Hotărârea Tribunalului (Camera de recursuri) din 8 iunie 2009.#Erika Krcova împotriva Curtea de Justiție a Uniunii Europene.#Cauza T-498/07 P.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 iunie 2009

Cauza T‑498/07 P

Erika Krcova

împotriva

Curții de Justiție a Comunităților Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Prelungirea perioadei de probă – Raport de final al perioadei de probă – Concediere la încheierea perioadei de probă – Articolul 34 din Statutul funcționarilor – Obligația de motivare a Tribunalului Funcției Publice”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 18 octombrie 2007, Krcova/Curtea de Justiție (F‑112/06, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Respinge recursul. Doamna Erika Krcova suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Motivarea hotărârilor – Conținut – Obligația de a se pronunța cu privire la fiecare încălcare a drepturilor invocată

[Statutul Curții de Justiție, art. 36 și anexa I, art. 7 alin. (1)]

2. Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă – Întocmire cu întârziere

(Statutul funcționarilor, art. 34)

3. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Raport de final al perioadei de probă – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 34, 90 și 91)

1. Chiar dacă obligația Tribunalului Funcției Publice de a‑și motiva deciziile nu presupune ca acesta să răspundă, în mod amănunțit, la toate argumentele invocate de părți, în special în cazul în care acestea nu sunt suficient de clare și de precise și nu se întemeiază pe elemente de probă corespunzătoare, respectiva obligație impune, cel puțin, ca Tribunalul să examineze toate susținerile referitoare la încălcarea unor drepturi.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la: Curte 25 octombrie 2007, Komninou și alții/Comisia, C‑167/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 22

2. Obiectivul articolului 34 din statut este de a garanta ca funcționarul aflat în perioada de probă să își poată prezenta observațiile cu privire la aprecierile evaluatorului său și ca instituția să aibă apoi la dispoziție un timp suficient pentru a lua o decizie referitoare la titularizarea persoanei în cauză la o dată care să coincidă, în măsura posibilului, cu data de încheiere a perioadei de probă. Chiar dacă nerespectarea termenelor stabilite la articolul 34 din statut reprezintă o neregulă în raport cu cerințele exprese ale statutului, această neregulă, oricât de regretabilă ar fi, nu este totuși de natură să pună în discuție, în cazul în care este respectat obiectivul urmărit de articolul 34 din statut, validitatea unei decizii de concediere, din motive de incompetență profesională, a funcționarului aflat în perioada de probă. Aceasta nu afectează posibilitatea respectivului funcționar ca, în cazul în care neregula menționată i‑a cauzat un prejudiciu, să solicite repararea acestuia de către instituția în cauză.

(a se vedea punctul 45)

Trimitere la: Curte 12 iulie 1973, di Pillo/Comisia, 10/72 și 47/72, Rec., p. 763, punctele 23-25; Curte 25 martie 1982, Munk/Comisia, 98/81, Rec., p. 1155, punctele 8-10; Tribunal 1 aprilie 1992, Kupka-Floridi/CES, T‑26/01, Rec., p. II‑1615, punctul 20; Tribunal 5 martie 1997, Rozand-Lambiotte/Comisia, T‑96/95, RecFP, p. I‑A‑35 și II‑97, punctul 68; Tribunal 21 septembrie 1999, Trigari-Venturin/Centrul de Traduceri, T‑98/98, RecFP, p. I‑A‑159 și II‑821, punctul 74

3. Raportul de final al perioadei de probă are caracterul unui act pregătitor, dat fiind că se înscrie în cadrul unei proceduri al cărei unic scop este să permită autorității împuternicite să facă numiri să adopte o decizie de titularizare a funcționarului aflat în perioada de probă la încheierea acesteia sau, după caz, o decizie de concediere a acestuia din motive de incompetență profesională. În consecință, regularitatea unui raport de final al perioadei de probă nu poate fi contestată de persoana interesată decât în mod incident, prin intermediul unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei, adoptată eventual de autoritatea împuternicită să facă numiri, de a o concedia la încheierea perioadei sale de probă având în vedere aprecierile negative cuprinse în raportul de final al perioadei de probă menționat.

(a se vedea punctul 56)