Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 28 noiembrie 2007.#Hippocrate Vounakis împotriva Comisia Europeană.#Cauza T-214/05.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)

28 noiembrie 2007

Cauza T‑214/05

Hippocrate Vounakis

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Raport asupra evoluției carierei – Exercițiul de evaluare 2003 – Definirea obiectivelor de atins – Obligația de motivare – Incoerență între note și comentarii – Eroare vădită de apreciere”

Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Comisiei din 13 iulie 2004 de stabilire a raportului definitiv asupra evoluției carierei întocmit în privința reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2003

Decizia: Anulează decizia din 13 iulie 2004 de stabilire a raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința domnului Hippocrate Vounakis pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2003, în măsura în care aceasta privește rubrica „Randament”. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Obligația de a stabili obiectivele de atins

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Puterea de apreciere a evaluatorilor – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3. Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Obligația de motivare – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4. Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Autoevaluare efectuată de funcționar – Obiect

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1. Din articolul 7 alineatul (1) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie rezultă că administrația are obligația de a stabili pentru titularul postului obiective și criterii de evaluare. Această obligație este amintită în ghidul de evaluare pe care Comisia și l‑a asumat ea însăși în calitate de normă de conduită.

(a se vedea punctul 37)

Trimitere la: Curte 1 decembrie 1983, Blomefield/Comisia, 190/82, Rec., p. 3981, punctul 20; Tribunal 24 ianuarie 1991, Latham/Comisia, T‑63/89, Rec., p. II‑19, punctul 25; Tribunal 30 septembrie 2003, Tatti/Comisia, T‑296/01, RecFP, p. I‑A‑225 și II‑1093, punctul 43

2. Evaluatorii dispun de o largă putere de apreciere în ceea ce privește aprecierile legate de munca persoanelor pe care trebuie să le evalueze. Cu excepția cazului în care există o eroare de fapt, o eroare vădită de apreciere sau un abuz de putere, nu este de competența instanței comunitare să verifice temeinicia aprecierilor privind aptitudinile profesionale ale unui funcționar, atunci când acestea presupun judecăți complexe de valoare care, prin însăși natura lor, nu pot face obiectul unei verificări obiective.

(a se vedea punctul 62)

Trimitere la: Tribunal 7 mai 2003, den Hamer/Comisia, T‑278/01, RecFP, p. I‑A‑139 și II‑665, punctul 58; Tribunal 13 iulie 2006, Vounakis/Comisia, T‑165/04, RecFP, p. I‑A‑2‑155, II‑A‑2‑735, punctul 61

3. Administrația are obligația de a motiva rapoartele de evaluare în mod detaliat și suficient. Comentariile cu caracter general care însoțesc aprecierile analitice trebuie să permită funcționarului evaluat să aprecieze temeinicia acestora în deplină cunoștință de cauză și, dacă este cazul, trebuie să permită Tribunalului să exercite controlul jurisdicțional și, în acest scop, este important să existe o coerență între aceste aprecieri și comentariile care au rolul de a le justifica.

În plus, în anumite situații, o atenție deosebită trebuie acordată motivării. Raportul asupra evoluției carierei trebuie motivat în special în privința recomandărilor comitetului paritar de evaluare dacă evaluatorul de apel nu le dă curs și dacă avizul menționează circumstanțe speciale care pot ridica îndoieli cu privire la validitatea sau la temeinicia aprecierii inițiale și fac necesară, astfel, o apreciere specifică a evaluatorului de apel în legătură cu consecințele eventuale care trebuie deduse din aceste împrejurări.

(a se vedea punctele 63 și 83)

Trimitere la: Tribunal 21 octombrie 1992, Maurissen/Curtea de Conturi, T‑23/91, Rec., p. II‑2377, punctul 41; Tribunal 12 iunie 2002, Mellone/Comisia, T‑187/01, RecFP, p. I‑A‑81 și II‑389, punctul 27 și jurisprudența citată; Tribunal 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, RecFP, p. I‑A‑261 și II‑1163, punctul 50 și jurisprudența citată; Vounakis/Comisia, citată anterior, punctul 84

4. Conform articolului 7 alineatul (4) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie, scopul autoevaluării este de a pregăti discuția formală dintre funcționar și evaluator. În consecință, funcționarului nu îi revine sarcina de a efectua evaluarea sa, ci această atribuție ține de competența evaluatorului, a validatorului și a evaluatorului de apel.

(a se vedea punctul 81)