Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 noiembrie 2022.#Kurdistan Workers' Party (PKK) împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva PKK în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Poziția comună 2001/931/PESC – Aplicabilitate la situațiile de conflict armat – Grup terorist – Baza factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor – Decizie luată de o autoritate competentă – Autoritate a unui stat terț – Revizuire – Proporționalitate – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Adaptarea cererii introductive.#Cauzele conexate T-316/14 RENV și T-148/19.

Cauzele conexate T‑316/14 RENV și T‑148/19

Kurdistan Workers’ Party (PKK)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 noiembrie 2022

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva PKK în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Poziția comună 2001/931/PESC – Aplicabilitate la situațiile de conflict armat – Grup terorist – Baza factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor – Decizie luată de o autoritate competentă – Autoritate a unui stat terț – Revizuire – Proporționalitate – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Adaptarea cererii introductive”

Procedură jurisdicțională – Decizie sau regulament care înlocuiește în cursul judecății actul atacat – Element nou – Extinderea concluziilor și a motivelor inițiale – Condiție – Act care face obiectul cererii inițiale de anulare – Noțiune

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 86 alin. (1); Deciziile (PESC) 2015/521, (PESC) 2015/1334, (PESC) 2017/1426 și (PESC) 2020/1132 ale Consiliului; Regulamentele 2019/1337, 2020/19 și 2020/1128 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 21, 22, 24 și 25)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de inițiere a unor cercetări, de urmărire penală sau de condamnare – Autoritate competentă pentru a adopta decizia națională menționată – Noțiune – Autoritate administrativă – Includere – Condiții

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4)]

(a se vedea punctele 32, 33, 50-55, 58 și 63)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de inițiere a unor cercetări, de urmărire penală sau de condamnare – Revizuire în scopul de a justifica menținerea pe lista de înghețare a fondurilor – Cooperarea între Consiliu și autoritățile competente – Conținut – Distincție între adoptarea inițială și revizuirea actelor

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4) și (6)]

(a se vedea punctele 35 și 40)

Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Obligația de cooperare loială între statele membre și instituțiile Uniunii – Decizie inițială de înghețare a fondurilor – Justificare – Sarcină a probei ce revine Consiliului – Conținut

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4)]

(a se vedea punctele 36, 37 și 137)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale – Elemente noi care justifică menținerea și care trebuie să facă obiectul unei decizii naționale adoptate de o autoritate competentă ulterior celei care a servit drept temei pentru includerea inițială – Lipsă

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4) și (6)]

(a se vedea punctele 38, 43, 151, 152 și 192)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de inițiere a unor cercetări, de urmărire penală sau de condamnare – Obligația de motivare ce revine Consiliului – Conținut

[art. 296 și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4) și (6); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului; Deciziile (PESC) 2019/25 și (PESC) 2019/1341 ale Consiliului; Regulamentele nr. 125/2014, nr. 790/2014, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 39, 138, 153, 216-219, 222-224, 227-231 și 238)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de inițiere a unor cercetări, de urmărire penală sau de condamnare – Inexistența obligației unei decizii naționale care să se înscrie în cadrul unei proceduri penale stricto sensu – Condiții

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4)]

(a se vedea punctele 56 și 57)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Obligația de cooperare loială între statele membre și instituțiile Uniunii – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de inițiere a unor cercetări, de urmărire penală sau de condamnare – Decizie națională de condamnare – Inexistența unei obligații de a indica probele sau indiciile serioase și credibile pe care se bazează decizia națională

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4); Regulamentele nr. 125/2014, nr. 790/2014, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 73-76 și 80)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale – Autoritate competentă pentru a adopta decizia națională menționată – Noțiune – Autoritate a unui stat terț – Includere

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4); Regulamentele nr. 125/2014, nr. 790/2014, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 85 și 86)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei decizii naționale de înghețare a fondurilor adoptate de o autoritate a unui stat terț – Admisibilitate – Condiție – Decizie națională adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Obligație de verificare ce revine Consiliului – Obligația de motivare – Conținut

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4); Deciziile (PESC) 2019/25 și (PESC) 2019/134 ale Consiliului; Regulamentele nr. 125/2014, nr. 790/2014, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 87, 88, 91 și 93-98)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere clară și precisă a motivelor invocate – Cerință privind elementele de probă în susținerea motivului invocat – Inexistență – Admisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 104-106)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Domeniu de aplicare – Persoane, grupuri și entități implicate în acte de terorism – Înscriere inițială – Acte de terorism – Noțiune – Calificare efectuată de autoritățile naționale – Obligație de verificare de către Consiliu

