Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iunie 2014.#Karen Millen Fashions Ltd împotriva Dunnes Stores și Dunnes Stores (Limerick) Ltd.#Cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court (Irlanda).#Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Desen sau model industrial comunitar – Articolul 6 – Caracter individual – Impresie globală diferită – Articolul 85 alineatul (2) – Desen sau model industrial comunitar neînregistrat – Valabilitate – Condiții – Sarcina probei.#Cauza C‑345/13.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 și a articolului 85 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Karen Millen Fashions Ltd (denumită în continuare „KMF”), pe de o parte, și Dunnes Stores și Dunnes Stores (Limerick) Ltd (denumite în continuare împreună „Dunnes”), pe de altă parte, cu privire la o cerere formulată de KMF prin care se urmărea interzicerea utilizării de către Dunnes a anumitor desene sau modele industriale.

Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”) constituie anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3).

În cadrul secțiunii 4, intitulată „Desene și modele industriale”, cuprinsă în partea a II‑a a acordului menționat, intitulată „Norme referitoare la existența, domeniul de aplicare și exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală”, articolul 25, intitulat la rândul său „Cerințe pentru a beneficia de protecție”, prevede: „(1) Membrii trebuie să prevadă protecția desenelor și modelelor industriale create în mod independent care sunt noi sau originale. Membrii pot dispune ca desenele și modelele să nu fie considerate noi sau originale dacă ele nu diferă în mod semnificativ de desene sau modele cunoscute sau de combinații de elemente ale unor desene sau modele cunoscute. Membrii pot dispune ca o astfel de protecție să nu se extindă asupra desenelor și modelelor dictate în mod esențial de considerente tehnice sau funcționale. […]”

Considerentele (9), (14), (16), (17), (19) și (25) ale Regulamentului nr. 6/2002 au următorul cuprins: „(9) Dispozițiile materiale din prezentul regulament referitoare la legislația privind desenele sau modelele industriale ar trebui aliniate la dispozițiile corespunzătoare din Directiva 98/71/CE. […] (14) Evaluarea caracterului individual al unui desen sau al unui model industrial presupune să se stabilească dacă există o diferență clară între impresia globală pe care acesta o produce asupra unui utilizator avizat care îl privește și impresia produsă asupra aceluiași utilizator de totalitatea desenelor sau modelelor deja existente, ținându‑se seama de natura produsului căruia i se aplică sau în care este încorporat desenul sau modelul și mai ales de sectorul industrial căruia îi aparține și de gradul de libertate al autorului la elaborarea desenului sau a modelului. […] (16) Câteva dintre aceste sectoare produc cantități mari de desene sau de modele industriale destinate unor produse care au adesea un ciclu de viață economică scurt, pentru care este avantajos să se obțină protecția fără a mai trece prin toate formalitățile de înregistrare și pentru care durata protecției nu este esențială. Pe de altă parte, există sectoare pentru care înregistrarea este avantajoasă prin gradul mai ridicat de certitudine juridică pe care îl oferă, aceste sectoare solicitând protecția desenelor sau a modelelor industriale pe o durată mai lungă, corespunzătoare duratei de viață previzibile a produselor lor pe piață. (17) Dată fiind situația menționată, sunt necesare două forme de protecție, respectiv una pe termen scurt, corespunzând desenului sau modelului industrial neînregistrat, respectiv una pe termen mai lung, corespunzând desenului sau modelului industrial înregistrat. […] (19) Pentru a fi valabil, un desen sau un model industrial comunitar ar trebui să fie nou și să aibă un caracter individual care să‑l diferențieze de alte desene sau modele industriale. […] (25) Pentru sectoarele economice care produc, pe perioade scurte de timp, un mare număr de desene sau de modele industriale cu ciclu de viață relativ scurt, dintre care numai un mic procent va fi comercializat în cele din urmă, este mai avantajos să se utilizeze desenul sau modelul comunitar industrial neînregistrat. Sectoarele în cauză au nevoie, de asemenea, să poată recurge mai ușor la desenele sau modelele industriale comunitare înregistrate. Această necesitate poate fi, așadar, satisfăcută prin posibilitatea de a combina mai multe desene sau modele industriale într‑un depozit multiplu. Desenele sau modelele cuprinse într‑un depozit multiplu pot, cu toate acestea, să fie tratate independent unele de celelalte în ceea ce privește exercitarea drepturilor, licențele, drepturile reale, executarea silită, procedurile de insolvență, renunțarea, reînnoirea, cesiunea, amânarea publicării sau declararea nulității.”

Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 6/2002: „(1) Desenele sau modelele industriale care îndeplinesc condițiile enunțate în prezentul regulament sunt denumite în continuare «desene sau modele industriale comunitare». (2) Un desen sau model industrial comunitar este protejat: (a) drept «desen sau model industrial comunitar neînregistrat», dacă este făcut public conform procedurilor prevăzute de prezentul regulament; […]”

Potrivit articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau model industrial este protejat printr‑un desen sau model industrial comunitar numai dacă are caracter individual și de noutate.

Articolul 5 din regulamentul menționat prevede: „(1) Se consideră că un desen sau model industrial reprezintă o noutate dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public: (a) în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată; (b) în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului pentru care se solicită protecție sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. (2) Desenele sau modelele sunt considerate identice dacă caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative.”

Articolul 6 din același regulament prevede: „(1) Se consideră că un desen sau un model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public: (a) în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată; (b) în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. (2) Pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau a modelului.”

Articolul 11 din Regulamentul nr. 6/2002 are următorul cuprins: „(1) Un desen sau un model industrial care îndeplinește condițiile enumerate în secțiunea 1 este protejat în calitate de desen sau model industrial comunitar neînregistrat pe parcursul unei perioade de trei ani de la data la care desenul sau modelul a fost divulgat publicului pentru prima dată în cadrul Comunității. (2) În sensul alineatului (1), se consideră că un desen sau un model industrial a fost divulgat publicului în cadrul Comunității dacă a fost publicat, expus, utilizat în comerț sau făcut public în orice alt mod, în așa fel încât, în cursul normal al afacerilor, se poate presupune că acțiunea respectivă ar fi devenit cunoscută grupurilor specializate din sectorul în cauză care funcționează în Comunitate. Cu toate acestea, nu se consideră divulgat publicului un desen sau un model care a fost divulgat numai unui terț, în condiții de confidențialitate explicite sau implicite.”

Articolul 19 din acest regulament prevede: „(1) Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a‑l utiliza și interzice oricărui terț utilizarea acestuia fără consimțământul titularului. Prin utilizare, în înțelesul prezentei dispoziții, se înțelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piață, importul, exportul sau utilizarea propriu‑zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s‑a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum și depozitarea produsului respectiv în scopurile menționate anterior. (2) Cu toate acestea, desenul sau modelul industrial comunitar neînregistrat nu conferă titularului său dreptul de a interzice actele menționate la alineatul (1) decât dacă utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau a modelului protejat. Utilizarea contestată nu este considerată ca provenind din copierea desenului sau a modelului protejat dacă rezultă dintr‑o muncă de creație independentă realizată de un autor despre care se poate afirma în mod justificat că nu cunoștea desenul sau modelul divulgat de titular. […]”

Potrivit articolului 85 alineatul (2) din regulamentul menționat: „În procedurile rezultate din acțiuni în contrafacere sau din acțiuni privind posibila contrafacere a unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare consideră desenul sau modelul comunitar în cauză valabil dacă titularul desenului sau al modelului face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 11 și dacă indică prin ce anume desenul sau modelul său prezintă un caracter individual. Cu toate acestea, pârâtul poate să conteste valabilitatea pe cale de excepție sau printr‑o cerere reconvențională în nulitate.”

KMF este o societate de drept englez a cărei activitate constă în producerea și comercializarea de îmbrăcăminte pentru femei.

Dunnes este un grup important de vânzare cu amănuntul în Irlanda, care, printre altele, comercializează îmbrăcăminte pentru femei.

În anul 2005, KMF a creat și a introdus pe piața din Irlanda o cămașă în dungi, într‑o versiune albastră și o versiune piatră brună, precum și un top tricotat de culoare neagră (denumite în continuare „articolele de îmbrăcăminte ale KMF”).

Reprezentanți ai Dunnes au cumpărat exemplare ale articolelor de îmbrăcăminte ale KMF de la unul dintre punctele de vânzare irlandeze ale acestei din urmă societăți. Ulterior, Dunnes a comandat fabricarea unor copii ale acestor articole de îmbrăcăminte în afara Irlandei și le‑a pus în vânzare în magazinele sale irlandeze la sfârșitul anului 2006.

