Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 4 mai 2022.#Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE împotriva Comisiei Europene.#Ajutoare de stat – Ajutoare acordate de Grecia – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă – Noțiunea de ajutor de stat – Avantaj – Principiul operatorului privat – Primă de garanție – Întreprindere aflată în dificultate – Cunoaștere de către autoritățile elene – Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat sub formă de garanții – Eroare vădită de apreciere.#Cauza T-423/14 RENV.

Cauza T‑423/14 RENV

Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 4 mai 2022

„Ajutoare de stat – Ajutoare acordate de Grecia – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă – Noțiunea de ajutor de stat – Avantaj – Principiul operatorului privat – Primă de garanție – Întreprindere aflată în dificultate – Cunoaștere de către autoritățile elene – Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat sub formă de garanții – Eroare vădită de apreciere”

Procedură jurisdicțională – Hotărâre a Curții care leagă Tribunalul – Condiții – Trimitere spre rejudecare în urma unui recurs – Aspecte de drept soluționate definitiv de Curte în cadrul recursului – Autoritate de lucru judecat – Domeniu de aplicare

(Statutul Curții de Justiție, art. 61; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 215)

(a se vedea punctele 33 și 34)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere potrivit criteriului investitorului privat – Apreciere în raport cu toate elementele relevante ale operațiunii în litigiu și cu contextul acesteia – Obligația statului membru de a furniza toate elementele care țin de sfera sa de cunoaștere și de responsabilitate pentru examinarea criteriului investitorului privat – Nerespectarea obligației menționate – Consecințe – Obligația Comisiei de a‑și întemeia decizia prin care se constată incompatibilitatea ajutorului cu piața internă și prin care se dispune restituirea acestuia pe elemente de o anumită fiabilitate și coerență

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 107 alin. (1) TFUE; Comunicările Comisiei 2004/C 244/02, punctele 9-11, și 2008/C 155/02, punctul 3.2]

(a se vedea punctele 45, 46, 53 și 54)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Linii directoare adoptate în cadrul exercitării puterii de apreciere a Comisiei – Natură juridică – Norme de conduită indicative care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei – Comunicare privind ajutoarele de stat sub formă de garanții – Caracter obligatoriu în privința statelor membre – Lipsă – Limite – Obligația statului membru de a furniza toate informațiile relevante care țin de sfera sa de cunoaștere și de responsabilitate susceptibile să excludă în mod suficient prezența unui ajutor de stat

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 107 alin. (3) lit. (b) și art. 108 alin. (3) TFUE; Comunicarea 155/02 2008/C a Comisiei, punctul 3.2]

(a se vedea punctele 55-57)

Rezumat

Prin decizia din 27 martie 2014 ( 1 ), Comisia a constatat că întreprinderea publică elenă Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (denumită în continuare „Larko”) a beneficiat de un ajutor de stat ilegal și incompatibil cu piața internă de peste 135 de milioane de euro, acordat sub forma a trei garanții în anii 2008, 2010 și 2011, precum și de o majorare a capitalului în anul 2009.

În ceea ce privește, mai precis, garanția acordată în anul 2008, Comisia a calificat‑o drept avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât un creditor privat nu ar fi acordat o astfel de garanție în condițiile și potrivit modalităților convenite de autoritățile elene. În această privință, Comisia a arătat că respectiva garanție nu îndeplinea niciuna dintre condițiile cumulative care permit să se excludă, în temeiul Comunicării privind garanțiile ( 2 ), calificarea acesteia drept ajutor de stat, și anume în special lipsa unei dificultăți financiare a întreprinderii beneficiare și plata unei prime conforme cu prețul pieței pentru acordarea sa ( 3 ).

Prin hotărârea din 1 februarie 2018, Tribunalul a respins acțiunea în anulare introdusă de Larko împotriva deciziei în litigiu. În opinia sa, Comisia nu a săvârșit printre altele o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că, în lipsa unor probe contrare furnizate de autoritățile elene, acestea aveau sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de dificultățile economice ale Larko la momentul acordării garanției din 2008.

În urma recursului introdus de Larko, Curtea ( 4 ) a anulat în parte hotărârea Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe. În hotărârea sa, Curtea a arătat în special că, atunci când Comisia decide să se refere la criteriul investitorului privat în vederea examinării existenței unui avantaj în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE, îi revine sarcina de a demonstra că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a criteriului menționat. În aplicarea acestui criteriu, Comisia nu poate presupune că o întreprindere a beneficiat de un avantaj care constituie un ajutor de stat bazându‑se numai pe o prezumție negativă, întemeiată pe lipsa de informații care permit să se ajungă la concluzia contrară, în absența altor elemente de natură să stabilească în mod pozitiv existența unui asemenea avantaj. În această privință, Curtea a precizat că revenea Tribunalului sarcina de a verifica, în cadrul procedurii privind trimiterea spre rejudecare, dacă dosarul administrativ conținea elemente de o anumită fiabilitate și coerență care să furnizeze un temei suficient pentru a concluziona că autoritățile elene aveau sau trebuiau să aibă cunoștință de pretinsele dificultăți economice ale Larko și că acest aspect nu era în litigiu între Comisie și autoritățile elene.

