Regulamentul (UE) 2026/338 al Comisiei din 13 februarie 2026 de modificare a Regulamentului (UE) 2023/1803 în ceea ce privește Standardul internațional de raportare financiară 18

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, în special articolul 3 alineatul (1),

Prin Regulamentul (UE) 2023/1803 al Comisiei au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări existente la 8 septembrie 2022.

La 9 aprilie 2024, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat Standardul Internațional de Raportare Financiară 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare (IFRS 18), cu scopul de a îmbunătăți informațiile comunicate în situațiile financiare, cu accent pe informațiile din situația profitului sau pierderii.

IFRS 18 promovează raportarea performanței financiare prin asigurarea faptului că societățile furnizează informații relevante care reprezintă fidel activele, pasivele, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile lor. Aceasta le permite investitorilor să ia decizii în cunoștință de cauză care să conducă la o mai bună alocare a capitalului și să contribuie la stabilitatea financiară pe termen lung.

IFRS 18 consolidează calitatea raportării financiare, în special impunând societăților să includă anumite subtotaluri în situația profitului sau pierderii, solicitând furnizarea de informații privind evaluările performanței definite de conducere și adăugând noi principii pentru agregarea și dezagregarea informațiilor.

Adoptarea IFRS 18 antrenează modificări ale următoarelor standarde sau interpretări ale standardelor: IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni, IFRS 3 Combinări de întreprinderi, IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale, IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat, IFRS 8 Segmente de activitate, IFRS 9 Instrumente financiare, IFRS 10 Situații financiare consolidate, IFRS 11 Acorduri comune, IFRS 12 Prezentarea intereselor deținute în alte entități, IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, IFRS 16 Contracte de leasing, IFRS 17 Contracte de asigurare, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 2 Stocuri, IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie, IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori, IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare, IAS 12 Impozitul pe profit, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 19 Beneficiile angajaților, IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală, IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar, IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate, IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii, IAS 27 Situații financiare individuale, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație, IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste, IAS 32 Instrumente financiare: Prezentare, IAS 33 Rezultat pe acțiune, IAS 34 Raportare financiară interimară, IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare, IAS 41 Agricultură, Interpretarea Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, restaurare și de natură similară, IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare, IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de restaurare și de reabilitare a mediului, IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice, IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor, IFRIC 14 IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor, IFRIC 16 Acoperirea împotriva riscurilor a unei investiții nete într-o operațiune din străinătate, IFRIC 17 Distribuiri de active nemonetare către proprietari, IFRIC 19 Stingerea datoriilor financiare cu instrumente de capitaluri proprii, IFRIC 20 Costuri de descopertă în etapa de producție a unei mine de suprafață, IFRIC 21 Cotizații, IFRIC 22 Tranzacții în valută și contraprestații în avans, IFRIC 23 Incertitudine legată de tratamentele fiscale și interpretările Comitetului pentru interpretarea standardelor (SIC)-7 Introducerea monedei euro, SIC-10 Asistența guvernamentală – Absența corelațiilor specifice activităților de exploatare, SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi, SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor: Prezentări de informații și SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web.

În plus, aceasta implică, în consecință, retragerea IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare.

În urma unei consultări a Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG), Comisia a concluzionat că IFRS 18 îndeplinește condițiile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2023/1803 ar trebui modificat în consecință.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

Anexa la Regulamentul (UE) 2023/1803 se modifică după cum urmează:

Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare (IFRS 18) se introduce astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni, IFRS 3 Combinări de întreprinderi, IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale, IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat, IFRS 8 Segmente de activitate, IFRS 9 Instrumente financiare, IFRS 10 Situații financiare consolidate, IFRS 11 Acorduri comune, IFRS 12 Prezentarea intereselor deținute în alte entități, IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, IFRS 16 Contracte de leasing, IFRS 17 Contracte de asigurare, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 2 Stocuri, IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie, IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori, IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare, IAS 12 Impozitul pe profit, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 19 Beneficiile angajaților, IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală, IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar, IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate, IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii, IAS 27 Situații financiare individuale, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație, IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste, IAS 32 Instrumente financiare: Prezentare, IAS 33 Rezultat pe acțiune, IAS 34 Raportare financiară interimară, IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare, IAS 41 Agricultură, Interpretarea Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, restaurare și de natură similară, IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare, IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de restaurare și de reabilitare a mediului, IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice, IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor, IFRIC 14 IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor, IFRIC 16 Acoperirea împotriva riscurilor a unei investiții nete într-o operațiune din străinătate, IFRIC 17 Distribuiri de active nemonetare către proprietari, IFRIC 19 Stingerea datoriilor financiare cu instrumente de capitaluri proprii, IFRIC 20 Costuri de descopertă în etapa de producție a unei mine de suprafață, IFRIC 21 Cotizații, IFRIC 22 Tranzacții în valută și contraprestații în avans, IFRIC 23 Incertitudine legată de tratamentele fiscale și interpretările Comitetului pentru interpretarea standardelor (SIC)-7 Introducerea monedei euro, SIC-10 Asistența guvernamentală – Absența corelațiilor specifice activităților de exploatare, SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi, SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor: Prezentări de informații și SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web se modifică în conformitate cu IFRS 18, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament.

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare se elimină.

Fiecare societate aplică modificarea menționată la articolul 1 cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2027 sau ulterior acestei date.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 13 februarie 2026.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXĂ

IFRS 18

Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare

Standardul internațional de raportare financiară 18

Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare

OBIECTIV

Prezentul standard prevede dispoziții privind prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare cu scop general (situațiile financiare) pentru a asigura faptul că ele oferă informații relevante care reprezintă fidel activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile unei entități.

DOMENIU DE APLICARE

O entitate trebuie să aplice prezentul standard atunci când prezintă și descrie informații în situațiile financiare întocmite în conformitate cu standardele de contabilitate IFRS.

Prezentul standard prevede dispoziții generale și specifice privind prezentarea informațiilor în situația (situațiile) performanței financiare, în situația poziției financiare și în situația modificărilor capitalurilor proprii. Prezentul standard prevede, de asemenea, dispoziții privind descrierea informațiilor în cadrul notelor. IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie prevede dispoziții referitoare la prezentarea și descrierea informațiilor privind fluxurile de trezorerie. Cu toate acestea, dispozițiile generale privind situațiile financiare prevăzute la punctele 9-43 și 113-114 se aplică situației fluxurilor de trezorerie.

Cerințele privind recunoașterea, evaluarea, prezentarea și descrierea informațiilor referitoare la tranzacții specifice și la alte evenimente sunt prevăzute de alte standarde de contabilitate IFRS.

Prezentul standard nu se aplică prezentării și descrierii informațiilor în situațiile financiare interimare simplificate întocmite cu aplicarea IAS 34 Raportarea financiară interimară. Cu toate acestea, punctele 41-45 și 117-125 se aplică unor astfel de situații financiare.

Prezentul standard utilizează o terminologie corespunzătoare entităților cu scop lucrativ, inclusiv entităților comerciale din sectorul public. Dacă entitățile non-profit din sectorul privat sau public aplică prezentul standard, acestea ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rând, categorii, subtotaluri sau totaluri din situațiile financiare și pentru situațiile financiare ca atare.

În mod asemănător, entitățile care nu dețin capital propriu astfel cum este acesta definit în IAS 32 Instrumente financiare: prezentare (de exemplu, anumite fonduri mutuale) și entitățile al căror capital social nu este capital propriu (de exemplu, unele entități cooperatiste), pot fi nevoite să adapteze prezentarea în situațiile financiare a intereselor membrilor sau ale deținătorilor de titluri de participare.

Multe entități prezintă o analiză financiară realizată de conducere, separată de situațiile financiare (a se vedea punctul 10), care descrie și explică caracteristicile principale ale performanței financiare și ale poziției financiare a entității, precum și principalele incertitudini cu care aceasta se confruntă. O astfel de analiză nu intră în domeniul de aplicare al standardelor de contabilitate IFRS.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

Obiectivul situațiilor financiare

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații financiare cu privire la activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile unei entități raportoare care sunt utile utilizatorilor situațiilor financiare pentru evaluarea perspectivelor de intrări nete de numerar viitoare în entitate și pentru evaluarea gestionării resurselor economice ale entității de către conducere.

Un set complet de situații financiare

Un set complet de situații financiare cuprinde:

o situație a (situații ale) performanței financiare pentru perioada de raportare (a se vedea punctul 12);

o situație a poziției financiare la finalul perioadei de raportare;

o situație a modificărilor capitalurilor proprii aferentă perioadei de raportare;

o situație a fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei de raportare;

note pentru perioada de raportare;

informații comparative cu privire la perioada precedentă, așa cum se precizează la punctele 31-32 și

o situație a poziției financiare la începutul perioadei precedente, dacă acest lucru este prevăzut la punctul 37.

Situațiile enumerate la punctul 10 literele (a)-(d) (și informațiile comparative ale acestora) sunt denumite situații financiare primare. O entitate poate utiliza alte denumiri pentru situațiile financiare în afara celor utilizate în prezentul standard. De exemplu, o entitate poate utiliza denumirea bilanț în loc de situația poziției financiare. În plus, deși prezentul standard utilizează termeni precum alte elemente ale rezultatului global, profit sau pierdere și rezultatul global total, o entitate poate utiliza alți termeni pentru a eticheta totalurile, subtotalurile și elementele-rând prevăzute de prezentul standard, cu condiția ca aceștia să fie etichetați într-un mod care să reprezinte fidel caracteristicile elementelor, astfel cum se prevede la punctul 43. De exemplu, o entitate poate utiliza termenul de rezultat net pentru a eticheta profitul sau pierderea.

O entitate trebuie să își prezinte situația (situațiile) performanței financiare:

ca o situație unică a profitului sau pierderii și a altor elemente ale rezultatului global, cu secțiuni distincte pentru profit sau pierdere și pentru alte elemente ale rezultatului global – dacă se alege această opțiune, o entitate trebuie să prezinte mai întâi secțiunea privind profitul sau pierderea, urmată imediat de secțiunea privind alte elemente ale rezultatului global sau

ca o situație a profitului sau pierderii și o situație separată prezentând rezultatul global, care trebuie să înceapă cu profitul sau pierderea – dacă se alege această opțiune, situația profitului sau pierderii trebuie să preceadă imediat situația care prezintă rezultatul global.

În prezentul standard:

secțiunea privind profitul sau pierderea descrisă la punctul 12 litera (a) și situația profitului sau pierderii descrisă la punctul 12 litera (b) sunt denumite situația profitului sau pierderii și

secțiunea privind alte elemente ale rezultatului global descrisă la punctul 12 litera (a) și situația care prezintă rezultatul global descrisă la punctul 12 litera (b) sunt denumite situația care prezintă rezultatul global.

O entitate trebuie să prezinte cu evidențiere egală fiecare dintre situațiile financiare primare într-un set complet de situații financiare.

Rolurile situațiilor financiare primare și ale notelor

Pentru a atinge obiectivul situațiilor financiare (a se vedea punctul 9), o entitate prezintă informațiile în situațiile financiare primare și descrie informațiile în note. O entitate trebuie să prezinte sau să descrie doar informațiile semnificative (a se vedea punctele 19 și B1-B5).

Rolul situațiilor financiare primare este de a furniza rezumate structurate ale activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor, cheltuielilor și fluxurilor de trezorerie recunoscute ale unei entități raportoare, care sunt utile utilizatorilor situațiilor financiare pentru:

a obține o imagine de ansamblu ușor de înțeles a activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor, cheltuielilor și fluxurilor de trezorerie recunoscute ale entității;

a efectua comparații între entități și între perioadele de raportare pentru aceeași entitate și

a identifica elementele sau domeniile cu privire la care utilizatorii situațiilor financiare ar putea dori să solicite informații suplimentare în note.

Rolul notelor este de a furniza informațiile semnificative necesare:

pentru a permite utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă elementele-rând prezentate în situațiile financiare primare (a se vedea punctul B6) și

pentru a completa situațiile financiare primare cu informații suplimentare în vederea atingerii obiectivului situațiilor financiare (a se vedea punctul B7).

O entitate trebuie să utilizeze rolurile situațiilor financiare primare și ale notelor, descrise la punctele 16-17, pentru a stabili dacă să includă informațiile în situațiile financiare primare sau în note. Rolurile diferite ale situațiilor financiare primare și ale notelor indică faptul că amploarea informațiilor solicitate în note diferă de cea din situațiile financiare primare. Diferențele indică faptul că:

pentru a furniza rezumatele structurate descrise la punctul 16, informațiile furnizate în situațiile financiare primare sunt mai agregate decât informațiile furnizate în note și

pentru a furniza informațiile descrise la punctul 17, în note sunt furnizate informații mai detaliate cu privire la activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entității, inclusiv dezagregarea informațiilor prezentate în situațiile financiare primare.

Informațiile prezentate în situațiile financiare primare sau descrise în note

Unele standarde de contabilitate IFRS specifică informațiile care trebuie prezentate în situațiile financiare primare sau descrise în note. O entitate nu este obligată să realizeze o prezentare sau o descriere distinctă a informațiilor prevăzută de standardele de contabilitate IFRS dacă informațiile care reies din acea prezentare sau descriere sunt nesemnificative. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care standardele de contabilitate IFRS conțin o listă de cerințe specifice sau le descriu ca cerințe minime.

O entitate trebuie să ia în considerare posibilitatea de a oferi descrieri suplimentare atunci când respectarea anumitor dispoziții din standardele de contabilitate IFRS este insuficientă, pentru a le permite utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă efectul tranzacțiilor și al altor evenimente și condiții asupra poziției financiare și a performanței financiare a entității.

Informațiile prezentate în situațiile financiare primare

Punctul 16 prevede că rolul situațiilor financiare primare este de a furniza rezumate structurate care sunt utile în scopurile specificate la punctul respectiv (denumite în continuare rezumate structurate utile). O entitate trebuie să utilizeze rolul situațiilor financiare primare pentru a stabili ce informații semnificative să prezinte în situațiile respective, astfel cum se prevede la punctele 22-24.

Pentru a furniza un rezumat structurat util într-o situație financiară primară, o entitate trebuie să respecte dispoziții specifice care determină structura situației. Dispozițiile specifice sunt următoarele:

pentru situația profitului sau pierderii – dispozițiile de la punctele 47, 69, 76 și 78;

pentru situația care prezintă rezultatul global – dispozițiile de la punctele 88-86;

pentru situația poziției financiare – dispozițiile de la punctele 96 și 104;

pentru situația modificărilor capitalurilor proprii – dispozițiile de la punctul 107 și

pentru situația fluxurilor de trezorerie – dispozițiile de la punctul 10 din IAS 7.

Unele standarde de contabilitate IFRS impun ca anumite elemente-rânduri să fie prezentate separat în situațiile financiare primare (de exemplu, punctele 75 și 103 din prezentul standard). O entitate nu este obligată să prezinte separat un element-rând într-o situație financiară primară dacă acest lucru nu este necesar pentru ca situația să furnizeze un rezumat structurat util. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care standardele de contabilitate IFRS conțin o listă de elemente-rând necesare specifice sau descriu elementele-rând respective ca cerințe minime (a se vedea punctul B8).

O entitate trebuie să prezinte elemente-rânduri și subtotaluri suplimentare dacă astfel de prezentări sunt necesare pentru ca o situație financiară primară să furnizeze un rezumat structurat util. Atunci când o entitate prezintă elemente-rânduri sau subtotaluri suplimentare, aceste elemente-rânduri sau subtotaluri trebuie (a se vedea punctul B9):

să conțină valorile recunoscute și evaluate în conformitate cu standardele de contabilitate IFRS;

să fie compatibile cu structura declarației creată de dispozițiile enumerate la punctul 22;

să fie consecvente de la o perioadă la alta, în conformitate cu punctul 30; și

să nu fie prezentate cu o mai mare evidențiere decât totalurile și subtotalurile impuse de standardele de contabilitate IFRS.

Identificarea situațiilor financiare

O entitate trebuie să identifice în mod clar situațiile financiare, separându-le de alte informații din același document publicat (a se vedea punctul B10).

Standardele de contabilitate IFRS se aplică numai situațiilor financiare și nu se aplică neapărat altor informații furnizate într-un raport anual, într-un formular al organismelor de reglementare sau în alt document. Prin urmare, este important ca utilizatorii situațiilor financiare să poată distinge informațiile elaborate prin utilizarea standardelor de contabilitate IFRS de alte informații care le pot fi folositoare, dar nu fac obiectul acelor dispoziții.

O entitate trebuie să identifice în mod clar fiecare situație financiară primară și notele. În plus, o entitate trebuie să descrie în mod special următoarele informații și să le repete atunci când acest lucru este necesar pentru ca informațiile furnizate să fie ușor de înțeles:

denumirea entității raportoare sau alte mijloace de identificare și orice modificare a respectivei informații care a intervenit de la finalul perioadei precedente de raportare;

dacă situațiile financiare se referă la o entitate individuală sau la un grup de entități;

data finalului perioadei de raportare sau perioada acoperită de situațiile financiare;

moneda de prezentare în conformitate cu definiția din IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar și

nivelul de rotunjire utilizat pentru valorile din situațiile financiare (a se vedea punctul B11).

Frecvența raportării

O entitate trebuie să prezinte un set complet de situații financiare cel puțin anual. Atunci când o entitate modifică finalul perioadei sale de raportare și prezintă situații financiare pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea trebuie să prezinte, în plus față de perioada acoperită de situațiile financiare:

motivul folosirii unei perioade mai lungi sau mai scurte și

faptul că valorile incluse în situațiile financiare nu sunt pe deplin comparabile.

În mod normal, o entitate întocmește în mod consecvent situații financiare pentru o perioadă de un an. Totuși, din motive practice, anumite entități preferă să raporteze, de exemplu, pentru o perioadă de 52 de săptămâni. Prezentul standard nu împiedică această practică.

Consecvența prezentării, descrierii și clasificării

O entitate trebuie să mențină modul de prezentare, descriere și clasificare a elementelor în situațiile financiare de la o perioadă de raportare la alta, cu excepția cazului în care:

reiese, în urma unei modificări semnificative în natura activității entității sau în urma unei analize a situațiilor sale financiare, că o altă prezentare, descriere sau clasificare ar fi mai potrivită având în vedere criteriile pentru selectarea și aplicarea politicilor contabile din IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare (a se vedea punctul B12) sau

un standard de contabilitate IFRS impune o modificare a prezentării, descrierii sau clasificării.

Informații comparative

Cu excepția cazului în care standardele de contabilitate IFRS permit sau prevăd altfel, o entitate trebuie să prezinte informații comparative (adică informații aferente perioadei de raportare precedente) pentru toate sumele raportate în situațiile financiare ale perioadei curente. O entitate trebuie să includă informații comparative pentru informațiile narative și descriptive dacă acest lucru este necesar pentru înțelegerea situațiilor financiare ale perioadei curente (a se vedea punctul B13).

O entitate trebuie să prezinte o perioadă de raportare curentă și perioada precedentă în fiecare dintre situațiile sale financiare primare și în note. Punctele B14-B15 prevăd dispoziții referitoare la informațiile comparative suplimentare.

Modificarea politicii contabile, retratarea retroactivă sau reclasificarea

În cazul în care o entitate modifică prezentarea, descrierea sau clasificarea elementelor din situațiile sale financiare, aceasta trebuie să reclasifice valorile comparative, cu excepția cazului în care reclasificarea este imposibil de realizat. Atunci când entitatea reclasifică valorile comparative, aceasta trebuie să prezinte (inclusiv pentru începutul perioadei precedente):

natura reclasificării;

valoarea fiecărui element sau a fiecărei clase de elemente care este reclasificat(ă) și

motivul reclasificării.

În situația în care reclasificarea valorilor comparative este imposibil de realizat, o entitate trebuie să prezinte:

motivul pentru care sumele nu sunt reclasificate și

natura ajustărilor care ar fi fost făcute dacă valorile ar fi fost reclasificate.

Ameliorarea comparabilității informației între perioade ajută utilizatorii situațiilor financiare să ia decizii economice, în special prin faptul că permite evaluarea tendințelor din informații cu scopul de a face prognoze. În anumite circumstanțe, este imposibil de realizat reclasificarea informațiilor comparative pentru o anumită perioadă de raportare anterioară în vederea obținerii consecvenței cu perioada curentă. De exemplu, s-ar putea ca, în perioada (perioadele) anterioară(e), o entitate să nu fi colectat datele într-o manieră care să permită reclasificarea lor și s-ar putea ca reconstituirea informațiilor să nu fie posibilă.

IAS 8 tratează ajustările informațiilor comparative care sunt necesare în cazul în care o entitate modifică o politică contabilă sau corectează o eroare.

O entitate trebuie să prezinte o a treia situație a poziției financiare de la începutul perioadei precedente, pe lângă informațiile comparative cerute la punctele 31-32, dacă:

aplică retroactiv o politică contabilă, efectuează o retratare retroactivă a elementelor din situațiile sale financiare sau reclasifică elemente în situațiile sale financiare; și

aplicarea retroactivă, retratarea retroactivă sau reclasificarea are un efect semnificativ asupra informațiilor din situația poziției financiare de la începutul perioadei precedente.