Afirmând că este titularul desenelor sau modelelor industriale comunitare neînregistrate referitoare la articolele de îmbrăcăminte respective, KMF a introdus, la 2 ianuarie 2007, o acțiune la High Court, prin care urmărea în special să se interzică Dunnes să utilizeze aceste desene sau modele industriale, precum și să obțină o despăgubire.

High Court a admis această acțiune.

Dunnes a declarat apel la Supreme Court împotriva hotărârii pronunțate de High Court.

Această instanță arată că Dunnes nu contestă că a copiat articolele de îmbrăcăminte ale KMF și admite că desenele sau modelele industriale comunitare neînregistrate cu privire la care KMF afirmă că este titular sunt noi.

Cu toate acestea, din decizia de trimitere reiese că Dunnes contestă că KMF este titularul unui desen sau al unui model industrial comunitar neînregistrat pentru fiecare dintre articolele de îmbrăcăminte ale KMF pentru motivul că, pe de o parte, acestea nu prezintă caracter individual în sensul Regulamentului nr. 6/2002 și că, pe de altă parte, acesta din urmă impune KMF să probeze, în fapt, că articolele de îmbrăcăminte respective prezintă un astfel de caracter.

În aceste condiții, Supreme Court a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Atunci când se evaluează caracterul individual al unui desen sau model industrial pentru care se solicită protecția ca desen sau model industrial comunitar neînregistrat în sensul Regulamentului [nr. 6/2002], impresia globală pe care acesta o produce asupra utilizatorului avizat, în sensul articolului 6 din acest regulament, trebuie analizată în funcție de aspectul dacă aceasta este diferită de impresia globală produsă asupra unui asemenea utilizator: a) de orice alt desen sau model industrial individual care a fost făcut public anterior sau b) de orice combinație de caracteristici cunoscute ale mai multor astfel de desene sau modele industriale anterioare? 2) O instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare este obligată să considere că un desen sau un model industrial comunitar neînregistrat este valabil în sensul articolului 85 alineatul (2) din Regulamentul (CE) [nr. 6/2002] dacă titularul desenului sau al modelului industrial se limitează să indice prin ce anume desenul sau modelul său industrial prezintă un caracter individual sau titularul menționat este obligat să demonstreze că desenul sau modelul industrial are caracter individual în conformitate cu articolul 6 din acest regulament?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru a se putea considera că un desen sau model industrial prezintă caracter individual, impresia globală pe care o produce acest desen sau model industrial asupra utilizatorului avizat trebuie să fie diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare, privite individual, sau de o combinație de caracteristici izolate ale mai multor desene sau modele industriale anterioare.

În această privință, trebuie constatat că din modul de redactare a articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 nu reiese că impresia globală vizată la acest articol trebuie să fie cea produsă de o asemenea combinație.

Astfel, referirea din cuprinsul articolului 6 menționat la impresia globală pe care o produce asupra unui utilizator avizat „orice alt desen sau model industrial” care a fost făcut public trebuie interpretată în sensul că aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial trebuie efectuată în raport cu unul sau mai multe desene sau modele industriale concrete, individualizate, determinate și identificate din ansamblul desenelor sau modelelor industriale divulgate anterior publicului.

Astfel cum au arătat guvernul Regatului Unit și Comisia Europeană, această interpretare este conformă cu jurisprudența potrivit căreia, atunci când este posibil, utilizatorul avizat va proceda la o comparație directă a desenelor sau modelelor industriale contestate (a se vedea Hotărârea PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 55, precum și Hotărârea Neuman și alții/José Manuel Baena Grupo, C‑101/11 P și C‑102/11 P, EU:C:2012:641, punctul 54), întrucât o asemenea comparație se raportează efectiv nu la impresia produsă asupra acestui utilizator de un amalgam de elemente specifice sau de părți ale unor desene sau modele industriale anterioare, ci la impresia produsă de desene sau modele industriale anterioare individualizate și determinate.

