea sa de declarare a nulității menționate la punctul 6 de mai sus dovedeau divulgarea desenului sau modelului industrial contestat înainte de data de prioritate 30 iunie 2011 și că următoarele înscrisuri o confirmau: – o declarație legalizată prin care un furnizor atestă că reclamantul a „cumpărat” de la el, la 31 mai 2011, o carcasă precum cea reprodusă în declarația menționată (anexa D 6 la cererea de declarare a nulității); – trei buletine informative pe care i le‑a adresat un site de vânzare online între 15 și 29 iunie 2011 care conțin imaginea carcasei respective (anexele D 7-D 9 la cererea de declarare a nulității); – un prospect adresat de un furnizor la 9 iunie 2011 care reproduce carcasa menționată (anexa D 10 la cererea de declarare a nulității); – imaginea de pe site‑ul „amazon.de” a unei carcase oferite spre vânzare începând cu data de 31 decembrie 2010 (anexa D 11 la cererea de declarare a nulității); – o confirmare a vânzării online a unei carcase (anexa D 12 la cererea de declarare a nulității); – capturi de ecran ale paginii de internet eBay.com în limba maghiară (anexa D 13 la cererea de declarare a nulității).

La 22 ianuarie 2013, divizia de anulare a declarat nulitatea desenului sau modelului industrial contestat ca urmare a lipsei caracterului individual al acestuia, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 și cu articolul 25 alineatul (1) litera (b) din același regulament. În ceea ce privește divulgarea, divizia de anulare a considerat că anexele D 1-D 11 la cererea de declarare a nulității constituiau dovezi valabile ale acesteia, ținând seama de faptul că erau datate anterior datei de prioritate 30 iunie 2011 și că domnul Mahdavi Sabet nu a dovedit că divulgarea a avut loc potrivit condițiilor menționate la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002.

La 8 martie 2013, domnul Mahdavi Sabet a formulat o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002, împotriva deciziei diviziei de anulare.

În observațiile formulate cu privire la această cale de atac, prezentate la 30 octombrie 2013, reclamantul, pe lângă elementele de probă furnizate în cursul procedurii administrative în fața diviziei de anulare (anexele D 1-D 13 la cererea de declarare a nulității), a prezentat următoarele trei noi elemente de probă: – o versiune franceză a anexei D 6 la cererea de declarare a nulității (anexa D 6b la observațiile reclamantului); – o declarație legalizată a reclamantului care atesta că respectivele capturi de ecran ale paginilor de internet nu au fost modificate nici în ceea ce privește data și nici în ceea ce privește componentele imaginii (anexa D 14 la observațiile reclamantului); – o declarație legalizată a unui terț care atesta că buletinele informative care figurează în anexele D 7 și D 8 la cererea de declarare a nulității au fost trimise efectiv reclamantului (anexa D 15 la observațiile reclamantului).

Prin Decizia din 13 ianuarie 2015 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a anulat decizia diviziei de anulare și a respins cererea de declarare a nulității. Ea a considerat în esență că dovezile erau insuficiente pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului industrial contestat înainte de data de 30 iunie 2011.

Reclamantul solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate și declararea nulității desenului sau modelului industrial contestat; – cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața camerei de recurs pentru ca aceasta să ia o nouă decizie cu privire la nulitatea desenului sau modelului industrial contestat; – obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața camerei de recurs și a Tribunalului.

EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

EUIPO contestă admisibilitatea elementelor de probă prezentate de reclamant pentru prima dată în fața Tribunalului. Acesta arată că, în cererea sa introductivă, reclamantul face o nouă expunere aprofundată a situației de fapt și prezintă numeroase elemente de probă noi (anexele A 2-A 27 la cererea introductivă) care nu erau menționate în procedura în fața EUIPO. Referindu‑se la jurisprudența constantă a Tribunalului, EUIPO consideră că această nouă expunere a situației de fapt și elementele de probă corespunzătoare nu pot fi luate în considerare întrucât ar modifica obiectul litigiului.

Reclamantul susține că Tribunalul este obligat să ia în considerare elementele de probă contestate, întrucât acestea nu ar modifica obiectul litigiului, ci ar preciza și ar aprofunda pur și simplu expunerea situației de fapt precedentă.

Trebuie arătat că nu se contestă de către reclamant că elementele de probă care figurează în anexele A 2-A 27 la cererea introductivă au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului. Astfel, aceste înscrisuri constituie efectiv elemente de probă noi, de care camera de recurs nu dispunea atunci când a pronunțat decizia atacată.

Anexele respective, prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, și descrierea lor în noua expunere a situației de fapt cuprinsă în cererea introductivă nu pot fi, așadar, luate în considerare. Astfel, acțiunea introdusă la Tribunal vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO în sensul articolului 61 din Regulamentul nr. 6/2002, astfel încât rolul Tribunalului nu este de a reexamina împrejurările de fapt în lumina înscrisurilor prezentate pentru prima dată în fața sa [Hotărârea din 13 noiembrie 2012, Antrax It/OAPI – THC (Radiatoare de încălzire), T‑83/11 și T‑84/11, EU:T:2012:592, punctul 28]. În aceste condiții, trebuie înlăturate ca inadmisibile anexele A 2-A 27 la cererea introductivă și noua expunere a situației de fapt care descrie aceste anexe, astfel cum figurează în cererea introductivă.

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă trei motive. Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 și a articolului 7 alineatul (1) din acest regulament. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea unor „norme fundamentale de procedură”. Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că, în speță, camera de recurs nu ar fi luat în considerare împrejurarea că domnul Mahdavi Sabet nu putea revendica în mod valabil prioritatea desenului sau modelului industrial contestat.

În cadrul primului motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 și a articolului 7 alineatul (1) din acest regulament, reclamantul arată că, în mod eronat, camera de recurs a considerat că desenul sau modelul industrial contestat nu a făcut obiectul unei divulgări anterioare de natură să anuleze noutatea. În special, camera de recurs ar fi efectuat o apreciere eronată a elementelor de probă prezentate de reclamant, negându‑le orice valoare probantă. În realitate, înscrisurile prezentate ar stabili în mod fiabil că desenul sau modelul industrial contestat a fost divulgat deja anterior înregistrării sale în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002.

EUIPO contestă argumentele reclamantului. Acesta consideră în esență că reclamantul scurtează lungile explicații ale camerei de recurs și nu reușește să le combată.

În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, se consideră că un desen sau un model industrial a fost divulgat publicului dacă a fost publicat ca urmare a înregistrării sau în alt mod sau a fost expus, utilizat în comerț sau făcut public în orice alt mod, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată, cu excepția situațiilor în care aceste acțiuni nu ar fi putut deveni cunoscute, în cursul normal al afacerilor, grupurilor specializate din sectorul în cauză care funcționează în Uniunea Europeană.

Potrivit jurisprudenței, se consideră, așadar, că un desen sau model industrial a fost divulgat atunci când partea care invocă divulgarea a dovedit faptele constitutive ale acesteia. În schimb, pentru a combate această prezumție, părții care contestă divulgarea îi revine sarcina de a demonstra corespunzător cerințelor legale că împrejurările cauzei puteau împiedica în mod rezonabil cunoașterea acestor fapte, în cursul normal al afacerilor, de către grupurile specializate din sectorul în cauză [Hotărârea din 21 mai 2015, Senz Technologies/OAPI – Impliva (Umbrele), T‑22/13 și T‑23/13, EU:T:2015:310, punctul 26].

Divulgarea desenului sau modelului industrial anterior nu poate fi demonstrată prin probabilități sau prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective care să dovedească o divulgare efectivă a desenului sau modelului industrial anterior pe piață [a se vedea Hotărârea din 9 martie 2012, Coverpla/OAPI – Heinz‑Glas (Flacon), T‑450/08, nepublicată, EU:T:2012:117, punctul 24 și jurisprudența citată].

Reiese de asemenea din jurisprudență că elementele de probă furnizate de persoana care solicită declararea nulității trebuie apreciate unele în raport cu celelalte. Astfel, deși unele dintre aceste elemente pot fi insuficiente în sine pentru a dovedi divulgarea unui desen sau model industrial anterior, totuși, atunci când sunt asociate sau interpretate împreună cu alte înscrisuri sau informații, pot contribui la formarea dovezii divulgării (Hotărârea din 9 martie 2012, Flacon, T‑450/08, nepublicată, EU:T:2012:117, punctul 25).

De asemenea, pentru a aprecia valoarea probantă a unui înscris, trebuie să se verifice credibilitatea și veridicitatea informației pe care acesta o conține. Trebuie, așadar, să se țină cont în special de originea înscrisului, de împrejurările elaborării și de destinatarul acestuia și trebuie să se ridice problema dacă, având în vedere conținutul său, pare temeinic și fiabil (a se vedea Hotărârea din 9 martie 2012, Flacon, T‑450/08, nepublicată, EU:T:2012:117, punctul 26 și jurisprudența citată).

Trebuie amintit că din reglementarea Uniunii în vigoare, aplicabilă desenelor sau modelelor comunitare, reiese, pe de o parte, că persoana care solicită declararea nulității este liberă să aleagă dovada pe care o consideră utilă pentru a fi prezentată EUIPO în susținerea cererii sale de declarare a nulității și, pe de altă parte, că EUIPO este obligat să analizeze toate elementele prezentate pentru a concluziona dacă acestea reprezintă efectiv o dovadă a divulgării desenului sau modelului industrial anterior [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2012, Flacon, T‑450/08, nepublicată, EU:T:2012:117, punctele 21-23, și Hotărârea din 14 iulie 2016, Thun 1794/EUIPO – Adekor (Simboluri grafice decorative), T‑420/15, nepublicată, EU:T:2016:410, punctul 26].

În fața Tribunalului, pentru a dovedi că desenul sau modelul industrial contestat a fost deja divulgat publicului înainte de înregistrarea sa de către EUIPO cu data de prioritate 30 iunie 2011, reclamantul s‑a referit, printre elementele de probă prezentate în fața camerei de recurs, la anexele D 2, D 3, D 4a, D 4b, D 5, D 6, D 7-D 9 și D 11 din cererea sa de declarare a nulității și la anexele D 6b și D 14 din observațiile sale în fața camerei de recurs.

Aceste elemente de probă constau în capturi de ecran ale unor pagini de internet „amazon.de” (anexele D 2, D 4a, D 4b și D 11), o factură (anexa D 3), un fișier informatic cu o fotografie a unei carcase (anexa D 5), trei e‑mailuri cuprinzând buletine informative (anexele D 7-D 9), două declarații ale unui terț (anexele D 6 și D 6b), precum și o declarație a reclamantului însuși (anexa D 14).

În raport cu aceste elemente de probă și în lumina jurisprudența citate la punctele 22-26 de mai sus trebuie apreciat dacă în mod întemeiat camera de recurs a considerat că desenul sau modelul industrial contestat nu a făcut obiectul unei divulgări înainte de data de 30 iunie 2011, susceptibilă să anuleze noutatea sa.

Reiese din decizia atacată că în speță camera de recurs a înlăturat forța probantă a tuturor elementelor de probă prezentate de reclamant.

Potrivit camerei de recurs, capturile de ecran ale paginilor de internet „amazon.de” (anexele D 2, D 4a, D 4b și D 11) erau lipsite de valoare probantă în principal pentru motivul că nu erau fiabile și trebuiau privite cu scepticism, întrucât pe fiecare dintre aceste capturi de ecran, având menționate datele de 26 mai și, respectiv, de 15 și de 27 iunie 2011, figurează un antet cu numeroase informații suplimentare, pe care nu îl conțin în mod obișnuit capturile de ecran ale unor pagini de internet. Or, reclamantul nu ar fi explicat prin ce procedeu a putut imprima conținutul unei pagini de internet vechi de un an (anexele D 2, D 4a și D 4b). El nu ar fi răspuns nici la argumentul domnului Mahdavi Sabet potrivit căruia, atunci când a căutat pe internet modelul de carcasă cu termenii descriptivi utilizați în oferta de vânzare menționată în anexa D 4b, i‑a apărut o carcasă complet diferită. În plus, în ceea ce privește imaginea paginii de internet care figurează în anexa D 11, camera de recurs a subliniat că data punerii în vânzare a unei carcase pe internet nu corespunde datei vânzării efective a produsului căruia îi este destinată această carcasă (anexa D 11). Capturile de ecran ale paginii de internet în discuție ar putea cu atât mai puțin constitui o dovadă a divulgării cu cât nu conțineau nicio imagine (anexa D 2) sau doar o imagine vagă (anexele D 4a și D 11).

Factura din 30 mai 2011 adresată de societatea reclamantului, HandyNow, clientului său (anexa D 3), destinată să dovedească vânzarea uneia dintre carcasele care figurează în special la anexa D 2, nu a fost nici ea considerată de camera de recurs ca având valoare probantă, pentru motivul că descrierea unui produs prin cuvinte nu era suficientă pentru a dovedi divulgarea acestuia.

Camera de recurs a înlăturat și fișierul informatic cu o fotografie a unei carcase care avea menționată data de 26 mai 2011 (anexa D 5), presupus a fi utilizat în cadrul anexei D 4a ca dovadă a divulgării, întrucât reclamantul nu a explicat cum a fost realizat acest fișier, nici ce îl lega de anexa D 4a și nici în ce măsură era apt să dovedească divulgarea husei respective.

E‑mailurile din 15, din 22 și din 29 iunie 2011, care cuprind buletine informative pe care reclamantul le‑ar fi primit de la societatea de vânzare online Alibaba.com (anexele D 7-D 9), au fost înlăturate de camera de recurs pentru motivul, în primul rând, că imaginile erau prea vagi, nepermițând, așadar, să se stabilească o legătură cu desenul sau modelul industrial contestat, în al doilea rând, că cele trei e‑mailuri nu prezentau un caracter fiabil, ca urmare a unor informații neobișnuite cuprinse în antetul lor, și, în al treilea rând, că aceste e‑mailuri indicau, cel mult, existența unei corespondențe private între două persoane.

Camera de recurs a apreciat că cele două declarații ale unor terți, care confirmă cumpărarea de către reclamant a carcasei destinate telefonului mobil Samsung i9100 (anexa D 6 și anexa D 6b), nu erau nici ele de natură să coroboreze afirmațiile reclamantului. Camera de recurs a indicat că imaginea reprodusă pe cele două anexe în discuție era vagă, că declarația era insuficientă în sine pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului industrial contestat și ea că dovedea cel mult existența unei tranzacții comerciale între două persoane. În ceea ce privește în special anexa D 6b, camera de recurs a constatat că nu era vorba despre versiunea în limba franceză a anexei D 6, cum a susținut reclamantul, ci despre un document nou întocmit și semnat. Pe de altă parte, acest document nu ar fi datat și nu ar menționa numele cumpărătorului.

Declarația reclamantului care certifică faptul că acele capturi de ecran ale paginilor de internet, a căror fiabilitate a fost pusă la îndoială de domnul Mahdavi Sabet, „nu au fost modificate nici în ceea ce privește data și nici în ceea ce privește componentele imaginii” (anexa D 14) a fost considerată de camera de recurs ca reprezentând un element de probă insuficient, având în vedere prezența unor rânduri cu informații tehnice care figurează în antetul acestor capturi de ecran și având în vedere și existența unor modele de carcase diferite care aveau aceeași referință.

Tribunalul consideră oportun, în speță, având în vedere natura dovezilor prezentate de reclamant pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului industrial contestat înainte de data de 30 iunie 2011, să examineze aprecierea valorii probante efectuate de camera de recurs, pe de o parte, pentru capturile de ecran ale paginii de internet „amazon.de” (anexele D 2, D 4a, D 4b și D 11) și, pe de altă parte, pentru e‑mailurile din 15, din 22 și din 29 iunie 2011, care conțin buletine informative ale portalului de vânzare online Alibaba.com (anexele D 7-D 9).

Tribunalul constată că argumentele reclamantului referitoare la aprecierea efectuată de camera de recurs privind valoarea probantă a capturilor de ecran ale paginii de internet „amazon.de” care figurează în anexele D 2, D 4a, D 4b și D 11 sunt structurate în esență în jurul a trei obiecții întemeiate pe faptul că, mai întâi, camera de recurs ar fi negat valoarea probantă a acestor anexe din cauza unui antet aparent neobișnuit și ar fi ignorat explicația reclamantului privind acest antet, în continuare, că aceeași cameră de recurs ar fi omis să țină seama de ofertele de vânzare propuse pe site‑ul „amazon.de” care cuprindeau mențiunea unor date precise și, în sfârșit, că această cameră de recurs ar fi înlăturat în mod eronat captura de ecran a paginii de internet care indica o ofertă propusă pe site‑ul „amazon.de”, prezentată în anexa D 11.

Reclamantul arată că, în mod eronat, camera de recurs a înlăturat ofertele de vânzare propuse pe site‑ul „amazon.de” care figurează în anexele D 2, D 4a și D 4b, ca urmare a unor suspiciuni privind fidelitatea conținutului acestor oferte și în special ca urmare a prezenței în anexele respective a unui antet aparent neobișnuit, cu numeroase informații suplimentare, precum și a lipsei de explicații din partea reclamantului cu privire la procedeul prin care acesta a putut imprima conținutul unei pagini de internet vechi de un an.

În această privință, reclamantul reiterează argumentul, deja invocat în fața EUIPO, potrivit căruia „toate informațiile cuprinse în antet sunt salvate în momentul arhivării”. Acesta consideră că utilizarea sistemului de arhivare de către comercianți precum el însuși, care propun produse în masă pe internet, este de notorietate publică și ar fi trebuit să fie luată în considerare de camera de recurs din proprie inițiativă.

EUIPO contestă argumentele reclamantului. Acesta arată că, în speță, camera de recurs a negat valoarea probantă suficientă a înscrisurilor obținute de pe site‑ul internet „amazon.de” care figurează în anexele D 2, D 4a și D 4b, nu numai din cauza antetelor acestor înscrisuri, dar și din alte motive, precum slaba calitate a reproducerii vizuale a carcasei în discuție și posibilitatea manipulării în orice moment a conținuturilor online.

Este necesar să se arate că în speță camera de recurs a înlăturat anexele D 2, D 4a și D 4b ca urmare a prezenței unui antet aparent neobișnuit și a lipsei de explicații din partea reclamantului cu privire la acest antet, considerând că respectivele capturi de ecran ale paginilor de internet puteau fi modificate în orice moment sau erau greu de verificat, astfel încât simpla imprimare a unei pagini de internet nu poate fi considerată în mod automat fiabilă cu privire la conținutul acesteia.

Chiar presupunând că se poate considera în mod rezonabil, astfel cum a procedat camera de recurs, că se poate modifica în orice moment conținutul unui site internet și că acest conținut poate fi greu de verificat a posteriori, asemenea considerații nu pot fi aplicate ofertelor de vânzare care figurează în anexele D 4a și D 4b.

Astfel, trebuie constatat, pe de o parte, că, atunci când contestă răspunsul camerei de recurs la suspiciunile invocate de domnul Mahdavi Sabet cu privire la fiabilitatea anexei D 4b, reclamantul se referă la „un număr de referință specific ce corespunde unei singure oferte” și, pe de altă parte, că această anexă indică efectiv un asemenea număr, și anume numărul ASIN B0058COLXM, iar aceasta imediat înainte de mențiunea datei privind disponibilitatea ofertei pe site‑ul de vânzare online „amazon.de”.

Astfel cum s‑a indicat de către reclamant în răspunsul la măsurile de organizare a procedurii, numărul ASIN reprezintă o referință unică dată fiecărui articol care figurează în catalog, care permite să se identifice acest articol pe platforma de vânzare online Amazon. Potrivit paginii de internet „Asistență Amazon”, numărul ASIN atribuit unui produs este creat atunci când produsul este propus pentru prima dată în catalogul Amazon și este interzisă crearea unui nou număr ASIN pentru un produs care este deja propus pe Amazon. În acest scop, potrivit aceleiași pagini de internet, dacă un vânzător transmite către Amazon date cu privire la un produs, se verifică automat dacă există deja o pagină de internet de oferte de vânzare cu un număr ASIN pentru produsul pe care vânzătorul îl propune spre vânzare.

Întrucât aceste indicații formulate de reclamant ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii nu au fost contestate de EUIPO, Tribunalul nu vede niciun motiv pentru a nu le aplica și anexei D 4a, în care produsul în discuție este și el desemnat printr‑un număr ASIN. Prin urmare, întrucât numărul unic ASIN a fost creat în mod special pentru a desemna fiecare produs din catalogul Amazon, camera de recurs nu putea susține în mod valabil că informația cuprinsă în anexele D 4a și D 4b referitoare la carcasele în discuție, inclusiv descrierea lor, imaginea și momentul punerii lor în vânzare, putea fi modificată în orice moment sau era greu de verificat.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție ca urmare a argumentelor EUIPO.

În primul rând, EUIPO arată că, menționând numere de referință specifice care sunt atribuite unei singure oferte de vânzare, reclamantul nu a precizat că aceste numere erau numere ASIN. Acest argument trebuie respins.

Astfel, nu există niciun motiv pentru a considera că există un alt număr de referință specific pentru ofertele de vânzare care sunt prezentate pe site‑ul internet „amazon.de”. Mai mult, EUIPO însuși nu invocă nici existența unor numere ASIN pentru a desemna produse vândute pe site‑ul de vânzare online Amazon și nici un alt număr care ar trebui considerat număr de referință specific atribuit unor produse vândute pe acest site.

În al doilea rând, potrivit EUIPO, semnificația numerelor ASIN nu poate fi considerată notorie, astfel încât reclamantul ar fi trebuit să dea explicații suplimentare cu privire la aceste numere. Acest argument nu poate fi reținut.

Trebuie subliniat că, în observațiile sale din 30 octombrie 2013 cu privire la calea de atac introdusă de domnul Mahdavi Sabet în fața camerei de recurs, reclamantul a menționat două anexe care cuprindeau numere ASIN, și anume B0052TD 5OM și B005RFUT 72, iar aceasta „pentru a‑și face o imagine despre exactitatea informației”.

Printr‑o asemenea precizare, reclamantul nu a explicat, desigur, nici modul în care sunt compuse numerele ASIN și nici modalitățile atribuirii lor de către site‑ul de vânzare online Amazon, însă a subliniat importanța care putea fi recunoscută anexelor ce conțin aceste numere ASIN, permițând astfel să se dovedească credibilitatea lor.

În al treilea rând, EUIPO declară că nu vede în ce măsură numerele ASIN ar putea repune în discuție argumentele camerei de recurs cu privire la lipsa valorii probante în special a anexelor D 4a și D 4b.

Pentru motivele menționate la punctul 46 de mai sus, prezența în cadrul anexelor D 4a și D 4b a unui număr unic atribuit unei singure oferte indică în mod necesar fiabilitatea anexelor respective în scopul dovedirii divulgării desenului sau modelului industrial contestat anterior datei de 30 iunie 2011.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se concluzioneze că în speță camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a înlăturat anexele D 4a și D 4b ca urmare a suspiciunilor privind fiabilitatea lor, fără a fi necesar să se examineze obiecțiile reclamantului întemeiate pe ignorarea de către camera de recurs a explicației sale cu privire la antetul aparent neobișnuit al acelorași anexe. În ceea ce privește anexa D 2, Tribunalul concluzionează că, întrucât aceasta nu cuprinde un număr ASIN și întrucât reclamantul nu a adus niciun element de natură să dovedească fiabilitatea sa, în mod întemeiat camera de recurs a negat orice valoare probantă a acestei anexe.

Reclamantul arată că, exprimându‑și îndoielile cu privire la autenticitatea înscrisurilor care figurează în anexele D 2, D 4a și D 4b, camera de recurs ar fi omis să țină seama de faptul că ofertele de vânzare propuse pe site‑ul internet „amazon.de” și care figurează în anexele D 4a și D 4b cuprindeau mențiunea „În vânzare pe «amazon.de» de la data de:”, având ca dată pentru ofertele menționate data de 26 mai 2011 (anexa D 4a) și data de 27 iunie 2011 (anexa D 4b).

Reclamantul arată de asemenea că argumentul domnului Mahdavi Sabet potrivit căruia, atunci când a căutat pe internet modelul de carcasă cu termenii descriptivi utilizați în oferta care figurează în anexa D 4b, i‑a apărut o carcasă complet diferită este eronat. Astfel, acești termeni de căutare ar constitui descrierea unui articol general, iar nu un număr de referință specific corespunzător unei singure oferte.

EUIPO contestă argumentele reclamantului. Acesta arată că în speță camera de recurs nu ar fi ignorat datele menționate în înscrisurile care figurează în anexele D 2, D 4a și D 4b. Potrivit EUIPO, aceste date nu ar dovedi divulgarea desenului sau modelului industrial contestat întrucât aspectul unei carcase se poate schimba în orice moment și totuși să rămână pe platforma de vânzare Amazon ca ofertă de vânzare permanentă.

În ceea ce privește data de 26 mai 2011 care figurează în anexa D 4a, trebuie constatat că, efectiv, camera de recurs nu a ținut seama, astfel cum indică reclamantul, de mențiunea „În vânzare pe «amazon.de» de la data de: 26 mai 2011”, care figurează pe a treia pagină a anexei D 4a. Nu numai imaginea care apare pe acest document, dar nicio altă informație cuprinsă în această anexă nu a fost examinată de camera de recurs, pentru singurul motiv că existau suspiciuni cu privire la fidelitatea conținutului înscrisului în cauză și, în general, cu privire la posibilitatea de a modifica conținutul unei pagini de internet înainte de a‑l imprima de pe internet.

Or, Tribunalul a concluzionat deja, la punctul 55 de mai sus, că în speță camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a înlăturat anexele D 4a și D 4b ca urmare a suspiciunilor privind fiabilitatea lor.

De asemenea, întrucât este necesar să se examineze anexa D 4a în contextul celorlalte elemente de probă prezentate de reclamant, trebuie constatat că anexele D 3 și D 5 coroborează divulgarea desenului sau modelului industrial contestat de la data de 26 mai 2011.

Astfel, factura adresată de reclamant unui client (anexa D 3) conține o descriere a carcasei în cauză similară celei care figurează pe site‑ul internet „amazon.de” (mumbi Silikon Case HTC Desire HD Silicon Tasche Hülle – DesireHD Schutzhülle). De asemenea, ea menționează același preț (6,99 euro) ca produsul cu numărul ASIN B0052TD 5OM, disponibil pe acest site de la data de 26 mai 2011. În plus, ordinul de cumpărare a acestei carcase este datat 27 mai 2011, respectiv ziua următoare datei de 26 mai 2011. Având în vedere aceste elemente, nu se poate decât constata că această factură conține informații suficient de precise, coroborându‑le astfel pe cele care figurează în celelalte elemente de probă prezentate de reclamant, în special în anexa D 4a.

Cu toate acestea, camera de recurs a negat orice valoare probantă a acestei anexe doar ca urmare a absenței imaginilor. În această privință, trebuie indicat că în mod obișnuit o factură nu conține în principal imagini. Ea menționează numele produsului, care este unul dintre elementele cele mai importante ale facturilor în general [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2013, Avery Dennison/OAPI – Dennison‑Hesperia (AVERY DENNISON), T‑200/10, nepublicată, EU:T:2013:467, punctul 43]. În plus, o factură cuprinde, în principiu, o referință privind datele relevante ale întreprinderii emitente a facturii, fapt pe care îl indică și factura care figurează în anexa D 3, care menționează printre altele codul unic fiscal de identificare fiscală al întreprinderii reclamantului, HandyNow.

Prin urmare, pentru a putea repune în discuție valoarea probantă a unui document financiar care stabilește existența unor raporturi comerciale între o întreprindere și clientul său și pentru a‑l înlătura ca dovadă nevalabilă, camera de recurs trebuia să aibă îndoieli serioase și trebuia să le motiveze, fapt care nu reiese clar din decizia atacată.

În ceea ce privește fișierul informatic cu fotografia carcasei, care figurează în anexa D 5, Tribunalul constată că fotografia carcasei în discuție indică forma, la prima vedere similară desenului sau modelului industrial contestat, și că fișierul face referire la autorul acestei fotografii, și anume întreprinderea reclamantului, HandyNow, la data de 26 mai 2011, precum și la marca reclamantului, mumbi, care de asemenea figurează în descrierea carcaselor propuse pe site‑ul internet „amazon.de” și menționate în anexele D 2, D 4a și D 4b. Astfel, este evident că anexa D 5 este legată de anexa D 4a.

Elementele de probă care figurează în anexele D 3 și D 5, considerate împreună cu mențiunea cuprinsă în anexa D 4a privind data disponibilității ofertei de vânzare, și anume „de la 26 mai 2011”, sunt susceptibile să coroboreze afirmația potrivit căreia desenul sau modelul industrial contestat a fost divulgat încă de la data de 26 mai 2011. Prin urmare, în mod eronat camera de recurs a negat orice valoare probantă a elementelor de probă care figurează în anexele D 3 și D 5.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se concluzioneze că în speță camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a omis să ia în considerare data disponibilității ofertei de vânzare, și anume 26 mai 2011, care figurează în anexa D 4a.

În ceea ce privește data de 27 iunie 2011 care figurează în anexa D 4b, trebuie arătat că, în schimb, camera de recurs nu a ignorat mențiunea prezenței modelului de carcasă, despre care se pretinde că este identic cu desenul sau modelul industrial contestat, „de la data de 27 iunie 2011” pe site‑ul internet „amazon.de”. Dimpotrivă, ea a examinat‑o, împreună cu întreaga anexă D 4b, la punctul 33 din decizia atacată, stabilind lipsa valorii probante a acestei anexe. Pe lângă motivul că respectiva captură de ecran conținea un antet neobișnuit, camera de recurs a considerat că, deși ofertele de vânzare în cauză păreau la prima vedere un element de probă pertinent pentru divulgarea desenului sau modelului industrial contestat, ele trebuiau privite cu scepticism având în vedere căutarea online efectuată de domnul Mahdavi Sabet prin care acesta urmărea găsirea, prin intermediul termenilor descriptivi utilizați în ofertele propuse pe site‑ul internet „amazon.de”, a modelului de carcasă al reclamantului. Astfel, rezultatele acestei căutări ar fi indicat o carcasă complet diferită de cea a reclamantului care figurează în ofertele propuse pe site‑ul internet „amazon.de”.

Tribunalul apreciază că, având în vedere cele concluzionate la punctul 55 de mai sus cu privire la fiabilitatea anexelor D 4a și D 4b, în mod eronat camera de recurs a stabilit lipsa de fiabilitate a anexei D 4b, care prezenta, de altfel, după cum s‑a constatat de către camera de recurs la punctul 33 din decizia atacată, caracteristici comune cu cele ale desenului sau modelului industrial contestat.

Referitor la rezultatele căutării efectuate de domnul Mahdavi Sabet pe internet, din cuprinsul punctului 33 din decizia atacată reiese că cuvintele‑cheie utilizate pentru această căutare erau „mumbi Silikon TPU Tasche Samsung Galaxy i9100 S II Silicon Case Hülle‑Galaxy S 2 S 2 SII Schutzhulle”, adică marca reclamantului, mumbi, indicația materialului, precum și desemnarea, în mod probabil, a modelului de telefon mobil căruia îi era destinată carcasa, iar nu un număr de referință specific. Astfel, trebuie constatat, după exemplul reclamantului, că respectiva căutare nu privea desemnarea exactă a unui model de carcasă de telefon mobil anume, ci chiar descrierea sa.

Prin urmare, având în vedere constatările efectuate la punctele 45-55 de mai sus cu privire la numărul de referință specific ASIN atribuit fiecărui articol cuprins în catalogul de pe site‑ul internet Amazon, trebuie concluzionat că în speță camera de recurs nu a putut aproba în mod valabil îndoielile pe care domnul Mahdavi Sabet le‑a suscitat prin căutarea sa pe internet.

În consecință, întrucât rezultatele acestei căutări nu sunt susceptibile să repună în discuție, ele singure, valoarea probantă a mențiunii de pe site‑ul internet „amazon.de” privind data disponibilității produsului, „de la data de 27 iunie 2011” (anexa D 4b), este necesar să se concluzioneze că în speță camera de recurs a efectuat o apreciere eronată cu privire la valoarea probantă a anexei D 4b.

Reclamantul arată că în speță camera de recurs a înlăturat în mod eronat captura de ecran cuprinsă în anexa D 11 care indica o ofertă de vânzare prezentată pe site‑ul internet „amazon.de” de la data de 31 decembrie 2010.

În ceea ce privește faptul că data care figurează pe site‑ul internet pentru punerea în vânzare a unei carcase nu ar corespunde datei vânzării efective a produsului căruia îi era destinată această carcasă, reclamantul arată că respectiva carcasă este adecvată pentru două telefoane mobile, și anume iPhone 4S și iPhone 4, acesta din urmă fiind deja disponibil din data de 24 iunie 2010. Potrivit reclamantului, apariția pe piață a telefonului mobil mai recent, iPhone 4S, ar fi avut ca efect modificarea titlului produsului desemnat pe Amazon cu numărul ASIN B005RFUT 72.

În ceea ce privește calitatea imaginilor care apar în capturile de ecran sus‑menționate, reclamantul arată că anexa D 11 conține fotografia clar vizibilă a unui telefon mobil cu toate caracteristicile desenului sau modelului industrial contestat. În plus, reclamantul susține că buna calitate a fotografiei care figurează în această anexă este vizibilă și în dosarul pe care se întemeiază decizia diviziei de anulare.

EUIPO contestă argumentele reclamantului. Acesta arată că explicațiile reclamantului referitoare la îndoielile exprimate de domnul Mahdavi Sabet cu privire la anexa D 11 sunt lipsite de pertinență întrucât sunt furnizate pentru prima dată în fața Tribunalului. În orice caz, ofertele prezentate pe platforma de vânzare online Amazon, inclusiv reproducerea vizuală a produselor, ar putea fi modificate în orice moment de autorul lor.

Mai întâi, în ceea ce privește afirmația de la punctul 34 din decizia atacată potrivit căreia domnul Mahdavi Sabet a dovedit că data care apare pe captura de ecran a site‑ului internet „amazon.de”, pentru punerea în vânzare a unei carcase prezentate în anexa D 11, nu ar corespunde datei vânzării efective a unuia dintre produse, în speță iPhone 4S, căruia îi era destinată carcasa, trebuie arătat, la fel ca reclamantul, că descrierea carcasei care figurează în anexa D 11 nu privește doar telefonul iPhone 4S, introdus pe piață după data de 31 decembrie 2010, menționată în aceeași anexă, ci și telefonul iPhone 4, comercializat deja anterior datei de 31 decembrie 2010.

În continuare, trebuie amintit că în anexa D 11 este vorba despre un produs pus în vânzare pe site‑ul internet „amazon.de” și care poartă numărul ASIN B005RFUT 72. Având în vedere caracterul unic al acestui număr, astfel cum s‑a constatat la punctul 46 de mai sus, camera de recurs nu putea concluziona în mod valabil că anexa D 11 nu prezenta forță probantă suficientă în privința divulgării.

De asemenea, chiar admițând că în speță camera de recurs a putut considera că înscrisul care figurează în anexa D 11 putea fi modificat în orice moment, decizia atacată nu conține nicio motivare care să permită să se constate o asemenea modificare.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin faptul, invocat de camera de recurs la punctul 34 din decizia atacată, că reclamantul nu a dat explicații, în cursul procedurii administrative, asupra incoerenței temporale dintre data punerii în vânzare a unei carcase și data comercializării efective a produsului căruia îi era destinată această carcasă. În această privință, este suficient să se constate că informația care figurează în anexa D 11 conține o referință privind atât telefonul iPhone 4, cât și telefonul iPhone 4S și că este de notorietate că introducerea pe piață a telefonului iPhone 4 a fost urmată de cea a telefonului iPhone 4S.

Trebuie arătat că argumentul formulat de EUIPO potrivit căruia explicațiile reclamantului referitoare la îndoielile exprimate de domnul Mahdavi Sabet cu privire la această incoerență temporală, furnizate pentru prima dată în fața Tribunalului, este lipsit de pertinență și fără incidență asupra constatărilor precedente.

În sfârșit, în ceea ce privește calitatea imaginii care apare în anexa D 11, Tribunalul constată că în mod întemeiat reclamantul arată că această imagine este clar vizibilă în decizia diviziei de anulare. În plus, carcasa reprodusă în această imagine prezintă, la prima vedere, caracteristici similare desenului sau modelului industrial contestat. În consecință, această imagine nu poate fi calificată drept vagă.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se concluzioneze că în speță camera de recurs a efectuat o apreciere eronată a înscrisului care figurează în anexa D 11, negându‑i orice valoare probantă.

Reclamantul arată că în speță camera de recurs nu putea refuza să ia în considerare buletinele informative ale portalului de vânzare online Alibaba.com primite de reclamant la 15, la 22 și la 29 iunie 2011 și prezentate în anexele D 7, D 8 și D 9. Acesta consideră că fotografiile cuprinse în anexele respective sunt suficient de clare și indică ansamblul caracteristicilor inerente conceperii desenului sau modelului industrial contestat. În această privință, se referă la decizia diviziei de anulare pentru a dovedi că aceste fotografii au o calitate suficientă.

În ceea ce privește antetul anexelor D 7-D 9, reclamantul afirmă că acest antet restituie informații suplimentare care sunt stocate de sistemul său de arhivare.

De asemenea, reclamantul consideră că în mod eronat camera de recurs a calificat anexele D 7, D 8 și D 9 drept corespondență privată între două persoane și că din acest fapt a dedus că ele nu permiteau să se concluzioneze că cuprinsul acestei corespondențe nu ar fi putut deveni cunoscut, în cursul normal al afacerilor, grupurilor specializate din sectorul în cauză care funcționează în Uniune. Acesta arată că, în calitate de destinatar al buletinelor informative ale portalului de vânzare online Alibaba.com, face parte din grupurile specializate din sectorul în cauză care funcționează în Uniune și că, prin urmare, trimiterea acestor buletine informative reclamantului la 15, la 22 și la 29 iunie 2011 stabilește ea singură că modelul în discuție era cunoscut grupurilor specializate din sectorul în cauză care funcționează în Uniune.

EUIPO contestă argumentele reclamantului. Mai întâi, acesta arată că în speță calitatea reproducerii vizuale a carcasei care figurează în anexele D 7-D 9 nu este suficientă și că noile înscrisuri anexate cererii introductive, menite să prezinte o calitate mai bună, fiind prezentate pentru prima data în fața Tribunalului, sunt lipsite, așadar, de pertinență. În continuare, EUIPO reiterează că antetele e‑mailurilor în discuție au suscitat îndoieli cu privire la valoarea lor probantă. În sfârșit, EUIPO consideră că în speță camera de recurs a prezumat că era vorba despre o corespondență privată având în vedere faptul că reclamantul s‑a mărginit să afirme că toate buletinele informative proveneau de la același furnizor.

În ceea ce privește constatarea camerei de recurs de la punctul 40 din decizia atacată potrivit căreia imaginile care figurează în anexele D 7-D 9 erau prea vagi și nu permiteau, așadar, stabilirea unui raport cu desenul sau modelul industrial contestat, este suficient să se constate că, în ceea ce privește imaginea care figurează în anexa D 7, caracteristicile carcasei reproduse în această imagine sunt, astfel cum indică reclamantul, clar vizibile în decizia diviziei de anulare și că acestea seamănă suficient cu cele ale desenului sau modelului industrial contestat. Imaginea reprodusă în anexa D 7 nu poate fi înlăturată, așadar, din lipsă de claritate.

În ceea ce privește antetul presupus neobișnuit al e‑mailului prezentat în anexa D 7, trebuie arătat că, la punctul 40 din decizia atacată, camera de recurs reiterează remarcile sale foarte generale formulate în legătură cu fiabilitatea dovezilor obținute de pe internet, fără a‑și fundamenta îndoielile potrivit cărora e‑mailul în cauză, precum și celelalte două e‑mailuri vizate puteau fi modificate în orice moment. În această privință, ea se întemeiază doar pe prezumția că datele și imaginile postate online și accesibile doar de pe calculator pot fi modificate în orice moment.

Desigur, nu se poate exclude, astfel cum a indicat camera de recurs la punctul 30 din decizia atacată, că cuprinsul unui site internet sau al oricărui alt înscris electronic poate fi modificat în orice moment. Totuși, a aplica în mod automat această prezumție, fără a avea îndoieli serioase și verificate în sensul că, în cazul de speță, dovezile au fost modificate, ar face inoperant principiul stabilit în jurisprudența Uniunii amintite la punctul 24 de mai sus, potrivit căruia elementele de probă furnizate de persoana care solicită declararea nulității trebuie apreciate unele în raport cu celelalte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2012, Flacon, T‑450/08, nepublicată, EU:T:2012:117, punctul 26 și jurisprudența citată).

În consecință, având în vedere concluzia de la punctul 55 de mai sus, camera de recurs a negat în mod neîntemeiat orice valoare probantă a e‑mailului care figurează în anexa D 7.

Această apreciere nu poate fi repusă în discuție prin afirmația camerei de recurs potrivit căreia e‑mailurile care figurează în anexele D 7-D 9 dovedesc, cel mult, existența unei corespondențe private între două persoane.

Trebuie arătat că înscrisul care figurează în anexa D nu constă exclusiv într‑un e‑mail între două persoane, ci cuprinde și un buletin informativ adresat reclamantului de societatea de vânzare online Alibaba.com. Pentru a stabili divulgarea carcasei în discuție, trebuie să se țină seama de conținutul e‑mailului, iar nu de forma sa. Un buletin informativ nu poate fi calificat drept „corespondență privată”. Un buletin informativ este, prin natura sa, adresat unei multitudini de persoane care se abonează, iar scopul său este marketingul de produse. Astfel cum s‑a indicat de către reclamant, fără ca acest fapt să fie contestat de EUIPO, portalul de vânzare online Alibaba.com trimite buletinele sale informative unor mii de destinatari, iar nu doar reclamantului. În plus, este de notorietate faptul că site‑ul internet Alibaba.com este o importantă platformă de vânzare de produse la scară mondială. Având în vedere aceste considerații, criteriile în temeiul cărora camera de recurs a afirmat că e‑mailul care figurează în anexa D 7 dovedea cel mult existența unei corespondențe private între două persoane nu reies în mod clar din decizia atacată.

În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că în speță camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a negat orice valoare probantă a e‑mailului care figurează în anexa D 7.

Având în vedere toate elementele care precedă, Tribunalul consideră că erorile de apreciere a elementelor de probă săvârșite de camera de recurs conduc la anularea deciziei atacate. Întrucât camera de recurs nu a apreciat în mod corespunzător anumite elemente de probă care puteau fi susceptibile să aibă incidență asupra soluționării litigiului, aprecierea sa privind divulgarea desenului sau modelului industrial contestat nu a fost completă și, conform principiului repartizării competențelor între EUIPO și Tribunal, revine acum instanțelor EUIPO sarcina să adopte o nouă poziție.

În consecință, este necesar ca primul motiv să fie admis și să se anuleze decizia atacată, fără a fi necesară pronunțarea asupra celui de al doilea și a celui de al treilea motiv. Nu este necesară pronunțarea nici asupra concluziilor reclamantului având ca obiect trimiterea spre rejudecare a cauzei în fața camerei de recurs. Astfel, potrivit articolului 61 alineatul (6) din Regulamentul nr. 6/2002, EUIPO are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului. Rezultă din această dispoziție că nu este de competența Tribunalului să adreseze EUIPO somații, întrucât revine acestuia din urmă obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și cu motivele Hotărârii Tribunalului [a se vedea prin analogie Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2006, Athinaiki Oikogeniaki Artopoiia/OAPI – Ferrero (FERRÓ), T‑35/04, EU:T:2006:82, punctul 15 și jurisprudența citată].

Cu titlu principal, reclamantul solicită, pe lângă anularea deciziei atacate, ca Tribunalul să declare nulitatea desenului sau modelului industrial contestat. EUIPO consideră că această cerere este inadmisibilă întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, competența de modificare recunoscută Tribunalului nu ar avea ca efect să confere acestuia posibilitatea de a substitui prin propria apreciere pe cea a unei camere de recurs și, cu atât mai puțin, de a proceda la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat.

Trebuie amintit că controlul pe care Tribunalul îl exercită în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul nr. 6/2002 este un control al legalității deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO și că acesta nu poate anula sau modifica decizia care face obiectul acțiunii decât dacă, la momentul adoptării sale, aceasta era afectată de unul dintre motivele de anulare sau de modificare prevăzute la articolul 61 alineatul (2) din acest regulament. Prin urmare, competența de modificare recunoscută Tribunalului nu are ca efect să confere acestuia posibilitatea de a substitui prin propria apreciere pe cea a camerei de recurs și, cu atât mai puțin, de a proceda la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de modificare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum sunt acestea stabilite, care este decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte [a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 mai 2015, Group Nivelles/OAPI – Easy Sanitairy Solutions (Canal de evacuare pentru duș), T‑15/13, EU:T:2015:281, punctul 89 și jurisprudența citată].

Este suficient să se constate că, în speță, întrucât decizia atacată este anulată ca urmare a erorii de apreciere a camerei de recurs cu privire la valoarea probantă a elementelor prezentate de reclamant pentru a dovedi divulgarea desenului sau modelului industrial contestat și întrucât camera de recurs trebuie să se pronunțe din nou cu privire la valoarea probantă a elementelor respective, precum și, prin urmare, a nulității desenului sau modelului industrial contestat, nu este de competența Tribunalului să se pronunțe de pe acum asupra nulității desenului sau modelului industrial contestat.

Prin urmare, concluziile reclamantului prin care solicită Tribunalului să dispună ca EUIPO să declare nulitatea desenului sau modelului industrial contestat sunt inadmisibile.

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, reclamantul a solicitat ca EUIPO să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cursul procedurii de recurs.

Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, conform concluziilor acestuia. În temeiul articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, acestea includ și cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura în fața camerei de recurs.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

27 februarie 2018 ( *1 )

Hotărâre

Cuprins