Prin Hotărârea din 4 mai 2022, Tribunalul respinge acțiunea Larko și aduce precizări cu privire la repartizarea sarcinii probei între Comisie și statul membru în cauză în ceea ce privește demonstrarea existenței unui ajutor de stat în raport cu condițiile vizate de Comunicarea privind garanțiile.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul începe prin a aminti că Comisia își întemeiase concluzia, și anume că autoritățile elene nu s‑au comportat ca un creditor privat avizat prin acordarea garanției din 2008, pe motive care cuprind două componente, întemeiate, pe de o parte, pe caracterul de întreprindere în dificultate al Larko și, pe de altă parte, pe neplata unei prime conforme cu prețul pieței.

Or, în hotărârea pronunțată în recurs, Curtea nu a cenzurat raționamentul Comisiei cu privire la neplata unei prime conforme cu prețul pieței, constatând, dimpotrivă, că nu era necesar să se examineze argumentația Larko în această privință. În plus, având în vedere caracterul cumulativ al celor două componente ale motivelor invocate de Comisie, simpla constatare că prima convenită la momentul acordării garanției din 2008 nu era conformă cu prețul pieței era suficientă pentru a‑și susține concluzia că existența unui ajutor de stat nu putea fi exclusă în temeiul Comunicării privind garanțiile.

Având în vedere aceste precizări, Tribunalul examinează dacă Comisia avea dreptul să repună în discuție, în decizia în litigiu, conformitatea cu prețul de piață a primei menționate, verificând în același timp dacă autoritățile elene aveau sau trebuiau să aibă cunoștință de pretinsele dificultăți financiare ale Larko cel târziu la data acordării garanției în discuție.

În această privință, Tribunalul constată că Comisia dispunea de elemente suficient de fiabile și de coerente care urmăreau să demonstreze că autoritățile elene erau conștiente de situația financiară dificilă a Larko la momentul acordării garanției din 2008. Astfel, în decizia sa de deschidere a procedurii, Comisia stabilise deja o legătură între dificultățile financiare considerabile ale Larko și raportul crescut dintre datorii și capitaluri proprii. În plus, aceasta a atras atenția autorităților elene asupra caracterului potențial neconform cu condițiile pieței al unei prime de garanție de 1 % prin care se urmărea remunerarea unei garanții care acoperă 100 % din împrumutul garantat. În această privință, Tribunalul arată în special că autoritățile elene, care au recunoscut ele însele o deteriorare brutală a situației financiare a Larko în cursul celui de al doilea semestru al anului 2008, nu fuseseră capabile să își susțină declarația potrivit căreia, în anul 2008, Larko dispunea de un rating de credit bun.

În acest cadru, Tribunalul subliniază că normele privind repartizarea sarcinii probei în cadrul aplicării principiului operatorului privat, astfel cum au fost amintite de Curte în hotărârea pronunțată în recurs, nu pot infirma această concluzie, cu riscul de a inversa în mod nejustificat această sarcină a probei în detrimentul Comisiei și de a încălca domeniul de aplicare al obligației de cooperare loială a statului membru, ținând seama de separarea sferelor de cunoaștere și de răspundere care se află la originea cerințelor de furnizare a informațiilor pertinente, în special în temeiul Comunicării privind garanțiile.

Astfel, chiar dacă printr‑o asemenea comunicare fără forță juridică obligatorie în privința statelor membre, Comisia nu poate inversa, în detrimentul acestora, sarcina probei privind existența unui ajutor de stat, nu este mai puțin adevărat că îi este permis să precizeze, într‑o astfel de comunicare, informațiile relevante, în special de ordin economic, care sunt susceptibile să excludă în mod suficient prezența unui ajutor de stat și pe care statul membru este în mod normal în măsură să le prezinte, pentru motivul că intră în sfera sa de cunoaștere și de răspundere.

În consecință, în măsura în care reieșea în mod clar din dosarul cauzei că autoritățile elene nu furnizaseră astfel de informații și că Comisia își întemeiase constatarea pe elemente de probă precise, Tribunalul concluzionează că, la momentul adoptării deciziei în litigiu, Comisia dispunea de suficiente elemente fiabile și coerente pentru a considera că prima de garanție nu era conformă cu un preț de piață și, prin urmare, că garanția constituia un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Având în vedere aceste considerații, Tribunalul respinge acțiunea, apreciind că nu este necesar să se pronunțe cu privire la aspectul dacă Larko era o întreprindere în dificultate la momentul acordării garanției.

( 1 ) Decizia 2014/539/UE a Comisiei din 27 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.34572 (13/C) (ex 13/NN) acordat de Grecia companiei Larco General Mining & Metallurgical Company SA [notificată sub numărul C(2014) 1818] (JO 2014, L 254, p. 24), denumită în continuare „decizia în litigiu”.

( 2 ) Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor [87 și 88 TFUE] privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO 2008, C 155, p. 10).

( 3 ) Punctul 3.2. literele (a) și (d) din comunicarea menționată.

( 4 ) Hotărârea din 26 martie 2020, Larko/Comisia,C‑244/18 P, EU:C:2020:238, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”.