Desigur, Curtea a statuat de asemenea că nu se poate exclude ca o astfel de comparație directă să fie imposibilă sau neobișnuită în sectorul vizat, în special din cauza împrejurărilor specifice sau a caracteristicilor obiectelor pe care le reprezintă marca anterioară și desenul sau modelul industrial contestat. În acest context, Curtea a arătat că, în lipsa unei indicații precise în această privință în Regulamentul nr. 6/2002, nu se poate considera că legiuitorul Uniunii a avut intenția de a limita aprecierea eventualelor modele sau desene industriale la o comparație directă (a se vedea Hotărârea PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, EU:C:2011:679, punctele 55 și 57, precum și Hotărârea Neuman și alții/José Manuel Baena Grupo, EU:C:2012:641, punctele 54 și 56).

Cu toate acestea, trebuie arătat în această privință că, deși Curtea a admis posibilitatea unei comparații indirecte a desenelor sau modelelor industriale în cauză, aceasta s‑a limitat ulterior să statueze că Tribunalul Uniunii Europene nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că și‑a întemeiat raționamentul pe o amintire imperfectă a impresiei globale produse de aceste desene sau modele industriale (a se vedea Hotărârea PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, EU:C:2011:679, punctul 58, precum și Hotărârea Neuman și alții/José Manuel Baena Grupo, EU:C:2012:641, punctul 57).

Or, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 48-50 din concluzii, o asemenea comparație indirectă întemeiată pe o amintire imperfectă nu se raportează la o amintire a unor elemente specifice ale mai multor desene sau modele industriale anterioare, ci la amintirea unor desene sau modele industriale determinate.

Considerațiile anterioare nu pot fi infirmate de argumentele invocate de Dunnes.

Astfel, în ceea ce privește, pe de o parte, argumentele întemeiate pe considerentele (14) și (19) din Regulamentul nr. 6/2002, care utilizează expresiile „totalitatea desenelor sau modelelor deja existente” și, respectiv, „alte desene sau modele industriale”, trebuie amintit că preambulul unui act al Uniunii nu are valoare juridică obligatorie și nu poate fi invocat nici pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză, nici pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului de redactare a acestora (Hotărârea Deutsches Milch‑Kontor, C‑136/04, EU:C:2005:716, punctul 32 și jurisprudența citată).

În orice caz, este necesar să se constate că, deși considerentul (14) din Regulamentul nr. 6/2002 se referă la impresia produsă asupra unui utilizator avizat de „totalitatea desenelor sau modelelor deja existente”, acești termeni nu figurează în cuprinsul niciunei alte dispoziții a acestui regulament.

Pe de altă parte, nici utilizarea termenilor menționați, nici cea, din considerentul (19) al Regulamentului nr. 6/2002, a termenilor „alte desene sau modele industriale” nu implică faptul că impresia relevantă în vederea aplicării articolului 6 din acest regulament nu este cea produsă de desene sau modele industriale anterioare individualizate, ci cea produsă de o combinație de caracteristici izolate ale unor asemenea desene sau modele industriale.

Pe de altă parte, în ceea ce privește referirea la „combinații de elemente ale unor desene sau modele cunoscute”, care figurează în a doua teză a articolului 25 alineatul (1) din Acordul TRIPS, este suficient să se arate că această dispoziție este formulată în termeni facultativi și că, în consecință, părțile la acest acord nu sunt obligate să prevadă că noutatea sau originalitatea unui desen sau model industrial sunt evaluate în raport cu asemenea combinații.

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru a se putea considera că un desen sau model industrial prezintă caracter individual, impresia globală pe care acest desen sau model industrial o produce asupra utilizatorului avizat trebuie să fie diferită nu de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de o combinație de caracteristici izolate ale mai multor desene sau modele industriale anterioare, ci de cea produsă de unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare, privite individual.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca o instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare să considere valabil un desen sau model industrial comunitar neînregistrat, titularul respectivului desen sau model industrial este obligat să demonstreze că acesta are caracter individual în sensul articolului 6 din regulamentul menționat sau trebuie să indice numai prin ce anume desenul sau modelul industrial prezintă un asemenea caracter.

Din însuși modul de redactare a articolului 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 rezultă că, pentru a se putea considera că un desen sau model industrial comunitar neînregistrat este valabil, îi revine titularului acestuia sarcina, pe de o parte, de a dovedi că cerințele prevăzute la articolul 11 din acest regulament sunt îndeplinite și, pe de altă parte, de a indica prin ce anume desenul sau modelul industrial prezintă un caracter individual.

