Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 25 noiembrie 2008.#Valentina Hristova împotriva Comisia Europeană.#Cauza F-50/07.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE

(Camera a doua)

25 noiembrie 2008

Cauza F‑50/07

Valentina Hristova

împotriva

Comisiei Comunităţilor Europene

„Funcţie publică — Recrutare — Concurs general — Condiţii de admitere — Respingerea candidaturii — Motivare — Diplome”

Obiectul: Acţiune formulată în temeiul articolelor 236 CE şi 152 EA, prin care doamna Hristova solicită, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AST/14/06 prin care se refuză admiterea acesteia la probele concursului menţionat şi, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l‑a suferit

Decizia: Anulează decizia comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AST/14/06 prin care se refuză admiterea reclamantei la probele concursului menţionat. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă Comisia Comunităţilor Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1. Funcţionari — Concurs — Comisie de evaluare — Refuzul admiterii la probe

(Statutul funcţionarilor, art. 25 al doilea paragraf)

2. Funcţionari — Răspundere extracontractuală a instituţiilor — Condiţii — Nelegalitate — Prejudiciu — Legătură de cauzalitate

1. Obligaţia de motivare a unei decizii care lezează are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate, indicaţiile necesare pentru a şti dacă decizia este sau nu este întemeiată şi, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicţional. În ceea ce priveşte, în special, deciziile prin care se refuză admiterea la concurs, comisia de evaluare din cadrul concursului trebuie să indice în mod precis condiţiile din anunţul de concurs pe care consideră că nu le‑a îndeplinit candidatul.

(a se vedea punctul 22)

Trimitere la:

Curte: 21 iunie 1984, Lux/Curtea de Conturi, 69/83, Rec., p. 2447, punctul 36

Tribunalul de Primă Instanţă: 21 mai 1992, Fascilla/Parlamentul European, T‑55/91, Rec., p. II‑1757, punctul 32; 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 şi II‑447, punctul 54; 5 aprilie 2005, Hendrickx/Consiliul, T‑376/03, RecFP, p. I‑A‑83 şi II‑379, punctul 68

2. Angajarea răspunderii Comunităţii presupune întrunirea mai multor condiţii în ceea ce priveşte nelegalitatea comportamentului imputat instituţiilor, caracterul real al prejudiciului şi existenţa unei legături de cauzalitate între conduita invocată şi prejudiciul pretins.

Pentru a admite o astfel de legătură trebuie, în principiu, să se facă dovada unei relaţii directe şi sigure de la cauză la efect între comportamentul culpabil al instituţiei comunitare vizate şi prejudiciul invocat.

În contextul special al unui concurs, gradul de certitudine al legăturii de cauzalitate este atins atunci când comportamentul culpabil al instituţiei comunitare a lipsit cu certitudine o persoană nu neapărat de atribuirea postului în cauză, la care persoana interesată nu va putea niciodată să facă dovada că a avut dreptul, ci de o şansă serioasă de a fi numit, având drept consecinţă pentru persoana interesată un prejudiciu material constând într‑o pierdere la nivelul veniturilor.

(a se vedea punctele 38, 40 şi 41)

Trimitere la:

Curte: 16 decembrie 1987, Delauche/Comisia, 111/86, Rec., p. 5345, punctul 30

Tribunalul de Primă Instanţă: 9 februarie 1994, Latham/Comisia, T‑3/92, RecFP, p. I‑A‑23 şi II‑83, punctul 63; 15 februarie 1996, Ryan‑Sheridan/FEACVT, T‑589/93, RecFP, p. I‑A‑27 şi II‑77, punctul 141; 5 octombrie 2004, Sanders şi alţii/Comisia, T‑45/01, Rec., p. II‑3315, punctele 149 şi 150; 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia, T‑250/04, RecFP, p. I‑A‑2‑0000 şi II‑A‑2‑0000, punctele 95 şi 96

Tribunalul Funcţiei Publice: 22 octombrie 2008, Tzirani/Comisia, F‑46/07, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 şi II‑A‑1‑0000, punctul 215