Concluziile avocatului general P. Mengozzi prezentate la 21 iulie 2016.#Gorka Salaberria Sorondo împotriva Academia Vasca de Policía y Emergencias.#Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco.#Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 2 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) – Discriminare pe motive de vârstă – Limitarea recrutării agenților Poliției comunității autonome Țara Bascilor la candidații care nu au împlinit vârsta de 35 de ani – Noțiunea „cerință profesională esențială și determinantă” – Obiectiv urmărit – Proporționalitate.#Cauza C-258/15.

Prin decizia din 1 aprilie 2014 ( 2 ), Directora General de la Academia Vasca de Policía y Emergencias (directorul general al Academiei de Poliție și Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență din Țara Bascilor, Spania) a publicat un anunț de concurs pentru încadrarea în funcția de agent cu gradul întâi („Escala Básica”) în cadrul Ertzaintza (poliția bască). Din partea 2 alineatul 1 litera c) din această decizie reiese că candidații pot participa la concurs numai dacă au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani la momentul înscrierii lor.

Domnul Gorka Salaberria Sorondo, care a depășit vârsta de 35 de ani, a participat la procedura de selecție. Exclus mai întâi, acestuia i s‑a permis în cele din urmă să participe cu titlu provizoriu, în perioada în care s‑a pronunțat cu privire la acțiunea în anulare pe care acesta a introdus‑o împotriva părții 2 alineatul 1 litera c) din decizia din 1 aprilie 2014 privind anunțul de concurs ( 3 ).

Corpul de poliție pentru care s‑a organizat procedura de selecție este cel al Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor. Ley Orgánica 2/1986 de Fuerzas y Cuerpus de Seguridad del Estado (Legea organică nr. 2/1986 privind corpurile și forțele de securitate) din 13 martie 1986 (denumită în continuare „Legea organică nr. 2/1986”) ( 4 ) definește funcțiile încredințate corpurilor și forțelor de securitate ale statului, corpurilor de poliție ale comunităților autonome, precum și corpurilor de poliție locală. În ceea ce privește comunitățile autonome, articolul 38 alineatul 1 din Legea organică nr. 2/1986 prevede că, în temeiul competențelor proprii, corpurile de poliție „[asigură] respectarea dispozițiilor și a ordinelor individuale emise de organele comunității autonome, [supraveghează și protejează] persoanele, instituțiile, clădirile, unitățile și zonele dependente ale comunității autonome și ale autorităților sale administrative, garantând funcționarea normală a instalațiilor și securitatea utilizatorilor serviciilor lor, [inspectează] activitățile supuse reglementării comunității autonome, denunțând orice activitate ilicită, [și recurg] la constrângere în vederea executării forțate a actelor sau a dispozițiilor adoptate de comunitatea autonomă”. Corpurile de poliție ale comunităților autonome exercită de asemenea atribuții în colaborare cu forțele și corpurile de securitate ale statului și, în acest scop, trebuie printre altele „să asigure respectarea legilor și a altor dispoziții ale statului și să garanteze funcționarea serviciilor publice esențiale, […] să participe la misiunile poliției judiciare […], supravegherea spațiilor publice, protejarea manifestațiilor și menținerea ordinii în mulțimile mari de oameni […]” ( 5 ). În cadrul unei intervenții simultane și nediferențiate cu forțele și corpurile de securitate ale statului, poliția comunităților autonome trebuie „să coopereze la soluționarea amiabilă a conflictelor private, […] să acorde asistență în caz de accident, catastrofă sau calamitate publică, participând, conform dispozițiilor legale, la executarea programelor de protecție civilă, […] să asigure respectarea dispozițiilor privind conservarea naturii și a mediului, a resurselor hidraulice, precum și respectarea resurselor cinegetice, piscicole și forestiere sau de alt tip aflate în legătură cu natura” ( 6 ).