În circumstanțele descrise la punctul 37, o entitate trebuie să prezinte trei situații ale poziției financiare – o situație a poziției financiare:

la finalul perioadei de raportare curente;

la finalul perioadei precedente; și

la începutul perioadei precedente.

Atunci când o entitate este obligată să prezinte o a treia situație a poziției financiare prin aplicarea punctului 37, aceasta trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctele 33-36 și în IAS 8. Totuși, nu este necesar să fie prezentate notele aferente situației poziției financiare de la începutul perioadei precedente.

Data acestei a treia situații a poziției financiare trebuie să fie la începutul perioadei precedente, indiferent dacă situațiile financiare ale unei entități prezintă informații comparative pentru perioade mai vechi (astfel cum se permite la punctele B14-B15).

AGREGARE ȘI DEZAGREGARE

Principiile agregării și dezagregării

În sensul prezentului standard, un element este un activ, o datorie, un instrument de capitaluri proprii sau o rezervă, un venit, o cheltuială sau un flux de trezorerie sau orice agregare sau dezagregare a unor astfel de active, datorii, capitaluri proprii, venituri, cheltuieli sau fluxuri de trezorerie. Un element-rând este un element care este prezentat separat în situațiile financiare primare. Alte informații semnificative despre elemente sunt descrise în note. Cu excepția cazului în care acest lucru ar contraveni dispozițiilor specifice privind agregarea sau dezagregarea prevăzute în standardele de contabilitate IFRS, o entitate trebuie (a se vedea punctele B16-B23):

să clasifice și să agrege activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile sau fluxurile de trezorerie în elemente pe baza caracteristicilor comune;

să dezagrege elementele pe baza unor caracteristici care nu sunt comune;

să agrege sau să dezagrege elemente pentru a prezenta elementele-rând din situațiile financiare primare care îndeplinesc rolul situațiilor financiare primare de a furniza rezumate structurate utile (a se vedea punctul 16);

să agrege sau să dezagrege elemente pentru a descrie în note informații care îndeplinesc rolul notelor de a furniza informații semnificative (a se vedea punctul 17) și

să se asigure că agregarea și dezagregarea din situațiile financiare nu ascund informații semnificative (a se vedea punctul B3).

Prin aplicarea principiilor de la punctul 41, o entitate trebuie să dezagrege elementele ori de câte ori informațiile rezultate sunt semnificative. În cazul în care, prin aplicarea punctului 41 litera (c), o entitate nu prezintă informații semnificative în situațiile financiare primare, aceasta trebuie să descrie informațiile în note. Punctele B79 și B111 prezintă exemple de venituri, cheltuieli, active, datorii și elemente de capitaluri proprii care ar putea avea caracteristici suficient de diferite încât prezentarea în situația profitului sau pierderii sau în situația poziției financiare ori descrierea în note să fie necesară pentru furnizarea informațiilor semnificative.

O entitate trebuie să eticheteze și să descrie elementele prezentate în situațiile financiare primare (adică totalurile, subtotalurile și elementele-rând) sau elementele descrise în note într-un mod care să reprezinte fidel caracteristicile elementului (a se vedea punctele B24-B26). Pentru a reprezenta în mod fidel un element, o entitate trebuie să furnizeze toate descrierile și explicațiile necesare pentru ca un utilizator al situațiilor financiare să înțeleagă elementul respectiv. În unele cazuri, o entitate ar putea fi nevoită să includă în descrieri și explicații semnificația termenilor pe care îi utilizează și informații cu privire la modul în care a agregat sau dezagregat activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie.

Compensarea

O entitate nu trebuie să compenseze activele și datoriile sau veniturile și cheltuielile, cu excepția cazului în care compensarea este impusă sau permisă de un standard de contabilitate IFRS (a se vedea punctele B27-B28).

O entitate trebuie să raporteze distinct atât activele și datoriile, cât și veniturile și cheltuielile. Compensarea în situația (situațiile) performanței financiare sau în situația poziției financiare, cu excepția cazului în care compensarea reflectă fondul economic al tranzacției sau al altui eveniment, reduce capacitatea utilizatorilor de a înțelege tranzacțiile și alte evenimente și condiții care au apărut și de a evalua viitoarele fluxuri de trezorerie ale entității. Evaluarea activelor după deducerea reducerilor de valoare – de exemplu, ajustările pentru deprecierea stocurilor și ajustările pentru pierderile din credit preconizate aferente activelor financiare – nu se consideră compensare.

SITUAȚIA PROFITULUI SAU PIERDERII

O entitate trebuie să includă toate elementele de venituri și cheltuieli dintr-o perioadă de raportare în situația profitului sau pierderii, cu excepția cazului în care un standard de contabilitate IFRS impune sau permite o altă modalitate de recunoaștere (a se vedea punctele 88-95 și B86).

Categoriile din situația profitului sau pierderii

O entitate trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile incluse în situația profitului sau pierderii în una dintre cele cinci categorii (a se vedea punctul B29):

categoria de exploatare (a se vedea punctul 52);

categoria investițiilor (a se vedea punctele 53-58);

categoria finanțării (a se vedea punctele 59-66);

categoria impozitului pe profit (a se vedea punctul 67) și

categoria activităților întrerupte (a se vedea punctul 68).

Punctele 52-68 prevăd dispoziții privind clasificarea veniturilor și cheltuielilor din categoria de exploatare, a investițiilor, a finanțării, a impozitului pe profit și a activităților întrerupte. În plus, punctele B65-B76 prevăd dispoziții privind modul în care diferențele de curs valutar, câștigul sau pierderea din poziția monetară netă și câștigurile și pierderile aferente instrumentelor derivate și instrumentelor de acoperire împotriva riscurilor desemnate sunt clasificate în categorii.

Entitățile cu activități principale specificate

Pentru a clasifica veniturile și cheltuielile în categoria de exploatare, a investițiilor și a finanțării, o entitate trebuie să evalueze dacă are o activitate principală specificată – care reprezintă o activitate principală de (a se vedea punctele B30-B41):

investire în anumite tipuri de active, denumite în continuare investiții în active (a se vedea punctul 53) sau

de acordare de finanțare clienților.

Prin aplicarea punctelor 55-58 și 65-66, o entitate cu o activitate principală specificată clasifică în categoria de exploatare anumite venituri și cheltuieli care ar fi fost clasificate în categoria investițiilor sau a finanțării dacă activitatea nu ar fi o activitate principală.

Dacă o entitate:

investește în active ca activitate principală, trebuie să precizeze acest fapt;

acordă finanțare clienților ca activitate principală, trebuie să precizeze acest fapt;

identifică un rezultat diferit față de evaluarea sa privind investirea în active sau acordarea de finanțare clienților ca activitate principală (a se vedea punctul B41), trebuie să prezinte:

faptul că rezultatul evaluării s-a schimbat și data modificării;

valoarea și clasificarea elementelor de venituri și cheltuieli înainte și după data modificării rezultatului evaluării în perioada curentă și valoarea și clasificarea din perioada anterioară pentru elementele a căror clasificare s-a modificat ca urmare a modificării rezultatului evaluării, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil. Dacă o entitate nu prezintă informațiile deoarece acest lucru nu este posibil, ea trebuie să precizeze acest fapt.

Categoria de exploatare

O entitate trebuie să clasifice în categoria de exploatare toate veniturile și cheltuielile incluse în situația profitului sau pierderii care nu sunt clasificate în (a se vedea punctul B42):

categoria investițiilor;

categoria finanțării;

categoria impozitului pe profit sau

categoria activităților întrerupte.

Categoria investițiilor

Exceptând cerințele de la punctele 55-58 pentru entitățile care au o activitate principală specificată, o entitate trebuie să clasifice în categoria investițiilor veniturile și cheltuielile specificate la punctul 54 din:

investiții în entități asociate, asocieri în participație și filiale neconsolidate (a se vedea punctele B43-B44);

numerar și echivalente de numerar; și

alte active dacă generează un randament individual și în mare măsură independent de celelalte resurse ale entității (a se vedea punctele B45-B49).

Veniturile și cheltuielile din activele identificate la punctul 53 pe care o entitate trebuie să le clasifice în categoria investițiilor cuprind valorile incluse în situația profitului sau pierderii pentru (a se vedea punctul B47):

veniturile generate de active;

veniturile și cheltuielile care rezultă din evaluarea inițială și ulterioară a activelor, inclusiv din derecunoașterea activelor și

cheltuielile marginale care pot fi atribuite direct achiziționării și cedării activelor – de exemplu, costurile de tranzacționare și costurile de vânzare a activelor.

Entitățile cu activități principale specificate

Pentru activele specificate la punctul 53 litera (a) (adică investițiile în entități asociate, asocieri în participație și filiale neconsolidate) în care o entitate investește ca activitate principală (a se vedea punctul B38), entitatea trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile specificate la punctul 54:

în categoria investițiilor, dacă activele sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență [a se vedea punctul B43 litera (a) și punctul B44 litera (a)] sau

în categoria de exploatare, dacă activele nu sunt contabilizate prin aplicarea metodei punerii în echivalență [a se vedea punctul B43 literele (b)-(c) și punctul B44 literele (b)-(c)].

Pentru activele menționate la punctul 53 litera (b) (adică numerarul și echivalentele de numerar), o entitate trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile specificate la punctul 54 în categoria investițiilor, cu excepția cazului în care:

entitatea investește ca activitate principală în active financiare care intră sub incidența punctului 53 litera (c), caz în care trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile în categoria de exploatare;

entitatea nu îndeplinește cerințele de la litera (a), dar acordă finanțare clienților ca activitate principală, caz în care trebuie să clasifice:

veniturile și cheltuielile din numerar și echivalente de numerar care se referă la acordarea de finanțare clienților, de exemplu numerarul și echivalentele de numerar deținute pentru dispoziții de reglementare conexe – în categoria de exploatare;

veniturile și cheltuielile din numerar și echivalente de numerar care nu se referă la acordarea de finanțare clienților – prin aplicarea unei opțiuni de politică contabilă pentru a clasifica veniturile și cheltuielile menționate la punctul 54 în categoria de exploatare sau în categoria investițiilor. Alegerea politicii contabile trebuie să fie în concordanță cu cea efectuată de entitate în scopul politicii contabile conexe privind veniturile și cheltuielile din datorii de la punctul 65 litera (a) subpunctul (ii).

Dacă o entitate care aplică punctul 56 litera (b) nu poate face distincție între numerarul și echivalentele de numerar descrise la punctul 56 litera (b) subpunctul (i) și la punctul 56 litera (b) subpunctul (ii), aceasta trebuie să aplice opțiunea de politică contabilă de la punctul 56 litera (b) subpunctul (ii) pentru a clasifica veniturile și cheltuielile din orice numerar și echivalente de numerar în categoria de exploatare.

Pentru activele specificate la punctul 53 litera (c) (adică alte active, dacă generează un randament individual și în mare măsură independent de celelalte resurse ale entității) în care o entitate investește ca activitate principală (a se vedea punctul B40), entitatea trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile specificate la punctul 54 în categoria de exploatare.

Categoria finanțării

Pentru a determina ce venituri și cheltuieli trebuie clasificate în categoria finanțării, o entitate trebuie să facă distincția între:

datoriile care rezultă din tranzacții care implică doar atragerea de finanțare (a se vedea punctele B50-B51) și

alte datorii decât cele descrise la litera (a), adică datoriile care rezultă din operațiuni care nu implică doar atragerea de finanțare (a se vedea punctul B53).

Pentru datoriile specificate la punctul 59 litera (a) (adică datoriile care rezultă din tranzacții care implică doar atragerea de finanțare), cu excepția celor prevăzute la punctele 63-66, o entitate trebuie să clasifice în categoria finanțării sumele incluse în situația profitului sau pierderii pentru:

veniturile și cheltuielile care rezultă din evaluarea inițială și ulterioară a datoriilor, inclusiv din derecunoașterea datoriilor (a se vedea punctul B52) și

cheltuielile marginale care pot fi atribuite direct emiterii și stingerii datoriilor – de exemplu, costurile de tranzacționare.

Pentru datoriile specificate la punctul 59 litera (b) (adică datoriile care rezultă din tranzacții care nu implică doar atragerea de finanțare), cu excepția celor prevăzute la punctele 63-64, o entitate trebuie să clasifice în categoria finanțării:

veniturile și cheltuielile aferente dobânzilor, dar numai dacă entitatea identifică aceste venituri și cheltuieli în scopul aplicării altor dispoziții din standardele de contabilitate IFRS și

veniturile și cheltuielile care decurg din modificările ratelor dobânzii, dar numai dacă entitatea identifică aceste venituri și cheltuieli în scopul aplicării altor dispoziții din standardele de contabilitate IFRS.

Punctele B56-B57 prevăd modul în care o entitate trebuie să aplice dispozițiile de la punctele 59-61 contractelor hibride care conțin un instrument-gazdă care reprezintă o datorie.

Dispozițiile de la punctele 60-61 nu se aplică câștigurilor și pierderilor aferente instrumentelor derivate și instrumentelor de acoperire împotriva riscurilor desemnate. O entitate trebuie să aplice punctele B70-B76 pentru a clasifica astfel de câștiguri și pierderi.

O entitate trebuie să excludă din categoria finanțării și să clasifice în categoria de exploatare:

veniturile și cheltuielile din contractele de investiții emise cu particularități de participare recunoscute prin aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare (a se vedea punctul B58) și

veniturile și cheltuielile financiare aferente asigurărilor incluse în situația profitului sau pierderii prin aplicarea IFRS 17 Contracte de asigurare.

Entitățile cu activități principale specificate

Dacă o entitate acordă finanțare clienților ca activitate principală, aceasta trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile (a se vedea punctul B59):

din datoriile specificate la punctul 59 litera (a) (adică datoriile care rezultă din tranzacții care implică doar atragerea de finanțare):

dacă datoriile se referă la acordarea de finanțare clienților – în categoria de exploatare;

dacă datoriile nu se referă la acordarea de finanțare clienților – prin aplicarea unei opțiuni de politică contabilă pentru a clasifica veniturile și cheltuielile specificate la punctul 60 în categoria de exploatare sau în categoria finanțării. Alegerea politicii contabile trebuie să fie în concordanță cu cea efectuată de entitate în scopul politicii contabile conexe privind veniturile și cheltuielile din numerar și echivalente de numerar de la punctul 56 litera (b) subpunctul (ii);

din datoriile specificate la punctul 59 litera (b) (adică datoriile care rezultă din tranzacții care nu implică doar atragerea de finanțare):

dacă veniturile și cheltuielile sunt specificate la punctul 61 – în categoria finanțării sau

dacă veniturile și cheltuielile nu sunt specificate la punctul 61 – în categoria de exploatare.

Dacă o entitate care aplică punctul 65 litera (a) nu poate face distincție între datoriile descrise la punctul 65 litera (a) subpunctul (i) și la punctul 65 litera (a) subpunctul (ii), aceasta trebuie să aplice opțiunea de politică contabilă de la punctul 65 litera (a) subpunctul (ii) pentru a clasifica veniturile și cheltuielile din toate aceste datorii în categoria de exploatare.

Categoria impozitului pe profit

O entitate trebuie să clasifice în categoria impozitului pe profit cheltuielile cu impozitul sau veniturile din impozit care sunt incluse în situația profitului sau pierderii prin aplicarea IAS 12 Impozitul pe profit, precum și eventualele diferențe de curs valutar aferente (a se vedea punctele B65-B68).

Categoria activităților întrerupte

O entitate trebuie să clasifice în categoria activităților întrerupte veniturile și cheltuielile din activități întrerupte, astfel cum se prevede în IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte.

Totaluri și subtotaluri ce trebuie prezentate în situația profitului sau pierderii

O entitate trebuie să prezinte în situația profitului sau pierderii totaluri și subtotaluri pentru:

profitul sau pierderea din exploatare (a se vedea punctul 70);

profitul sau pierderea înainte de finanțare și de impozitul pe profit (a se vedea punctul 71), sub rezerva punctului 73 și

profit sau pierdere (a se vedea punctul 72).

Profitul sau pierderea din exploatare cuprinde toate veniturile și cheltuielile clasificate în categoria de exploatare.

Profitul sau pierderea înainte de finanțare și de impozitul pe profit cuprinde:

profitul sau pierderea din exploatare și

toate veniturile și cheltuielile clasificate în categoria investițiilor.

Profitul sau pierderea reprezintă totalul veniturilor minus cheltuielile incluse în situația profitului sau pierderii. În consecință, cuprinde toate veniturile și cheltuielile clasificate în toate categoriile din situația profitului sau pierderii (a se vedea punctul 47).

O entitate nu trebuie să aplice punctul 69 litera (b) dacă aplică politica contabilă prevăzută la punctul 65 litera (a) subpunctul (ii) de clasificare în categoria de exploatare a veniturilor și cheltuielilor din datorii care nu se referă la acordarea de finanțare clienților. Totuși, o astfel de entitate trebuie să aplice punctul 24 pentru a stabili dacă să prezinte un subtotal suplimentar după profitul din exploatare și înainte de categoria finanțării. De exemplu, entitatea ar urma să prezinte un subtotal pentru profitul sau pierderea din exploatare și pentru veniturile și cheltuielile din investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență dacă entitatea stabilește că acest lucru este necesar pentru a oferi un rezumat structurat util al veniturilor și cheltuielilor sale.

Dacă o entitate descrisă la punctul 73 prezintă un subtotal suplimentar care cuprinde profitul sau pierderea din exploatare și toate veniturile și cheltuielile clasificate în categoria investițiilor, aceasta nu trebuie să eticheteze subtotalul într-un mod care să implice că subtotalul exclude sumele finanțării, de exemplu profitul înainte de finanțare. Prin aplicarea punctului 43, entitatea trebuie să eticheteze subtotalul într-un mod care să reprezinte fidel valorile incluse în subtotal.

Elemente care trebuie prezentate în situația profitului sau pierderii sau descrise în note

O entitate trebuie să prezinte în situația profitului sau pierderii elementele-rând pentru (a se vedea punctul B77):

valorile impuse de prezentul standard, și anume:

veniturile, prezentând separat elementele-rând descrise la litera (b) subpunctul (i) și la litera (c) subpunctul (i);

cheltuielile de exploatare, prezentând separat elementele-rând astfel cum se prevede la punctul 78 și la punctul 82 litera (a);

cota-parte din profitul sau pierderea aferent(ă) entităților asociate și asocierilor în participație, contabilizată prin metoda punerii în echivalență;

cheltuielile sau veniturile asociate cu impozitul pe profit și

o singură valoare pentru totalul activităților întrerupte (a se vedea IFRS 5);

sumele prevăzute de IFRS 9, și anume:

veniturile din dobânzi calculate prin metoda dobânzii efective;

pierderile din depreciere (inclusiv reluările de pierderi din depreciere sau de câștiguri din depreciere), determinate în conformitate cu secțiunea 5.5 din IFRS 9;

câștigurile și pierderile care rezultă din derecunoașterea activelor financiare evaluate la costul amortizat;

orice câștig sau pierdere care rezultă din diferența dintre valoarea justă a unui activ financiar și costul său amortizat anterior la data reclasificării din evaluare la costul amortizat în evaluare la valoarea justă prin profit sau pierdere și

orice câștig sau pierdere cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global care este reclasificat(ă) în profit sau pierdere la data reclasificării unui activ financiar din evaluare la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în evaluare la valoarea justă prin profit sau pierdere; și

sumele prevăzute de IFRS 17, și anume:

venituri din asigurări;

cheltuielile cu servicii de asigurare din contracte emise care intră sub incidența IFRS 17;

veniturile sau cheltuielile din contracte de reasigurare deținute;

veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor din contracte emise care intră sub incidența IFRS 17 și

veniturile sau cheltuielile financiare din contracte de reasigurare deținute.

O entitate trebuie să prezinte în situația profitului sau pierderii (în afara tuturor categoriilor descrise la punctul 47) o alocare a profitului sau pierderii pentru perioada de raportare care poate fi atribuit(ă):

intereselor care nu controlează și

proprietarilor societății-mamă.

Punctele B78-B79 prevăd dispoziții privind modul în care o entitate își exercită raționamentul profesional pentru a stabili dacă să prezinte elemente-rânduri suplimentare în situația profitului sau pierderii sau să descrie elementele în note.

Prezentarea și descrierea cheltuielilor clasificate în categoria de exploatare

În categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii, o entitate trebuie să clasifice și să prezinte cheltuielile în elementele-rând într-un mod care să ofere cel mai util rezumat structurat al cheltuielilor sale, utilizând una sau ambele dintre caracteristicile următoare (a se vedea punctele B80-B85):

natura cheltuielilor sau

destinația cheltuielilor în cadrul entității.

Orice element-rând individual trebuie să cuprindă cheltuieli de exploatare agregate numai pe baza uneia dintre aceste caracteristici, dar nu trebuie utilizată aceeași caracteristică drept bază de agregare pentru toate elementele-rânduri (a se vedea punctul B81).

