Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 6 septembrie 2012.#Cido Grupa SIA împotriva Valsts ieņēmumu dienests.#Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās Tiesas Senāts.#Aderarea unor noi state membre — Măsuri tranzitorii — Produse agricole — Zahăr — Regulamentul (CE) nr. 60/2004 — Valoarea și baza de impozitare a taxei pe stocurile excedentare.#Cauza C-471/11.

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 60/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei la Uniunea Europeană (JO L 9, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 52, p. 202), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1667/2005 al Comisiei din 13 octombrie 2005 (JO L 269, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 14, denumit în continuare „Regulamentul nr. 60/2004”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Cido Grupa SIA (denumit în continuare „Cido Grupa”), pe de o parte, și Valsts ieņēmumu dienests (administrația fiscală letonă, denumită în continuare „VID”), pe de altă parte, având ca obiect aplicarea unei taxe pe stocul excedentar de sirop de zahăr.

Articolul 41 primul paragraf din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO 2003, L 236, p. 33) permite Comisiei Europene să adopte măsuri destinate să faciliteze tranziția noilor state membre la sistemul de politică agricolă comună pe parcursul unei perioade de trei ani de la data aderării. Comisia a adoptat Regulamentul nr. 60/2004 întemeindu-se în special pe această dispoziție.

În preambulul Regulamentului nr. 60/2004 se precizează: „[...] (5) Există un risc considerabil de perturbare a piețelor din sectorul zahărului din cauza produselor introduse în scopuri speculative în noile state membre înainte de aderare. În vederea aderării noilor state membre, trebuie adoptate dispoziții care să faciliteze tranziția, pentru a se evita astfel de activități. Dispoziții similare au fost deja adoptate în ceea ce privește schimburile de produse agricole, ținând cont de aderarea Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei prin Regulamentul (CE) nr. 1972/2003. Sunt necesare norme distincte pentru a se ține cont de particularitățile sectorului zahărului. [...] (7) În plus, în conformitate cu actul de aderare, este necesar să fie eliminate de pe piață cantitățile din stocurile de zahăr sau de izoglucoză care depășesc stocurile normale reportate, iar costurile trebuie să fie suportate de noul stat membru. Stabilirea stocurilor excedentare se va face de către Comisie pe baza evoluției schimburilor comerciale și a tendințelor în materie de producție și de consum în noile state membre, pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2000 și 30 aprilie 2004. Pentru această procedură, pe lângă zahăr și izoglucoză, trebuie, de asemenea, să fie considerate ca posibile ținte ale speculei și alte produse cu un conținut echivalent de zahăr. În situațiile în care surplusul de zahăr și de izoglucoză determinat nu este eliminat de pe piața comunitară până la 30 aprilie 2005 cel târziu, noul stat membru va fi considerat responsabil din punct de vedere financiar pentru cantitatea în cauză. Suma pe care va trebui să o plătească noul stat membru bugetului comunitar în cazul în care stocurile excedentare nu au fost eliminate trebuie să fie restituirea la export cea mai ridicată aplicabilă în perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2005.”

Articolul 4 alineatul (1) din acest regulament definește noțiunea „zahăr” astfel: „(a) zahărul din sfeclă și zahărul din trestie, în formă solidă, inclus la codul NC 1701; (b) siropul de zahăr inclus la codurile NC 1702 60 95, 1702 90 99 și 2106 90 59; (c) siropul de inulină inclus la codurile NC 1702 60 80 și 1702 90 80”

Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 60/2004: „Comisia stabilește, până la 31 mai 2005, pentru fiecare nou stat membru, [...] cantitatea de zahăr ca atare sau de zahăr sub formă de produse transformate, izoglucoză și fructoză care depășește cantitatea considerată ca fiind un stoc reportat normal la 1 mai 2004 și care trebuie eliminată de pe piață pe spezele noilor state membre. Pentru a stabili această cantitate excedentară, se ține cont, în special, de evoluția observată în timpul anului de dinaintea aderării față de anii precedenți în ceea ce privește: (a) cantitățile importate și exportate de zahăr ca atare sau de zahăr sub formă de produse transformate, cum sunt izoglucoza și fructoza; (b) producția, consumul și stocurile de zahăr și de izoglucoză; (c) circumstanțele în care s-au constituit stocurile.”

Articolul 6 alineatul (2) din regulamentul menționat impune noilor state membre să elimine de pe piață, până la 30 aprilie 2005 cel târziu, cantitățile de zahăr sau de izoglucoză stabilite de Comisie, pentru fiecare dintre aceste state, ca fiind excedentare.

Articolul 6 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede: „Pentru aplicarea alineatului (2), autoritățile competente din noul stat membru trebuie să dispună la 1 mai 2004 de un sistem de identificare a cantităților excedentare, schimbate sau transformate, de zahăr ca atare sau de produse transformate din zahăr, izoglucoză și fructoză, deținute de principalii operatori în cauză. Acest sistem se poate baza, în special, pe urmărirea importurilor, supravegherea fiscală, anchetarea conturilor și a stocurilor fizice ale operatorilor și poate conține unele măsuri cum ar fi garanțiile care să acopere riscurile. Acest sistem de identificare se bazează pe evaluarea riscurilor, care ține în mod adecvat cont de următoarele criterii: — tipul de activitate a operatorilor în cauză; — capacitatea echipamentelor de stocare; — nivelul de activitate. Noul stat membru utilizează acest sistem pentru a-i constrânge pe comercianții în cauză să elimine de pe piață, pe speze proprii, o cantitate echivalentă de zahăr sau de izoglucoză din cantitatea lor excedentară individuală. Comercianții în cauză prezintă, la solicitarea noului stat membru, dovada că produsele au fost eliminate de pe piață până la 30 noiembrie 2005. În cazul în care nu este furnizată această dovadă, noul stat membru facturează o sumă egală cu cantitatea în cauză înmulțită cu taxele la import cele mai ridicate aplicabile produsului în cauză în cursul perioadei cuprinse între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2005, majorată cu 1,21 euro la 100 kg în echivalent de zahăr alb sau de substanță uscată. Suma prevăzută la al treilea paragraf este imputabilă bugetului național al noului stat membru.”

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 60/2004 prevede: „În cazurile în care nu se furnizează dovada eliminării de pe piață în conformitate cu alineatul (1), pentru o parte sau pentru întreaga cantitate excedentară, noul stat membru achită o sumă egală cu cantitatea neeliminată înmulțită cu restituirile la export cele mai ridicate aplicabile zahărului alb încadrat la codul NC 1701 99 10 în cursul perioadei cuprinse între 1 mai 2004 și 30 noiembrie 2005 [...]”

Printr-o decizie din 12 septembrie 2006, VID a constatat că Cido Grupa deținea un stoc excedentar de sirop de zahăr (cod NC 2106 90 59) și a stabilit cuantumul taxei datorate la 79697,88 LVL, respectiv aproximativ 113400 de euro. Acest cuantum a fost calculat pornind de la cantitatea echivalentă de zahăr alb (cod NC 1701 99 10) conținută în siropul de zahăr. În acest scop, VID a multiplicat cantitatea excedentară de sirop de zahăr în stoc, respectiv 295857 kg, cu concentrația de zahăr alb a acestui produs, respectiv 69 %, pentru a determina o cantitate excedentară de 204141 kg. Pentru a stabili cuantumul taxei datorate, VID a aplicat acestei cantități taxa de import aplicabilă zahărului alb, majorată cu 1,21 euro/100 kg, respectiv 55,55 euro/100 kg.

În urma unei acțiuni formulate de Cido Grupa, această decizie a fost anulată în parte de prima instanță. Aceasta a considerat că VID a săvârșit o eroare atunci când a aplicat valoarea taxei pentru zahăr alb, în condițiile în care produsul în cauză era sirop de zahăr, supus unui nivel de impozitare mai redus. Întrucât decizia acestei instanțe a fost confirmată în apel, VID și Cido Grupa au sesizat instanța de trimitere cu un recurs.

În cadrul recursului, VID reproșează instanței de apel că a interpretat incorect articolul 6 din Regulamentul nr. 60/2004 atunci când a decis că taxa din acțiunea principală trebuia să aibă ca bază de impozitare cantitatea excedentară de sirop de zahăr, iar ca valoare pe cea întemeiată pe taxa la import a acestui produs. Instanța de trimitere consideră, în consecință, că soluția litigiului depinde de interpretarea termenilor „cantitatea în cauză” și „produsul în cauză” care figurează la articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004.

În aceste condiții, Augstākās Tiesas Senāts a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 6 alineatul (3) [al treilea] paragraf din [Regulamentul nr. 60/2004] trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care s-a constatat în posesia unui operator o cantitate excedentară individuală de produs care poate fi denumit zahăr în înțelesul articolului 4 punctul 1 din regulament, respectivul operator are obligația de a plăti la bugetul de stat o sumă al cărei calcul este bazat pe cantitatea de zahăr alb (codul 1701 99 10 din Nomenclatura combinată) corespunzătoare conținutului de zahăr din produsul constatat în posesia operatorului, iar nu pe cantitatea de produs propriu-zis constatat în posesia acestuia (de exemplu sirop de zahăr)? 2) Taxele la import cele mai ridicate care trebuie incluse în calculul sumei respective sunt cele aplicabile zahărului alb, iar nu cele aplicabile produsului efectiv constatat în posesia operatorului?”

Prin intermediul celor două întrebări preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 trebuie interpretat în sensul că taxa pe un stoc excedentar de sirop de zahăr are drept bază de impozitare cantitatea de zahăr alb efectiv prezentă în acest produs și drept valoare pe cea a taxei de import pentru zahăr alb, majorată cu 1,21 euro/100 kg.