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (3), (4) și (6)]

(a se vedea punctele 109-118 și 139-146)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Poziția comună 2001/931 – Domeniu de aplicare – Conflict armat în sensul dreptului umanitar internațional – Includere

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (3) primul paragraf; Decizia‑cadru 2002/475/JAI a Consiliului; Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului]

(a se vedea punctele 122-124, 127-131 și 134)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Domeniu de aplicare – Principiul autodeterminării – Distincție între obiectivele specifice exercitării dreptului la autodeterminare și comportamentul urmărit pentru a le atinge – Putere de apreciere a Consiliului

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (3) primul paragraf pct. (i)-(iii)]

(a se vedea punctele 125, 126, 131 și 133)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Natura asigurătorie a măsurilor adoptate – Principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor – Aplicabilitate – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1); Poziția comună 2001/931 a Consiliului]

(a se vedea punctul 136)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Menținere pe baza unei decizii naționale – Decizie națională care nu mai permite, în sine, să se constate că persistă riscul de implicare în acte de terorism – Obligația Consiliului de a ține seama de elemente factuale mai recente, care demonstrează persistența riscului menționat

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4) și (6); Deciziile (PESC) 2019/25 și (PESC) 2019/1341 ale Consiliului; Regulamentele nr. 125/2014, nr. 790/2014, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 147-150, 158, 164, 166-168, 172, 175, 181, 184-186, 188, 196-198, 200, 202, 203, 253 și 254, precum și dispozitiv 1)

Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Menținere pe baza unei decizii naționale adoptate de o autoritate competentă – Întinderea controlului – Control care se extinde la ansamblul elementelor reținute pentru a demonstra persistența riscului implicării în acte de terorism – Elemente care nu sunt în totalitate obținute dintr‑o decizie națională adoptată de o autoritate competentă – Lipsa incidenței

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (6)]

(a se vedea punctul 154)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Decizie de înghețare a fondurilor – Dreptul de acces la documente – Drept condiționat de o cerere în acest sens adresată Consiliului – Lipsa încălcării

(Poziția comună 2001/931 a Consiliului; Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului)

(a se vedea punctele 165 și 240)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor unei organizații implicate în acte de terorism – Restricții privind dreptul de proprietate, libertatea de exprimare și dreptul de întrunire – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului; Deciziile (PESC) 2019/25 și (PESC) 2019/1341 ale Consiliului; Regulamentele nr. 2580/2001, 2015/513, 2015/1325, 2015/2425, 2016/1127, 2017/150 și 2017/1420 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 206-211, 214 și 215)

Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Conținut – Obligația de a evita înlocuirea actului anulat printr‑un act afectat de același viciu – Extinderea acestei obligații la actele ulterioare

(art. 266 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf)

(a se vedea punctele 246-248)

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli nejustificate sau șicanatoare – Consecințele nerespectării de către Consiliu a obligației sale de a înlătura nelegalitățile constatate în hotărârea de anulare – Obligarea fiecărei părți să suporte propriile cheltuieli de judecată

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 133, art. 134 alin. (1) și (3), art. 135 alin. (2) și art. 219]

(a se vedea punctele 251 și 255-259)

Rezumat

Începând cu anul 2002, Kurdistan Workers’ Party (PKK) este înscris, în calitate de organizație implicată în acte de terorism, pe listele persoanelor sau entităților care fac obiectul unor măsuri de înghețare a fondurilor, anexate la Poziția comună 2001/931/PESC și la Regulamentul nr. 2580/2001 ( 1 ). În actele pe care le‑a adoptat în anul 2014 împotriva acestei organizații, Consiliul s‑a întemeiat pe decizii naționale adoptate de o autoritate din Regatul Unit și, respectiv, de autorități americane, la care s‑au adăugat, începând cu anul 2015, hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele franceze.

Prin Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK (C‑46/19 P) ( 2 ), Curtea a anulat hotărârea pronunțată de Tribunal la 15 noiembrie 2018 în cauza PKK/Consiliul (T‑316/14) ( 3 ), prin care se anulaseră mai multe acte adoptate de Consiliul Uniunii Europene între anii 2014 și 2017 ( 4 ) de menținere a înscrierii PKK pe listele în litigiu. Această cauză a fost trimisă Tribunalului spre rejudecare (T‑316/14 RENV) și a fost conexată cu cauza PKK/Consiliul (T‑148/19), în care PKK a solicitat și anularea actelor adoptate împotriva sa de Consiliu între anii 2019 și 2020 ( 5 ).

Prin hotărârea pronunțată în cele două cauze, Tribunalul anulează regulamentele adoptate de Consiliu în anul 2014, în ceea ce privește menținerea PKK pe listele în litigiu, pentru motivul că Consiliul și‑a încălcat obligația de a efectua o actualizare a aprecierii persistenței riscului de implicare teroristă a PKK. În ceea ce privește actele ulterioare ale Consiliului, Tribunalul concluzionează în schimb că motivele invocate de reclamant cu privire la deciziile naționale americane și din Regatul Unit nu permit repunerea în discuție a aprecierii Consiliului referitoare la persistența acestui risc, întemeiată în special pe luarea în considerare a unor incidente și a unor fapte ulterioare. Cu această ocazie, Tribunalul precizează de asemenea jurisprudența sa referitoare la domeniul de aplicare al articolului 266 TFUE în materia măsurilor restrictive.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul amintește, mai întâi, principiile care impun adoptarea inițială a măsurilor restrictive și revizuirea acestora de către Consiliu în temeiul Poziției comune 2001/931/PESC ( 6 ). Astfel, în lipsa unor motive ale Uniunii pentru a efectua ea însăși investigații, procedura care poate conduce la adoptarea unei măsuri inițiale de înghețare a fondurilor se derulează pe două niveluri: unul național, prin adoptarea de către o autoritate națională competentă a unei decizii în privința persoanei vizate, celălalt european, prin decizia Consiliului care include persoana vizată în lista în cauză, pe baza unor informații precise sau a unor elemente de dosar care arată că s‑a luat o astfel de decizie la nivel național. O asemenea decizie prealabilă are drept scop stabilirea existenței unor probe sau indicii serioase și credibile ale implicării persoanei vizate în activități teroriste, considerate fiabile de autoritățile naționale respective. În consecință, nu ține de competența Consiliului să verifice caracterul real sau imputabilitatea faptelor reținute în deciziile naționale de condamnare pe care s‑a bazat înscrierea inițială, iar sarcina probei care îi revine în această privință are, așadar, un obiect relativ restrâns.

Tribunalul remarcă în continuare că trebuie să se facă o distincție, pentru fiecare dintre actele contestate, după cum acestea se întemeiază pe deciziile autorităților naționale competente care au justificat înscrierea inițială a reclamantului sau pe decizii ulterioare ale acestor autorități naționale sau pe elemente adoptate în mod autonom de Consiliu ( 7 ). Astfel, în ceea ce privește elementele pe care se poate baza Consiliul pentru a demonstra persistența riscului de implicare în activități teroriste în stadiul revizuirii periodice a măsurilor adoptate anterior ( 8 ), revine Consiliului, în caz de contestare, sarcina de a dovedi temeinicia constatărilor de fapt menționate în actele de menținere pe liste a entității vizate și instanței Uniunii sarcina de a verifica exactitatea lor materială.

Tribunalul arată că, pe de altă parte, Consiliul rămâne supus și obligației de motivare atât în ceea ce privește incidentele reținute în deciziile luate în considerare în stadiul adoptării inițiale a actelor în cauză, cât și în ceea ce privește incidentele reținute în deciziile naționale ulterioare sau incidentele luate eventual în considerare de Consiliu în mod autonom.

În ceea ce privește ordinul ministrului de interne al Regatului Unit din 29 martie 2001 privind interzicerea PKK, Tribunalul amintește că a considerat deja, în jurisprudența sa, că această decizie provine de la o „autoritate competentă” în sensul Poziției comune 2001/931/PESC, aceasta din urmă neexcluzând luarea în considerare a deciziilor care provin de la autorități administrative atunci când aceste autorități pot fi considerate „echivalente” autorităților judiciare deoarece deciziile lor pot face obiectul unei acțiuni în justiție atât asupra aspectelor de fapt, cât și asupra celor de drept. Astfel, ordinele ministrului de interne al Regatului Unit pot face obiectul unei acțiuni în fața Proscribed Organisations Appeal Commission (Comisia de Apel privind Organizațiile Interzise) și, dacă este cazul, în fața unei instanțe de apel.

În speță, după ce a precizat că poziția comună nu impune ca decizia autorității competente în discuție să se înscrie în mod necesar în cadrul unei proceduri penale stricto sensu, Tribunalul constată că ordinul din 2001 se încadrează într‑adevăr în domeniul combaterii terorismului și se înscrie într‑o procedură națională de impunere a unor măsuri de tip preventiv sau represiv împotriva PKK. Tribunalul concluzionează că actele atacate respectă condițiile impuse în această privință de poziția comună ( 9 ).

Tribunalul consideră, în schimb, că revenea Consiliului sarcina de a verifica calificarea faptelor efectuată de autoritatea națională competentă și a faptului că actele luate în considerare de această autoritate corespund definiției actului de terorism prevăzute în poziția comună. În această privință, consideră suficientă indicarea, în expunerea de motive adoptată de Consiliu în susținerea actelor atacate, a faptului că a verificat dacă motivele deciziilor adoptate de autoritățile naționale competente se încadrează în definiția terorismului din Poziția comună 2001/931/PESC. Tribunalul precizează că această obligație de verificare privește numai incidentele reținute în deciziile autorităților naționale care au a stat la baza înscrierii inițiale a entității în cauză. Astfel, atunci când menține numele unei entități pe listele de înghețare a fondurilor în cadrul unei revizuirii periodice ( 10 ), Consiliul trebuie doar să stabilească faptul că persistă riscul ca entitatea respectivă să fie implicată în asemenea acte.

Astfel, în contextul acestei revizuiri, Consiliul este obligat să verifice dacă, de la această înscriere inițială a numelui persoanei sau al entității în cauză, situația de fapt nu s‑a schimbat în privința implicării acesteia în activități teroriste și în special dacă decizia națională nu a fost abrogată sau retrasă ca urmare a unor elemente noi sau a unei modificări a aprecierii autorității naționale competente. În această privință, simplul fapt că decizia națională care a servit drept temei pentru înscrierea inițială continuă să fie în vigoare, în lumina timpului scurs și în funcție de evoluția împrejurărilor din speță, poate fi insuficient pentru a constata persistența riscului. Într‑o astfel de situație, Consiliul trebuie să întemeieze menținerea măsurilor restrictive pe o apreciere actualizată a situației, care să demonstreze că acest risc subzistă. În acest caz, Consiliul se poate baza pe elemente recente obținute nu numai din decizii naționale adoptate de autorități competente, ci și din alte surse și, în consecință, și pe propriile aprecieri.

Tribunalul arată că, în această ipoteză, instanța Uniunii este obligată să verifice, în ceea ce privește respectarea obligației de motivare, caracterul suficient de precis și de concret al motivelor invocate în expunerea de motive care stau la baza menținerii pe listele de înghețare a fondurilor și, în vederea controlului legalității de fond, aspectul dacă aceste motive sunt susținute cu dovezi și au un temei factual suficient de solid. Astfel, independent de aspectul dacă aceste elemente sunt reținute dintr‑o decizie națională adoptată de o autoritate competentă sau din alte surse, revine Consiliului sarcina să demonstreze, în caz de contestare, temeinicia constatărilor de fapt efectuate, iar instanței Uniunii să verifice exactitatea materială a faptelor respective.

În sfârșit, în ceea ce privește articolul 266 TFUE, invocat de PKK numai în cauza T‑148/19, în temeiul căruia instituția emitentă a actului anulat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii de anulare ( 11 ), Tribunalul amintește că această obligație îi revine de îndată ce este pronunțată hotărârea în cauză, atunci când această hotărâre anulează decizii, spre deosebire de hotărârile de anulare a unor regulamente ( 12 ). Astfel, la data adoptării deciziilor din anul 2019 referitoare la PKK, Consiliul avea obligația fie să retragă PKK de pe listă, fie să adopte un act de reînscriere în conformitate cu considerentele Hotărârii din 15 noiembrie 2018 (T‑316/14). Tribunalul subliniază că, fără această obligație, anularea pronunțată de instanța Uniunii ar fi lipsită de efect util.

Tribunalul observă, în această privință, că Consiliul a reprodus în deciziile din anul 2019 aceleași motive precum cele pe care le reținuse în actele din anii 2015-2017 și care fuseseră cenzurate prin Hotărârea din 15 noiembrie 2018. Deși Consiliul a introdus recurs împotriva acestei hotărâri, care nu era suspensiv, un astfel de refuz al Consiliului de a acționa în conformitate cu ceea ce a intrat în autoritatea de lucru judecat era de natură să submineze încrederea pe care justițiabilii o au în respectarea hotărârilor judecătorești. Totuși, întrucât Hotărârea din 15 noiembrie 2018 (T‑316/14) a fost anulată prin Hotărârea Curții din 22 aprilie 2021 (C‑46/19 P) în special în măsura în care aceasta a anulat ea însăși actele din anii 2015-2017 și având în vedere caracterul retroactiv al acestei anulări de către Curte, Tribunalul consideră că nerespectarea de către Consiliu a obligațiilor sale nu poate conduce la anularea deciziilor din 2019. Întrucât reclamantul a putut considera că era îndreptățit să introducă acțiunea în cauza T‑148/19, Tribunalul ia în considerare acest aspect la stabilirea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul reține, în legătură cu revizuirea periodică efectuată de Consiliu ( 13 ), că acesta și‑a încălcat obligația de a efectua o actualizare a aprecierii persistenței riscului de implicare teroristă a PKK cu privire la actele din 2014. În consecință, Tribunalul anulează Regulamentele de punere în aplicare nr. 125/2014 și nr. 790/2014 ale Consiliului în cauza T‑316/14 RENV. În schimb, în ceea ce privește actele ulterioare din anii 2015-2017 și deciziile din 2019, Tribunalul reține că motivele invocate de reclamant nu permit repunerea în discuție a aprecierii Consiliului referitoare la persistența unui risc de implicare teroristă a PKK, care rămâne întemeiată în mod valabil pe ordinul ministrului de interne al Regatului Unit menținut în vigoare, precum și, după caz, pe alte incidente ulterioare. Prin urmare, Tribunalul respinge în rest acțiunea în cauza T‑316/14 RENV, precum și acțiunea în cauza T‑148/19.

( 1 ) Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO 2001, L 344, p. 93, Ediție specială, 18/vol. 1, p.179) și Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO 2001, L 344, p. 70, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 169). Aceste acte au fost actualizate periodic.

( 2 ) Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK (C‑46/19 P, EU:T:2021:316).

( 3 ) Hotărârea din 15 noiembrie 2018, PKK/Consiliul (T‑316/14, EU:T:2018:788).

( 4 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 125/2014 al Consiliului din 10 februarie 2014 (JO 2014, L 40, p. 9); Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 790/2014 al Consiliului din 22 iulie 2014 (JO 2014, L 217, p. 1); Decizia (PESC) 2015/521 a Consiliului din 26 martie 2015 (JO 2015, L 82, p. 107); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/513 al Consiliului din 26 martie 2015 (JO 2015, L 82, p. 1); Decizia (PESC) 2015/1334 a Consiliului din 31 iulie 2015 (JO 2015, L 206, p. 61); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1325 al Consiliului din 31 iulie 2015 (JO 2015, L 206, p. 12); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2425 al Consiliului din 21 decembrie 2015 (JO 2015, L 334, p. 1); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1127 al Consiliului din 12 iulie 2016 (JO 2016, L 188, p. 1); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/150 al Consiliului din 27 ianuarie 2017 (JO 2017, L 23, p. 3); Decizia (PESC) 2017/1426 a Consiliului din 4 august 2017 (JO 2017, L 204, p. 95); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1420 al Consiliului din 4 august 2017 (JO 2017, L 204, p. 3).

( 5 ) Decizia (PESC) 2019/25 a Consiliului din 8 ianuarie 2019 (JO 2019, L 6, p. 6); Decizia (PESC) 2019/1341 a Consiliului din 8 august 2019 (JO 2019, L 209, p. 15); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1337 al Consiliului din 8 august 2019 (JO 2019, L 209, p. 1); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/19 al Consiliului din 13 ianuarie 2020 (JO 2020, L 8I, p. 1); Decizia (PESC) 2020/1132 a Consiliului din 30 iulie 2020 (JO 2020, L 247, p. 18); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1128 al Consiliului din 30 iulie 2020 (JO 2020, L 247, p. 1).

( 6 ) A se vedea articolul 1 alineatele (4) și (6) din Poziția comună 2001/931/PESC.

( 7 ) Aceste două tipuri de temeiuri sunt reglementate de dispoziții diferite din Poziția comună 2001/931/PESC, primele intrând sub incidența articolului 1 alineatul (4) din această poziție, iar cele din urmă a articolului 1 alineatul (6) din aceasta.

( 8 ) A se vedea articolul 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931/PESC.

( 9 ) Articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931/PESC.

( 10 ) În temeiul articolului 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931/PESC.

( 11 ) Articolul 266 TFUE: „Instituția, organul, oficiul sau agenția emitentă a actului anulat sau a cărei abținere a fost declarată contrară tratatelor este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această obligație nu aduce atingere obligației care poate rezulta din aplicarea articolului 340 al doilea paragraf.”

( 12 ) În temeiul articolului 60 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, hotărârile de anulare a regulamentelor produc efecte numai după expirarea termenului de recurs sau după respingerea acestuia.

( 13 ) În temeiul articolului 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931/PESC.