Ley 4/1992 de Policías del País Vasco (Legea nr. 4/1992 privind poliția Țării Bascilor) din 17 iulie 1992 (denumită în continuare „Legea nr. 4/1992”) ( 7 ) prevede, în ceea ce privește atribuțiile poliției basce, că, „[î]n cadrul competențelor exercitate de comunitatea autonomă a Țării Bascilor, poliția bască are drept misiune esențială protejarea persoanelor și a bunurilor, garantarea liberei exercitări a drepturilor și libertăților lor și asigurarea securității cetățenilor pe întreg teritoriul comunității autonome. În acest scop, ea exercită funcțiile pe care ordinea juridică le conferă corpurilor de securitate ale statului” ( 8 ). Din această lege reiese de asemenea că poliția bască este compusă din diferite grade. Primul grad („Escala Básica”) al corpului de poliție din Țara Bascilor – cel pentru care se organizează concursul la care domnul Salaberria Sorondo a dorit să participe – se referă la „sarcinile de execuție care necesită funcții în poliție, precum și cele de comandament care revin unuia sau mai multor funcționari care exercită funcții operative” ( 9 ). Legea nr. 4/1992 încredințează guvernului basc competența de a stabili, „pe cale legislativă, cadrul excluderilor pe motive medicale în vederea accesului la gradele și la categoriile de corpuri care compun poliția Țării Bascilor, precum și condițiile de vârstă și de înălțime impuse” ( 10 ).

Astfel, Decreto 120/2010 de tercera modificación del decreto 315/1994 (Decretul nr. 120/2010 care a modificat pentru a treia oară Decretul nr. 315/1994) ( 11 ) a fost adoptat pentru a modifica articolul 4 litera b) din Decreto 315/1994 por el que se aprueba el Reglamento de Selección y Formación de la Policía del País Vasco (Decretul nr. 315/1994 privind aprobarea regulamentului de selecție și de formare a poliției Țării Bascilor) din 19 iulie 1994, stabilind la 35 de ani limita de vârstă pentru candidații care pot participa la concurs ( 12 ).

În fața instanței de trimitere, domnul Salaberria Sorondo are îndoieli cu privire la compatibilitatea articolului 4 litera b) din Decretul nr. 315/1994 astfel modificat cu dispozițiile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă ( 13 ).

Potrivit articolului 1 din aceasta, Directiva 2000/78 are ca obiectiv „stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament” ( 14 ).

Aceasta stabilește, pe de altă parte, că „o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1” ( 15 ).

Cu toate acestea, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 prevede că „statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională”. Pe de altă parte, articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 prevede că „statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare”. Acest tratament diferențiat „se poate referi în special la […] stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării” ( 16 ).

Întrucât a considerat că anunțul de concurs era contrar prevederilor Directivei 2000/78, domnul Salaberria Sorondo a introdus o acțiune administrativă împotriva deciziei din 1 aprilie 2014 de inițiere a procedurii de selecție pentru încadrarea în funcția de agent cu gradul întâi în cadrul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor.

Instanța de trimitere observă că instanțele naționale s‑au pronunțat în mai multe rânduri cu privire la limitele de vârstă impuse la recrutarea diferitelor corpuri de poliție. Aceasta însăși a statuat deja că o limită de vârstă de 32 de ani era compatibilă cu Directiva 2000/78. Cu toate acestea, Curtea a statuat, în Hotărârea Vital Pérez ( 17 ), că această directivă se opune stabilirii unei limite de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale a municipiului Oviedo (Spania). Instanța de trimitere arată totuși că atribuțiile exercitate de Poliția Comunității Autonome a Țării Bascilor sunt diferite de cele examinate de Curte în Hotărârea Vital Pérez ( 18 ), în special dat fiind faptul că Poliția Comunității Autonome a Țării Bascilor poate fi determinată să exercite atribuții încredințate în principiu corpurilor și forțelor de securitate ale statului ( 19 ). Pe de altă parte, în ordinea juridică spaniolă, limitele de vârstă variază în funcție de corpuri și de atribuții, însă acestea se stabilesc în temeiul unei aprecieri efectuate de legiuitor. La nivel internațional, instanța de trimitere observă de asemenea că practicile sunt deosebit de disparate, statele care nu stabilesc nicio limită de vârstă nefiind rare ( 20 ). Cu toate acestea, instanța de trimitere pare să considere că activitatea de poliție este o activitate care, ținând seama de natura sa specifică, justifică stabilirea unei limite maxime pentru încadrarea inițială pe un post de agent ca urmare a faptului că acesta din urmă trebuie să își poată asuma orice atribuție de poliție caracteristică unei „poliții cu competențe depline” precum cea a Țării Bascilor.