La clasificarea cheltuielilor în funcție de natură (cheltuieli pe baza naturii), o entitate furnizează informații cu privire la cheltuielile de exploatare legate de natura resurselor economice consumate pentru realizarea activităților entității, fără a face referire la activitățile în legătură cu care au fost consumate aceste resurse economice. Aceste informații includ date despre cheltuielile cu materiile prime, cheltuielile cu beneficiile angajaților, deprecierea și amortizarea.

La clasificarea cheltuielilor pe baza destinației în cadrul entității, o entitate alocă și agregă cheltuielile de exploatare în funcție de activitatea la care se referă resursa consumată. De exemplu, costul vânzărilor este un element-rând de destinație care combină cheltuielile legate de producția unei entități sau de alte activități generatoare de venituri, cum ar fi: cheltuielile cu materiile prime, cheltuieli cu beneficiile angajaților, deprecierea și amortizarea. Prin urmare, atunci când clasifică cheltuielile pe baza destinației, o entitate ar putea:

să aloce mai multor elemente-rând de destinație (cum ar fi costul vânzărilor și al cercetării și dezvoltării) cheltuielile legate de resurse economice de același tip (cum ar fi cheltuielile cu beneficiile angajaților) și

să includă într-un singur element-rând de destinație o alocare a cheltuielilor legate de resurse economice de mai multe tipuri (cum ar fi cheltuielile cu materiile prime, cheltuielile cu beneficiile angajaților, deprecierea și amortizarea).

În cazul în care o entitate prezintă unul sau mai multe elemente-rând care cuprind cheltuieli clasificate pe baza destinației în categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii, aceasta trebuie:

să prezinte un element-rând separat pentru costul vânzărilor, dacă entitatea clasifică cheltuielile de exploatare în destinații care includ un cost al funcției de vânzare. Acest element-rând trebuie să includă totalul cheltuielilor cu stocurile descrise la punctul 38 din IAS 2 Stocuri;

să prezinte o descriere calitativă a tipului cheltuielilor incluse în fiecare element-rând de destinație.

O entitate care prezintă unul sau mai multe elemente-rând care cuprind cheltuieli clasificate pe baza destinației în categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii trebuie să prezinte, de asemenea, într-o singură notă:

totalul pentru fiecare dintre următoarele:

depreciere, cuprinzând sumele care trebuie prezentate în conformitate cu punctul 73 litera (e) subpunctul (vii) din IAS 16 Imobilizări corporale, cu punctul 79 litera (d) subpunctul (iv) din IAS 40 Investiții imobiliare și cu punctul 53 litera (a) din IFRS 16 Contracte de leasing;

amortizare, cuprinzând suma care trebuie prezentată în conformitate cu punctul 118 litera (e) punctul (vi) din IAS 38 Imobilizări necorporale;

beneficiile angajaților, cuprinzând suma pentru beneficiile angajaților recunoscute de o entitate care aplică IAS 19 Beneficiile angajaților și suma pentru serviciile primite de la angajați recunoscute de o entitate care aplică IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni;

pierderile din depreciere și reluările de pierderi din depreciere, cuprinzând sumele care trebuie prezentate în conformitate cu punctul 126 litera (a) și cu punctul 126 litera (b) din IAS 36 Deprecierea activelor și

reducerea valorii contabile și reluările de reduceri ale valorii contabile a stocurilor, cuprinzând sumele care trebuie prezentate în conformitate cu punctul 36 literele (e) și (f) din IAS 2; și

pentru fiecare total menționat la litera (a) subpunctele (i)-(v):

suma aferentă fiecărui element-rând din categoria de exploatare (a se vedea punctul B84) și

o listă a elementelor-rânduri din afara categoriei de exploatare care includ și sume legate de total.

Punctul 41 impune ca o entitate să efectueze dezagregarea elementelor pentru a furniza informații semnificative. Cu toate acestea, o entitate care aplică punctul 83 este scutită de obligația de a prezenta:

în ceea ce privește elementele-rând de destinație prezentate în categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii – informații dezagregate cu privire la valorile cheltuielilor pe baza tipului incluse în fiecare element-rând, în plus față de sumele specificate la punctul 83 și

în ceea ce privește cheltuielile pe baza naturii impuse în mod specific de un standard de contabilitate IFRS a fi descrise în note – informații dezagregate cu privire la valorile cheltuielilor incluse în fiecare element-rând de destinație prezentate în categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii, în plus față de sumele specificate la punctul 83.

Scutirea de la punctul 84 se referă la dezagregarea cheltuielilor de exploatare. Ea nu scutește totuși o entitate de aplicarea dispozițiilor specifice privind prezentarea de informații referitoare la cheltuielile respective prevăzute în standardele de contabilitate IFRS.

SITUAȚIA REZULTATULUI GLOBAL

O entitate trebuie să prezinte în situația rezultatului global totaluri pentru:

profit sau pierdere;

alte elemente ale rezultatului global (a se vedea punctele B86-B87) și

rezultatul global, constituit din totalul profitului sau al pierderii și al altor elemente ale rezultatului global.

O entitate trebuie să prezinte o alocare a rezultatului global pentru perioada de raportare care poate fi atribuit:

intereselor care nu controlează și

proprietarilor societății mamă.

Alte elemente ale rezultatului global

O entitate trebuie să clasifice veniturile și cheltuielile incluse în situația rezultatului global în una dintre cele două categorii:

venituri și cheltuieli care vor fi reclasificate în profit sau pierdere atunci când sunt îndeplinite anumite condiții și

venituri și cheltuieli care nu vor fi reclasificate în profit sau pierdere.

O entitate trebuie să prezinte, în fiecare dintre categoriile din situația rezultatului global, elemente-rânduri pentru:

cota-parte din celelalte elemente ale rezultatului global al entităților asociate și al asocierilor în participație care este contabilizată folosind metoda punerii în echivalență și

fiecare componentă a altor elemente ale rezultatului global.

O entitate trebuie să prezinte în situația rezultatului global sau să descrie în note ajustările din reclasificare aferente componentelor altor elemente ale rezultatului global (a se vedea punctele B88-B89).

Alte standarde de contabilitate IFRS specifică măsura și momentul în care se reclasifică în profit sau pierdere valorile incluse anterior în alte elemente ale rezultatului global. În prezentul standard astfel de reclasificări sunt numite ajustări din reclasificare. O entitate include o ajustare din reclasificare alături de respectiva componentă a altor elemente ale rezultatului global în perioada în care ajustarea se reclasifică în profit sau pierdere. O entitate ar fi putut include aceste sume în alte elemente ale rezultatului global drept câștiguri nerealizate în perioada curentă sau anterioară. Entitatea trebuie să le deducă din alte elemente ale rezultatului global în perioada în care câștigurile realizate sunt reclasificate în profit sau pierdere pentru a evita includerea lor de două ori în totalul rezultatului global.

O entitate care descrie ajustările din reclasificare în note trebuie să prezinte în situația rezultatului global componentele altor elemente ale rezultatului global după orice ajustări din reclasificare aferente.

O entitate trebuie fie să prezinte în situația rezultatului global, fie să descrie în note valoarea impozitului pe profit aferentă fiecărei componente a altor elemente ale rezultatului global, inclusiv ajustările din reclasificare (a se vedea punctele 61A și 63 din IAS 12).

O entitate poate prezenta componentele altor elemente ale rezultatului global fie:

fără efectele fiscale aferente, fie

înainte de efectele fiscale aferente, evidențiind o sumă pentru valoarea agregată a impozitului pe profit aferent componentelor respective.

Dacă o entitate selectează alternativa de la punctul 94 litera (b), aceasta trebuie să repartizeze impozitul între categoriile prevăzute la punctul 88.

SITUAȚIA POZIȚIEI FINANCIARE

Clasificarea activelor și a datoriilor în active circulante sau imobilizate, respectiv în datorii curente sau pe termen lung

O entitate trebuie să prezinte activele circulante și imobilizate și datoriile curente și pe termen lung ca și clasificări distincte în situația poziției financiare, în conformitate cu punctele 99-102, cu excepția cazului în care o prezentare bazată pe lichiditate oferă un rezumat structurat mai util. Atunci când se aplică această excepție, entitatea trebuie să prezinte toate activele și datoriile, în ordinea lichidității (a se vedea punctele B90-B93).

Indiferent de metoda de prezentare care este adoptată, o entitate trebuie să prezinte valoarea ce se așteaptă să fie recuperată sau decontată după o perioadă mai mare de 12 luni pentru fiecare element-rând de activ sau datorie care combină valori care se preconizează că vor fi recuperate sau decontate:

într-un interval de cel mult 12 luni după perioada de raportare și

într-un interval de peste 12 luni după perioada de raportare.

Atunci când o entitate prezintă active circulante și imobilizate și datorii curente și pe termen lung clasificate distinct în situația poziției sale financiare, aceasta nu trebuie să clasifice creanțele (datoriile) privind impozitul amânat drept active circulante (datorii curente).

Active circulante

O entitate trebuie să clasifice un activ drept activ circulant atunci când (a se vedea punctele B94-B95):

se preconizează valorificarea activului sau se intenționează vânzarea sau consumarea sa în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

activul este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

se așteaptă valorificarea activului în termen de 12 luni după perioada de raportare sau

activul reprezintă numerar sau echivalente de numerar (conform definiției din IAS 7), cu excepția cazului în care este restricționată tranzacționarea sau utilizarea acestuia pentru decontarea unei datorii pentru o perioadă de cel puțin 12 luni după perioada de raportare.

O entitate trebuie să clasifice toate celelalte active, care nu sunt specificate la punctul 99, drept active imobilizate.

Datorii curente

O entitate trebuie să clasifice o datorie drept datorie curentă atunci când:

se preconizează decontarea datoriei în cursul ciclului său normal de exploatare (a se vedea punctele B96 și B107-B108);

datoria este deținută în principal în scopul tranzacționării (a se vedea punctul B97);

datoria trebuie decontată în termen de 12 luni după perioada de raportare (a se vedea punctele B97-B98 și B107-B108) sau

nu are dreptul ca, la sfârșitul perioadei de raportare, să amâne decontarea datoriei timp de cel puțin 12 luni după perioada de raportare (a se vedea punctele B99-B108).

O entitate trebuie să clasifice toate celelalte datorii, care nu sunt specificate la punctul 101, drept datorii pe termen lung.

Elemente care trebuie prezentate în situația poziției financiare sau descrise în note

O entitate trebuie să prezinte în situația poziției financiare elemente-rânduri pentru:

imobilizări corporale;

investiții imobiliare;

imobilizări necorporale;

fondul comercial;

active financiare [fără sumele de la literele (g), (j) și (k)];

portofolii de contracte care intră sub incidența IFRS 17 care sunt active, dezagregate astfel cum se prevede la punctul 78 din IFRS 17;

investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență;

active biologice care intră sub incidența IAS 41 Agricultura;

stocuri;

creanțe comerciale și similare;

numerar și echivalente de numerar;

totalul activelor clasificate drept deținute în vederea vânzării și al activelor incluse în grupurile de cedare clasificate drept deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5;

datorii comerciale și alte datorii;

provizioane;

datorii financiare [fără sumele de la literele (m) și (n)];

portofolii de contracte care intră sub incidența IFRS 17 care sunt datorii, dezagregate astfel cum se prevede la punctul 78 din IFRS 17;

datorii și creanțe pentru impozitul curent, astfel cum sunt definite în IAS 12;

datorii privind impozitele amânate și creanțe privind impozitele amânate, astfel cum sunt definite în IAS 12 și

datoriile incluse în grupele destinate cedării clasificate ca fiind deținute în vederea vânzării conform IFRS 5.

O entitate trebuie să prezinte în situația poziției financiare:

interesele care nu controlează și

capital emis și rezerve atribuibile proprietarilor societății-mamă.

Punctele B109-B111 prevăd dispoziții privind modul în care o entitate își exercită raționamentul profesional pentru a stabili dacă să prezinte elemente-rânduri suplimentare în situația poziției financiare sau să descrie elementele în note.

Sub rezerva punctului 96, prezentul standard nu prevede ordinea sau formatul în care o entitate prezintă elementele în situația poziției financiare. În plus, descrierile utilizate și ordonarea elementelor sau agregarea unor elemente similare pot fi modificate conform naturii entității și tranzacțiilor acesteia, pentru a oferi un rezumat structurat util al activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entității. De exemplu, o instituție financiară poate modifica descrierile de la punctul 103 astfel încât să ofere un rezumat structurat util al activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale unei instituții financiare.

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII

Informații care trebuie prezentate în situația modificărilor capitalurilor proprii

O entitate trebuie să prezinte o situație a modificărilor capitalurilor proprii, conform cerințelor de la punctul 10. Situația modificărilor capitalurilor proprii trebuie să includă:

rezultatul global total aferent perioadei de raportare, evidențiind separat valorile totale atribuibile proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează;

pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS 8; și

pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul și de la sfârșitul perioadei, prezentând separat (cel puțin) modificările care rezultă din:

profit sau pierdere;

alte elemente ale rezultatului global; și

tranzacțiile cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari, evidențiind separat contribuțiile proprietarilor și distribuirile către proprietari și modificările participațiilor în capitalurile proprii deținute în filiale care nu au drept rezultat pierderea controlului.

IAS 8 impune ajustări retroactive pentru modificările politicilor contabile, în măsura în care acest lucru este posibil, cu excepția cazului în care dispozițiile tranzitorii ale unui alt standard de contabilitate IFRS prevăd altceva. IAS 8 impune, de asemenea, ca retratările pentru corectarea erorilor să fie făcute retroactiv în măsura în care acest lucru este posibil. Ajustările și retratările retroactive nu sunt modificări ale capitalurilor proprii, ci sunt ajustări ale soldului de deschidere al rezultatului reportat, cu excepția cazului în care standardele de contabilitate IFRS impun ajustarea retroactivă a unei alte componente a capitalurilor proprii. Punctul 107 litera (b) impune ca o entitate să prezinte în situația modificărilor capitalurilor proprii ajustarea totală pentru fiecare componentă de capitaluri proprii care rezultă din modificări ale politicilor contabile și, separat, din corectarea erorilor. O entitate trebuie să prezinte aceste ajustări pentru fiecare perioadă de raportare anterioară și pentru începutul perioadei.

Informații care trebuie prezentate în situația modificărilor capitalurilor proprii sau descrise în note

Pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o entitate trebuie fie să prezinte în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie să furnizeze în note o analiză a altor elemente ale rezultatului global, element cu element [a se vedea punctul 107 litera (c) subpunctul (ii)].

O entitate trebuie fie să prezinte în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie să furnizeze în note valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în cursul perioadei de raportare și valoarea aferentă a dividendelor pe acțiune.

La punctul 107, componentele capitalurilor proprii includ, de exemplu, fiecare clasă de capitaluri proprii vărsate, soldul acumulat al fiecărei clase de alte elemente ale rezultatului global și rezultatul reportat.

Modificările capitalurilor proprii ale unei entități între începutul și sfârșitul perioadei de raportare reflectă creșterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepția modificărilor rezultate din tranzacțiile cu proprietarii care acționează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuțiile la capitalul propriu, reachiziționarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității și dividendele) și a costurilor de tranzacționare legate direct de astfel de tranzacții, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv a câștigurilor și pierderilor, generate de activitățile entității pe parcursul acelei perioade.

NOTELE

Structură

O entitate trebuie să descrie în note:

informații privind baza de întocmire a situațiilor financiare (a se vedea punctele 6A-6N din IAS 8) și politicile contabile specifice utilizate (a se vedea punctele 27A-27I din IAS 8);

informațiile impuse de standardele de contabilitate IFRS care nu sunt prezentate în situațiile financiare primare și

alte informații care nu sunt prezentate în situațiile financiare primare, dar care sunt necesare pentru înțelegerea oricăreia dintre acestea (a se vedea punctul 20).

O entitate trebuie să prezinte notele, pe cât posibil, într-un mod sistematic (a se vedea punctul B112). Pentru a stabili un mod sistematic, entitatea trebuie să ia în considerare efectul asupra inteligibilității și comparabilității situațiilor sale financiare. O entitate trebuie să facă trimiteri încrucișate între fiecare element din situațiile financiare primare și orice informații conexe din note. Dacă valorile prezentate în note sunt incluse în unul sau mai multe elemente-rând din situațiile financiare primare, o entitate trebuie să descrie în notă elementul-rând (elementele-rând) în care sunt incluse valorile.

O entitate poate prezenta note care oferă informații despre baza de întocmire a situațiilor financiare și despre politicile contabile specifice utilizate într-o secțiune separată a situațiilor financiare.

Dacă nu sunt prezentate în altă parte în cadrul informațiilor publicate cu situațiile financiare, o entitate trebuie să descrie în note:

adresa și forma juridică a entității, țara de înregistrare și adresa sediului social (sau locul principal de activitate, dacă este diferit de sediul social);

o descriere a naturii operațiunilor și a principalelor activități ale entității;

denumirea societății-mamă, a societății-mamă a întregului grup; și

dacă este vorba despre o entitate cu existență limitată, informații cu privire la durata sa de viață.

Evaluări ale performanței definite de conducere

Identificarea evaluărilor performanței definite de conducere

O evaluare a performanței definită de conducere este un subtotal al veniturilor și cheltuielilor (a se vedea punctele B113-B122):

pe care o entitate îl utilizează în comunicările publice în afara situațiilor financiare;

pe care o entitate îl utilizează pentru a comunica utilizatorilor situațiilor financiare punctul de vedere al conducerii cu privire la un aspect al performanței financiare a entității în ansamblu și

care nu este menționat la punctul 118 și nu este prevăzut în mod specific a fi prezentat sau descris de standardele de contabilitate IFRS.

Subtotalurile veniturilor și cheltuielilor care nu sunt evaluări ale performanței definite de conducere sunt:

profitul brut sau pierderea brută (venituri minus costul vânzărilor) și subtotalurile similare (a se vedea punctul B123);

profitul sau pierderea din exploatare înainte de depreciere, amortizare și deprecieri care intră sub incidența IAS 36;

profitul sau pierderea din exploatare și veniturile și cheltuielile din toate investițiile contabilizate prin metoda punerii în echivalență;

pentru o entitate care aplică punctul 73, un subtotal care cuprinde profitul sau pierderea din exploatare și toate veniturile și cheltuielile clasificate în categoria investițiilor;

profitul sau pierderea înainte de impozitul pe profit și

profitul sau pierderea din activități continue.

O entitate trebuie să presupună că un subtotal al veniturilor și cheltuielilor pe care îl utilizează în comunicările publice în afara situațiilor sale financiare comunică utilizatorilor situațiilor financiare punctul de vedere al conducerii cu privire la un aspect al performanței financiare a entității în ansamblu, cu excepția cazului în care, prin aplicarea punctului 120, entitatea infirmă prezumția.

Unei entități i se permite să infirme prezumția descrisă la punctul 119 și să afirme că un subtotal nu comunică punctul de vedere al conducerii cu privire la un aspect al performanței financiare a entității în ansamblu, dar numai dacă dispune de informații rezonabile și justificabile care demonstrează baza afirmației (a se vedea punctele B124-B131).

Prezentarea de informații privind evaluările performanței definite de conducere

Obiectivul prezentărilor de informații privind evaluările performanței definite de conducere este acela ca o entitate să furnizeze informații pentru a ajuta un utilizator al situațiilor financiare să înțeleagă:

aspectul performanței financiare care, din punctul de vedere al conducerii, este comunicat printr-o evaluare a performanței definită de conducere și

modul în care se prezintă evaluarea performanței definită de conducere în comparație cu evaluările definite de standardele de contabilitate IFRS.

O entitate trebuie să prezinte informații cu privire la toate evaluările care corespund definiției evaluărilor performanței definite de conducere de la punctul 117 într-o singură notă (a se vedea punctele B132-B133). Această notă trebuie să includă o declarație conform căreia evaluările performanței definite de conducere prezintă punctul de vedere al conducerii cu privire la un aspect al performanței financiare a entității în ansamblu și nu sunt neapărat comparabile cu evaluările care au în comun etichete sau descrieri similare furnizate de alte entități.

O entitate trebuie să eticheteze și să descrie fiecare evaluare a performanței definită de conducere într-o manieră clară și ușor de înțeles, care să nu inducă în eroare utilizatorii situațiilor financiare (a se vedea punctele B134-B135). Pentru fiecare evaluare a performanței definită de conducere, entitatea trebuie să prezinte:

o descriere a aspectului performanței financiare care, din punctul de vedere al conducerii, este comunicat prin respectiva evaluare a performanței definită de conducere. Această descriere trebuie să includă explicații privind motivul pentru care din punctul de vedere al conducerii evaluarea performanței definită de conducere oferă informații utile cu privire la performanța financiară a entității;

modul în care se calculează evaluarea performanței definită de conducere;

o reconciliere între evaluarea performanței definită de conducere și subtotalul cel mai direct comparabil menționat la punctul 118 sau totalul sau subtotalul prevăzut în mod specific a fi prezentat sau descris de standardele de contabilitate IFRS (a se vedea punctele B136-B140);

efectul asupra impozitului pe profit (determinat prin aplicarea punctului B141) și efectul asupra intereselor care nu controlează pentru fiecare element descris în reconcilierea prevăzută la litera (c);

o descriere a modului în care entitatea aplică punctul B141 pentru a determina efectul asupra impozitului pe profit prevăzut la litera (d).

Dacă o entitate modifică modul în care calculează o evaluare a performanței definită de conducere, adaugă o nouă evaluare a performanței definită de conducere, încetează să mai utilizeze o evaluare a performanței definită de conducere prezentată anterior sau modifică modul în care determină efectele asupra impozitului pe profit pentru elementele de reconciliere prevăzute la punctul 123 litera (d), entitatea trebuie să prezinte:

o explicație care să le permită utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă modificarea, adăugarea sau încetarea și efectele acesteia;

motivele modificării, adăugării sau încetării;

informații comparative retratate care să reflecte modificarea, adăugarea sau încetarea, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil. Selectarea de către o entitate a unei evaluări a performanței definite de conducere nu este o opțiune de politică contabilă. Cu toate acestea, atunci când evaluează dacă retratarea informațiilor comparative este imposibilă, o entitate trebuie să aplice dispozițiile de la punctele 50-53 din IAS 8.

Dacă o entitate nu prezintă informațiile comparative retratate prevăzute la punctul 124 litera (c) deoarece acest lucru nu este posibil, entitatea trebuie să precizeze acest fapt.

Capitalul

O entitate trebuie să descrie în note informațiile care permit utilizatorilor situațiilor financiare să evalueze obiectivele, politicile și procedurile entității de administrare a capitalului.

Pentru a respecta punctul 126, o entitate trebuie să descrie în note:

informații calitative cu privire la obiectivele, politicile și procedurile sale de administrare a capitalului, inclusiv:

o descriere a ceea ce administrează drept capital;

atunci când o entitate face obiectul unor cerințe privind capitalul impuse din exterior, natura acelor cerințe și modul în care respectivele cerințe sunt încorporate în modul de administrare a capitalului și

modul în care sunt îndeplinite obiectivele de administrare a capitalului.

un rezumat al datelor cantitative cu privire la ceea ce administrează drept capital. Anumite entități consideră unele datorii financiare (de exemplu, anumite forme de datorii subordonate) ca parte a capitalului. Alte entități iau în considerare capitalul excluzând anumite componente de capitaluri proprii (de exemplu, componentele care rezultă din acoperirile fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor);

orice modificare a informațiilor de la literele (a) și (b) față de perioada de raportare precedentă;

măsura în care în decursul perioadei de raportare au fost respectate cerințe privind capitalul impuse din exterior al căror subiect este;

atunci când entitatea nu a respectat cerințele privind capitalul impuse din exterior, consecințele nerespectării acestora.

O entitate trebuie să își bazeze descrierile din note prevăzute la punctul 127 pe informațiile furnizate la nivel intern personalului-cheie din conducere.

O entitate poate administra capitalul în multe moduri și poate face obiectul unor cerințe diferite privind capitalul. De exemplu, un conglomerat poate să cuprindă entități care desfășoară activități de asigurare și activități bancare, iar acele entități pot opera în mai multe jurisdicții. În cazul în care o prezentare agregată a cerințelor de capital și a modalităților de gestionare a acestuia riscă să nu furnizeze informații utile sau să nu ofere utilizatorului situațiilor financiare o imagine falsă asupra resurselor de capital ale unei entități, entitatea respectivă trebuie să prezinte informații distincte pentru fiecare dispoziție privind capitalul căreia i se supune.

Alte prezentări de informații

O entitate trebuie fie să prezinte în situația poziției financiare sau în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie să descrie în note:

pentru fiecare clasă de capital social:

numărul de acțiuni autorizate;

numărul de acțiuni emise și vărsate integral și numărul de acțiuni emise, dar nevărsate integral;

valoarea nominală pe acțiune sau o declarație potrivit căreia acțiunile nu au valoare nominală;

o reconciliere a numărului de acțiuni aflate în circulație la începutul și la sfârșitul perioadei de raportare;

drepturile, preferințele și restricțiile aferente clasei respective, inclusiv restricțiile referitoare la repartizarea dividendelor și la rambursarea capitalului;

acțiunile proprii deținute de către entitate, filiale sau de către entități asociate și

acțiuni rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opțiuni și a contractelor de vânzare a acțiunilor, inclusiv clauzele și sumele aferente; și

o descriere a naturii și scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalurilor proprii.

O entitate fără capital social, cum ar fi un parteneriat sau un trust, trebuie să prezinte informații echivalente celor impuse de punctul 130 litera (a), evidențiindu-se modificările din cursul perioadei de raportare pentru fiecare categorie de participație în capitalurile proprii, precum și drepturile, preferințele și restricțiile aferente fiecărei categorii de participație în capitalurile proprii.

O entitate trebuie să furnizeze în note:

valoarea dividendelor propuse sau declarate înainte de autorizarea publicării situațiilor financiare, dar nerecunoscute ca distribuire către proprietari în cursul perioadei de raportare, și valoarea pe acțiune corespunzătoare și

valoarea oricăror dividende preferențiale cumulative care nu au fost recunoscute.

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Se modifică punctele 1, 3, 4, 4A, 5, 22, 32, D30 și E2 și anexa A. Se adaugă punctul 32 litera (za) și punctul 39AJ.

OBIECTIV

Obiectivul prezentului IFRS este să asigure că primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS ale unei entități și rapoartele sale financiare interimare, pentru o parte din perioada acoperită de acele situații financiare, conțin informații de înaltă calitate care:

sunt transparente pentru utilizatori și comparabile pentru toate perioadele prezentate;

asigură un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conformă cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS; precum și

pot fi generate cu un cost care nu depășește beneficiile.

DOMENIU DE APLICARE

...

Primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS ale unei entități sunt primele situații financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS-urile printr-o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS, cuprinsă în acele situații financiare. Situațiile financiare conforme cu IFRS-urile sunt primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS ale unei entități dacă, de exemplu, entitatea:

a prezentat cele mai recente situații financiare anterioare:

...

în conformitate cu IFRS-urile din toate punctele de vedere, cu excepția faptului că situațiile financiare nu conțin o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS;

care conțin o declarație explicită de conformitate cu unele standarde de contabilitate IFRS, dar nu cu toate;

...

a întocmit un pachet de raportare conform cu IFRS-urile, în scopul consolidării, fără a întocmi un set complet de situații financiare așa cum sunt definite în IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare sau

...

Prezentul IFRS se aplică atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Nu se aplică atunci când, de exemplu, o entitate:

încetează să mai prezinte situații financiare conforme cu dispozițiile naționale, după ce le-a prezentat anterior împreună cu un alt set de situații financiare care conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS;

a prezentat în anul anterior situații financiare conforme cu dispozițiile naționale, și acele situații financiare conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS sau

a prezentat în anul anterior situații financiare care conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS, chiar dacă auditorii și-au întocmit raportul de audit, emițând o opinie cu rezerve cu privire la acele situații financiare.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctele 2 și 3, o entitate care a aplicat IFRS-urile într-o perioadă de raportare anterioară, dar care în cele mai recente situații financiare anuale anterioare nu a inclus o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele de contabilitate IFRS, trebuie fie să aplice prezentul IFRS, fie să aplice IFRS-urile retroactiv în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare, ca și cum entitatea nu ar fi încetat niciodată să aplice IFRS-urile.

...

Prezentul IFRS nu se aplică modificărilor politicilor contabile efectuate de către o entitate care aplică deja IFRS-urile. Astfel de modificări fac obiectul:

dispozițiilor privind modificările politicilor contabile din IAS 8; precum și

...

PREZENTARE ȘI PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Informații comparative

...

Informații comparative în afara IFRS-urilor și sinteze istorice

Unele entități prezintă sinteze istorice ale datelor selectate pentru perioadele anterioare primei perioade pentru care prezintă informații comparative complete în conformitate cu IFRS-urile. Prezentul IFRS nu impune ca astfel de sinteze să fie conforme cu dispozițiile de recunoaștere și evaluare ale IFRS-urilor. Mai mult, unele entități prezintă informații comparative în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, precum și informații comparative cerute de IFRS 18. În orice situații financiare care conțin sinteze istorice sau informații comparative conform GAAP-urilor anterioare, o entitate trebuie:

...

Explicarea trecerii la IFRS-uri

...

Rapoarte financiare interimare

Pentru conformitatea cu punctul 23, dacă o entitate prezintă un raport financiar interimar în conformitate cu IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS, entitatea trebuie să respecte dispozițiile din IAS 34, dacă nu se prevede altfel, precum și dispozițiile următoare:

O entitate trebuie să prezinte fiecare rubrică pe care se așteaptă să o utilizeze la aplicarea IFRS 18 și subtotalurile prevăzute la punctele 69-74 din standardul respectiv, fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 10 din IAS 34. O entitate trebuie să aplice dispozițiile de la punctul 10 din IAS 34 pentru rubricile și subtotalurile din situațiile financiare simplificate după ce a emis primele sale situații financiare IFRS întocmite în conformitate cu IFRS, întocmite în conformitate cu IFRS 18.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 1, 3, 4, 4A, 5, 22, 32, D30 și E2, a modificat anexa A și a adăugat punctul 32 litera (za). O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

...

La sfârșitul punctului 39K se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 39P se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctele 39Q și 39R se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

Nota de subsol de la definiția standardelor de contabilitate IFRS din anexa A se elimină.

Plata pe bază de acțiuni

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 59B se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 63E se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

Combinări de întreprinderi

Se modifică punctele 50 și B64. Se adaugă punctul 64R.

METODA ACHIZIȚIEI

...

Perioada de evaluare

...

După încheierea perioadei de evaluare, entitatea dobânditoare trebuie să revizuiască contabilizarea unei combinări de întreprinderi numai pentru a corecta o eroare în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

Data intrării în vigoare

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 50 și B64. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

...

Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte

Se modifică punctele 2, 3, 5A, 5B, 13, 17, 26A, 28, 33-36A, 38, 39 și 41, precum și titlurile anterioare punctelor 31 și 38. Punctul 31 nu se modifică, dar este inclus aici pentru a facilita consultarea. Se adaugă punctul 44N.

DOMENIU DE APLICARE

Dispozițiile privind clasificarea, prezentarea și descrierea impuse de prezentul IFRS se aplică tuturor activelor imobilizate recunoscute și tuturor grupurilor destinate cedării recunoscute ale unei entități. Dispozițiile privind evaluarea ale prezentului IFRS se aplică tuturor activelor imobilizate recunoscute și tuturor grupurilor destinate cedării recunoscute (astfel cum sunt definite la punctul 4), cu excepția activelor enumerate la punctul 5, care trebuie să fie evaluate în continuare conform standardului menționat.

Activele clasificate drept active imobilizate în conformitate cu IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare nu trebuie reclasificate drept active circulante până când nu vor îndeplini criteriile pentru a fi clasificate drept deținute în vederea vânzării în conformitate cu prezentul IFRS. Activele aparținând unei anumite clase considerate în mod normal de o entitate drept active imobilizate dobândite exclusiv cu intenția de a fi revândute nu trebuie clasificate drept active circulante, cu excepția cazului în care îndeplinesc criteriile de clasificare drept active deținute în vederea vânzării în conformitate cu prezentul IFRS.

...

Dispozițiile privind clasificarea, prezentarea, evaluarea și descrierea din prezentul IFRS, aplicabile unui activ imobilizat (sau unui grup destinat cedării) care este clasificat drept deținut în vederea vânzării, se aplică și unui activ imobilizat (sau unui grup destinat cedării) care este clasificat drept deținut în vederea distribuirii către proprietari ce acționează în calitatea lor de proprietari (deținut în vederea distribuirii către proprietari).

Prezentul IFRS specifică prezentările de informații necesare cu privire la activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) clasificate drept deținute în vederea vânzării sau activități întrerupte. Prezentările de informații din alte IFRS-uri nu se aplică unor astfel de active (sau grupuri destinate cedării) în afară de cazul în care acele IFRS-uri prevăd:

prezentări de informații specifice cu privire la activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) clasificate drept deținute în vederea vânzării sau activități întrerupte sau

prezentări de informații despre evaluarea activelor și datoriilor dintr-un grup destinat cedării care nu intră în domeniul de aplicare a dispoziției de evaluare din IFRS 5 și astfel de prezentări de informații nu sunt furnizate deja în alte note la situațiile financiare.

Prezentările suplimentare de informații despre activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) clasificate drept deținute în vederea vânzării sau activități întrerupte ar putea fi necesare pentru conformarea cu dispozițiile privind prezentarea de informații din IFRS 18 și cu dispozițiile din IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare, în special cu punctele 6A și 31A din IAS 8.

CLASIFICAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE (SAU A GRUPURILOR DESTINATE CEDĂRII) DREPT DEȚINUTE ÎN VEDEREA VÂNZĂRII SAU A DISTRIBUIRII CĂTRE PROPRIETARI

...

Active imobilizate care urmează să fie abandonate

O entitate nu trebuie să clasifice drept deținut în vederea vânzării un activ imobilizat (sau un grup destinat cedării) care urmează să fie abandonat. Aceasta decurge din faptul că valoarea sa contabilă va fi recuperată în principal prin utilizare continuă. Cu toate acestea, dacă grupul destinat cedării care urmează să fie abandonat îndeplinește criteriile menționate la punctul 32 literele (a)-(c), entitatea trebuie să prezinte sau să descrie rezultatele și fluxurile de trezorerie generate de acesta drept activități întrerupte în conformitate cu punctele 33 și 34 la data la care grupul încetează a mai fi utilizat. Activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) care urmează să fie abandonate includ active imobilizate (sau grupuri destinate cedării) care urmează să fie utilizate până la sfârșitul duratei lor de viață economică și active imobilizate (sau grupuri destinate cedării) care urmează mai degrabă să fie scoase din funcțiune decât să fie vândute.

...

EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE (SAU A GRUPURILOR DESTINATE CEDĂRII) CLASIFICATE DREPT DEȚINUTE ÎN VEDEREA VÂNZĂRII

Evaluarea unui activ imobilizat (sau a unui grup destinat cedării)

...

Atunci când se preconizează că vânzarea va avea loc peste mai mult de un an, entitatea trebuie să evalueze costurile generate de vânzare la valoarea lor actualizată. Orice creștere a valorii actualizate a costurilor de vânzare care rezultă din trecerea timpului trebuie clasificată în profit sau pierdere prin aplicarea dispozițiilor din IFRS 18 referitoare la veniturile și cheltuielile care rezultă din reevaluarea unui activ imobilizat (sau a unui grup destinat cedării) clasificat drept deținut în vederea vânzării.

...

Modificări ale unui plan de vânzare sau ale unui plan de distribuire către proprietari

...

Dacă o entitate reclasifică direct drept deținut în vederea distribuirii către proprietari un activ (sau un grup destinat cedării) care a fost clasificat drept deținut în vederea vânzării sau reclasifică direct drept deținut în vederea vânzării un activ (sau un grup destinat cedării) care a fost clasificat drept deținut în vederea distribuirii către proprietari, schimbarea în clasificare este considerată o continuare a planului inițial de cedare. Entitatea:

nu trebuie să respecte îndrumările de la punctele 27-29 pentru a ține cont de această modificare. Entitatea trebuie să aplice dispozițiile privind clasificarea, prezentarea, evaluarea și descrierea din prezentul IFRS care se aplică noii metode de cedare.

...

Entitatea trebuie să includă orice ajustare necesară a valorii contabile a unui activ imobilizat care încetează să mai fie clasificat ca fiind deținut în vederea vânzării sau a distribuirii către proprietari în profitul sau pierderea din activitățile continue în perioada în care criteriile menționate la punctele 7-9 sau, respectiv, la punctul 12A nu mai sunt îndeplinite. Situațiile financiare aferente perioadelor ulterioare clasificării ca fiind deținut în vederea vânzării sau a distribuirii către proprietari trebuie să fie modificate în consecință, dacă grupul destinat cedării sau activul imobilizat care încetează să mai fie clasificat ca fiind deținut în vederea vânzării sau a distribuirii către proprietari este o filială, o exploatare în participație, o asociere în participație, o entitate asociată sau o parte a unei participații într-o asociere în participație sau într-o entitate asociată. Entitatea trebuie să prezinte această ajustare în același element-rând din situația rezultatului global utilizat pentru a prezenta câștigul sau pierderea, dacă există, recunoscut(ă) în conformitate cu punctul 37.

...

PREZENTARE ȘI PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Activități întrerupte

O componentă a unei entități constă în operațiuni și fluxuri de trezorerie care pot fi în mod clar diferențiate, din punct de vedere operațional și din considerente de raportare financiară, de restul entității. Cu alte cuvinte, o componentă a unei entități va fi fost o unitate generatoare de numerar sau un grup de unități generatoare de numerar atâta timp cât era deținută în vederea utilizării.

...

O entitate trebuie să prezinte sau să furnizeze:

...

o analiză a sumei unice menționate la litera (a) în ceea ce privește:

veniturile, cheltuielile și profitul sau pierderea înainte de impozitare din activitățile întrerupte;

cheltuiala aferentă privind impozitul pe profit, așa cum este prevăzută la punctul 81 litera (h) din IAS 12.

câștigul sau pierderea recunoscut(ă) în urma evaluării la valoarea justă minus costurile generate de vânzare sau în urma cedării activelor imobilizate sau a grupului (grupurilor) destinat(e) cedării care reprezintă activitatea întreruptă în cauză precum și

cheltuiala aferentă privind impozitul pe profit, așa cum este prevăzută la punctul 81 litera (h) din IAS 12.

Analiza poate fi prezentată în situația rezultatului global sau descrisă în note. Dacă aceasta este prezentată în situația rezultatului global, ea trebuie clasificată în categoria activităților întrerupte, deci separat de activitățile desfășurate în continuare. Analiza nu este necesară în cazul grupurilor destinate cedării care sunt filiale nou-achiziționate care îndeplinesc criteriile de clasificare ca fiind deținute în vederea vânzării din momentul achiziției (a se vedea punctul 11).

fluxurile nete de trezorerie care se pot atribui activităților de exploatare, de investire și de finanțare ale activităților întrerupte. Aceste informații pot fi prezentate în situația fluxurilor de trezorerie sau descrise în note. Ele nu sunt necesare în cazul grupurilor destinate cedării nou-achiziționate care îndeplinesc criteriile de clasificare ca fiind deținute în vederea vânzării din momentul achiziției (a se vedea punctul 11).

Valoarea veniturilor din activități continue și din activități întrerupte care se pot atribui proprietarilor societății-mamă. Aceste informații pot fi prezentate în situația rezultatului global sau descrise în note.

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum este descrisă la punctul 12 litera (b) din IFRS 18, în situația profitului sau pierderii este prezentată o categorie identificată ca fiind referitoare la activitățile întrerupte.

O entitate trebuie să facă din nou prezentările și descrierile menționate la punctul 33 pentru perioadele anterioare prezentate în situațiile financiare, astfel încât prezentările și descrierile respective să aibă legătură cu toate activitățile care au fost întrerupte până la finalul perioadei de raportare pentru ultima perioadă prezentată.

Ajustările efectuate în perioada curentă asupra sumelor clasificate anterior în categoria activităților întrerupte care sunt legate direct de cedarea unei activități întrerupte într-o perioadă anterioară trebuie să fie, de asemenea, clasificate separat în categoria activităților întrerupte. Natura și valoarea unei asemenea ajustări trebuie prezentate. Exemple de situații în care asemenea ajustări pot apărea includ următoarele:

...

Dacă o entitate încetează să clasifice o componentă a unei entități ca fiind deținută în vederea vânzării, rezultatele activităților componentei care au fost clasificate anterior în categoria activităților întrerupte în conformitate cu punctele 33–35 trebuie reclasificate și incluse în veniturile din activități întrerupte pentru toate perioadele prezentate. Valorile aferente perioadelor anterioare trebuie descrise ca fiind prezentate din nou.

Orice entitate care este angajată într-un plan de vânzare care implică pierderea controlului asupra unei filiale, trebuie să prezinte sau să descrie informațiile prevăzute la punctele 33-36 atunci când filiala este un grup destinat cedării care corespunde definiției unei activități întrerupte în conformitate cu punctul 32.

...

Activ imobilizat sau grup destinat cedării clasificat drept deținut în vederea vânzării

O entitate trebuie să prezinte un activ imobilizat clasificat drept deținut în vederea vânzării, precum și activele aparținând unui grup destinat cedării clasificat ca fiind deținut în vederea vânzării, separat de celelalte active din situația poziției financiare. Datoriile unui grup destinat cedării clasificat ca fiind deținut în vederea vânzării trebuie prezentate separat de celelalte datorii din situația poziției financiare. Aceste active și datorii nu trebuie compensate între ele și prezentate ca o singură valoare. Clasele principale de active și datorii clasificate drept deținute în vederea vânzării trebuie prezentate separat în situația poziției financiare sau descrise în note, cu excepțiile permise la punctul 39. O entitate trebuie să prezinte separat orice venit sau cheltuială cumulat(ă) recunoscut(ă) în alte elemente ale rezultatului global legate de un activ imobilizat (sau grup destinat cedării) clasificat drept deținut în vederea vânzării.

Dacă un grup destinat cedării este o filială nou dobândită care îndeplinește criteriile de clasificare ca fiind deținută în vederea vânzării la momentul achiziției (a se vedea punctul 11), nu este necesară prezentarea sau descrierea claselor principale de active și datorii.

...

Prezentări suplimentare de informații

O entitate trebuie să prezinte următoarele informații în notele aferente perioadei în care un activ imobilizat (sau un grup destinat cedării) a fost clasificat fie drept deținut în vederea vânzării, fie vândut:

...

câștigul sau pierderea recunoscut(ă) în conformitate cu punctele 20-22, precum și, în cazul în care nu a fost prezentat separat în situația venitului global, elementul-rând din cadrul acesteia care include acest câștig sau această pierdere;

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 2, 3, 5A, 5B, 13, 17, 26A, 28, 33-36A, 38, 39 și 41, precum și titlurile anterioare punctelor 31 și 38. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 44A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 44I se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 44L se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Explorarea și evaluarea resurselor minerale

Se modifică punctul 6. Se adaugă punctul 26 B.

RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR DE EXPLORARE ȘI DE EVALUARE

Excepții temporare de la punctele 11 și 12 din IAS 8

La elaborarea politicilor sale contabile, o entitate care recunoaște active de explorare și de evaluare trebuie să aplice punctul 10 din IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 26A se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Instrumente financiare: prezentări de informații

Se modifică punctele 3, 8, 20, 21, 24C, 24E, 24F, 24G, B5, B7 și B46. Se adaugă punctele 19A-19B și subtitlul aferent acestora, precum și punctul 44KK.

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul IFRS trebuie aplicat de toate entitățile pentru toate tipurile de instrumente financiare, cu excepția:

...

instrumentelor care trebuie să fie clasificate drept instrumente de capitaluri proprii în conformitate cu punctele 16A și 16B sau cu punctele 16C și 16 D din IAS 32. Totuși, prezentările de informații prevăzute la punctele 19A-19B sunt necesare pentru astfel de instrumente.

...

IMPORTANȚA INSTRUMENTELOR FINANCIARE PENTRU POZIȚIA ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ

...

Situația poziției financiare

Categorii de active financiare și de datorii financiare

Valorile contabile ale fiecăreia dintre următoarele categorii, astfel cum sunt precizate în IFRS 9, trebuie prezentate în situația poziției financiare sau descrise în note:

...

Instrumente financiare clasificate drept capitaluri proprii în conformitate cu punctele 16A-16B sau cu punctele 16C-16D din IAS 32

Pentru instrumentele financiare care pot fi lichidate înainte de scadență clasificate drept capitaluri proprii în conformitate cu punctele 16A-16B din IAS 32, o entitate trebuie să prezinte (în măsura în care nu sunt prezentate în altă parte):

un rezumat al datelor cantitative cu privire la suma clasificată drept capitaluri proprii;

obiectivele, politicile și procesele sale pentru gestionarea obligațiilor sale de recumpărare sau răscumpărare a instrumentelor când deținătorii instrumentului îi cer acest lucru, inclusiv orice schimbări față de perioada anterioară;

ieșirea de numerar prevăzută la răscumpărarea sau recumpărarea clasei respective de instrumente financiare; precum și

informații cu privire la modul de determinare al ieșirii de numerar prevăzute la răscumpărare sau recumpărare.

Dacă o entitate a reclasificat unul dintre următoarele instrumente financiare între datorii financiare și capitaluri proprii, aceasta trebuie să prezinte valoarea reclasificată în și din fiecare categorie (datorii financiare sau capitaluri proprii), precum și momentul și motivele respectivei reclasificări:

un instrument financiar care poate fi lichidat înainte de scadență clasificat drept instrument de capitaluri proprii prin aplicarea punctelor 16A-16B din IAS 32; sau

un instrument care impune entității o obligație de a livra unei alte părți o parte proporțională din activele nete ale entității doar la lichidare și care este clasificat drept instrument de capitaluri proprii prin aplicare punctelor 16C–16D din IAS 32.

Situația rezultatului global

Elemente de venituri, cheltuieli, câștiguri sau pierderi

O entitate trebuie fie să prezinte, sub rezerva dispozițiilor privind prezentarea din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, următoarele elemente de venituri, cheltuieli, câștiguri sau pierderi în situația rezultatului global, fie să le descrie în note:

...

Alte prezentări de informații

Politici contabile

În conformitate cu punctul 27A din IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare, o entitate prezintă informații semnificative privind politica contabilă. Se estimează că informațiile privind baza (sau bazele) de evaluare utilizată (utilizate) la întocmirea situațiilor financiare reprezintă informații semnificative privind politica contabilă.

Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

...

Efectele contabilității de acoperire împotriva riscurilor asupra poziției financiare și a performanței

...

O entitate trebuie să prezinte, în format tabelar, următoarele sume separat, pe categorii de risc, pentru următoarele tipuri de acoperire împotriva riscurilor:

...

pentru acoperirile fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor și acoperirile împotriva riscurilor ale unei investiții nete într-o operațiune din străinătate:

...

valoarea reclasificată din rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie sau din rezerva de conversie valutară în profit sau pierdere ca ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) (făcând distincție între sumele pentru care contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor a fost utilizată anterior, dar pentru care nu se mai așteaptă să apară fluxuri de trezorerie viitoare acoperite, și sumele care au fost transferate deoarece elementul acoperit împotriva riscurilor a afectat profitul sau pierderea);

elementul-rând din situația rezultatului global care include ajustarea din reclasificare (a se vedea IFRS 18); precum și

...

O entitate trebuie să prezinte o reconciliere a fiecărei componente a capitalurilor proprii și o analiză a altor elemente ale rezultatului global în conformitate cu IFRS 18 care, luate împreună:

...

O entitate trebuie să furnizeze informațiile prevăzute la punctul 24E separat în funcție de categoria de risc. Această dezagregare în funcție de risc poate fi descrisă în notele la situațiile financiare.

Opțiunea de a desemna o expunere la riscul de credit drept evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere

Dacă o entitate a desemnat un instrument financiar sau o parte a acestuia ca fiind evaluat(ă) la valoarea justă prin profit sau pierdere deoarece utilizează un instrument derivat de credit pentru a gestiona riscul de credit al instrumentului financiar respectiv, entitatea trebuie să prezinte:

...

la întreruperea evaluării unui instrument financiar sau a unei părți din acesta, la valoarea justă prin profit sau pierdere, valoarea justă a instrumentului financiar respectiv, care a devenit noua valoare contabilă în conformitate cu punctul 6.7.4 din IFRS 9 și valoarea nominală sau valoarea principalului aferentă (cu excepția furnizării de informații comparative în conformitate cu IFRS 18, nu este necesar ca o entitate să continue prezentarea acestor informații în perioadele ulterioare).

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 3, 8, 20, 21, 24C, 24E, 24F, 24G, B5, B7 și B46 și a adăugat punctele 19A-19B și un subtitlu aferent. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

...

La sfârșitul punctului 44A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 44C se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat.

La sfârșitul punctului 44Q se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 44AA se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 44FF se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

La sfârșitul punctului 44II se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat dispozițiile privind prezentarea informațiilor semnificative referitoare la politica contabilă din IAS 1 în IAS 8.

Segmente operaționale

Se modifică punctul 23 și se adaugă punctul 36D.

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Informații despre profit sau pierdere, active și datorii

O entitate trebuie să raporteze o evaluare a profitului sau pierderii pentru fiecare segment raportabil. O entitate trebuie să raporteze o evaluare a activelor totale și a datoriilor pentru fiecare segment raportabil dacă astfel de valori sunt furnizate în mod periodic principalului factor decizional operațional. De asemenea, entitatea trebuie să furnizeze următoarele informații cu privire la fiecare segment raportabil, dacă valorile specificate sunt incluse în măsura profitului sau a pierderilor segmentului, revizuită de directorul operativ responsabil de luarea deciziilor sau sunt altfel furnizate periodic directorul operativ responsabil de luarea deciziilor, chiar dacă nu sunt incluse în măsura profitului sau a pierderii segmentului:

...

elemente importante ale veniturilor și cheltuielilor prezentate în conformitate cu punctul 42 din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare;

...

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 23. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 36A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Instrumente financiare

Se modifică punctele 5.6.5, 5.6.7, 5.7.10, 6.5.11, 6.5.12, 6.5.14, 6.5.15, 6.7.2 și B4.1.2A și se adaugă punctul 7.1.11.

Evaluare

...

RECLASIFICAREA ACTIVELOR FINANCIARE

...

Dacă o entitate reclasifică un activ financiar din categoria de evaluare la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în categoria de evaluare la costul amortizat, activul financiar este reclasificat la valoarea sa justă la data reclasificării. Cu toate acestea, câștigul sau pierderea cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global este eliminat(ă) din capitalurile proprii și ajustat(ă) conform valorii juste a activului financiar la data reclasificării. Prin urmare, activul financiar este evaluat la data reclasificării ca și cum ar fi fost evaluat întotdeauna la costul amortizat. Această ajustare afectează alte elemente ale rezultatului global, dar nu afectează profitul sau pierderea și, prin urmare, nu reprezintă o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare). Rata dobânzii efective și evaluarea pierderilor din credit preconizate nu sunt ajustate ca urmare a reclasificării. (A se vedea punctul B5.6.1.)

...

În cazul în care o entitate reclasifică un activ financiar din categoria de evaluare la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în categoria de evaluare la valoarea justă prin profit sau pierdere, activul financiar continuă să fie evaluat la valoarea justă. Câștigul sau pierderea cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global este reclasificat(ă) din categoria capitalurilor proprii în categoria profit sau pierdere ca ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) la data reclasificării.

CÂȘTIGURI ȘI PIERDERI

...

Active evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unui activ financiar evaluat la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 4.1.2A trebuie să fie recunoscut(ă) în alte elemente ale rezultatului global, cu excepția câștigurilor sau pierderilor din depreciere (a se vedea secțiunea 5.5) și a câștigurilor și pierderilor din diferențe de schimb valutar (a se vedea punctele B5.7.2-B5.7.2A), până când activul financiar este derecunoscut sau reclasificat. Atunci când activul financiar este derecunoscut, câștigul sau pierderea cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global este reclasificat(ă) de la capitaluri proprii în profit sau pierdere ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18). În cazul în care activul financiar este reclasificat din categoria de evaluare la valoarea justă în categoria de evaluare prin alte elemente ale rezultatului global, entitatea trebuie să contabilizeze câștigul sau pierderea cumulat(ă) care a fost recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctele 5.6.5 și 5.6.7. Dobânda calculată utilizând metoda dobânzii efective este recunoscută în profit sau pierdere.

...

Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

...

CONTABILIZAREA UNEI RELAȚII DE ACOPERIRE ÎMPOTRIVA RISCURILOR CARE ÎNDEPLINEȘTE CONDIȚIILE NECESARE

...

Acoperiri ale fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor

Atât timp cât o acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor îndeplinește criteriile necesare prevăzute la punctul 6.4.1, relația de acoperire împotriva riscurilor trebuie contabilizată după cum urmează:

...

valoarea care a fost acumulată în rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor în conformitate cu litera (a) trebuie contabilizată după cum urmează:

dacă o tranzacție prognozată acoperită conduce ulterior la recunoașterea unui activ nefinanciar sau a unei datorii nefinanciare sau dacă o tranzacție prognozată acoperită pentru un activ nefinanciar sau o datorie nefinanciară devine un angajament ferm pentru care se aplică contabilitatea de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor, entitatea trebuie să elimine acea valoare din rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie și să o includă direct în costul inițial sau într-o altă valoare contabilă a activului sau datoriei. Aceasta nu reprezintă o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) și prin urmare nu afectează alte elemente ale rezultatului global.

pentru alte acoperiri ale fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor decât cele prevăzute la litera (i), acea valoare trebuie reclasificată din rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) în aceeași perioadă sau în aceleași perioade în care fluxurile de trezorerie viitoare preconizate acoperite afectează profitul sau pierderea (de exemplu, în perioadele în care este recunoscut venitul din dobândă sau cheltuiala cu dobânda sau atunci când are loc o vânzare prognozată).

totuși, dacă acea valoare reprezintă o pierdere, iar entitatea preconizează că nu va fi recuperată toată pierderea sau o parte a acesteia într-una sau mai multe perioade viitoare, aceasta trebuie să reclasifice imediat valoarea care nu este preconizată să fie recuperată în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18).

Atunci când o entitate întrerupe contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor pentru o operațiune de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor [a se vedea punctele 6.5.6 și 6.5.7 litera (b)], ea trebuie să contabilizeze valoarea care a fost acumulată în rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor în conformitate cu punctul 6.5.11 litera (a), după cum urmează:

...

dacă nu se mai preconizează că vor apărea fluxurile de trezorerie viitoare acoperite, acea valoare trebuie reclasificată imediat din rezerva aferentă acoperirii fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18). Un flux de trezorerie viitor acoperit împotriva riscurilor care nu mai este foarte probabil să apară poate fi în continuare preconizat să apară.

Acoperiri împotriva riscurilor ale unei investiții nete într-o operațiune din străinătate

...

Câștigul sau pierderea cumulat(ă) aferent(ă) instrumentului de acoperire împotriva riscurilor în legătură cu partea eficace a acoperirii care a fost acumulată în rezerva de conversie valutară trebuie reclasificată de la capitaluri proprii la profit sau pierdere ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) în conformitate cu punctele 48-49 din IAS 21 privind cedarea sau cedarea parțială a operațiunii din străinătate.

Contabilizarea valorii-timp a opțiunilor

Atunci când o entitate separă valoarea intrinsecă de valoarea-timp dintr-un contract pe opțiuni și desemnează drept instrument de acoperire împotriva riscurilor doar modificarea valorii intrinseci a opțiunii [a se vedea punctul 6.2.4 litera (a)], aceasta va contabiliza valoarea-timp a opțiunii după cum urmează (a se vedea punctele B6.5.29-B6.5.33):

...

modificarea valorii juste a valorii-timp a unei opțiuni care acoperă un element acoperit împotriva riscurilor aferent unei tranzacții trebuie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global în măsura în care este aferentă elementului acoperit împotriva riscurilor și trebuie acumulată într-o componentă separată a capitalurilor proprii. Modificarea cumulativă a valorii juste care provine din valoarea-timp a opțiunii care a fost acumulată într-o componentă separată a capitalurilor proprii (valoarea) trebuie contabilizată după cum urmează:

dacă elementul acoperit împotriva riscurilor conduce ulterior la recunoașterea unui activ nefinanciar sau a unei datorii nefinanciare, sau a unui angajament ferm pentru un activ nefinanciar sau o datorie nefinanciară pentru care se aplică contabilitatea de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor, entitatea trebuie să elimine acea valoare din componenta separată a capitalurilor proprii și să o includă direct în costul inițial sau în valoarea contabilă a activului sau a datoriei. Aceasta nu reprezintă o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) și prin urmare nu afectează alte elemente ale rezultatului global.

în cazul unor alte relații de acoperire împotriva riscurilor decât cele prevăzute la subpunctul (i), valoarea trebuie reclasificată din componenta separată a capitalurilor proprii în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18) în aceeași perioadă sau perioade pe parcursul cărora fluxurile de trezorerie viitoare preconizate acoperite afectează profitul sau pierderea (de exemplu, atunci când are loc o vânzare prognozată).

totuși, dacă nu se preconizează să fie recuperată întreaga valoare sau o parte a acesteia, în una sau mai multe perioade, atunci valoarea care nu se preconizează să fie recuperată trebuie reclasificată imediat în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18).

modificarea valorii juste a valorii-timp a unei opțiuni care acoperă un element acoperit împotriva riscurilor aferent unei perioade de timp trebuie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global în măsura în care este aferentă elementului acoperit împotriva riscurilor și trebuie acumulată într-o componentă separată a capitalurilor proprii. Valoarea-timp la data la care opțiunea este desemnată drept instrument de acoperire împotriva riscurilor, în măsura în care se referă la acel element acoperit, trebuie amortizată pe o bază sistematică și rațională pe perioada în care ajustarea de acoperire pentru valoarea intrinsecă a opțiunii ar putea afecta profitul sau pierderea (sau alte elemente ale rezultatului global, dacă elementul acoperit este un instrument de capitaluri proprii pentru care o entitate a ales să prezinte modificările valorii juste în alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 5.7.5). Prin urmare, în fiecare perioadă de raportare, valoarea amortizată trebuie reclasificată dintr-o componentă separată a capitalurilor proprii în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18). Totuși, în cazul în care contabilitatea de acoperire este întreruptă pentru relația de acoperire împotriva riscurilor care include modificarea valorii intrinseci a opțiunii drept instrument de acoperire, valoarea netă (adică inclusiv amortizarea cumulativă) care a fost acumulată în componenta separată a capitalurilor proprii trebuie reclasificată imediat în profit sau pierdere drept ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18).

...

OPȚIUNEA DE A DESEMNA O EXPUNERE LA RISCUL DE CREDIT DREPT EVALUATĂ LA VALOAREA JUSTĂ PRIN PROFIT SAU PIERDERE

...

Contabilizarea expunerilor la riscul de credit desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere

Dacă un instrument financiar este desemnat în conformitate cu punctul 6.7.1 drept evaluat la valoarea justă prin profit sau pierdere după recunoașterea sa inițială sau dacă anterior nu era recunoscut, diferența la momentul desemnării dintre valoarea contabilă, dacă aceasta există, și valoarea justă trebuie recunoscută imediat în profit sau pierdere. Pentru activele financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 4.1.2A, câștigul sau pierderea cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global trebuie să fie imediat reclasificat(ă) de la capitaluri proprii în profit sau pierdere ca ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18).

...

Data intrării în vigoare și tranziția

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 5.6.5, 5.6.7, 5.7.10, 6.5.11, 6.5.12, 6.5.14, 6.5.15, 6.7.2 și B4.1.2A. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

...

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 7.2.1 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Situații financiare consolidate

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C2 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Angajamente comune

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C1B se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Prezentarea intereselor deținute în alte entități

Punctul B14 se modifică și se adaugă punctul C1E.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C1D se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Evaluarea la valoarea justă

Se modifică punctul 51 și se adaugă punctul C7.

EVALUARE

...

Aplicare pentru active financiare și pentru datorii financiare cu poziții de compensare la riscul de piață sau riscul de credit al contrapărții

...

O entitate trebuie să decidă cu privire la politica de contabilitate, în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare, să utilizeze excepția de la punctul 48. O entitate care utilizează excepția trebuie să aplice consecvent politica contabilă respectivă, inclusiv politica proprie de alocare a ajustărilor de licitație (a se vedea punctele 53-55) și a ajustărilor de credit (a se vedea punctul 56), dacă este aplicabil, de la o perioadă la alta pentru un anumit portofoliu.

...

Venituri din contractele cu clienții

Se modifică punctul 43 și se adaugă punctul C1D.

RECUNOAȘTERE

...

Îndeplinirea obligațiilor de executare

...

Evaluarea progresului către îndeplinirea în întregime a unei obligații de executare

...

Metode pentru evaluarea progresului

...

Pe măsură ce circumstanțele se modifică în timp, o entitate trebuie să își actualizeze evaluarea progresului pentru a reflecta orice modificări ale rezultatului obligației de executare. Astfel de modificări la evaluarea progresului de către o entitate trebuie contabilizate ca o modificare în estimarea contabilă, în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

...

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C3 litera (a) se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Contracte de leasing

Se modifică punctul 49 și se adaugă punctul C1E.

LOCATAR

...

Prezentare

...

În situația profitului sau pierderii și a altor elemente ale rezultatului global, un locatar trebuie să prezinte cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing separat de cheltuiala cu amortizarea pentru activul aferent dreptului de utilizare. Punctul 61 din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare impune ca o entitate să clasifice în categoria finanțării din situația profitului sau pierderii cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing, identificată de entitate prin aplicarea punctului 36 litera (a).

...

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C5 litera (a) se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Contracte de asigurare

Se modifică punctele 91, 96, 103 și B129 și se adaugă punctul C2B.

RECUNOAȘTERE ȘI PREZENTARE ÎN SITUAȚIA (SITUAȚIILE) ACTIVITĂȚII FINANCIARE (PUNCTELE B120-B136)

...

Venituri sau cheltuieli financiare aferente asigurărilor (a se vedea punctele B128-B136)

...

În cazul în care o entitate transferă un grup de contracte de asigurare sau derecunoaște un contract de asigurare prin aplicarea punctului 77:

aceasta trebuie să reclasifice în contul de profit sau pierdere, ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare), orice sume rămase aferente grupului (sau contractului) care au fost recunoscute anterior în alte elemente ale rezultatului global, deoarece entitatea a ales politica contabilă prevăzută la punctul 88 litera (b);

aceasta nu trebuie să reclasifice în contul de profit sau pierdere, ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IFRS 18), orice sume rămase grupului (sau contractului) care au fost recunoscute anterior în alte elemente ale rezultatului global, deoarece entitatea a ales politica contabilă prevăzută la punctul 89 litera (b).

...

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Punctele 41-43 din IFRS 18 cuprind dispozițiile referitoare la agregarea și dezagregarea informațiilor. Exemple de caracteristici care ar putea fi adecvate ca bază pentru dezagregarea informațiilor prezentate cu privire la contractele de asigurare sunt:

tipul de contract (de exemplu, linii principale de produse);

zona geografică (de exemplu, țară sau regiune); sau

segmentul raportabil, astfel cum este definit în IFRS 8 Segmente operaționale.

Explicarea valorilor recunoscute

...

O entitate trebuie să prezinte separat, în reconcilierile prevăzute la punctul 100, fiecare dintre următoarele valori aferente serviciilor, dacă este cazul:

...

componentele de investiții excluse din veniturile din asigurări și cheltuielile aferente serviciilor de asigurare [combinate cu restituirile de prime, cu excepția cazului în care restituirile de prime sunt prezentate în cadrul fluxurilor de trezorerie din perioada respectivă descrise la punctul 105 litera (a) subpunctul (i)].

...

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul C3 litera (a) se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Stocuri

Se modifică punctul 39 și se adaugă punctul 40H.

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Unele entități clasifică cheltuielile în funcție de natura lor în categoria de exploatoare din situația profitului sau pierderii într-un mod care conduce la prezentarea altor valori decât costul stocurilor recunoscut drept cheltuială în cursul perioadei. În acest caz, entitatea prezintă costurile recunoscute drept cheltuială cu materiile prime și consumabilele, beneficiile angajaților și alte costuri, împreună cu valoarea variației nete a stocurilor aferentă perioadei.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 39. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

Situația fluxurilor de trezorerie

Se modifică punctele 6, 10, 12, 14, 16-18, 20, 31, 32, 35, 46 și 47 se modifică. Se adaugă punctele 33A, 34A-34D și 64. Se elimină punctele 33 și 34.

DEFINIȚII

Următorii termeni sunt utilizați în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

...

Activitățile de investiții constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar și încasarea de dobânzi și dividende, astfel cum sunt descrise la punctele 34A-34D.

...

PREZENTAREA UNEI SITUAȚII A FLUXURILOR DE TREZORERIE

Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activități de exploatare, de investire și de finanțare. La întocmirea situației fluxurilor de trezorerie, o entitate trebuie să aplice prezentul standard și, de asemenea, să aplice dispozițiile generale privind situațiile financiare de la punctele 9-43 și 113-114 din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare.

...

O singură tranzacție poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit.

Activități de exploatare

...

Fluxurile de trezorerie provenite din activități de exploatare sunt derivate, în primul rând, din principalele activități producătoare de venit ale entității. Prin urmare, ele rezultă în general din tranzacțiile și alte evenimente care sunt luate în considerare la determinarea profitului sau a pierderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activități de exploatare sunt:

încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;

încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;

plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii;

plățile în numerar efectuate către angajați și în numele acestora;

[eliminată]

plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepția cazului în care pot fi asociate în mod specific activităților de investiții și de finanțare;

încasările și plățile în numerar provenite din contracte încheiate în vederea plasării sau a tranzacționării precum și

încasările în numerar de dividende și încasările în numerar și plățile de dobânzi, astfel cum sunt descrise la punctele 34B-34D.

Unele tranzacții, cum ar fi vânzarea unui element al unei instalații, pot da naștere unui câștig sau unei pierderi, care este inclus(ă) în profitul sau pierderea recunoscut(ă). Fluxurile de trezorerie aferente acestui tip de tranzacții sunt fluxuri de trezorerie provenite din activități de investiții. Însă, plățile în numerar pentru fabricarea sau achiziționarea de active deținute în vederea închirierii către terți și apoi deținute în vederea vânzării, conform descrierii de la punctul 68A din IAS 16 Imobilizări corporale sunt fluxuri de trezorerie din activități de exploatare. Încasările în numerar din închirierea și vânzarea ulterioară a unor astfel de active sunt, de asemenea, fluxuri de trezorerie din activități de exploatare.

...

Activități de investiții

Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie care rezultă din activități de investiții este importantă deoarece fluxurile de trezorerie reprezintă măsura în care s-au făcut cheltuieli pentru resursele menite să genereze venituri și fluxuri de trezorerie viitoare. Numai cheltuielile care au drept rezultat un activ recunoscut în situația poziției financiare sunt eligibile pentru clasificarea drept activități de investiții. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activități de investiții sunt:

plățile în numerar pentru achiziționarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate. Aceste plăți le includ și pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate și la construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;

încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate;

plățile în numerar pentru achiziționarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități, inclusiv de interese în entități asociate și asocieri în participație (altele decât plățile pentru instrumentele considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deținute în vederea plasării sau a tranzacționării);

încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități, inclusiv de interese în entități asociate și asocieri în participație (altele decât încasările pentru instrumentele considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deținute în vederea plasării sau a tranzacționării);

avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părți (altele decât avansurile și împrumuturile acordate de o instituție financiară);

încasările în numerar din rambursarea avansurilor și a împrumuturilor acordate altor părți (altele decât avansurile și împrumuturile unei instituții financiare);

plățile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opțiuni și swap, în afara cazului în care acestea sunt deținute în vederea plasării sau a tranzacționării sau în care plățile sunt clasificate drept activități de finanțare;

încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opțiuni sau swap, în afara cazului în care acestea sunt deținute în scopuri de plasament sau de tranzacționare sau a cazului în care încasările sunt clasificate drept activități de finanțare;

încasările în numerar de dobânzi și dividende, astfel cum sunt descrise la punctele 34A-34D.

Atunci când un contract este contabilizat drept instrument de acoperire a unei poziții de risc identificabile, fluxurile de trezorerie aferente respectivului contract sunt clasificate în aceeași manieră ca și fluxurile de trezorerie aferente poziției astfel acoperite.

Activități de finanțare

Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activități de finanțare este importantă deoarece este utilă pentru previzionarea pretențiilor furnizorilor de capital ai entității asupra fluxurilor de trezorerie viitoare. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activități de finanțare sunt:

încasările în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii;

plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile entității;

încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, a împrumuturilor, a efectelor comerciale, a obligațiunilor, a ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;

rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui contract de leasing;

plățile în numerar aferente dividendelor, astfel cum sunt descrise la punctul 33A precum și

plățile în numerar aferente dobânzilor, astfel cum sunt descrise la punctele 34A-34D.

RAPORTAREA FLUXURILOR DE NUMERAR DIN ACTIVITĂȚI DE EXPLOATARE

O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activități de exploatare folosind fie:

metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăți și încasări brute în numerar; sau

metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea din exploatare se ajustează cu:

efectele tranzacțiilor nemonetare;

orice amânare sau angajament de încasări sau plăți în numerar din exploatare trecute sau viitoare;

veniturile sau cheltuielile clasificate în categoria de exploatare în situația profitului sau pierderii pentru care fluxurile de trezorerie asociate sunt clasificate drept fluxuri de trezorerie provenite fie din activități de investiții, fie din activități de finanțare precum și

fluxurile de trezorerie din activități de exploatare pentru care veniturile sau cheltuielile asociate nu sunt clasificate în categoria de exploatare din situația profitului sau pierderii.

...

Conform metodei indirecte, fluxul de numerar net din activități de exploatare se determină prin ajustarea profitului sau a pierderii din exploatare cu efectele generate de:

modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri și în creanțele și datoriile din exploatare;

elementele nemonetare, cum ar fi amortizarea, provizioanele și câștigurile și pierderile valutare nerealizate clasificate în categoria de exploatare;

veniturile sau cheltuielile clasificate în categoria de exploatare în situația profitului sau pierderii pentru care efectele de trezorerie reprezintă fluxuri de trezorerie din investiții sau finanțare precum și

fluxurile de trezorerie din exploatare, cum ar fi impozitul pe profit (în conformitate cu punctul 35), pentru care veniturile sau cheltuielile corespondente nu sunt clasificate în categoria de exploatare în situația profitului sau pierderii.

Ca alternativă, fluxul de trezorerie net din activități de exploatare poate fi prezentat folosind metoda indirectă, prin evidențierea veniturilor și a cheltuielilor clasificate în categoria de exploatare în situația profitului sau pierderii, a modificărilor survenite pe parcursul perioadei în valoarea stocurilor și în creanțele și datoriile din exploatare, precum și a oricăror alte fluxuri de trezorerie din exploatare pentru care veniturile și cheltuielile corespondente nu sunt clasificate în categoria de exploatare.

...

DOBÂNDĂ ȘI DIVIDENDE

Fluxurile de trezorerie din dobânzi și dividende încasate și plătite trebuie prezentate fiecare separat. Fiecare dintre acestea trebuie clasificat într-o manieră consecventă de la o perioadă la alta, prin aplicarea punctelor 32, 33A și 34A-34D.

Valoarea totală a dobânzilor plătite în cursul unei perioade este inclusă în situația fluxurilor de trezorerie indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în profit sau pierdere sau a fost capitalizată în conformitate cu IAS 23 Costurile îndatorării.

[Eliminat]

O entitate trebuie să clasifice dividendele plătite ca fluxuri de trezorerie din activități de finanțare.

[Eliminat]

O entitate care nu face parte dintre entitățile descrise la punctul 34B trebuie să clasifice:

dobânda plătită (astfel cum este descrisă la punctul 32) ca fluxuri de trezorerie din activități de finanțare;

dobânzile și dividendele primite ca fluxuri de trezorerie din activități de investiții.

O entitate care investește în active sau acordă finanțare clienților ca activitate principală (determinată prin aplicarea punctelor B30-B41 din IFRS 18) trebuie să stabilească modul de clasificare a dividendelor primite, a dobânzilor primite și a dobânzilor plătite în situația fluxurilor de trezorerie prin referire la modul în care – prin aplicarea IFRS 18 – aceasta clasifică veniturile din dividende, veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile în situația profitului sau pierderii. O entitate trebuie să clasifice totalul fiecăruia dintre aceste fluxuri de trezorerie într-o singură categorie în situația fluxurilor de trezorerie (adică drept activități de exploatare, de investiții sau de finanțare).

Atunci când aplică punctul 34B, dacă o entitate clasifică totalul pentru fiecare dintre veniturile din dividende, veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile într-o singură categorie din situația profitului sau pierderii, entitatea trebuie să clasifice totalul pentru fiecare dintre dividendele primite, dobânzile primite și dobânzile plătite drept fluxuri de trezorerie care rezultă din activitatea asociată în situația fluxurilor de trezorerie. De exemplu, dacă o entitate își clasifică toate cheltuielile cu dobânzile în categoria finanțării din situația profitului sau pierderii, entitatea ar urma să își clasifice toate dobânzile plătite ca fluxuri de trezorerie din activități de finanțare.

Atunci când aplică IFRS 18, o entitate poate fi obligată să clasifice fiecare dintre veniturile din dividende, veniturile din dobânzi și cheltuieli cu dobânzile în mai multe categorii din situația profitului sau pierderii. În acest caz, atunci când aplică punctul 34B, entitatea trebuie să facă o opțiune de politică contabilă pentru a clasifica fluxurile de trezorerie aferente în una dintre activitățile asociate în situația fluxurilor de trezorerie. De exemplu, dacă o entitate clasifică cheltuielile cu dobânzile în categoria de exploatare și în categoria finanțării din situația profitului sau pierderii, entitatea ar urma să clasifice toate dobânzile plătite în conformitate cu politica sa contabilă fie ca fluxuri de trezorerie din activități de exploatare, fie ca fluxuri de trezorerie din activități de finanțare.

IMPOZITUL PE PROFIT

Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit trebuie prezentate separat și trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activități de exploatare, cu excepția situației în care pot fi alocate în mod specific activităților de finanțare și de investiții.

...

COMPONENTE ALE NUMERARULUI ȘI ALE ECHIVALENTELOR DE NUMERAR

...

Având în vedere diversitatea practicilor de gestiune a numerarului și a practicilor bancare utilizate în lume și pentru a respecta IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare, o entitate prezintă politica adoptată pentru determinarea componentelor numerarului și ale echivalentelor de numerar.

Efectul oricărei modificări a politicii de determinare a componentelor numerarului și ale echivalentelor de numerar, de exemplu o modificare în ceea ce privește clasificarea instrumentelor financiare considerate anterior ca făcând parte din portofoliul de investiții al entității, se raportează în conformitate cu IAS 8.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 6, 10, 12, 14, 16-18, 20, 31, 32, 35, 46 și 47, a adăugat punctele 33A și 34A-34D și a eliminat punctele 33 și 34. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

Se modifică nota de subsol de la titlul IAS 7.

În septembrie 2007, IASB a modificat titlul IAS 7 din Situațiile fluxurilor de trezorerie în Situația fluxurilor de trezorerie drept consecință a revizuirii IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în 2007. În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori

Se modifică titlul IAS 8.

Baza de întocmire a situațiilor financiare

Se modifică punctele 1, 3, 5, 11 și 32 și se elimină punctul 2. Se adaugă punctul 3A, punctele 6A-6J, 6K-6L, 6M-6N, 27A-27I și 31A-31I, fiecare cu un titlu sau un subtitlu aferent, și punctul 54J. De asemenea, se adaugă un subtitlu înainte de punctul 28. Punctul 28 nu a fost modificat, dar este inclus aici pentru a facilita consultarea.

OBIECTIV

Obiectivul prezentului standard este să întărească relevanța și fiabilitatea situațiilor financiare ale unei entități, comparabilitatea acestor situații financiare în timp și comparabilitatea cu situațiile financiare ale altor entități, prin stabilirea bazei de întocmire a situațiilor financiare, care include:

chestiuni generale;

criteriile de selectare, modificare și prezentare a politicilor contabile precum și

tratamentul contabil și prezentarea informațiilor privind modificările politicilor contabile, modificările estimărilor contabile și corectările erorilor.

[Eliminat]

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul standard trebuie să se aplice la stabilirea bazei de întocmire a situațiilor financiare, inclusiv la selectarea și aplicarea politicilor contabile, și la contabilizarea modificărilor politicilor contabile, a modificărilor estimărilor contabile și a corectărilor erorilor din perioadele anterioare.

IAS 34 Raportarea financiară interimară prevede dispozițiile privind prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare interimare simplificate. Punctele 6A-6N din prezentul standard se aplică, de asemenea, acestor situații financiare interimare.

...

DEFINIȚII

Următorii termeni sunt utilizați în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

...

Standardele de contabilitate IFRS sunt standarde de contabilitate emise de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.2 Acestea cuprind:

Standarde Internaționale de Raportare Financiară;

Standarde Internaționale de Contabilitate;

interpretările IFRIC precum și

Interpretări SIC.

Standardele de contabilitate IFRS erau cunoscute anterior sub denumirile de standarde internaționale de raportare financiară, IFRS, IFRS-uri și standarde IFRS.

Informațiile semnificative sunt definite în anexa A la IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare. Termenul semnificativ este utilizat în prezentul standard cu același înțeles.

...

BAZA DE ÎNTOCMIRE – CHESTIUNI GENERALE

Prezentarea fidelă și conformitatea cu standardele de contabilitate IFRS

Situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități. Prezentarea fidelă impune reprezentarea exactă a efectelor tranzacțiilor, a altor evenimente și condiții, în conformitate cu definițiile și criteriile de recunoaștere pentru active, datorii, venituri și cheltuieli prevăzute în Cadrul general conceptual de raportare financiară (Cadrul general conceptual). Se presupune că aplicarea IFRS-urilor, cu prezentarea de informații suplimentare, atunci când este necesar, are drept rezultat situații financiare care realizează o prezentare fidelă.

O entitate ale cărei situații financiare sunt conforme cu standardele de contabilitate IFRS trebuie să prezinte în note o declarație explicită și fără rezerve privind această conformitate. O entitate nu trebuie să descrie situațiile financiare ca fiind conforme cu standardele de contabilitate IFRS decât dacă acestea respectă toate dispozițiile standardelor de contabilitate IFRS.

În aproape toate situațiile, o entitate obține o prezentare fidelă prin respectarea IFRS-urilor aplicabile. O prezentare fidelă impune, de asemenea, unei entități:

să selecteze și să aplice politici contabile în conformitate cu prezentul standard. Prezentul standard stabilește o ierarhie de îndrumări cu valoare de normă pe care conducerea le ia în considerare în absența unui IFRS care se aplică în mod specific unui element;

să prezinte informații, inclusiv politicile contabile, într-o manieră care să ofere informații relevante, fiabile, comparabile și ușor de înțeles;

să ofere prezentări de informații suplimentare atunci când respectarea anumitor dispoziții din IFRS-uri este insuficientă, pentru le a permite utilizatorilor să înțeleagă impactul anumitor tranzacții și al altor evenimente și condiții asupra poziției financiare și a performanței financiare a entității.

O entitate nu poate rectifica politicile contabile neadecvate nici prin evidențierea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau material explicativ.

În situațiile extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei dispoziții dintr-un IFRS ar induce atât de mult în eroare încât ar intra în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare stabilit în Cadrul general conceptual, entitatea trebuie să se abată de la acea dispoziție în maniera prevăzută la punctul 6F dacă cadrul de reglementare relevant impune acest lucru sau nu interzice o astfel de abatere.

Atunci când o entitate se abate de la o dispoziție a unui IFRS în conformitate cu punctul 6E, ea trebuie să prezinte:

concluzia conducerii că situațiile financiare prezintă fidel poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale entității;

conformitatea cu IFRS-urile aplicabile, cu excepția abaterii de la o anumită dispoziție pentru realizarea unei prezentări fidele;

titlul IFRS-ului de la care s-a abătut entitatea, natura abaterii, inclusiv tratamentul pe care l-ar impune IFRS-ul, motivul pentru care tratamentul respectiv ar induce atât de mult în eroare în circumstanțele respective încât ar intra în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare stabilit în Cadrul general conceptual, precum și tratamentul adoptat precum și

pentru fiecare perioadă prezentată, impactul financiar al abaterii asupra fiecărui element din situațiile financiare care ar fi fost raportat dacă s-ar fi respectat dispoziția.

Atunci când o entitate s-a abătut de la o dispoziție a unui IFRS într-o perioadă anterioară, iar acea abatere afectează sumele recunoscute în situațiile financiare pentru perioada curentă, entitatea trebuie să facă prezentările de informații prevăzute la punctul 6F literele (c)-(d).

Punctul 6G se aplică, de exemplu, atunci când o entitate s-a abătut într-o perioadă anterioară de la o dispoziție dintr-un IFRS în evaluarea activelor sau datoriilor, iar acea abatere afectează evaluarea modificărilor activelor și datoriilor recunoscute în situațiile financiare ale perioadei curente.

În situațiile extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei dispoziții dintr-un IFRS ar induce atât de mult în eroare încât ar intra în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare prevăzut în Cadrul general conceptual, dar cadrul de reglementare relevant interzice abaterea de la acea dispoziție, entitatea trebuie să încerce pe cât posibil să reducă aspectele conformității care sunt percepute ca inducând în eroare, prezentând:

titlul IFRS-ului respectiv, natura dispoziției și motivul pentru care conducerea a concluzionat că respectarea acelei dispoziții induce atât de mult în eroare în circumstanțele respective încât intră în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare prevăzut în Cadrul general conceptual precum și

pentru fiecare perioadă prezentată, ajustările fiecărui element din situațiile financiare pe care conducerea le-a considerat ca fiind necesare pentru obținerea unei prezentări fidele.

În sensul punctelor 6E-6I, un element al informațiilor ar intra în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare atunci când nu reprezintă fidel tranzacțiile, alte evenimente și condiții pe care fie dorește să le reprezinte, fie se așteaptă în mod normal să le reprezinte și, în consecință, ar putea să influențeze deciziile economice luate de către utilizatorii situațiilor financiare. Atunci când se evaluează dacă respectarea unei dispoziții specifice dintr-un IFRS ar induce atât de mult în eroare încât ar intra în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare prevăzut în Cadrul general conceptual, conducerea ia în considerare:

motivul pentru care obiectivul situațiilor financiare nu este realizat în circumstanțele particulare precum și

modul în care circumstanțele entității se pot deosebi de cele ale altor entități care respectă dispoziția. Dacă alte entități respectă dispoziția în circumstanțe similare, există o prezumție relativă potrivit căreia respectarea dispoziției de către entitate nu ar fi indus atât de mult în eroare încât să intre în contradicție cu obiectivul situațiilor financiare prevăzut în Cadrul general conceptual.

Continuitatea activității

La întocmirea situațiilor financiare, conducerea trebuie să evalueze capacitatea entității de a-și continua activitatea. O entitate trebuie să întocmească situațiile financiare pe baza continuității activității, cu excepția cazului în care conducerea fie intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea, fie nu are o altă alternativă realistă decât să procedeze astfel. Atunci când, la efectuarea evaluării, conducerea este conștientă de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiții care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacității entității de a-și continua activitatea, incertitudinile respective trebuie prezentate. Atunci când o entitate nu întocmește situațiile financiare pe baza continuității activității, ea trebuie să prezinte acest fapt, împreună cu baza de întocmire a situațiilor financiare și motivul pentru care entitatea nu își va mai putea continua activitatea.

Atunci când evaluează măsura în care este adecvată prezumția continuității activității, conducerea ia în considerare toate informațiile disponibile despre viitor, care reprezintă cel puțin o perioadă de douăsprezece luni de la finalul perioadei de raportare, dar fără a se limita la aceasta. Gradul luării în considerare depinde de fiecare caz în parte. Atunci când entitatea a avut o activitate profitabilă în trecut și acces fără dificultăți la resurse financiare, entitatea poate ajunge la concluzia că prezumția continuității activității este adecvată, fără o analiză detaliată. În alte cazuri, conducerea poate fi nevoită să ia în considerare o gamă largă de factori care afectează profitabilitatea curentă și anticipată, graficele de rambursare a datoriilor și sursele potențiale de înlocuire a finanțării, înainte de a fi sigură că prezumția continuității activității este adecvată.

Contabilitatea de angajamente

O entitate trebuie să își întocmească situațiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu excepția informațiilor privind fluxurile de trezorerie.

Atunci când se folosește contabilitatea de angajamente, o entitate recunoaște elementele drept active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli (elementele situațiilor financiare), atunci când acestea respectă definițiile și criteriile de recunoaștere pentru acele elemente din Cadrul general conceptual.

POLITICI CONTABILE

Selectarea și aplicarea politicilor contabile

...

La exercitarea raționamentului profesional descris la punctul 10, conducerea trebuie să facă referire la următoarele surse în ordine descrescătoare și să ia în considerare aplicabilitatea lor:

...

definițiile, criteriile de recunoaștere și conceptele de evaluare a activelor, a datoriilor, a veniturilor și a cheltuielilor exprimate în Cadrul general conceptual.

...

Prezentarea informațiilor

Prezentarea informațiilor privind selectarea și aplicarea politicilor contabile

O entitate trebuie să prezinte informații semnificative privind politica contabilă (a se vedea punctul 5). Informațiile privind politica contabilă sunt semnificative dacă, atunci când sunt analizate împreună cu alte informații incluse în situațiile financiare ale unei entități, se poate preconiza în mod rezonabil că vor influența deciziile pe care utilizatorii primari ai situațiilor financiare cu scop general le iau pe baza respectivelor situații financiare.

Informațiile privind politica contabilă care se referă la tranzacții, alte evenimente sau condiții nesemnificative sunt nesemnificative și nu este necesar să fie prezentate. Informațiile privind politica contabilă ar putea fi însă semnificative ca urmare a naturii tranzacțiilor, altor evenimente sau condiții conexe, chiar dacă sumele sunt nesemnificative. Cu toate acestea, nu toate informațiile privind politica contabilă referitoare la tranzacții, alte evenimente sau condiții semnificative sunt semnificative în sine.

Se estimează că informațiile privind politica contabilă sunt semnificative dacă utilizatorii situațiilor financiare ale unei entități ar avea nevoie de aceste informații pentru a înțelege alte informații semnificative din situațiile financiare. De exemplu, este probabil ca o entitate să considere informațiile privind politica contabilă ca fiind semnificative pentru situațiile sale financiare în cazul în care informațiile respective se referă la tranzacții, alte evenimente sau condiții semnificative și:

entitatea și-a modificat politica contabilă în cursul perioadei de raportare și această modificare a dus la o modificare semnificativă a informațiilor din situațiile financiare;

entitatea a ales politica contabilă dintre mai multe opțiuni permise de IFRS – o astfel de situație ar putea apărea dacă entitatea alege să evalueze investițiile imobiliare la costul istoric mai degrabă decât la valoarea justă;

politica contabilă a fost elaborată în conformitate cu prezentul standard, în absența unui IFRS care se aplică în mod specific;

politica contabilă se referă la un domeniu în privința căruia o entitate trebuie să facă raționamente sau ipoteze semnificative în aplicarea unei politici contabile, iar entitatea prezintă respectivele raționamente sau ipoteze în conformitate cu punctele 27G și 31A sau

contabilitatea necesară pentru acestea este complexă, iar utilizatorii situațiilor financiare ale entității nu ar înțelege altfel respectivele tranzacții, alte evenimente sau condiții semnificative – o astfel de situație ar putea apărea în cazul în care o entitate aplică mai mult de un IFRS la o clasă de tranzacții semnificative.

Informațiile privind politica contabilă care pun accentul pe modul în care o entitate a aplicat dispozițiile IFRS-urilor la circumstanțele proprii oferă informații specifice despre entitate care le sunt mai utile utilizatorilor situațiilor financiare decât informațiile standardizate sau decât informațiile care doar reiau sau sintetizează dispozițiile IFRS-urilor.

Dacă o entitate prezintă informații nesemnificative privind politica contabilă, aceste informații nu trebuie să ascundă informații semnificative privind politica contabilă.

Concluzia unei entități potrivit căreia informațiile privind politica contabilă sunt nesemnificative nu afectează cerințele aferente de prezentare a informațiilor prevăzute în alte IFRS-uri.

O entitate trebuie să prezinte, împreună cu informațiile semnificative privind politica sa contabilă sau cu alte note, raționamentele profesionale, altele decât cele care implică estimări (a se vedea punctul 31A), pe care conducerea le-a făcut în procesul de aplicare a politicilor contabile ale entității și care au cel mai important efect asupra valorilor recunoscute în situațiile financiare.

În procesul de aplicare a politicilor contabile ale entității, conducerea face mai multe raționamente, în afară de cele care implică estimări, care pot afecta semnificativ sumele recunoscute în situațiile financiare. De exemplu, conducerea face raționamente pentru a determina:

momentul în care majoritatea riscurilor și beneficiilor semnificative aferente dreptului de proprietate asupra activelor financiare și, în cazul locatorilor, asupra activelor care fac obiectul contractelor de leasing sunt transferate altor entități;

dacă anumite vânzări de bunuri sunt, în realitate, acorduri de finanțare și, prin urmare, nu generează venituri precum și

dacă clauzele contractuale ale unui activ financiar dau naștere la anumite date unor fluxuri de trezorerie care sunt exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat.

Unele dintre prezentările de informații efectuate făcute în conformitate cu punctul 27G sunt prevăzute și de alte IFRS-uri. De exemplu, IFRS 12 Prezentarea intereselor deținute în alte entități prevede ca o entitate să prezinte raționamentele efectuate pentru a stabili dacă deține controlul asupra altei entități. IAS 40 Investiții imobiliare impune prezentarea criteriilor elaborate de către entitate pentru a distinge investițiile imobiliare de proprietățile imobiliare utilizate de posesor și de proprietățile imobiliare deținute în vederea vânzării în cursul normal al activităților, atunci când este dificilă clasificarea proprietății.

Prezentarea informațiilor privind modificările de politici contabile

Atunci când aplicarea inițială a unui IFRS are un efect asupra perioadei curente sau asupra oricărei alte perioade anterioare, ar avea un astfel de efect, numai că este imposibil de determinat valoarea ajustării, sau ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare, entitatea trebuie să prezinte:

...

Prezentarea informațiilor privind sursele de incertitudine a estimării

O entitate trebuie să prezinte informații privind ipotezele formulate în ceea ce privește viitorul și alte surse importante ale incertitudinii estimărilor la finalul perioadei de raportare, care prezintă un risc semnificativ de a provoca o ajustare importantă a valorilor contabile ale activelor și datoriilor în următorul exercițiu financiar. În privința acelor active și datorii, notele trebuie să includă detalii referitoare la:

tipul lor precum și

valoarea lor contabilă la finalul perioadei de raportare.

Determinarea valorilor contabile ale unor active și datorii necesită estimarea efectelor unor evenimente viitoare incerte asupra acelor active și datorii la finalul perioadei de raportare. De exemplu, în absența observării recente a unor prețuri pe piață, sunt necesare estimări orientate spre viitor pentru a evalua valoarea recuperabilă a claselor de imobilizări corporale, efectul uzurii tehnologice a stocurilor, provizioanele aferente rezultatelor viitoare ale unor litigii în curs și datoriile pe termen lung privind beneficiile angajaților, cum ar fi obligațiile privind pensiile. Aceste estimări implică ipoteze privind anumite elemente, cum ar fi ajustarea fluxurilor de trezorerie sau a ratelor de actualizare utilizate în funcție de risc, modificările viitoare ale salariilor și modificările viitoare ale prețurilor care vor afecta alte costuri.

Ipotezele și alte surse de incertitudini în estimare, prezentate în conformitate cu punctul 31A, sunt legate de estimările care necesită cele mai dificile, subiective sau complexe raționamente din partea conducerii. În timp ce numărul de variabile și ipoteze care afectează posibila rezolvare viitoare a incertitudinilor crește, acele raționamente devin din ce în ce mai subiective și mai complexe, iar potențialul unei ajustări semnificative la valoarea contabilă a activelor și datoriilor ca urmare a acestora crește, de obicei, proporțional.

Prezentările de informații prevăzute la punctul 31A nu sunt impuse pentru active și datorii care prezintă un risc semnificativ ca valoarea lor contabilă să se schimbe considerabil pe parcursul următorului exercițiu financiar dacă, la finalul perioadei de raportare, acestea sunt evaluate la valoarea justă pe baza unui preț cotat pe o piață activă pentru un activ sau o datorie identic(ă). Aceste valori juste se pot modifica semnificativ în decursul următorului exercițiu financiar, dar aceste modificări nu ar decurge din ipoteze sau din alte surse de incertitudine referitoare la estimări la finalul perioadei de raportare.

O entitate prezintă informațiile prevăzute la punctul 31A într-o manieră care ajută utilizatorii situațiilor financiare să înțeleagă raționamentele pe care le face conducerea în ceea ce privește viitorul și alte surse ale incertitudinii estimării. Natura și amploarea informațiilor furnizate variază în funcție de natura ipotezei și de alte circumstanțe. Exemple ale tipurilor de prezentări făcute sunt:

natura ipotezei sau a altor incertitudini de estimare;

sensibilitatea valorilor contabile față de metodele, ipotezele și estimările care stau la baza calculelor lor, inclusiv motivele acestei sensibilități;

rezolvarea așteptată a unei incertitudini și gama de rezultate posibile în timpul următorului exercițiu financiar în ceea ce privește valorile contabile ale activelor și ale datoriilor afectate precum și

o explicație a modificărilor făcute asupra ipotezelor anterioare aferente acelor active și datorii dacă incertitudinea rămâne nesoluționată.

Prezentul standard nu impune ca o entitate să prezente informații privind bugetul sau prognozele atunci când se fac prezentările de informații prevăzute la punctul 31A.

Uneori este imposibil să se prezinte amploarea efectelor posibile ale unei ipoteze sau ale unei alte surse de incertitudine a estimărilor la finalul perioadei de raportare. În astfel de cazuri entitatea prezintă că este posibil, pe baza cunoștințelor existente, ca rezultatele din următorul exercițiu financiar care sunt diferite față de ipoteză să necesite o ajustare semnificativă a valorii contabile a activului sau datoriei afectate. În toate cazurile, entitatea prezintă tipul și valoarea contabilă a activului sau a datoriei specifice (sau a clasei de active sau de datorii) afectate de ipoteză.

Prezentările de informații prevăzute la punctul 27G, referitoare la anumite raționamente pe care conducerea le-a făcut în procesul de aplicare a politicilor contabile ale entității, nu se referă la prezentările surselor de incertitudine a estimărilor prevăzute la punctul 31A.

Alte IFRS-uri impun prezentarea unora dintre ipotezele care ar fi în caz contrar solicitate în conformitate cu punctul 31A. De exemplu, IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente prevede prezentarea, în anumite situații, a ipotezelor principale privind evenimentele viitoare care afectează clasele de provizioane. IFRS 13 Evaluare la valoarea justă prevede prezentarea ipotezelor principale [inclusiv tehnica (tehnicile) de evaluare și intrările de date] pe care le utilizează entitatea atunci când evaluează valoarea justă a activelor sau datoriilor contabilizate la valoarea justă.

ESTIMĂRI CONTABILE

O politică contabilă poată să prevadă obligația ca elementele din situațiile financiare să fie evaluate într-un mod care implică o incertitudine a evaluării, și anume, politica contabilă poate să prevadă obligația de a evalua respectivele elemente în valori monetare care nu pot fi observate direct și care trebuie, în schimb, estimate. În acest caz, o entitate elaborează o estimare contabilă pentru a atinge obiectivul stabilit de politica contabilă. Elaborarea estimărilor contabile implică utilizarea de raționamente sau ipoteze în baza celor mai recente informații fiabile disponibile. Printre exemplele de estimări contabile se numără:

...

valoarea justă a unui activ sau a unei datorii, aplicând IFRS 13;

...

un provizion pentru obligațiile de garanție, aplicând IAS 37.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 1, 3, 5, 11 și 32, a adăugat punctele 3A, 6A-6N, 27A-27I și 31A-31I și titlurile și subtitlurile aferente, a adăugat un subtitlu deasupra punctului 28 și a eliminat punctul 2. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

Nota de subsol de la definiția standardelor de contabilitate IFRS de la punctul 5 se elimină.

La sfârșitul punctului 54H se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat definiția termenului semnificativ din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Evenimente ulterioare perioadei de raportare

Se modifică punctele 13 și 16 și se adaugă punctul 23D.

RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

...

Dividende

...

Dacă dividendele sunt declarate după perioada de raportare, dar înainte să fie autorizată publicarea situațiilor financiare, dividendele nu sunt recunoscute drept datorie la sfârșitul perioadei de raportare, deoarece nu există nicio obligație la acea dată. Astfel de dividende sunt prezentate în note în conformitate cu IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare.

CONTINUITATEA ACTIVITĂȚII

...

IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare specifică informațiile care trebuie prezentate dacă:

situațiile financiare nu sunt întocmite pe baza continuității activității sau

conducerea are cunoștință de incertitudini semnificative asociate evenimentelor sau condițiilor care pot ridica îndoieli importante cu privire la capacitatea entității de a-și continua activitatea. Evenimentele sau condițiile care necesită prezentarea de informații pot apărea ulterior perioadei de raportare.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 13 și 16. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La definiția termenului semnificativ de la punctul 7 din IAS 1 de la punctul 23C se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat definiția termenului semnificativ din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Impozitul pe profit

Se modifică punctele 62A, 77 (și subtitlul aferent) și 78 (și subtitlul aferent) și punctul 81. Se adaugă punctul 98N.

RECUNOAȘTEREA IMPOZITULUI CURENT ȘI A IMPOZITULUI AMÂNAT

...

Elemente recunoscute în afara profitului sau pierderii

...

Standardele Internaționale de Raportare Financiară impun sau permit ca anumite elemente să fie creditate sau debitate direct în capitalurile proprii. Exemple de astfel de elemente sunt:

o ajustare a soldului inițial al rezultatului reportat provenită fie dintr-o modificare a politicii contabile ce este aplicată retrospectiv, fie din corectarea unei erori (a se vedea IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare) precum și

sumele apărute odată cu recunoașterea inițială a componentei de capitaluri proprii a unui instrument financiar compus (a se vedea punctul 23).

...

PREZENTARE

...

Cheltuiala cu impozitul

Cheltuielile cu impozitul (veniturile din impozit) aferente elementelor recunoscute în profit sau pierdere

Cheltuieli cu impozitul (veniturile din impozit) aferente elementelor recunoscute în profit sau pierdere din activități continue trebuie prezentate în categoria impozitului pe profit în situația profitului sau pierderii.

...

Diferențele de curs valutar aferente activelor și datoriilor exprimate în valută care rezultă din impozitul pe profit

Dacă diferențele de curs valutar aferente activelor și datoriilor exprimate în valută care rezultă din impozitul pe profit sunt recunoscute în profit sau pierdere în conformitate cu IAS 21, aceste diferențe trebuie clasificate prin aplicarea dispozițiilor de la punctul 67 din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare.

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

Următoarele informații trebuie, de asemenea, prezentate separat:

...

valoarea impozitului pe profit aferentă fiecărei componente a altor elemente ale rezultatului global (a se vedea punctul 62 și punctul 93 din IFRS 18);

...

în legătură cu activitățile întrerupte, cheltuiala cu impozitul aferentă:

câștigului sau pierderii din întrerupere; precum și

profitului sau pierderii rezultat(e) din activități întrerupte pentru perioada respectivă, împreună cu valorile corespondente pentru fiecare perioadă anterioară prezentată;

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 62A, 77 (și subtitlul aferent), 78 (și subtitlul aferent) și 81. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 92 se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 98B se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 98H se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Imobilizări corporale

Se modifică punctul 51. Se adaugă punctul 81O.

EVALUARE DUPĂ RECUNOAȘTERE

...

Amortizare

...

Valoare amortizabilă și perioadă de amortizare

...

Valoarea reziduală și durata de viață utilă ale unui activ trebuie revizuite cel puțin la fiecare sfârșit de exercițiu financiar și, dacă așteptările sunt diferite de alte estimări anterioare, modificarea (modificările) trebuie contabilizată (contabilizate) ca modificare de estimare contabilă, în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 51. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 81B se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 81G se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Beneficiile angajaților

Se modifică punctele 25, 134, 158 și 171. Se adaugă punctul 180.

BENEFICII PE TERMEN SCURT ALE ANGAJAȚILOR

...

Prezentarea informațiilor

Deși prezentul standard nu prevede prezentări de informații specifice pentru beneficiile pe termen scurt ale angajaților, alte IFRS-uri pot prevedea astfel de prezentări. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate să prezinte informații privind beneficiile angajaților pentru personalul-cheie din conducere. IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare prevede prezentări de informații privind cheltuielile aferente beneficiilor angajaților.

...

BENEFICII POSTANGAJARE: PLANURI DE BENEFICII DETERMINATE

Prezentare

...

...

Componente ale costului beneficiilor determinate

Punctul 120 impune unei entități să recunoască costul serviciului și dobânda netă a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat în profit sau pierdere. Prezentul standard nu specifică modul în care o entitate trebuie să prezinte costul serviciului și dobânda netă a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat. O entitate prezintă componentele respective în conformitate cu IFRS 18.

...

ALTE BENEFICII PE TERMEN LUNG ALE ANGAJAȚILOR

...

Prezentarea informațiilor

Deși prezentul standard nu prevede prezentări de informații specifice privind alte beneficii pe termen lung ale angajaților, alte standarde IFRS pot prevedea astfel de prezentări. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate să prezinte informații privind beneficiile angajaților pentru personalul-cheie din conducere. IFRS 18 prevede prezentări de informații privind cheltuielile aferente beneficiilor angajaților.

COMPENSAȚII PENTRU ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ

...

Prezentarea informațiilor

Deși prezentul standard nu impune prezentarea unor informații specifice privind compensațiile pentru încetarea contractului de muncă, alte IFRS-uri pot prevedea astfel de prezentări. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate să prezinte informații privind beneficiile angajaților pentru personalul-cheie din conducere. IFRS 18 prevede prezentări de informații privind cheltuielile aferente beneficiilor angajaților.

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 25, 134, 158 și 171. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 173 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 175 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală

Se modifică punctele 16, 29 și 32 și se adaugă punctul 49.

SUBVENȚII GUVERNAMENTALE

...

Pentru abordarea bazată pe rezultat este fundamental ca subvențiile guvernamentale să fie recunoscute în profit sau pierdere pe o bază sistematică în perioadele în care entitatea recunoaște drept cheltuieli costurile aferente pe care subvențiile sunt menite să le compenseze. Recunoașterea în profit sau pierdere a subvențiilor guvernamentale pe baza intrărilor de numerar nu este în conformitate cu abordarea impusă de contabilitatea de angajamente (a se vedea IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare) și ar fi acceptabilă doar dacă nu există nicio bază pentru alocarea subvenției în alte perioade decât aceea în care a fost primită.

...

Prezentarea subvențiilor referitoare la venit

Subvențiile legate de venituri sunt clasificate și prezentate în situația profitului sau pierderii în conformitate cu dispozițiile IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare. Acestea sunt incluse în profit sau pierdere, fie ca venit, fie ca deducere în raportarea cheltuielilor aferente.

...

Rambursarea subvențiilor guvernamentale

O subvenție guvernamentală care devine rambursabilă trebuie contabilizată ca o modificare în estimarea contabilă (a se vedea IAS 8). Rambursarea unei subvenții referitoare la venituri trebuie aplicată, în primul rând, oricărui credit amânat neamortizat recunoscut în legătură cu subvenția respectivă. În măsura în care suma rambursată depășește orice astfel de credit amânat sau când nu există un asemenea credit amânat, suma rambursată trebuie recunoscută imediat în profit sau pierdere. Rambursarea unei subvenții referitoare la un activ trebuie recunoscută prin creșterea valorii contabile a activului sau prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă. Amortizarea suplimentară cumulată care ar fi fost recunoscută la zi în profit sau pierdere în absența subvenției trebuie recunoscută imediat în profit sau pierdere.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 16, 29 și 32. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 42 se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 46 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

Efectele variației cursurilor de schimb valutar

Se modifică punctul 48 și se adaugă punctul 60 N.