Conform articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau un model industrial care îndeplinește condițiile enumerate în secțiunea 1 din acest regulament este protejat în calitate de desen sau model industrial comunitar neînregistrat pe parcursul unei perioade de trei ani de la data la care desenul sau modelul a fost divulgat publicului pentru prima dată în cadrul Uniunii Europene.

Astfel cum arată însuși titlul articolului 85 din Regulamentul nr. 6/2002, acesta instituie, la alineatul (1), o prezumție de valabilitate a desenelor sau modelelor industriale comunitare înregistrate și, la alineatul (2), o prezumție de valabilitate a desenelor sau modelelor industriale comunitare neînregistrate.

Or, aplicarea acestei prezumții de valabilitate este, prin natura sa, incompatibilă cu interpretarea articolului 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 susținută de Dunnes, potrivit căreia dovada pe care titularul unui desen sau model industrial trebuie să o aducă în temeiul acestei dispoziții, și anume dovada că cerințele prevăzute la articolul 11 din acest regulament sunt îndeplinite, include proba că desenul sau modelul industrial în cauză îndeplinește de asemenea totalitatea condițiilor enunțate în secțiunea 1 din cadrul titlului II din regulamentul menționat, și anume la articolele 3-9 din acest regulament.

De asemenea, interpretarea articolului 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 11 din acest regulament propusă de Dunnes ar avea drept efect lipsirea de sens și de conținut a celei de a doua condiții prevăzute la articolul 85 alineatul (2), și anume condiția potrivit căreia titularul unui desen sau model industrial trebuie să indice prin ce anume desenul sau modelul industrial prezintă caracter individual.

Pe de altă parte, această interpretare nu ar fi conformă cu obiectivul simplității și rapidității care, astfel cum reiese din considerentele (16) și (17) ale Regulamentului nr. 6/2002, justifică protecția desenului sau modelului industrial comunitar neînregistrat.

În acest context, trebuie arătat că distincția efectuată, la articolul 85 din Regulamentul nr. 6/2002, între procedurile referitoare la un desen sau model industrial comunitar înregistrat și cele referitoare la un desen sau model industrial comunitar neînregistrat decurge din necesitatea, în ceea ce privește această ultimă categorie, de a stabili data de la care desenul sau modelul industrial în cauză beneficiază de protecția prevăzută de acest regulament, precum și obiectul exact al acestei protecții. Astfel, având în vedere lipsa formalităților de înregistrare, aceste elemente pot fi mai dificil de identificat în cazul unui desen sau model industrial neînregistrat decât în cazul unui desen sau model industrial înregistrat.

În plus, dacă articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 ar trebui interpretat în sensul că un desen sau model industrial comunitar neînregistrat nu poate fi considerat valabil decât dacă titularul său demonstrează că acesta îndeplinește toate condițiile enunțate în secțiunea 1 din titlul II din regulamentul menționat, posibilitatea pârâtului, prevăzută în a doua teză a articolului 85 alineatul (2), de a contesta valabilitatea desenului sau modelului industrial respectiv pe cale de excepție sau printr‑o cerere reconvențională în nulitate ar fi în mare măsură lipsită de sens și de conținut.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută la articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, este suficient să se arate că modul de redactare a acestei dispoziții, prin faptul că se limitează să îi impună titularului unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat să indice prin ce anume acesta prezintă un caracter individual, este lipsit de orice ambiguitate și nu poate fi interpretat în sensul că implică o obligație de a dovedi că desenul sau modelul industrial respectiv prezintă un caracter individual.

Astfel, deși este necesar, având în vedere lipsa formalităților de înregistrare pentru această categorie de desene sau modele industriale, ca titularul desenului sau modelului industrial în cauză să precizeze obiectul protecției pe care o revendică în temeiul regulamentului menționat, este suficient ca acesta să identifice elementul sau elementele desenului sau modelului industrial care îi conferă caracter individual.

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca o instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare să considere valabil un desen sau model industrial comunitar neînregistrat, titularul respectivului desen sau model industrial nu este obligat să demonstreze că acesta prezintă caracter individual în sensul articolului 6 din regulamentul menționat, ci trebuie să indice numai prin ce anume desenul sau modelul industrial prezintă un asemenea caracter, și anume să identifice elementul sau elementele desenului sau modelului industrial în cauză care, potrivit titularului, îi conferă acest caracter.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

19 iunie 2014 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Acordul TRIPS

Regulamentul nr. 6/2002

Cauza principală și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată