Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 martie 2012.#Comisia Europeană împotriva Republicii Cipru.#Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 92/43/CEE — Articolul 4 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) — Neincluderea în termenul prevăzut a sitului de importanță comunitară al lacului Paralimni — Sistem de protecție a speciei Natrix natrix cypriaca (șarpele de casă din Cipru).#Cauza C-340/10.

Prin intermediul cererii introductive, Comisia Europeană solicită Curții să constate că: — prin neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu situri de importanță comunitară propuse (denumită în continuare „SICp”); — prin tolerarea unor activități care pun în pericol grav caracteristicile ecologice ale lacului Paralimni și prin neadoptarea măsurilor de protecție necesare pentru salvgardarea populației speciei Natrix natrix cypriaca (șarpele de casă din Cipru), care reprezintă interesul ecologic al lacului Paralimni și al barajului Xyliatos și — prin neadoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și pentru aplicarea unui sistem de protecție riguroasă a acestei specii, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 368, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 147, denumită în continuare „Directiva habitate”), al Directivei habitate, astfel cum a fost interpretată în Hotărârea din 13 ianuarie 2005, Dragaggi și alții (C-117/03, Rec., p. I-167), și în Hotărârea din 14 septembrie 2006, Bund Naturschutz in Bayern și alții (C-244/05, Rec., p. I-8445), precum și, respectiv, al articolului 12 alineatul (1) din această directivă.

În temeiul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din Directiva habitate, „[s]e instituie o rețea ecologică europeană coerentă care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea de Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și habitatele speciilor enumerate în anexa II, această rețea permite menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor respective”.

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva habitate prevede: „(1) Pe baza criteriilor stabilite în anexa III (Etapa 1) și a informațiilor științifice pertinente, fiecare stat membru propune o listă de situri de pe teritoriul său, indicând, pentru fiecare dintre ele, tipurile de habitate naturale din anexa I și speciile indigene din anexa II adăpostite de respectivul sit. Pentru speciile de faună cu arii mari de extindere, siturile corespund acelor teritorii din aria de extindere a respectivelor specii care prezintă elementele fizice sau biologice esențiale pentru viața și reproducerea lor. Pentru speciile acvatice cu arii mari de extindere, siturile sunt propuse doar dacă se poate delimita clar teritoriul care prezintă elementele fizice sau biologice esențiale pentru viața și reproducerea respectivelor specii. [...] Lista este transmisă Comisiei în termen de trei ani de la notificarea prezentei directive, însoțită de informații despre fiecare sit. [...] (2) Pe baza criteriilor stabilite în anexa III (Etapa 2) […], Comisia stabilește, prin acord cu fiecare stat membru, un proiect de listă a siturilor de importanță comunitară, pornind de la listele întocmite de statele membre și punându-le în evidență pe acelea care adăpostesc unul sau mai multe tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare. [...] Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, lista siturilor selectate ca situri de importanță comunitară, cu evidențierea celor care adăpostesc unul sau mai multe tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare.”

Articolul 5 din această directivă prevede: „(1) În cazurile excepționale în care Comisia constată că un sit care adăpostește un tip de habitat natural prioritar sau o specie prioritară și pe care îl consideră esențial pentru menținerea respectivului tip de habitat natural prioritar sau pentru supraviețuirea respectivei specii prioritare, pe baza unor date științifice corecte și pertinente, nu a fost inclus în lista națională prevăzută la articolul 4 alineatul (1), se inițiază o procedură consultativă bilaterală între Comisie și statul membru respectiv cu scopul de a compara datele științifice folosite de fiecare. (2) Dacă, până la expirarea unei perioade de consultare care nu trebuie să depășească șase luni, diferendul rămâne nerezolvat, Comisia propune Consiliului să selecteze situl respectiv ca sit de importanță comunitară. (3) Consiliul, hotărând în unanimitate, ia o decizie în termen de trei luni de la data înaintării propunerii de către Comisie. (4) În timpul perioadei de consultare și până când Consiliul ia o decizie, situl respectiv este supus prevederilor articolului 6 alineatul (2).”

