Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 11 decembrie 2007.#Joaquin Martin Bermejo împotriva Comisia Europeană.#Cauza F-60/07.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

11 decembrie 2007

Cauza F‑60/07

Joaquin Martin Bermejo

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Comunităților – Transfer către sistemul comunitar – Calculul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii – Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut – Abrogarea dispozițiilor privind conversia monetară a cuantumului transferat”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Martin Bermejo solicită anularea deciziei Comisiei din 27 septembrie 2006 prin care se stabilește sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul comunitar de pensii care rezultă din transferul drepturilor de pensie pe care le dobândise înainte de intrarea în serviciul Comunităților

Decizia: Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1. Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2. Funcționari – Acțiuni – Reclamație administrativă prealabilă – Identitate de obiect și de cauză

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3. Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Comunităților – Transfer către sistemul comunitar

[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2); Regulamentul nr. 1103/97 al Consiliului, art. 3]

1. Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, conform căreia Tribunalul poate, atunci când o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, să o respingă prin ordonanță, este o normă de procedură aplicabilă ca atare, de la data intrării sale în vigoare, tuturor litigiilor aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele pe baza cărora Tribunalul poate, în aplicarea acestui articol, să considere o acțiune ca vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii respective.

(a se vedea punctul 25)

2. Sub sancțiunea inadmisibilității, concluziile acțiunii trebuie să conțină capete de cerere care se întemeiază pe aceleași motive pe care s‑au întemeiat cele din reclamație, iar un motiv invocat în fața instanței comunitare trebuie să fi fost anterior invocat în cadrul procedurii precontencioase.

Norma de concordanță între reclamație și acțiune nu trebuie totuși să fie aplicată în mod restrictiv, ci într‑un sens larg. În special, conținutul reclamației nu are ca obiect să condiționeze, în mod riguros și definitiv, etapa contencioasă, cu condiția ca acțiunea în contencios să nu modifice nici cauza, nici obiectul reclamației, iar capetele de cerere ale contestației pot fi dezvoltate prin prezentarea de motive și de argumente care nu figurează în mod necesar în reclamație, însă au un raport strâns cu aceasta.

(a se vedea punctele 35-37 și 39)

Trimitere la:

Curte: 23 aprilie 2002, Campogrande/Comisia, C‑62/01 P, Rec., p. I‑3793, punctul 35

Tribunalul de Primă Instanță: 30 martie 1993, Vardakas/Comisia, T‑4/92, Rec., p. II‑357, punctul 16; 8 iunie 1995, Allo/Comisia, T‑496/93, RecFP, p. I‑A‑127 și II‑405, punctul 27; 9 iulie 1997, S/Curtea de Justiție, T‑4/96, Rec., p. II‑1125, punctul 99; 1 aprilie 2004, Gussetti/Comisia, T‑312/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑547, punctele 47 și 48; 4 mai 2005, Schmit/Comisia, T‑144/03, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑465, punctul 90

3. Particularitatea unei norme noi este de a stabili o distincție între persoanele care intră în domeniul de aplicare al normei anterioare și personale care intră în domeniul de aplicare al acestei norme noi de la data intrării în vigoare a acesteia. O astfel de distincție nu încalcă, în sine, principiul nediscriminării, sub sancțiunea de a face imposibilă orice modificare a legii. În măsura în care Comisia ar fi avut posibilitatea, fără a afecta regulamentul privind introducerea euro, să modifice dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, în special pentru a preciza modalitățile de aplicare a acestor dispoziții din statut intrate în vigoare la 1 mai 2004, diferența de tratament dintre funcționarii care au beneficiat de un mecanism de conversie monetară, abrogat prin dispozițiile generale de aplicare menționate, și funcționarii care, în urma acestei abrogări, au fost privați de mecanismul respectiv nu poate, în sine, în absența oricărei critici circumstanțiate a efectelor juridice în timp ale normelor în cauză sau asupra situației funcționarilor cărora li se aplică, să reprezinte o atingere a principiului egalității.

(a se vedea punctele 55 și 56)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 16 ianuarie 2007, Viena și alții/Parlamentul European, F‑115/05, RecFP p. I-A-1-0000 și II-A-1-0000, punctul 59