În ceea ce privește valoarea taxei pe stocurile excedentare, articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 se limitează să trimită la taxa de import cea mai ridicată aplicabilă „produsului în cauză”. În consecință, se pune problema dacă această expresie se raportează, astfel cum susține Cido Grupa, la taxa de import pe produsul deținut în cantitate excedentară, în speță pe siropul de zahăr, sau, astfel cum susțin VID, guvernele leton și estonian, precum și Comisia, la taxa de import aplicabilă zahărului alb.

Este adevărat că, în lipsa unor precizări, noțiunea „produs în cauză” care figurează la articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 poate fi înțeleasă ca raportându-se la produsul în cantitate excedentară. Totuși, o astfel de interpretare nu ar lua în considerare contextul acestei dispoziții și ar fi în contradicție cu obiectivul Regulamentului nr. 60/2004, care, potrivit considerentului (5) al acestuia, constă în limitarea riscurilor de perturbare a piețelor din sectorul zahărului din cauza produselor introduse în scopuri speculative în noile state membre.

Articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament prevede că operatorii în cauză sunt obligați să elimine de pe piață, pe speze proprii, cantitățile excedentare de zahăr sau de izoglucoză identificate de autoritățile din noile state membre sau să plătească taxe în cazul în care nu este furnizată dovada că aceste cantități au fost eliminate. Astfel, în lumina acestei dispoziții, expresia „produs în cauză” care figurează la articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 trebuie înțeleasă ca o referire la zahăr și la izoglucoză, cele două produse vizate în paragraful anterior al articolului 6 alineatul (3) menționat.

În conformitate cu obiectivul de eliminare a stocurilor excedentare de zahăr, de izoglucoză și de alte produse cu conținut echivalent de zahăr, amintit în considerentul (7) al Regulamentului nr. 60/2004, articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din acest regulament prevede aplicarea taxei de import celei mai ridicate aplicabile zahărului sau izoglucozei, acești doi termeni fiind definiți la articolul 4 din Regulamentul nr. 60/2004. Potrivit acestei din urmă dispoziții, termenul „zahăr” include, pe lângă zahărul în formă solidă, cu codul NC 1701, siropul de zahăr (codurile NC 1702 60 95, 1702 90 99 și 2106 90 59) și siropul de inulină (codurile NC 1702 60 80 și 1702 90 80). Or, reiese din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3) că, dintre aceste produse, zahărul alb face obiectul celui mai ridicat nivel de taxare.

În această privință, trebuie arătat că Regulamentul nr. 60/2004 se referă în mod expres la zahărul alb în scopul de a calcula cuantumul datorat în cazul în care, întrucât nu s-a reușit eliminarea surplusului de zahăr și de izoglucoză anterior datei de 30 noiembrie 2005, ia naștere o obligație financiară pentru un nou stat membru în legătură cu eliminarea acestui surplus. Într-o astfel de situație, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 60/2004 prevede că noul stat membru „achită o sumă egală cu cantitatea neeliminată înmulțită cu restituirile la export cele mai ridicate aplicabile zahărului alb, încadrat la codul NC 1701 99 10, în cursul perioadei cuprinse între 1 mai 2004 și 30 noiembrie 2005”.

În cele din urmă, trebuie subliniat că interpretarea propusă de Cido Grupa, care constă în utilizarea valorii taxei de import aplicabile produsului excedentar, în speță siropului de zahăr, ar aduce atingere efectului util al Regulamentului nr. 60/2004. Astfel, întrucât siropul de zahăr este supus unei taxe cu o valoare de aproximativ 100 de ori mai mică decât cea aplicabilă zahărului alb, taxarea stocurilor excedentare nu ar atinge un nivel suficient pentru a descuraja comportamentul speculativ și pentru a determina operatorii să elimine stocurile excedentare.

În consecință, articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 trebuie interpretat în sensul că taxa pe un stoc excedentar de sirop de zahăr are drept valoare pe cea a taxei de import pentru zahăr alb, majorată cu 1,21 euro/100 kg.

Prin urmare, atât din punct de vedere logic, cât și din punctul de vedere al echității, trebuie să se considere că taxa datorată pentru un stoc excedentar de sirop de zahăr trebuie să aibă drept bază de impozitare cantitatea de zahăr alb care intră în compoziția sa.

Având în vedere totalitatea considerațiilor de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 60/2004 trebuie interpretat în sensul că taxa datorată pentru un stoc excedentar de sirop de zahăr (cod NC 2106 90 59) are drept bază de impozitare cantitatea de zahăr alb (cod NC 1701 99 10) prezentă efectiv în acest produs și drept valoare pe cea a taxei de import pentru zahărul alb, majorată cu 1,21 euro/100 kg.

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

6 septembrie 2012 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Acțiunea principală și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la cheltuielile de judecată