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva habitate are următorul cuprins: „Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) în aria lor de extindere, interzicând: (a) orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură; (b) perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare; (c) distrugerea deliberată sau culegerea ouălor din natură; (d) deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.”

Șarpele de casă din Cipru este o specie prioritară menționată în anexa II și în anexa IV litera (a) din Directiva habitate.

La 16 mai 2006, Comisia a primit de la federația organizațiilor de mediu și ecologice din Cipru o plângere privind protecția insuficientă a șarpelui de casă din Cipru. În această plângere, Republica Cipru arată că în mod eronat s-ar fi omis, printre altele, înscrierea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp.

Ținând cont de informațiile de care dispunea, Comisia a adresat Republicii Cipru la 23 martie 2007 o scrisoare de punere în întârziere prin care îi atrăgea atenția cu privire la protecția insuficientă a acestei specii, pentru motivul neincluderii pe lista națională cu SICp a sitului lacului Paralimni și al lipsei protecției sitului menționat, precum și a barajului Xyliatos.

Prin scrisoarea din 18 mai 2007, Republica Cipru a răspuns la scrisoarea de punere în întârziere arătând că autoritatea competentă purta discuții cu părțile responsabile pentru a ajunge înainte de sfârșitul anului 2007 la o propunere unanim acceptată de integrare a sitului lacului Paralimni în lista națională cu SICp. Acest stat membru a enumerat de asemenea diferitele măsuri care fuseseră luate pentru o protecție sporită a acestui sit și a barajului Xyliatos. În sfârșit, acesta a susținut că trimiterea scrisorii de punere în întârziere este prematură și ilicită, întrucât Comisia ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută la articolul 5 din Directiva habitate, iar nu procedura de neîndeplinire a obligațiilor prevăzută la articolul 258 TFUE.

Prin scrisoarea din 6 iunie 2008, Comisia a emis un aviz motivat în care concluziona că, prin faptul că nu a adoptat acte cu putere de lege și acte administrative necesare pentru a se conforma Directivei habitate, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate. În consecință, Comisia a invitat Republica Cipru să ia măsurile necesare pentru a se conforma acestui aviz motivat în termen de două luni de la primirea sa.

Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2008, Republica Cipru a răspuns la avizul motivat menționat indicând măsurile pe care le-a adoptat pentru protecția șarpelui de casă din Cipru și a subliniat progresele realizate în ceea ce privește integrarea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp.

Prin scrisoarea din 18 decembrie 2009, Comisia a invocat în special plângerile privind dezvoltarea imobiliară în partea de nord a sitului lacului Paralimni.

Prin scrisoarea din 23 decembrie 2009, Republica Cipru a informat Comisia că situl menționat a fost oficial integrat în lista națională cu SICp la 24 noiembrie 2009. Cu toate acestea, statul membru respectiv nu a inclus pe această listă extremitatea de nord a lacului Paralimni.

În consecință, Republica Cipru a respins plângerile amintite de Comisie care priveau dezvoltarea imobiliară a părții de nord a lacului.

Comisia consideră că, prin neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp înainte de expirarea termenului prevăzut în avizul motivat, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva habitate.

În ceea ce privește articolul 5 alineatul (1) din Directiva habitate, a cărui aplicare a fost solicitată de Republica Cipru în faza precontencioasă atunci când Comisia a constatat lipsa din cadrul unei liste naționale cu SICp a unui sit care pare indispensabil supraviețuirii șarpelui de casă din Cipru, Comisia susține că această dispoziție presupune un dezacord științific între ea însăși și statul membru în cauză, care în speță nu există. În prezenta cauză, informațiile utilizate de ambele părți ar fi aceleași și nu ar fi contestate. În scrisorile sale din 12 august și din 21 noiembrie 2008, Republica Cipru nu s-ar fi angajat să includă situl lacului Paralimni pe lista națională cu SICp. În consecință, nu se pune problema unui dezacord științific și a unei comparări a datelor.

Cu titlu subsidiar, Comisia susține că există indicii importante că limitele sitului care i-au fost în final comunicate în raport cu desemnarea SICp, în măsura în care nu includ zona importantă situată la extremitatea de nord a lacului Paralimni, care a fost transformată în zonă construibilă în cursul anului 2009, nu sunt mulțumitoare pentru protecția și conservarea șarpelui de casă din Cipru și că, în consecință, există în continuare o încălcare.