Confruntată astfel cu o dificultate de interpretare a dreptului Uniunii, Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Curtea Superioară de Justiție a Comunității Autonome a Țării Bascilor, Spania) a decis să suspende judecarea cauzei și, prin decizia primită la grefa Curții la 1 iunie 2015, să o sesizeze pe aceasta cu următoarea întrebare preliminară: „Stabilirea limitei de vârstă la 35 de ani drept condiție pentru participarea la o procedură de selecție pentru încadrarea în funcția de agent în Poliția Comunității Autonome a Țării Bascilor este conformă cu interpretarea articolului 2 alineatul (2), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78?”

Au depus observații scrise reclamantul din litigiul principal, pârâta din litigiul principal, guvernul spaniol, Irlanda, guvernele francez și italian, precum și Comisia Europeană. De asemenea, toate aceste părți au fost ascultate în ședința care a avut loc în fața Curții la 30 mai 2016.

În esență, întrebarea adresată de instanța de trimitere este identică cu cea adresată în cadrul cauzei Vital Pérez ( 21 ), însă contextul în care intervine este diferit, în sensul că nu mai este vorba astăzi despre o poliție a unui municipiu, ci despre poliția unei comunități autonome. Or, atribuțiile sunt semnificativ diferite. În plus, limita de vârstă relevantă în Hotărârea Vital Pérez ( 22 ) era de 30 de ani. Domnului Salaberria Sorondo i s‑a opus, în ceea ce îl privește, o limită superioară, stabilită la 35 de ani.

În pofida acestor diferențe, asupra cărora vom reveni, Hotărârea Vital Pérez ( 23 ) a soluționat deja un anumit număr de aspecte preliminare relevante pentru prezenta cauză.

În primul rând, o reglementare națională precum Decretul nr. 315/1994 modificat, pe care decizia din 1 aprilie 2014 privind anunțul de concurs doar l‑a aplicat, afectează condițiile de recrutare a agenților de poliție prin faptul că prevede că persoanele cu vârsta de peste 35 de ani nu pot fi admise în corpul de poliție al comunității autonome a Țării Bascilor. Prin urmare, Directiva 2000/78 se aplică într‑adevăr într‑o asemenea situație ( 24 ).

În al doilea rând, în ceea ce privește existența unei diferențe de tratament pe motive de vârstă, articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78 prevede că o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât o altă persoană care se află într‑o situație asemănătoare, printre altele pe baza vârstei. Or, articolul 4 litera b) din Decretul nr. 315/1994 modificat are ca efect tratarea anumitor persoane într‑un mod mai puțin favorabil decât a altora care se află în situații asemănătoare, pentru singurul motiv că au depășit vârsta de 35 de ani. Este vorba, în mod evident, despre o diferență de tratament întemeiată direct pe criteriul vârstei ( 25 ).

Rămâne de soluționat problema mai delicată dacă această diferență de tratament poate fi justificată în raport cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 sau cu articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 prevede că „statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de [vârstă] nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională”.

Guvernul spaniol, Irlanda și guvernele francez și italian consideră că reglementarea națională prin care se stabilește la 35 de ani vârsta limită pentru a se prezenta la concursul de admitere în cadrul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor este justificată în raport cu această dispoziție, în măsura în care atribuțiile exercitate de agenții săi necesită o condiție fizică deosebit de performantă, fapt ce constituie o cerință profesională esențială și determinantă, iar reglementarea respectivă urmărește obiectivul legitim de asigurare a caracterului operațional și buna funcționare a serviciilor de poliție, dovedindu‑se totodată proporțională. În schimb, reclamantul din litigiul principal și Comisia au îndoieli cu privire la conformitatea cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 a limitei de vârstă în discuție.

În ceea ce privește interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, ținând seama de similitudinile pe care le prezintă cauza noastră cu cea în care s‑a pronunțat Hotărârea Vital Pérez ( 26 ), anumite concluzii se pot deduce din nou din aceasta din urmă. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit considerentului (23) al Directivei 2000/78, doar în împrejurări foarte limitate, un tratament diferențiat poate fi justificat atunci când o caracteristică legată de vârstă constituie o cerință profesională esențială și determinantă, în măsura în care obiectivul permite să se deroge de la principiul nediscriminării, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 este de strictă interpretare ( 27 ).

Ținând seama de acest aspect, confirmăm, într‑o primă etapă, existența unei cerințe profesionale esențiale și determinante, precum și a unui obiectiv legitim, înainte de a verifica, într‑o a doua etapă, dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal respectă principiul proporționalității.

Nu se contestă de către părțile care au participat la prezenta procedură preliminară că faptul de a dispune de capacități fizice speciale poate fi considerat o „cerință profesională esențială și determinantă” în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 pentru exercitarea profesiei de agent al Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor. Astfel, Curtea a statuat deja că „atribuțiile privind protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea și supravegherea autorilor unor fapte infracționale, precum și patrularea preventivă pot implica totuși utilizarea forței fizice” ( 28 ). Natura acestor atribuții implică o aptitudine fizică specială întrucât insuficiențele de natură fizică pot avea consecințe semnificative nu numai pentru agenții de poliție și pentru populație, ci și pentru menținerea ordinii publice ( 29 ). În plus, posedarea unor capacități fizice speciale este o caracteristică legată de vârstă ( 30 ).

În aceste condiții, trebuie să se admită, în raport cu aceste din urmă considerații din jurisprudența Curții, că faptul de a dispune de capacități fizice deosebit de importante, pentru a putea asigura protecția persoanelor și a bunurilor, garantarea liberei exercitări a drepturilor și a libertăților oricărei persoane, precum și siguranța cetățenilor, care sunt cele trei misiune esențiale ale Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor descrise – desigur, într‑un mod destul de vag – la articolul 26 alineatul 1 din Legea nr. 4/1992 ( 31 ), constituie o cerință esențială și determinantă pentru exercitarea profesiei respective.

Este de asemenea cert între părți că reglementarea în discuție urmărește un obiectiv care poate fi calificat drept „legitim”. Astfel, posedarea unor capacități fizice speciale, care este urmărită prin stabilirea unei limite de vârstă pentru participarea la concursul de admitere în corpul de poliție al comunității autonome a Țării Bascilor, este necesară pentru a asigura caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor de poliție, garantând că funcționarii nou recrutați sunt în măsură să efectueze sarcinile cele mai dificile din punct de vedere fizic pentru o perioadă relativ lungă a carierei lor. Or, reamintind în special conținutul considerentului (18) al Directivei 2000/78 ( 32 ), Curtea a statuat deja că o astfel de preocupare constituie un obiectiv legitim în sensul articolului 4 alineatul (1) din directiva menționată ( 33 ).

Singura întrebare care se menține în cele din urmă este cea dacă, prin stabilirea limitei de vârstă la 35 de ani, reglementarea națională în discuție în litigiul principal este proporțională, cu alte cuvinte dacă această limită este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit și dacă nu depășește ceea ce este necesar pentru a‑l atinge.

În acest stadiu al analizei, trebuie să se determine dacă stabilirea unei limite de vârstă de 35 de ani pentru a se angaja în cadrul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor constituie o măsură necesară și proporțională în raport cu obiectivul legitim de a asigura caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor de poliție ale acestei comunități.

Adăugat la existența unor statistici care demonstrează în mod obiectiv îmbătrânirea inevitabilă a corpului Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor, la atribuirea unor funcții corespunzătoare unei „poliții cu competențe depline”, precum și la rapoartele anexate la observațiile prezentate de Academia de Poliție și Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență din Țara Bascilor care conțin câteva date furnizate de medicina muncii ( 34 ), faptul ca limita de vârstă în discuție în litigiul principal să fie cu cinci ani mai ridicată constituie un nou motiv pentru a se considera că Curtea ar trebui să adopte în cauză o soluție diferită de cea reținută în contextul cauzei Vital Pérez ( 35 ). Prin urmare, accentul trebuie să fie pus pe aceste elemente care individualizează și caracterizează situația agenților de poliție ai comunității autonome a Țării Bascilor.

În ceea ce privește natura atribuțiilor și derularea carierei unui agent al acestei poliții, din dosar și din dezbaterile care au avut loc în fața Curții reiese că concursul la care a intenționat să participe reclamantul din litigiul principal este singurul concurs de acces la profesia de agent al poliției autonome a Țării Bascilor. Atribuțiile acestui agent sunt în esență atribuții de execuție. Agentului cu gradul întâi nu i se vor încredința sarcini administrative, întrucât personalul pur administrativ este recrutat prin intermediul unui alt concurs organizat într‑un mod total autonom în raport cu cel în discuție în litigiul principal. La momentul recrutării sale, se așteaptă ca agentul să poată exercita orice sarcină caracteristică profesiei sale.

Odată cu reușita la concurs, urmează o perioadă de formare inițială de 27 de luni ( 36 ). Concursul este general, specializarea, dacă este cazul, intervine doar în cursul carierei ca urmare a formării continue care este oferită agenților. Prin urmare, nu este posibil să se distingă, în prealabil, agenții care vor exercita partea esențială a activității lor cu ajutorul unor atribuții predominant fizice de cei care se vor orienta către domeniile de activitate mai puțin solicitante din punct de vedere fizic, precum poliția științifică, de exemplu. În orice caz, se așteaptă ca agenții de poliție, până la eventuala lor specializare, să fie în măsură să îndeplinească sarcinile fizice pe care le implică funcțiile lor.

În continuare, dată fiind expunerea constantă la riscuri și la stres, se prevede că, la cererea sa, agentul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor poate fi plasat în serviciul activ adaptat de la 56 de ani. Acest serviciu activ adaptat se caracterizează printr‑o exceptare de la munca pe timpul nopții, o exceptare de la patrularea în afara localurilor poliției și printr‑o reducere a timpului de lucru săptămânal. În schimb, agentul se angajează să se pensioneze încă de la 59 sau 60 de ani, în loc de 65 de ani în condiții normale. În practică, conform afirmațiilor Academiei de Poliție și Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență a Țării Bascilor, majoritatea agenților Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor în vârstă trebuie să poată beneficia de aceasta, solicitând trecerea lor în serviciul activ adaptat.

În sfârșit, corpul de poliție al comunității autonome a Țării Bascilor este un corp care este afectat în mod obiectiv de o îmbătrânire masivă a efectivelor sale. Din datele furnizate Curții de către Academia de Poliție și alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență a Țării Bascilor reiese că acest corp este compus în prezent din 8000 de agenți. În 2009, 59 de agenți aveau între 60 și 65 de ani și 1399 aveau vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani. Pentru anul 2018, 1135 de agenți vor avea între 60 și 65 de ani, și 4660 de agenți, respectiv peste jumătate din efective, vor avea vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani. Previziunile pentru anul 2025 arată că peste 50 % din personal va avea atunci între 55 și 65 de ani ( 37 ).

Or, din rapoartele anexate la observațiile sale scrise de Academia de Poliție și Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență a Țării Bascilor) reiese de asemenea că, începând cu 40 de ani, se observă o deteriorare clară a capacităților de recuperare. O afectare semnificativă a capacităților funcționale ca urmare a vârstei se produce de la 40-45 de ani și, în orice caz, un agent de peste 55 de ani nu poate fi considerat ca având pe deplin capacitățile fizice și psihice necesare pentru exercitarea adecvată a profesiei sale, fără să existe vreun risc pentru el sau pentru terți.

Rezultă de aici că o persoană în vârstă de 35 de ani la momentul concursului își începe activitatea, în cazul în care reușește, după formarea inițială de 27 de luni, așadar la vârsta de 37 de ani. Se poate considera că aceasta va efectua 13 ani de serviciu la capacitățile sale fizice și psihice maxime, care se vor degrada semnificativ până la trecerea în serviciul activ adaptat.

Reamintim că misiunile încredințate poliției autonome a Țării Bascilor constau în protejarea persoanelor și a bunurilor, garantarea liberei exercitări a drepturilor și libertăților lor și asigurarea securității cetățenilor pe întreg teritoriul comunității autonome. Atribuțiile exercitate de poliția autonomă a Țării Bascilor sunt cele ale unei poliții „cu competențe depline”. Spre deosebire de atribuțiile la care se referea cauza Vital Pérez ( 38 ), cele exercitate de Poliția Comunității Autonome a Țării Bascilor, avute în vedere în ansamblul lor, par să impună efectiv o condiție fizică importantă pentru a putea răspunde la toate solicitările care sunt cele ale unui agent de poliție în exercitarea deplină a profesiei sale. Sarcinile legate de menținerea ordinii publice necesită ca efectivele să poată acționa și reacționa în orice moment, inclusiv noaptea sau în condiții extreme, în mod adecvat și în conformitate cu scopul urmărit, care este restabilirea păcii sociale. În afara exercitării propriu‑zise a misiunilor încredințate în mod tradițional unui corp de poliție „cu competențe depline”, agenții Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor trebuie să fie în măsură să suporte, de exemplu, echipamentele specifice puse la dispoziția lor pentru propria securitate.

În aceste condiții și în lumina celor statuate de Curte în cauza Wolf ( 39 ), considerăm că, pentru a asigura funcționarea eficientă a poliției autonome a Țării Bascilor, se poate considera necesar ca majoritatea agenților de poliție să fie în măsură în îndeplinească sarcinile cele mai solicitante din punct de vedere fizic, pe care un agent care depășește 50 de ani le poate realiza într‑un mod mai puțin eficient și pe care un agent care depășește 55 de ani nu mai este în măsură să le efectueze. Trecerea pentru anul 2025 – respectiv peste nouă ani – a aproape jumătate din efectiv în serviciul activ adaptat impune să fie luate măsuri încă de acum pentru a restabili un anumit echilibru între agenții cei mai activi și cei care sunt mai puțin activi. Menținerea unei componente de vârstă în cadrul forțelor de ordine ale comunității autonome a Țării Bascilor relativ echilibrate pare clar necesară pentru a se păstra caracterul operațional al poliției autonome a Țării Bascilor ( 40 ). Astfel, în componența actuală și în cazul în care ar trebui să se recruteze fără limită de vârstă sau cu o limită mai ridicată, s‑ar putea ajunge la rezultatul ca un număr prea mare de funcționari să nu poată fi afectați sarcinilor celor mai solicitante pe plan fizic ( 41 ).

Această stare de fapt scoate în evidență că o organizare rezonabilă a Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor impune, pentru a asigura caracterul operațional și buna funcționare a acesteia – cel puțin pe termen mediu – restabilirea unei corelații între posturile solicitante din punct de vedere fizic și neadaptate celor mai în vârstă funcționari și posturile mai puțin solicitante din punct de vedere fizic și adaptate acestor funcționari ( 42 ), cu atât mai mult cu cât Curtea a recunoscut că insuficiențele de natură fizică în cursul exercitării atribuțiilor referitoare în special la protecția persoanelor, arestarea și supravegherea autorilor de fapte infracționale și patrularea preventivă pot avea consecințe semnificative nu numai pentru înșiși agenții de poliție și pentru terți, ci și pentru menținerea ordinii publice ( 43 ). Situația este aceeași a fortiori pentru atribuțiile suplimentare proprii poliției comunităților autonome care implică utilizarea constrângerii în scopul executării forțate, protecția manifestațiilor și menținerea ordinii în mulțimile mari de oameni sau chiar combaterea terorismului ( 44 ).

În plus, insuficiențele de temut în funcționarea serviciilor Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor exclud ca organizarea unor probe fizice solicitante și eliminatorii cu ocazia concursului de admitere să poată constitui o măsură alternativă mai puțin constrângătoare. Obiectivul menținerii caracterului operațional și a bunei funcționări a corpului de agenți al poliției autonome a Țării Bascilor impune restabilirea unui anumite structuri a vârstelor, astfel încât posedarea unor capacități fizice speciale nu trebuie avută în vedere în mod static, doar în momentul T al concursului, ci, dimpotrivă, în mod dinamic, luând de asemenea în considerare anii de serviciu care vor urma după reușita la concurs.

De asemenea, dată fiind situația cu totul specifică a Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor, comparația cu limitele de vârstă pentru celelalte corpuri de poliție care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, care au putut fi luate în considerare de Curte în cauza Vital Pérez ( 45 ), nu mai este determinantă ( 46 ).

Prin urmare, considerăm, pentru toate motivele menționate deja, că Curtea nu ar trebui să rămână insensibilă la dificultățile organizatorice întâmpinate de Poliția Comunității Autonome a Țării Bascilor – indiferent dacă acestea sunt actuale sau viitoare – și să constate, în consecință, conformitatea reglementării naționale în discuție în cadrul litigiului principal cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

Totuși, suntem de asemenea convinși că această conformitate ar trebui constatată numai pentru perioada strict necesară pentru restabilirea unui anumite structuri a vârstelor care să nu mai fie de natură să amenințe caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor.

Din considerațiile de mai sus rezultă că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește la 35 de ani vârsta maximă de recrutare a agenților Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor, în măsura în care aceasta este strict necesară pentru restabilirea unei structuri a vârstelor care nu mai amenință caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor acestei poliții.

Întrucât diferența de tratament introdusă prin reglementarea națională care stabilește la 35 de ani vârsta limită pentru a participa la concursul de admitere în cadrul poliției autonome basce este justificată în raport cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, nu este util să se verifice dacă această situație se regăsește și în temeiul articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată ( 47 ). Prin urmare, doar cu titlu cu totul subsidiar, ne vom limita la câteva considerații cu privire la acest aspect.

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 prevede că „statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare”. Acest tratament diferențiat „se poate referi în special la […] stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării” ( 48 ).

Expunerea de motive a Decretului nr. 120/2010 nu este nicidecum clară pentru a identifica obiectivul urmărit de stabilirea unei limite de vârstă de 35 de ani pentru concursul de admitere în cadrul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor ( 49 ). Întrucât observațiile intervenienților în cursul prezentei proceduri preliminare s‑au concentrat în esență pe analiza articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, dosarul conține mai puține informații care ar putea fi utile pentru aplicarea articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată.

Cu toate acestea, Academia de Poliție și Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență a Țării Bascilor invocă obiectivul referitor la echilibrul organizațional și financiar al poliției basce sau chiar necesitatea de a crea o piramidă echilibrată a vârstelor. În ceea ce privește guvernul spaniol, acesta invocă cerința formării, necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării sau chiar considerații referitoare la politica de ocupare a forței de muncă, fără precizări suplimentare.

Obiectivul asigurării unei perioade de încadrare în muncă rezonabile înaintea pensionării și justificarea stabilirii unei limite de vârstă întemeiate pe formarea necesară reprezintă obiective a căror legitimitate decurge în mod direct din textul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 ( 50 ).

În schimb, avem mai multe rezerve în ceea ce privește posibilitatea ca găsirea și menținerea echilibrului organizațional și financiar al Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor sau necesitatea de a crea o piramidă a vârstelor echilibrată să constituie obiective legitime în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, din moment ce aceste obiective sunt, potrivit Curții, „obiective care se încadrează în politica socială, precum cele de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale” ( 51 ).

În orice caz, odată cu identificarea obiectivului legitim, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, ar rămâne să se determine dacă stabilirea unei limite de vârstă de 35 de ani nu depășește ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea acestuia din urmă.

Statele membre dispun, desigur, de o marjă largă de apreciere în alegerea măsurilor care pot duce la îndeplinirea obiectivelor acestora în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă. Totuși, această marjă de apreciere este limitată în sensul că aceasta nu poate avea ca efect golirea de conținut a aplicării principiului nediscriminării ( 52 ). Or, în ceea ce privește obiectivul referitor la formarea necesară pentru postul de agent al Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor, niciun element din dosar nu pare de natură să justifice o asemenea limită de vârstă. Pe de altă parte, în ceea ce privește obiectivul de a asigura o perioadă de încadrare rezonabilă înaintea pensionării, vârsta de pensionare „normală” pentru agenții acestui corp de poliție se stabilește la 65 de ani, astfel încât, în teorie, chiar și un agent care își începe activitatea la 40 de ani ar putea rămâne să exercite această activitate timp de 25 de ani ( 53 ).

În consecință, avem câteva dificultăți în a concepe că limita de vârstă de 35 de ani pentru a se angaja în cadrul Poliției Comunității Autonome a Țării Bascilor poate părea justificată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Curtea Superioară de Justiție a Comunității Autonome a Țării Bascilor, Spania) după cum urmează: „Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește la 35 de ani vârstă maximă de recrutare a agenților de poliție ai comunității autonome a Țării Bascilor, în măsura în care această limită este strict necesară pentru restabilirea unei structuri a vârstelor care nu mai amenință caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor acestei poliții.”

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

PAOLO MENGOZZI

prezentate la 21 iulie 2016 ( 1 )