UTILIZAREA UNEI ALTE MONEDE DE PREZENTARE DECÂT MONEDA FUNCȚIONALĂ

...

Cedarea sau cedarea parțială a unei operațiuni din străinătate

La cedarea unei operațiuni din străinătate, valoarea cumulativă a diferențelor de curs aferente acelei operațiuni din străinătate, recunoscute în alte elemente ale rezultatului global și integrate în componenta distinctă a capitalurilor proprii, trebuie să fie reclasificată din capitaluri proprii în profit sau pierdere (ca ajustare din reclasificare) atunci când se recunoaște câștigul sau pierderea rezultat(ă) în urma cedării (a se vedea IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare).

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 48. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 60 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La sfârșitul punctului 60A se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 60H se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate

Se modifică punctul 20 și se adaugă punctul 28D.

PREZENTĂRI DE INFORMAȚII

Toate entitățile

...

Clasificarea sumelor de plătit către și de primit de la părți afiliate în categorii diferite, astfel cum se prevede la punctul 19, constituie o extensie a dispoziției privind prezentarea de informații din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare pentru informații care trebuie prezentate în situația poziției financiare sau descrise în note. Categoriile sunt extinse pentru a oferi o analiză mai cuprinzătoare a soldurilor părților afiliate și pentru a se aplica tranzacțiilor cu părțile afiliate.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 20. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii

La sfârșitul punctului 38 se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat dispozițiile referitoare la prezentarea informațiilor semnificative privind politica contabilă din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Situații financiare individuale

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 18G se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 18J se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație

Se modifică punctul 10 și se adaugă punctul 45L.

METODA PUNERII ÎN ECHIVALENȚĂ

Pe baza metodei punerii în echivalență, investiția într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație este inițial recunoscută la cost, iar valoarea contabilă este majorată sau redusă, pentru a recunoaște cota investitorului din profitul sau pierderea entității în care acesta a investit, după data achiziției. Cota investitorului din profitul sau pierderea entității în care s-a investit este recunoscută în pierderea sau profitul investitorului. Distribuirile primite de la entitatea în care s-a investit reduc valoarea contabilă a investiției. Ajustările valorii contabile pot fi, de asemenea, necesare în cazul modificării interesului proporțional al investitorului în entitatea în care acesta a investit, rezultată din modificările altor elemente ale rezultatului global al entității în care s-a investit. Astfel de modificări le includ pe cele care rezultă din reevaluarea imobilizărilor corporale și din diferențele de conversie aferente cursului de schimb valutar. Cota investitorului din aceste modificări este recunoscută în alte elemente ale rezultatului global al investitorului (a se vedea IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare).

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 10. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 45B se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, în aprilie 2024, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste

Se modifică punctele 8 și 25 și se adaugă punctul 42.

RETRATAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

...

Situațiile financiare ale unei entități a cărei monedă funcțională este moneda unei economii hiperinflaționiste, bazate fie pe modelul costului istoric, fie pe cel al costului curent, trebuie exprimate în raport cu unitatea de măsură existentă la finalul perioadei de raportare. Sumele corespondente pentru perioada anterioară impuse de IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și orice informații referitoare la perioadele anterioare trebuie să fie, de asemenea, exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă la finalul perioadei de raportare. În scopul prezentării unor valori comparative într-o monedă de prezentare diferită, se aplică punctul 42 litera (b) și punctul 43 din IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar.

...

Situații financiare la cost istoric

Situația poziției financiare

...

La sfârșitul primei perioade și în perioadele ulterioare, toate componentele capitalurilor proprii sunt retratate prin aplicarea unui indice general al prețurilor de la începutul perioadei sau de la data aportului, dacă aceasta a fost ulterioară. Modificările capitalurilor proprii în cursul perioadei sunt prezentate în conformitate cu IFRS 18.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 8 și 25. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

Instrumente financiare: Prezentare

Se modifică punctele 34, 39-41 și AG29 și se adaugă punctul 97U.

PREZENTARE

...

Acțiuni de trezorerie (a se vedea și punctul AG36)

...

Valoarea acțiunilor de trezorerie deținute este fie prezentată separat în situația poziției financiare sau în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie descrisă în note, în conformitate cu IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare. O entitate prezintă informații în conformitate cu IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate dacă entitatea își reachiziționează propriile instrumente de capitaluri proprii de la părțile afiliate.

Dobânzi, dividende, pierderi și câștiguri (a se vedea și punctul AG37)

...

Valoarea costurilor de tranzacționare contabilizată ca o deducere din capitalurile proprii în cursul perioadei este prezentată în situația modificărilor capitalurilor proprii sau descrisă în note în conformitate cu IFRS 18.

Dividendele clasificate drept cheltuieli pot fi prezentate în situația (situațiile) profitului sau pierderii și a altor elemente ale rezultatului global sau descrise în note fie împreună cu dobânzile aferente altor datorii, fie ca element separat. Pe lângă dispozițiile prezentului standard, prezentarea și descrierea informațiilor privind dobânzile și dividendele este supusă dispozițiilor IFRS 18 și IFRS 7. În unele situații, din cauza diferențelor dintre dobânzi și dividende în ceea ce privește aspecte cum ar fi deductibilitatea fiscală, o entitate poate stabili că va prezenta cheltuielile cu dobânzile separat de cheltuielile cu dividendele în situația (situațiile) profitului sau pierderii și a altor elemente ale rezultatului global. Prezentarea efectelor fiscale se realizează în conformitate cu IAS 12.

Câștigurile și pierderile aferente modificărilor în valoarea contabilă a unei datorii financiare sunt recunoscute drept venituri sau cheltuieli în profit sau pierdere chiar și atunci când se referă la un instrument care include dreptul la un interes rezidual în activele entității în schimbul numerarului sau al unui alt activ financiar [a se vedea punctul 18 litera (b)]. Conform IFRS 18, entitatea prezintă separat în situația rezultatului global orice câștig sau pierdere care rezultă din reevaluarea unui astfel de instrument dacă o astfel de prezentare este necesară pentru a oferi un rezumat structurat util al veniturilor și cheltuielilor entității.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 34, 39-41 și AG29. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

...

La sfârșitul punctului 96A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 7 Instrumente financiare:. informații de furnizat.

La sfârșitul punctului 96C se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 7.

La sfârșitul punctelor 97A și 97K se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 97N se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La punctul 98, se modifică nota de subsol de la sfârșitul tezei.

În august 2005, IASB a deplasat toate dispozițiile referitoare la informațiile care trebuie prezentate cu privire la instrumentele financiare în IFRS 7.

Rezultatul pe acțiune

Se modifică punctele 4A, 13 și 67A-68A, se elimină punctele 73-73A și se adaugă punctele 73B-73C și 74F.

DOMENIU DE APLICARE

...

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum se prevede la punctul 12 litera (b) din IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, entitatea prezintă rezultatul pe acțiune doar în situația profitului sau pierderii.

...

EVALUARE

Rezultat de bază pe acțiune

...

Rezultate

...

Toate elementele de venituri și cheltuieli atribuibile acționarilor ordinari ai societății-mamă recunoscute într-o perioadă, inclusiv cheltuielile cu impozitele și dividendele acțiunilor preferențiale clasificate drept datorii, contribuie la determinarea profiturilor sau pierderilor aferente perioadei, atribuibile acționarilor ordinari ai societății-mamă (a se vedea IFRS 18).

...

PREZENTARE

...

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum se prevede la punctul 12 litera (b) din IFRS 18, entitatea prezintă rezultatul pe acțiune de bază și diluat, astfel cum se prevede la punctele 66 și 67, în situația profitului sau pierderii.

O entitate care raportează o activitate întreruptă trebuie fie să prezinte valorile de bază și diluate pe acțiune pentru activitatea întreruptă în situația rezultatului global, fie să descrie informațiile respective în note.

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum se prevede la punctul 12 litera (b) din IFRS 18, entitatea prezintă rezultatul pe acțiune de bază și diluat, astfel cum se prevede la punctul 68, în situația profitului sau pierderii sau descrie informațiile respective în note.

...

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

...

[Eliminat]

[Eliminat]

Pe lângă prezentarea rezultatului pe acțiune de bază și diluat prevăzut de prezentul standard, unei entități i se permite să prezinte în note valori suplimentare pe acțiune utilizând ca numărător o evaluare a performanței diferită de cea prevăzută la punctele 12-18 și 33-35. Cu toate acestea, numărătorul respectiv (numărătorii respectivi) trebuie să fie valoarea (valorile) atribuibilă (atribuibile) acționarilor ordinari ai societății-mamă din:

un total sau un subtotal prevăzut la punctele 69, 86 și 118 din IFRS 18; sau

o evaluare a performanței definită de conducere, astfel cum este definită la punctul 117 din IFRS 18.

Dacă, prin aplicarea punctului 73B, o entitate prezintă o valoare suplimentară pe acțiune, entitatea trebuie:

să prezinte valorile suplimentare de bază și diluate pe acțiune, cu o evidențiere egală;

să calculeze valoarea suplimentară pe acțiune utilizând media ponderată a numărului de acțiuni ordinare determinat în conformitate cu prezentul standard;

să prezinte valoarea suplimentară pe acțiune în note. Aceste informații nu pot fi prezentate în situațiile financiare primare;

să prezinte informațiile prevăzute la punctele 121-125 din IFRS 18 pentru numărătorii care reprezintă evaluări ale performanței definite de conducere.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 4A, 13 și 67A-68A, a adăugat punctele 73B-73C și a eliminat punctele 73-73A. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 74A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 74D se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

Raportarea financiară interimară

Se modifică punctele 1-5, 7-10, 11A-12, 19 (și titlul aferent), 20 și 24 și se adaugă punctul 16A litera (m) și punctul 61.

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul standard nu stabilește care sunt entitățile cărora ar trebui să li se impună să publice rapoarte financiare interimare, cât de frecvent sau la ce termen după încheierea perioadei de raportare interimară. Cu toate acestea, guvernele, organismele de reglementare a titlurilor de valoare, bursele și organismele profesionale contabile impun deseori entităților ale căror titluri de datorie sau de capital sunt tranzacționate public să publice rapoarte financiare interimare. Prezentul standard se aplică în cazul în care unei entități i se impune sau aceasta decide voluntar să publice un raport financiar interimar în concordanță cu standardele de contabilitate IFRS. Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate încurajează entitățile cotate la bursă să furnizeze rapoarte financiare interimare în conformitate cu principiile de recunoaștere, evaluare și prezentare prevăzute în prezentul standard. Entitățile cotate la bursă sunt încurajate, în mod special:

să furnizeze rapoarte financiare interimare cel puțin la sfârșitul primei jumătăți a exercițiului lor financiar precum și

să pună la dispoziție rapoartele financiare interimare într-un termen de maximum 60 de zile de la încheierea perioadei interimare.

Fiecare raport financiar, anual sau intermediar, este evaluat separat din punctul de vedere al conformității cu standardele de contabilitate IFRS. Faptul că o entitate nu a furnizat rapoarte financiare interimare în cursul unui anumit exercițiu financiar sau a furnizat rapoarte financiare interimare care nu respectă dispozițiile prezentului standard nu constituie un impediment ca situațiile financiare anuale ale entității să fie conforme cu standardele de contabilitate IFRS, dacă respectă toate dispozițiile acestora.

În cazul în care raportul financiar interimar al unei entități este descris ca fiind în conformitate cu standardele de contabilitate IFRS, acesta trebuie să respecte toate dispozițiile prezentului standard. Punctul 19 prevede anumite prezentări de informații în acest sens.

DEFINIȚII

Următorii termeni sunt utilizați în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

…

Raportul financiar interimar reprezintă un raport financiar care conține fie un set complet de situații financiare (astfel cum se descrie în IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare), fie un set de situații financiare simplificate (astfel cum se descrie în prezentul standard) pentru o perioadă interimară.

CONȚINUTUL UNUI RAPORT FINANCIAR INTERMEDIAR

IFRS 18 definește un set complet de situații financiare ca incluzând următoarele componente:

o situație a (situații ale) performanței financiare pentru perioada de raportare;

o situație a poziției financiare la finalul perioadei de raportare;

o situație a modificărilor capitalurilor proprii aferentă perioadei de raportare;

o situație a fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei de raportare;

note pentru perioada de raportare;

informații comparative referitoare la perioada precedentă, astfel cum se precizează la punctele 31-32 din IFRS 18 precum și

o situație a poziției financiare la începutul perioadei precedente, dacă acest lucru este prevăzut la punctul 37 din IFRS 18.

O entitate poate utiliza alte denumiri pentru situațiile financiare în afara celor utilizate în prezentul standard. De exemplu, o entitate poate utiliza denumirea bilanț în loc de situația poziției financiare.

...

Niciun element al prezentului standard nu este menit să împiedice sau să descurajeze o entitate să publice, în raportul său financiar interimar, un set complet de situații financiare (astfel cum se descrie în IFRS 18), mai degrabă decât situațiile financiare simplificate și notele explicative selectate. De asemenea, prezentul standard nu împiedică și nu descurajează o entitate să includă în situațiile sale financiare interimare simplificate elemente suplimentare elementelor-rând minime sau notelor explicative selectate prevăzute de prezentul standard. Indicațiile din prezentul standard cu privire la recunoaștere și evaluare se aplică, de asemenea, situațiilor financiare complete aferente unei perioade interimare, care vor include toate informațiile a căror prezentare este impusă de prezentul standard (în special notele selectate prevăzute la punctul 16A), precum și cele prevăzute de alte IFRS-uri.

Componentele minime ale unui raport financiar interimar

Un raport financiar interimar trebuie să includă cel puțin următoarele componente:

o situație simplificată (sau situații simplificate) a(le) poziției financiare;

o situație simplificată a poziției financiare;

o situație simplificată a modificărilor capitalurilor proprii;

o situație simplificată a fluxurilor de trezorerie precum și

notele explicative selectate.

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum se prevede la punctul 12 litera (b) din IFRS 18, entitatea prezintă informațiile simplificate interimare din situația profitului sau pierderii.

Forma și conținutul situațiilor financiare interimare

Dacă o entitate publică, în raportul financiar interimar, un set complet de situații financiare, forma și conținutul acestor situații trebuie să îndeplinească dispozițiile prevăzute de IFRS 18 pentru un set complet de situații financiare.

Dacă o entitate publică, în raportul financiar interimar, un set de situații financiare simplificate, aceste situații simplificate trebuie să includă cel puțin toate rubricile și subtotalurile care au fost incluse în cele mai recente situații financiare anuale și în notele explicative selectate prevăzute de prezentul standard. La întocmirea situațiilor financiare simplificate, o entitate trebuie să aplice prezentul standard, precum și dispozițiile de la punctele 41-45 din IFRS 18 și de la punctele 6A-6N din IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare. Trebuie incluse, de asemenea, elementele-rânduri sau notele suplimentare a căror omitere ar face ca situațiile financiare interimare simplificate să ducă la concluzii eronate.

...

Dacă o entitate prezintă elementele de profit sau pierdere într-o situație a profitului sau pierderii separată de o situație a rezultatului global, astfel cum se prevede la punctul 12 litera (b) din IFRS 18, entitatea prezintă rezultatul pe acțiune de bază și diluat în situația profitului sau pierderii.

IFRS 18 furnizează indicații cu privire la structura situațiilor financiare. Exemplele ilustrative care însoțesc IFRS 18 ilustrează modurile în care pot fi prezentate situația poziției financiare, situația (situațiile) performanței financiare și situația modificărilor capitalurilor proprii.

...

Alte prezentări de informații

În plus față de prezentarea evenimentelor și a tranzacțiilor semnificative în conformitate cu punctele 15-15C, o entitate trebuie să includă următoarele informații în notele la situațiile sale financiare interimare, sau în altă parte în raportul financiar interimar. Următoarele prezentări de informații trebuie să fie incluse fie în situațiile financiare interimare, fie să fie încorporate prin trimiteri încrucișate de la situațiile financiare interimare la alte situații (cum ar fi comentarii ale conducerii sau un raport privind riscurile) care se află la dispoziția utilizatorilor situațiilor financiare în aceleași condiții precum situațiile financiare interimare și în același timp. În cazul în care utilizatorii situațiilor financiare nu au acces la informațiile încorporate prin trimiteri încrucișate, în aceleași condiții și în același timp, raportul financiar interimar este incomplet. Informațiile trebuie raportate, în mod normal, de la începutul exercițiului până în prezent.

…

Prezentările de informații privind evaluările performanței definite de conducere prevăzute la punctele 121-125 din IFRS 18.

...

Prezentări de informații privind conformitatea cu standardele de contabilitate IFRS

Dacă raportul financiar interimar al unei entități este în conformitate cu dispozițiile prezentului standard, acest fapt trebuie precizat. Un raport financiar interimar nu trebuie descris drept conform cu standardele de contabilitate IFRS decât dacă respectă toate dispozițiile standardelor de contabilitate IFRS.

Perioade pentru care se prevede prezentarea situațiilor financiare interimare

Rapoartele interimare trebuie să includă situații financiare interimare (simplificate sau complete), pentru următoarele perioade:

…

situația (situațiile) performanței financiare pentru perioada interimară curentă și, cumulativ, pentru exercițiul financiar curent până în prezent, împreună cu situația comparativă (situațiile comparative) a(le) performanței financiare pentru perioadele interimare comparabile (curente și de la începutul exercițiului până în prezent) din exercițiul financiar imediat anterior. Astfel cum prevede IFRS 18, un raport interimar poate prezenta pentru fiecare perioadă o situație (sau mai multe situații) a(le) performanței financiare.

...

Prag de semnificație

...

IFRS 18 definește informațiile semnificative și impune prezentarea separată a elementelor semnificative, inclusiv (de exemplu) a activităților întrerupte, iar IAS 8 impune prezentarea modificărilor estimărilor contabile, a erorilor și a modificărilor survenite în politicile contabile. Cele două standarde nu conțin îndrumări cantitative referitoare la pragul de semnificație.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18, emis în aprilie 2024, a modificat punctele 1-5, 7-10, 11A-12, 19 (și titlul aferent), 20 și 24 și a adăugat punctul 16A litera (m). O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18. În situațiile financiare interimare din primul an de aplicare a IFRS 18, o entitate trebuie să aplice punctele C4-C6 din anexa C la IFRS 18.

La sfârșitul punctului 47 se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

La sfârșitul punctelor 51 și 52 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat aceste dispoziții din IAS 1 în IFRS 18.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctul 52 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8 în Baza de întocmire a situațiilor financiare.

La IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori de la punctele 53, 56 și 58 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a modificat titlul IAS 8.

La sfârșitul punctului 59 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat definiția termenului semnificativ din IAS 1 în IFRS 18.

La sfârșitul punctului 60 se adaugă o notă de subsol.

Atunci când a emis IFRS 18, IASB a reportat dispozițiile privind prezentarea informațiilor semnificative referitoare la politica contabilă din IAS 1 în IAS 8.

Deprecierea activelor

La sfârșitul punctului 140A se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Provizioane, datorii contingente și active contingente

La sfârșitul punctului 104 se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat definiția termenului semnificativ din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Imobilizări necorporale

Se modifică punctul 102 și se adaugă punctul 130 N.

IMOBILIZĂRI NECORPORALE CU DURATĂ DE VIAȚĂ DETERMINATĂ

...

Valoarea reziduală

...

O estimare a valorii reziduale a unei imobilizări se bazează pe suma recuperabilă din cesiune folosind prețurile de la acea dată a estimării pentru vânzarea unei imobilizări similare care a ajuns la sfârșitul duratei sale de viață și a funcționat în condiții asemănătoare celor în care se folosește imobilizarea. Valoarea reziduală este revizuită cel puțin la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar. O modificare în valoarea reziduală a activului este contabilizată ca o modificare în estimarea contabilă, în conformitate cu IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare.

...

PREVEDERI TRANZITORII ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 102. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 130B se adaugă o notă de subsol.

În aprilie 2024, IASB a emis IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare și a reportat aceste dispoziții din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare în IFRS 18.

Investiții imobiliare

Se modifică punctul 31 și se adaugă punctul 85I.

EVALUARE DUPĂ RECUNOAȘTERE

Politica contabilă

...

IAS 8 Baza de întocmire a situațiilor financiare prevede că o modificare voluntară a politicii contabile trebuie să fie făcută doar dacă această modificare are drept rezultat situații financiare care oferă informații fiabile și mai relevante despre efectele tranzacțiilor, alte evenimente sau condiții privind poziția financiară a entității, performanța financiară sau fluxurile de trezorerie. Este foarte puțin probabil ca o trecere de la modelul bazat pe valoarea justă la modelul bazat pe cost să conducă la o prezentare mai relevantă.

...

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

...

IFRS 18 Prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare, emis în aprilie 2024, a modificat punctul 31. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 18.

La sfârșitul punctului 85A se adaugă o notă de subsol.