Republica Cipru amintește că nu a contestat niciodată că situl lacului Paralimni trebuia să constituie un SICp. Totuși, aceasta susține că delimitarea zonei actuale ca SICp este suficientă pentru protecția și conservarea speciei în cauză. Aceasta din urmă nu ar fi prezentă decât în zonele de sud și de est ale SICp. De altfel, studiul realizat de expertul austriac, la care se referă Comisia, nu ar conține o indicație clară în ceea ce privește delimitarea SICp pe care Comisia o consideră necesară pentru o protecție suficientă a șarpelui de casă din Cipru.

Prin urmare, întrucât Republica Cipru, bazându-se pe date științifice, susține că delimitarea SICp este suficientă pentru protecția șarpelui de casă din Cipru și a habitatelor sale, fapt pus la îndoială de Comisie, ar exista un dezacord științific privind evaluarea datelor științifice. Acest dezacord ar fi justificat punerea în aplicare a procedurii consultative bilaterale prevăzute la articolul 5 din Directiva habitate.

În ceea ce privește obiectul acțiunii, trebuie amintit că, potrivit articolului 92 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, Curtea poate oricând să se pronunțe, din oficiu, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică.

Potrivit unei jurisprudențe constante, procedura precontencioasă are ca scop să acorde statului membru vizat posibilitatea, pe de o parte, de a se conforma obligațiilor sale care decurg din dreptul Uniunii și, pe de altă parte, de a invoca în mod eficient mijloacele sale de apărare împotriva obiecțiilor formulate de Comisie. În consecință, obiectul acțiunii formulate în temeiul articolului 258 TFUE este limitat de procedura precontencioasă prevăzută de această dispoziție. Prin urmare, cererea introductivă nu poate fi întemeiată pe alte motive decât cele indicate în cursul procedurii precontencioase (a se vedea în special Hotărârea din 10 mai 2001, Comisia/Țările de Jos, C-152/98, Rec., p. I-3463, punctul 23).

În speță, trebuie subliniat că din dosar nu rezultă că în faza precontencioasă, fie că aceasta are loc în stadiul punerii în întârziere sau în cel al avizului motivat, problema delimitării sitului lacului Paralimni a fost abordată de părți și nici că Comisia a invocat vreun argument care vizează în mod specific partea de nord a acestui sit. În ceea ce privește neincluderea pe lista națională cu SICp a sitului lacului Paralimni, Comisia s-a limitat să impună includerea acestui sit, identificat în termeni generali și fără a preciza delimitarea sa, pe lista națională cu SICp, iar Republica Cipru s-a angajat să îl includă pe această listă, astfel cum a și procedat de altfel, la aproape 17 luni de la emiterea avizului motivat.

Întrucât procedura precontencioasă nu viza în niciun caz delimitarea sitului lacului Paralimni și nici, în special, problema includerii în acesta a părții de nord a sitului, acțiunea este inadmisibilă în măsura în care se referă la acest din urmă subiect.

În ceea ce privește motivul întemeiat pe neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp, Curtea arată că nu s-a contestat niciodată, în mod general, că acest sit ar fi trebuit integrat în lista respectivă.

În consecință, trebuie să se constate, în primul rând, că, în orice caz, condițiile pentru aplicarea articolului 5 din Directiva habitate nu erau îndeplinite în cazul niciunuia dintre aceste două motive.

În al doilea rând, în ceea ce privește motivul întemeiat pe neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp, nu se contestă că situl respectiv nu fusese inclus pe lista respectivă înainte de expirarea termenului stabilit în avizul motivat.

Or, întrucât existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru, astfel cum aceasta se prezenta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare de Curte (a se vedea în special Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Comisia/Irlanda, C-183/05, Rep., p. I-137, punctul 17, și Hotărârea din 11 noiembrie 2010, Comisia/Italia, C-164/09, punctul 19), trebuie să se constate că acțiunea Comisiei este fondată în ceea ce privește motivul menționat.

Republica Cipru susține că nici scrisoarea de punere în întârziere, nici avizul motivat nu se referă la funcționarea unui poligon de tir și la lucrări de excavare. În consecință, Comisia ar fi extins obiectul litigiului referindu-se în acțiunea sa la poligonul de tir și la lucrări de excavare ca activități care degradează sau care distrug habitatul speciei în cauză.

Republica Cipru susține că prin faptul că nu a avut posibilitatea să formuleze observații ca răspuns la argumentele amintite, acestea nu pot fi luate în considerare de Curte în cadrul examinării motivelor Comisiei. Astfel, obiectul litigiului nu ar putea fi extins la fapte ulterioare avizului motivat decât dacă aceste fapte au aceeași natură ca faptele la care se referă acest aviz și dacă reprezintă același comportament, situație care nu s-ar regăsi în speță.

În ceea ce privește dezvoltarea rezidențială a „părții de nord a lacului”, avizul motivat nu ar fi identificat în mod precis argumentele invocate în mod general în scrisoarea de punere în întârziere. În mod concret, dezvoltarea rezidențială în zona în cauză ar fi fost menționată pentru prima dată în scrisoarea Comisiei din 18 decembrie 2009. „Partea de nord a lacului” nu ar fi menționată nici în scrisoarea de punere în întârziere, nici în avizul motivat.

În consecință, Republica Cipru consideră că argumentele Comisiei privind funcționarea unui poligon de tir, efectuarea unor lucrări de excavare și dezvoltarea rezidențială în partea de nord a lacului Paralimni trebuie respinse ca inadmisibile.

Comisia arată că atât în scrisoarea sa de punere în întârziere, cât și în avizul său motivat ea denunță comportamentul Republicii Cipru, care tolerează activități care pun în pericol grav caracteristicile ecologice ale lacului menționat, precum și faptul că nu a luat măsurile de protecție necesare pentru menținerea populației de șerpi de casă din Cipru, încălcând dreptul Uniunii. În acest cadru și susținând acest motiv, Comisia menționează în mod concret pomparea excesivă de apă, dezvoltarea imobiliară și cursele de motocros.

Presupunând chiar că exploatarea poligonului de tir și lucrările de excavare constituie fapte ulterioare avizului motivat, Comisia arată că obiectul litigiului poate include faptele intervenite ulterior acestui aviz dacă este vorba de fapte de aceeași natură cu cele la care se referă avizul menționat și dacă reprezintă același comportament. Or, faptele în cauză ar avea aceeași natură cu cele la care se referea avizul motivat și ar reprezenta același comportament.

În ceea ce privește pretinsa lipsă de precizie în formularea argumentelor privind dezvoltarea imobiliară, Comisia arată că a definit conceptul general ca fiind dezvoltarea imobiliară „lângă lac, însă și în cadrul limitelor sale”. Această precizare ar include în mod vădit și partea de nord a lacului, dat fiind că acestea s-ar situa „în cadrul limitelor” lacului. În orice caz, Comisia nu ar fi avut nicio posibilitate reală să includă problema dezvoltării imobiliare recente a părții de nord a lacului în scrisoarea sa de punere în întârziere sau în avizul său motivat, dat fiind că Republica Cipru nu ar fi inclus această zonă în planul de urbanism decât în luna martie 2009, și anume la mult timp după expirarea termenului de răspuns la avizul motivat.

În ceea ce privește lucrările de excavare, trebuie arătat că acestea se numără printre faptele pe care Comisia le-a reproșat Republicii Cipru în scrisoarea sa de punere în întârziere și în avizul său motivat.

Prin urmare, argumentul privind tolerarea lucrărilor de excavare este admisibil.

În ceea ce privește funcționarea poligonului de tir, trebuie subliniat că, astfel cum recunoaște însăși Comisia, acest fapt nu a fost menționat în cursul procedurii precontencioase. Or, deși este adevărat că aceleași fapte intervenite ulterior avizului motivat, dar de aceeași natură cu cele la care se referea acest aviz și reprezintă același comportament pot fi luate în considerare în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 1983, Comisia/Franța, 42/82, Rec., p. 1013, punctul 20, și Hotărârea din 4 februarie 1988, Comisia/Italia, 113/86, Rec., p. 607, punctul 11), situația este diferită în cazul funcționării unui poligon de tir în ceea ce privește pomparea de apă, al dezvoltării imobiliare, al efectuării de lucrări de excavare sau al organizării de curse de motocros.

