Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (camera întâi) din data de 10 noiembrie 2009.#Luigi Marcuccio împotriva Comisiei Comunităților Europene.#Funcție publică - Funcționari - Inadmisibilitate vădită.#Cauza F-70/07.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

10 noiembrie 2009

Cauza F‑70/07

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Acțiune în despăgubiri — Excepția acțiunii paralele — Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită, printre altele, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit din cauza refuzului acesteia de a‑i rambursa cheltuielile recuperabile pe care pretinde că le‑a efectuat în cauza T‑176/04

Decizia: Respinge ca vădit inadmisibile primul, al doilea, al treilea și al șaselea capăt de cerere ale acțiunii. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată în ceea ce privește primul, al doilea, al treilea și al șaselea capăt de cerere ale acțiunii reclamantului, inclusiv cheltuielile efectuate în cadrul procedurii T‑176/04 DEP.

Sumarul ordonanței

Procedură — Cheltuieli de judecată — Stabilire — Obiect

[art. 236 CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 92 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 91]

Legiuitorul a instituit o procedură specială de stabilire a cheltuielilor de judecată atunci când părțile nu sunt de acord asupra cuantumului și a naturii cheltuielilor recuperabile, ca urmare a unei hotărâri sau a unei ordonanțe prin care Tribunalul de Primă Instanță a soluționat un litigiu și s‑a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, această procedură specială, prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, având ca obiect stabilirea cheltuielilor de judecată, exclude o revendicare a acelorași sume sau a unor sume cheltuite în același scop în cadrul unei acțiuni având ca obiect răspunderea extracontractuală a Comunității. Astfel, nu este admisibilă o cerere introductivă formulată de un reclamant în temeiul articolului 236 CE și al articolului 91 din statut, având, în realitate, același obiect cu o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată.

(a se vedea punctele 16 și 17)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2007, Schneider Electric/Comisia, T‑351/03, Rep., p. II‑2237, punctul 297