În consecință, argumentul întemeiat pe funcționarea poligonului de tir nu este admisibil.

În ceea ce privește argumentul privind dezvoltarea rezidențială a părții de nord a lacului Paralimni și a efectelor sale în această arie, trebuie să se constate că, ținând cont de ceea ce se arată la punctul 23 din prezenta hotărâre și de faptul că, în orice caz, acest argument nu a fost invocat de Comisie nici în scrisoarea sa de punere în întârziere, nici în avizul său motivat, acesta este de asemenea inadmisibil.

Comisia consideră că jurisprudența Curții, care recunoaște necesitatea de a proteja SICp și de a apăra obiectivele Directivei habitate, în special în ceea ce privește constituirea unei rețele ecologice europene coerente, se aplică de asemenea siturilor care îndeplinesc criteriile ecologice necesare pentru a fi incluse pe lista SICp.

Comisia arată că Republica Cipru tolerează pomparea excesivă și ilegală de apă, care determină, printre altele, distrugerea habitatului speciei vizate sau dispariția caracteristicilor sale reprezentative. În plus, dezvoltarea imobiliară pe situl în cauză ar reduce suprafața acestui habitat și ar avea, prin urmare, repercusiuni foarte dăunătoare asupra conservării sitului și a speciei în cauză. În plus, organizarea unor curse de motocros ar fi deosebit de nocivă pentru șarpele de casă din Cipru prin perturbarea continuă ocazionată și ar constitui o sursă de pericol întrucât ar cauza rănirea sau chiar moartea animalelor.

În ceea ce privește prelevarea de apă în zona în care își are habitatul șarpele de casă din Cipru, Republica Cipru subliniază că din acel moment a încetat prelevarea și că, prin urmare, îngrijorarea privind o scădere a nivelului apei în habitatul acestei specii și distrugerea acestui habitat din cauza pompajului nu mai este justificată. În legătură cu edificarea reședințelor „lângă lac”, statul membru pârât subliniază că nu are loc nicio dezvoltare rezidențială în interiorul SICp în cauză și că dezvoltarea rezidențială din vecinătatea acestui sit nu restrânge habitatul șarpelui de casă din Cipru și nu ar avea consecințe negative, contrar celor afirmate de Comisie. În ceea ce privește exploatarea unui circuit de motocros, Republica Cipru menționează că aceasta a încetat și că respectivul circuit a fost desființat.

Trebuie amintit că în ceea ce privește siturile care pot fi identificate ca situri de importanță comunitară, care figurează pe listele naționale transmise Comisiei și, în special, siturile care adăpostesc tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare, statele membre sunt, în temeiul Directivei habitate, obligate să adopte măsuri de protecție apte, în raport cu obiectivul de conservare vizat de această directivă, să salvgardeze interesul ecologic relevant de care se bucură aceste situri la nivel național (a se vedea Hotărârea Draggagi și alții, citată anterior, punctul 30).

Regimul protecției corespunzătoare aplicabil siturilor care figurează pe o listă națională transmisă Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva habitate impune ca statele membre să nu autorizeze intervențiile care riscă să compromită în mod serios caracteristicile ecologice ale acestor situri. Aceasta este situația atunci când o intervenție riscă fie să reducă în mod semnificativ suprafața unui sit, fie să aibă ca rezultat dispariția speciilor prioritare prezente pe acest sit, fie, în sfârșit, să conducă la distrugerea sitului respectiv sau la dispariția caracteristicilor sale reprezentative (a se vedea Hotărârea Bund Naturschutz in Bayern și alții, citată anterior, punctele 46 și 47).

Astfel, dacă situația ar fi fost diferită, procesul decizional la nivelul Uniunii Europene, care se bazează nu numai pe integritatea siturilor, astfel cum au fost notificate de statele membre, ci este caracterizat și de comparații ecologice între diferite situri propuse de statele membre, ar risca să fie afectat, iar Comisia nu ar mai fi în măsură să își îndeplinească competențele în domeniul în cauză, respectiv în special să adopte lista siturilor selecționate ca situri de importanță comunitară în vederea constituirii unei rețele ecologice europene coerente a ariilor speciale de conservare (a se vedea Hotărârea Bund Naturschutz in Bayern și alții, citată anterior, punctele 41 și 42).

Considerațiile precedente sunt valabile în orice caz, mutatis mutandis, pentru siturile despre care statul membru în cauză nu contestă că îndeplinesc criteriile ecologice la care se referă articolul 4 alineatul (1) din Directiva habitate și care, prin urmare, ar fi trebuit să figureze pe lista națională cu SICp transmisă Comisiei.

Astfel, în temeiul Directivei habitate și al obiectivelor pe care aceasta le urmărește, nu se poate admite că un sit precum cel în cauză în acțiunea principală, despre care statul membru în cauză nu contestă că trebuie inclus pe lista menționată, nu beneficiază de nicio protecție.

În ceea ce privește comportamentele pe care Comisia le reproșează Republicii Cipru și despre care susține că se află la originea distrugerii habitatului șarpelui de casă din Cipru în situl lacului Paralimni și a punerii în pericol pe același sit a menținerii populației acestei specii, nu se contestă că organizarea de curse de motocros pe situl în cauză, despre care statul membru pârât afirmă că au încetat după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, constituie un comportament de natură să compromită în mod serios caracteristicile ecologice ale acestui sit.

Prin urmare, motivul este fondat cu privire la acest punct.

În ceea ce privește pomparea excesivă de apă din cadrul sitului în cauză, din dosar rezultă că aceasta nu încetase la expirarea termenului de două luni stabilit în avizul motivat. Or, în speță, se dovedește că acest tip de operațiune este de natură să aibă un impact negativ considerabil asupra habitatului șarpelui de casă din Cipru și asupra conservării acestei specii, în special în timpul anilor în care este secetă.

În consecință, acest aspect al motivului trebuie de asemenea respins.

În ceea ce privește dezvoltarea imobiliară în afara părții de nord a SICp în cauză, care s-ar afla la originea unei reduceri a suprafeței habitatului speciei în cauză și pe care Comisia o impută Republicii Cipru, aceasta din urmă recunoaște că o astfel de dezvoltare a avut loc în jurul SICp, însă nu în interiorul acestuia, și contestă efectele prejudiciabile invocate de Comisie.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, revine Comisiei obligația de a stabili existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor și de a prezenta Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a putea fi invocată vreo prezumție de către Comisie (a se vedea în special Hotărârea Comisia/Irlanda, citată anterior, punctul 39, și Hotărârea din 22 septembrie 2011, Comisia/Spania, C-90/10, punctul 25).

Or, în absența oricărei probe privind impactul dezvoltării imobiliare asupra suprafeței habitatului șarpelui de casă din Cipru în partea SICp în cauză, un astfel de argument, cum ar fi argumentul conex privind tolerarea lucrărilor de excavare, nu poate fi, în orice caz, considerat întemeiat.

În consecință, motivul întemeiat pe încălcarea Directivei habitate prin tolerarea unor activități care degradează și distrug habitatul speciei vizate în cadrul sitului lacului Paralimni trebuie admis, sub rezerva constatărilor de la punctul 54 din prezenta hotărâre.

Comisia consideră că prin faptul că tolerează activitățile menționate mai sus cum sunt, în special, pomparea excesivă de apă și organizarea de curse de motocros și că nu a aplicat măsuri de protecție, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva habitate. Astfel, drept consecință a activităților menționate, întinderea habitatului șarpelui de casă din Cipru și populația acestei specii s-ar fi diminuat în cadrul sitului lacului Paralimni.

Comisia consideră că proiectele imobiliare pe situl respectiv au consecințe grave din cauza lucrărilor de terasament și de săpături care deteriorează habitatul speciei menționate. Parcelarea părții de nord a lacului Paralimni ar încălca și articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva habitate.

Cu excepția aspectului legat de funcționarea ilegală a circuitului de curse, Republica Cipru afirmă că a luat măsurile necesare pentru aplicarea unui sistem de protecție riguroasă a șarpelui de casă din Cipru și că, prin urmare, nu și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva habitate.

Trebuie amintit că articolul 12 alineatul (1) din Directiva habitate impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) la directiva amintită în aria lor de extindere, interzicând orice formă de capturare sau de ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură, perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare, distrugerea deliberată sau culegerea ouălor din natură, precum și deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.

Transpunerea acestei directive obligă statele membre nu numai să creeze un cadru legislativ complet, ci și să pună în aplicare măsuri concrete și specifice de protecție în această privință (Hotărârea Comisia/Irlanda, citată anterior, punctul 29).

Tot astfel, sistemul de protecție riguroasă presupune adoptarea de măsuri coerente și coordonate, cu caracter preventiv (Hotărârea din 16 martie 2006, Comisia/Grecia, C-518/04, punctul 16, și Hotărârea Comisia/Irlanda, citată anterior, punctul 30).

Prin urmare, un astfel de sistem de protecție trebuie să permită evitarea în mod efectiv a oricărei forme de capturare sau de ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii de animale enumerate în anexa IV litera (a) din Directiva habitate în natură, perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare, distrugerea deliberată sau culegerea ouălor din natură, precum și deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă ale speciilor respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2011, Comisia/Franța, C-383/09, Rep., p. I-4869).

În speță, statul membru pârât recunoaște că prin faptul că a tolerat organizarea de curse de motocros, a încălcat articolul 12 alineatul (1) din Directiva habitate.

În ceea ce privește pomparea excesivă de apă, ținând cont de considerațiile de la punctul 50 din prezenta hotărâre și de faptul că prezența șarpelui de casă din Cipru în cadrul sitului lacului Paralimni era de notorietate, trebuie să se constate că aceasta constituie, în orice caz, o perturbare deliberată în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva habitate.

În legătură cu argumentul întemeiat pe consecințele negative pentru șarpele de casă din Cipru cauzate de dezvoltarea imobiliară pe situl lacului Paralimni, din probele depuse la dosar rezultă că dezvoltarea imobiliară și construcțiile existente în cadrul sitului lacului Paralimni sau în apropierea acestuia, în special în partea sa de nord sau în apropierea sa, care sunt însoțite de lucrări de excavare, pot determina perturbări care afectează această specie protejată în ansamblul ecosistemului acestui sit.

În aceste condiții, se adeverește, prin urmare, că Republica Cipru nu a instituit un sistem de protecție riguroasă care să permită evitarea efectivă a tuturor evenimentelor amintite la punctul 62 din prezenta hotărâre.

În consecință, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) din Directiva habitate este fondat.

Ținând seama de cele expuse anterior, trebuie să se admită acțiunea Comisiei, sub rezerva celor expuse la punctul 55 din prezenta hotărâre.

Prin urmare, trebuie să se constate că, — prin neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu SICp; — prin tolerarea unor activități care pun în pericol grav caracteristicile ecologice ale lacului Paralimni și prin neadoptarea măsurilor de protecție necesare pentru salvgardarea populației speciei Natrix natrix cypriaca (șarpele de casă din Cipru), care reprezintă interesul ecologic al lacului Paralimni și al barajului Xyliatos și — prin neadoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și pentru aplicarea unui sistem de protecție riguroasă a acestei specii, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva habitate, al Directivei habitate, precum și, respectiv, al articolului 12 alineatul (1) din această directivă.

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Cipru la plata cheltuielilor de judecată, iar apărările esențiale invocate de Republica Cipru au fost respinse, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

15 martie 2012 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Situația de fapt și procedura precontencioasă

Cu privire la acțiune

Cu privire la lipsa din lista națională cu SICp a sitului lacului Paralimni

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la tolerarea activităților care degradează sau distrug habitatul speciei vizate

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la neinstituirea și la neaplicarea unui sistem de protecție riguroasă a șarpelui de casă din Cipru

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la cheltuielile de judecată